Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-07-24 / nr. 57

QUmihJ SSOZLd ■..'‘Vă JELi»' rs» JBi.aaL jol.4 ikjibjmluim. -mo- j.-vs.ö ^ ț I STILU VECHI I D'UA PATRONUL­ D'L­ EI Reserinul Soarelui I Apusul dlui | $TIL HOU I DJUA PATRONUL, pil.E: | Hașum­i II. «iu | Apusu­l ■ ore­ul j­­­o ! 20 1 Duminică 1 (f) Prof. Ilie Tesviteinul I 4 46 7 25 ° “j“ ?u“inică I £* 11 n Petri Kett. 4 46 7 25 1 1 3 21 Luni. Guv. Păr. Simeonu și loan­­ 4 47 7 23 tumina noua f­if“1. lortim­boa 4 47 7 JJ | => 22 Marți. S-ta miron. Mam Magdalm» I \ 1 J.\ ou tmipu a- *J 3. fJarVl . Stefan Erf 4 48 1 21 | £ 23 Mercuri. Mart. Trofim și alții 4 49 7 20 mestilfatu - 4 Mercur gond­ulaus B. M f ® J JJ B g 5 24 Joi Mart. Ch­ristina J 4 50 7 19 •“ 5 Joi Maria Schnee 1 4 50­­ 7 19 $ p de la facilita­și a­tea de medi­cina din Viena da ordinatiuni gra­tuite de la creie 10-12 in domi­ciliul seu pe strada Bărboi,­­ BIBLIOGRAFIE, A­eșita de sub presă și se a­fla de ven­­ire la librăriile principale, la Adminis­trați­unea acestui foi și la Dl. Gh. I. Sion editor, in Botoșani. lui VASILE LLIPU VOEVOD carte mmm do invâ,ța,t!Liriâ, do la, PRAVILELE ÎMPĂRĂTEȘTI și de la alte giudețe. Cu zisa și foaia cheltuela a Lui Vasilie Voevodul și DOMNUL TAREI MOLDOVEI din multe scripturi tălmăcită DIN LIMBA ILENESCĂ IN LIMBA ROMÂNĂ în tipariul domnescu s’au tiparitu în mănăs­tirea a Trei­ Sfetitele în Iași de la Hristos 1016. 25 Vineri. Adormirea s­ tei Anna 4 51 7 17 ** 6 Vineri Verbi. Christi | 4 51 | 7 17 | 1 26 1 Sâmbătă. Ierom Ermolai 1 4 52 7 16 1 7 » SMnb^ 1 84 :>2 g 7 16 | Municipalitățile nu vor pute se pune mai mare taxă asupra produselor au­striace decât asupra productelor sim­s­­­are indigene, insă e un­ art, care ne oprește a pune taxe pe produsele ce n’au similare la noi. Zaharul nu se produce la noi, prin urmare comunele nu potu pune taxe asupra zahărului. Zaharul nu intră in comestibile. O. Boerescu. Vom re­punde. I­. 1. C. Erateriu. Veți respunde că este și zaharul intre comestibile, dar sciu mai multu decâtu d-t ., care faci numai politică, căci amu aflata de ln funcționarii cari studiază tarifele ds? (Lua pănă sera, de la d. director­ al ministeriului și de la d. Z.zin Canta­­cuzino, ci z birul nu e pusu intre co­mestibile, și prin urmare e scutitu de ta­xa comunală. D-lor, nu mĕ credeți pe mine, cari nu făcu decâtu rapor­tezi­ informațiunile ce mi s’au datu da funcționari, dar nu­­ credeți nici pe d- 1 ui, informați-vă singuri. Tóte produsele ce n’au similare în țară, afară de comestibile, suntu scu­tite de taxă, și va trebui prin ur­mare să le ștrergemu din tabela acci­zelor nóstre. Accizele supărau in ade­­ver­u pe vecini, au gasitu mirjiîocul d’a se scăpa de ele, d’a’și introduce pro­ducțiunile fără taxă. S’a vorbitu multu de propășire a, in­dustriei române. Unde e pânzăria, stren­­gurile, ce se producu in ț6,ă, trad­­suntu protegiate contra similarelor lor din Austro-Ungar­ia, cari suntu mai i­­nainte ; cum o să concureze lemnăria română cu cea austro-ungrară numai cu taxa de 2 la sută? Se va duce cu i­­­ leu. Dacă’i protecțiunea Ați isisu că avantagiul ce ni se dă la cereale e mare, și ați deschisu­porta intregei industrii austriace ; de ce n’ați luat­ vr'o măsură și pentru pro­­tegiarea industriei nóstre ? Mai e și altă considerațiune. Renun­­cis­i la dreptul da prohibițiune. Ei bi­ne, sa pute întâmpla a’avemu femete și nu se va prohibi esportul, nu’l veți DISCURSUL D-lui I. Brateanu. " (Urmare). Vin la partea cura­ta comercială. D. Strat idieea că sacrificăm­ ce­va pen­tru considerațiuni politice, pentru că am fosta numiți „înaltă putere con­tractantă“. D. Ministru de extenie In tóte con­­vențiunile suntemu numiți așa. D. I. C. Bratonu. Atunci nu aveți nici acestu meritu. E unu proverbu pe care vi’lu aducu aminte: „se nu faci ce­­lice vrăjmașul, se faci tocmai contrariul“. Turcia o recunoscu, a fă­cutu multe nerozii. D. Ministru de ext­er­ne. Protestezu. D. I. C. Brateanu. Nu ințelegu se nu’mi Ce­ntrui­su a reproduce ceea ce se face, nu ințelegu cum se nu’mi Ce permisa a spune că o putere face o nerozie cându o face. In S­ngi­ia se vorbesce in parlamentul de națiunea ro­mână numindu-o o adunătură de rău­făcători și nici unu ministru maghiaru nu a protestatu. D. G. Chitin. Miniștrii unguri n’au decorațiuni de ale nóstre. D. președinte. Insultați pe acei cari au decorațiuni și nu voiu permite ca să se­­ fică vorbe necuviinciose la a­­dresa cui­va și mai alesu a diferitelor puteri Europene, pe can noi trebuie se­­e respectămu, mai cu sema bărbații de statu ca d. Biatenu. D. 1. D. Biatenu. Atâta mai bine décà eu, omu de statu, făcu greșeli, căci mé făcu imposibile și ne lasu po­­sițiunea liberă. Ceea ce­­ lice­unu de putatu nu cade nici asupra camerei, nici asupra ministrului. Nu vedeți aicea, d-le Stratu, cine e inamicul acestei convențiuni ? Turcia, Francia, Anglia, prin urmare votați. Se credeam că Turcia, in naivitatea ei, e inamica nóstra ; dar Francia, I­­talia, Englitera, cari s’au vărsata sân­gele pentru noi, ele ne suntu inami­ce ? Nu spui cine ne-a fostu inamica, pentru că mă tem se un fiu cru ede­rn sau la ordine, memoria însă v’o spune. Francia, Anglia și Italia, ca ui Leu mare com­erciu cu noi, vădu că Aus­tria își stabilescu aici unu m­onopolu și ne contesta dreptul d’a trata : cum putea se vorbesca alt­i din aceste pu­teri, cându voința austro-ungară plana asupra nóstru ? N’o putéu, dar ne a contestata dreptul, ca dója ne vom­i gândi mai bine și vom reveni. Cerealele, ne-a­­lisu­t Stratu, nu se merga fără vamă in Austria, și acesta e unu avantaju enormii, tóte celelalte suntu secondare. Austria e o țară pro­­ducătore, care exportă cereale, ea ne întrece, dacă nu in cantitate cel puțin in calitate și mai alesu in eftinătate, pentru că are capitule estene in bani și ru­mâni, fiindu că poporațiunea e mai desa și agricultura a devenita o adevărată industrie. Brațele la noi se plătescu mai scumpa, probă e că vinu ►Secuii ca se lucreze la noi. Cându dar importurați noi cereale in Austria? Atunci cându e femete, cându are interesa Austria, numai când poporul sufere și strigă fómete, atunci se suprimă taxele cerealelor, căci acolo glasul celor ce sufera ajunge­­ la ure­­chele celor puternici. Austria va im­porta acum de la noi pete și’n tim­puri normale, însă va Lee făină, paste și pete chiar rachiu, ceea ce pân’ fi­cum nu pute aduce in țară, și va im­porta la noi aceste producte, cari vor omorî pe cele indigene. Pentru scutirea cerealelor ați datu Austro-Ungariei atâtea avantaje : ce veți da Franciei, Angliei, Italiei, căci și ele vă vor cere avantaji­ cându vor încheie tratate cu noi . V’a arătata­d. ministru cu statistice austriece că im­portul austriacu la noi e îndoita câtu e sportul nostru. Cu ce plăti­mu acestá diser­uții ? Cu banii ce’i căpătămu din comercial francezu și englesu. E­i­ă dar că trebue să ile deschidemu gi­lor porțile și să scădemu taxele ; d’acastă scădere va profita și Austria, fiind­că ea a fo­su cu minte și s’a reservatu posițiunea mi­si­un­ei celei mai favorisate. Trebue se fi­mu convenienți pentru A­­ustro-Ungaria cum­­ lice d. președinte, dar trebue in același timpu f­e sveniu devotamentu pentru Francia, Italia și Anglia. Vin la vinuri D. Strat ne cita eri nisce cifre și ne spunea că vinul nos­tru va fi preferata in Austria, de când inc ă s’au pusa taxe mari la importu nu s’au mai dusu ; delurile m­ari pe ju­mătate s’au părăsitu, fiindu că a ’ne © condițiunea ren in care ne aflăm­n, pe cându vinurilor austriace li s’a făcutu o condițiune mai avantagiósa. Eacă reproc­icate. Cu asemine condițiuni cre­­diți dv. c’are se prospereze vinul nostru? Ni s’a­­ lisu că vinurile ungur­es­ci suntu vinuri scumpe și că aducem vin din Francia mai efecnu decâtu oelu ungurescu. Vinurilor din Francis, di­­lar cum se vede lu autori, numai Un­garia le face concurență, apoi le vor pute face concurență și vinurile nóstre ? Ei au capitale estone, cunoștințe speci­ale, și ceea ce lucreza un lucrător fran­­cesu abia potu face trei la noi. Cul­tura in Francia costă mai eftena de­câtu la noi; instrumentele de cultură, fabricele etc. suntu de multu amorti­zate, pe cându noi trebue se le facem acum cu capitale pe care ni­ le pro­curăm cu 18 sau 20 la sută. Asta e și’n Ungurii!, prin urmare concurență intre noi și­ Ungaria, nu póte fi. Apoi vinurile le pastreza 5, 6, 10 ani pen­tru că se plătesc a dobândi mici, noi nu putemu urma ast­ariu, prin urmare vedeți că faceți produselor austriace o posițiune forte favorabilă in desavan­­tagiul vinului nostru. In privința măcinatului, la noi mă­cinatul unei chile de grâu costă 20 fr., pe cându la Io sta costă numai 16 lei in­chi, așa că ffu­ml care se va aduce ii­­or. Vii omorî morile nóstre. Asemenea va fi și cu spirtul. La 1860, cându m’aflam la ministeriu și era fe­mete in țară, mi se oferia o plată de 40 la sută pentru a se introduce spirt. Ș’aci suntemu inferiori, pentru cât n’a­­vem capitale. Prețul bucatelor se in­­doieace, după cum e lips­ă in străină­tate, și noi, neavei.d c spitale, nu le vom pute cumpăra cându vor fi eftene, pe cându Austria le va strânge, le va pre­face in rnchi •, ni’l va­­ duce in țară și va omorî tóte velmițele nóstre, D. mi­nistru­­ zice că se va plăti o taxă de 20 la sută, și că acesta condițiune e avanfor giósa. Vi s’a arătata c acésta taxă tata esportul. Vinurile românu tot nu nu va folosi nimicu. nu mai revin __ FOILETON U­ TILĂSEOIILE FÂitILULUI &î«au pai­igenu paris Sania. (Urmare). Jobin nu stătu de câtu câte-va minute în acea odaie și nu medific a nici într’unu modu aparmtu ce primise din natură. Luă câte­va parale,—alunecă în unul din jKuzunările sale unu revolver de dimensiuni mici,—își p­use pe mânji unu paltonu de orná, în prevederea unei nopți records­, și se duse și prefectura de poliție unde desemnă duoi agenți ca se’lu însușiască. La șase ore și câte­va minute îi regâsi la gară, și se sui cu ei într’unu compartmentu a trenului care se îndrepta spre frontieră. Acolo,—rezi­mându-se în modu confortabil într’unu ungheriu,­— închise ochii și păru că dorme...—Dar a privința sa era înșălătore,— n­u nu dormia,—gândia. Pe cându Jobin lua drumul spre Belgia, judele de instrucțiune pune să se transpor­tse la etagiu­l în­tru cadavrul țăpânu alu bancherului. f­u lungiră, îmbrăcatu cum era, pe patul somptuosu … odăei de culcare. Se puseră sigiliele pe mobile.—Nisce a­­g’­ațl primiră ordinu de a esersa în otelu uă supra­veghiere necontenită, și, fiindu-că ba­ronul, pe cându trăia, a părți­ne cultului isr­aelitu, se prevesti pe rabinul de la sinagoga cea mai apropiata, pentru a veni să se rege lângă corpu după ritul judaicu. Era necesara ca uă suspensiune macara momentană se nu vină a arunca perturbarea în­să fracțiune a comerciului parisianu. Magistrații chiamară înaintea lor pe ca­sierul Frideric Muller. El a primi autoristațiunea se reinstaleze pe­­ impiegați într’uă parte a biurourilor, și se facă a se scote de la pan­i, prin fundații cu puteri și sub responsabilitatea sa perso­nală, sumele neapărate spre a face fa­ță sca­den­țelor și plăților, păn’ în­­ lin­a cându va începe lichidarea judeciară a­ casei Worms. Cu chipul acesta, nici unul dintre acei care aveu afaceri de interesa cu banca defunc­tului baron n’aru fi avutu m­otivu a se ne­lin­­ști, și se evita ori­ ce catastrofă. Frideric Muller păru că apreciaze multu înțelepciunea acestor măsuri, dar în timpu de unu sau două secunde facia’i deveni pa­lidă și buzele i se’nvinețiră cându află că cabinetulu care fusese alu seu va sta închis,— pănă la unu nou ordinu,—pentru elu ca pen­tru totă lumea. Elu observă că diferite hârtii, închise în acelu cab­netu, îi suntu trebuitóre pentru re­gularea unor compturi. Fii în zădar. Judele de instrucțiune luase cu robin an­­gagjamentul pe care’lu cunoscemu. Elu nu cedă de locu, și casierul trebui se se retragă fără­ a fi obținutu se se facă oă escepțiune de la ordinul generalu în favorea lui. In momentul de a părăsi otelulu junele substitutu aminti D-lui Boulleau Duvernet­­că negligiase a lua cunoscință de scrisórea dată de baronu valetului seu de odaie, sera ’n ajunu, și adresată domnișorei Alina Pra­­dier, calea de Friedland. — Aveți dreptate...—respinse rudele de instrucțiune,— cine scie dacă acesta scrisóre nu conține vre­uă informațiune utilă?... Elu rupse sigiliul și citi : „A­ câtu ai fostu de gentilă și de origi­nală în astă seră ca unu drăcușoru frumoșii, Lilvia mea, deși ’ți refusasemu în modu forte urâtu bietele de­­lece mu­șare de franci pe care mi-i cerei cu atâta îngușire!... „Dar avariția mea nu era decât u­nă simplă farsă de fimiștu, micuța și amorósa mea rățușcă albastră !.—probă că amu se me scoboru acuși din șoru, la casa mea—(casa mea cea mare, cum­­lici tu)—deși a trecutu de mersul nopții, și voi lua din ea cinci­spre­­z­ce bilete frumóse de câte uă mie franci, de totu uoue, și ți le voi aduce mâne la o­­rele 2, înainte de Bursă... „Cele cinci mii mai multu voru fi ca do­bândă pentru cele­­ zece mii ... “Cine se te serate pe amânduoi ochii ?... și cine se te iubiască cu ’nfocare ?. . ai ?... „Baronul teu pentru vidră. „Kath­aniel.“ Aceste erau cele din urmă linii scrise de baronul Worms cu cinci minute înainte de a muri!... VIII Cuvântul tipu este de­siguri­ unul din­­tr’acele de care s'a facutu cela mai straniu abusu de câți­va ani încooe. Ni aducemu aminte de unu timpu — care nu’i departe de noi—cându romancieri, vo­­deviliști și cronicari, îl­ aplicau cu vreme și fără vreme. Studentul, — griseta,—cocota,— cocodeșul, — dama mare,— pungașul prostu, — cămăta­rul,—scriitorul de la portărei,—profesorul de solfegiu, — și păn’ la negustorul de vinuri din colțu, fidelu abonatu la Secuiulu, erau atâte tipuri... Trecu pe unele și din cele mai bune!... • Ori­ câtu de afara din modă, ori­ câtu de ridiculă eh­ar a devenita espresiunea, sun­temu, cu tote aceste siliti a ne servi astă­­șii de dânsa. Jobin era ci­ adeve atu unu tipu,—unu tipu esențialminte moderau și parisianu,— imposib­lu într’uă altă epocă decâtu a nos­tra,—imposibilu­ într’unu altu centru decâtu acelu a orașului celui mare. Acestu personagiu trebue se face unu rol însemnatu în acesta episodu a narațiunii nóstre.—Vomu trage car uă schiță răpede despre trecutul seu, păn’în momentul cându amu făcutu cunoscință cu densul. Pe lângă aceste credemu că acesta scurtă și neapărată notigia biografică nu va fi nici cum lipsită de interesu. Pami­lia.Timoteu Jobin, în etate de două­­zeci și șapte ani și jumătate în luna lui A­­pril 1865,— și alu cărui portretu l’amu făcut într'unu capitolu precedenta,—era fiu unicu alu unui părinte care poseda, în strada Deux- Portes-Saint-Sauveur unu fondu de băcănie cu oă producere destul de frumosă. Acestu bravu omu, veduvu de timpuriu și trăindu într’uă comoditate relativă, nutria strania ambițiune de a face pe fiul seu a­­vocatu. Prin urmare junele robin urma ca esternu cursurile unui colegiu, dar, leneșii cu delicte, disprețiia adâncu temele grecesci și versu­rile latine, și petrece cea mai mare parte de timpu citindu cu aviditate tóte romanele, bune, mediocre și rele, procurate nesățio­­sului seu apelitu de unu cabinetu de lectură la care se abonase cu banii ce’i da de tatăl seu pe fie­care săptămână. Elu cresce astfel cu într’u­ ignoranță aprópe complectă,­dar cu imagin­ațiunea de minune plină de incidentele romanesci, ingeniose sau absurde, inventate de cei mai încântători și de cei mai esecrabili naratori. Printre aceste nenumerate volumuri cu co­perte galbene foștelite, Pamfiliu Jobin onora cu un preferință cu totul deosebită pe acele care, prin depingeri și studii realisate sau fantaziste, îlț inițiați în misterele diferite­lor lumi parisiane,—lumea mare,—lumea de mișlilocu, — și mai cu semn lumea bizară și întunecosă care furnică în pitorescele tainițe a cetății regine. Elu nu înceta de a citi și de a reciti Mis­­terile Parisului,—Adev­ăr­a­te mistere a­le Pa­risului (acastă rapsodie semnată Vidocq), - Dramele Parisului — Viețuitorii Parisului,— Infernurile Parisului,—Marele omu de pro­vincie în Paris. Ari fi devoratu și Tragediile Parisului, dar ele nu existau încă. Elu are aspirațiuni nebune pentru viața fără frâu, — ligh­lifele,—turul lacului,—caii de sânge, — cocotele cele m­ii,—bacaralele nervose,—nebuniile peste măsură,—rămășa­gurile, duelurile și restul... In alte momente visa esistența scriitorilor și a jurnaliștilor, esistența pe care­­ și o în­chipuia aprinsă, veselă sgom­otasa, aprope trândavă, smălțuită cu bilete de băută cu­cerite cu vârful condeiului într’uă oră de lucru amusanta, sem­citata de supeuri fine cu actricele, și de întâlniri adultere cu fe­mei de lume. Lucian de Rubampre devenia atunci eroul seu,­se uita în jurul lui și căuta prin mul­țime pe teribilul abate Carlos Herrera... Ap­oi, la aceste mirage, succedau altele,— mai intunecase dar nu mai puț­i atrăgători, — și moștenitorul lui tata Jobin a­pica a j­ica rolul unui f­­iu de principe Rudolf în m­­ij­locul acestor tragedii necunosc­ute, a acestor mistere de iub­iitate, de necazuri și de terori, pe care Parisul le ascunde în tainițele sale. Cu totul daduta la aceste visuri multico­lore pe care le face cu ochii descinși, Pam­filiu— Trnozeu Jobin,repeta clasele, nu merge înainte, și nu lua nici cum drumul prin­ casa ajunge cine­va la acea haină de advocetu care cuprinde, în timpul nostru, prin i­ev­­citurile séle, atâte sarcini, atâte denudății, atâte ministere,d in care se cuprind« Și •*­­celu de resbelu! Elu avea ceva mai multu de­rotu-spre­­­ L'ce ani când tată-seu muri în urma miei récéi­’, lăsându, afară de prăzilia sa b ne­asortată, uă sumă de­uă sută /épte­ zeci mii franci în rentă asupra Statu^1-Fondul de băcănie fu vând utu cu trei­zeci mii de franci. Jobin, emancipatu de enu consiliu de fa­ii: le compusu din indifirențb se gà si dar în capul unui venitu de zece la­ 1 ț­vre-Acesta avere modotă era de-ajunsu pentru a’i permite se trăiască fericiții, în sinul unei obscurități li­ni­șt­­e, dar junele moștenitoru nu veau în biíe-ele séle ile bancă de câtu unu m dilocu a 86 iniția fâră întăr­iere la veseliela d» totu-feliul a căror tablou a­­măritoru­­le faceu se scânteieze înaintea o­­chilor sei m­ințile sale iubite (Va urma).

Next