Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)
1875-07-24 / nr. 57
QUmihJ SSOZLd ■..'‘Vă JELi»' rs» JBi.aaL jol.4 ikjibjmluim. -mo- j.-vs.ö ^ ț I STILU VECHI I D'UA PATRONUL D'L EI Reserinul Soarelui I Apusul dlui | $TIL HOU I DJUA PATRONUL, pil.E: | Hașumi II. «iu | Apusul ■ oreul jo ! 20 1 Duminică 1 (f) Prof. Ilie Tesviteinul I 4 46 7 25 ° “j“ ?u“inică I £* 11 n Petri Kett. 4 46 7 25 1 1 3 21 Luni. Guv. Păr. Simeonu și loan 4 47 7 23 tumina noua fif“1. lortimboa 4 47 7 JJ | => 22 Marți. S-ta miron. Mam Magdalm» I \ 1 J.\ ou tmipu a- *J 3. fJarVl . Stefan Erf 4 48 1 21 | £ 23 Mercuri. Mart. Trofim și alții 4 49 7 20 mestilfatu - 4 Mercur gondulaus B. M f ® J JJ B g 5 24 Joi Mart. Christina J 4 50 7 19 •“ 5 Joi Maria Schnee 1 4 50 7 19 $ p de la facilitași atea de medicina din Viena da ordinatiuni gratuite de la creie 10-12 in domiciliul seu pe strada Bărboi, BIBLIOGRAFIE, Aeșita de sub presă și se afla de venire la librăriile principale, la Administrațiunea acestui foi și la Dl. Gh. I. Sion editor, in Botoșani. lui VASILE LLIPU VOEVOD carte mmm do invâ,ța,t!Liriâ, do la, PRAVILELE ÎMPĂRĂTEȘTI și de la alte giudețe. Cu zisa și foaia cheltuela a Lui Vasilie Voevodul și DOMNUL TAREI MOLDOVEI din multe scripturi tălmăcită DIN LIMBA ILENESCĂ IN LIMBA ROMÂNĂ în tipariul domnescu s’au tiparitu în mănăstirea a Trei Sfetitele în Iași de la Hristos 1016. 25 Vineri. Adormirea s tei Anna 4 51 7 17 ** 6 Vineri Verbi. Christi | 4 51 | 7 17 | 1 26 1 Sâmbătă. Ierom Ermolai 1 4 52 7 16 1 7 » SMnb^ 1 84 :>2 g 7 16 | Municipalitățile nu vor pute se pune mai mare taxă asupra produselor austriace decât asupra productelor simsare indigene, insă e un art, care ne oprește a pune taxe pe produsele ce n’au similare la noi. Zaharul nu se produce la noi, prin urmare comunele nu potu pune taxe asupra zahărului. Zaharul nu intră in comestibile. O. Boerescu. Vom repunde. I. 1. C. Erateriu. Veți respunde că este și zaharul intre comestibile, dar sciu mai multu decâtu d-t ., care faci numai politică, căci amu aflata de ln funcționarii cari studiază tarifele ds? (Lua pănă sera, de la d. director al ministeriului și de la d. Z.zin Cantacuzino, ci z birul nu e pusu intre comestibile, și prin urmare e scutitu de taxa comunală. D-lor, nu mĕ credeți pe mine, cari nu făcu decâtu raportezi informațiunile ce mi s’au datu da funcționari, dar nu credeți nici pe d- 1 ui, informați-vă singuri. Tóte produsele ce n’au similare în țară, afară de comestibile, suntu scutite de taxă, și va trebui prin urmare să le ștrergemu din tabela accizelor nóstre. Accizele supărau in adeveru pe vecini, au gasitu mirjiîocul d’a se scăpa de ele, d’a’și introduce producțiunile fără taxă. S’a vorbitu multu de propășire a, industriei române. Unde e pânzăria, strengurile, ce se producu in ț6,ă, tradsuntu protegiate contra similarelor lor din Austro-Ungaria, cari suntu mai inainte ; cum o să concureze lemnăria română cu cea austro-ungrară numai cu taxa de 2 la sută? Se va duce cu i leu. Dacă’i protecțiunea Ați isisu că avantagiul ce ni se dă la cereale e mare, și ați deschisuporta intregei industrii austriace ; de ce n’ați luat vr'o măsură și pentru protegiarea industriei nóstre ? Mai e și altă considerațiune. Renuncisi la dreptul da prohibițiune. Ei bine, sa pute întâmpla a’avemu femete și nu se va prohibi esportul, nu’l veți DISCURSUL D-lui I. Brateanu. " (Urmare). Vin la partea curata comercială. D. Strat idieea că sacrificăm ceva pentru considerațiuni politice, pentru că am fosta numiți „înaltă putere contractantă“. D. Ministru de extenie In tóte convențiunile suntemu numiți așa. D. I. C. Bratonu. Atunci nu aveți nici acestu meritu. E unu proverbu pe care vi’lu aducu aminte: „se nu faci celice vrăjmașul, se faci tocmai contrariul“. Turcia o recunoscu, a făcutu multe nerozii. D. Ministru de externe. Protestezu. D. I. C. Brateanu. Nu ințelegu se nu’mi Centruisu a reproduce ceea ce se face, nu ințelegu cum se nu’mi Ce permisa a spune că o putere face o nerozie cându o face. In Sngiia se vorbesce in parlamentul de națiunea română numindu-o o adunătură de răufăcători și nici unu ministru maghiaru nu a protestatu. D. G. Chitin. Miniștrii unguri n’au decorațiuni de ale nóstre. D. președinte. Insultați pe acei cari au decorațiuni și nu voiu permite ca să se fică vorbe necuviinciose la adresa cuiva și mai alesu a diferitelor puteri Europene, pe can noi trebuie see respectămu, mai cu sema bărbații de statu ca d. Biatenu. D. 1. D. Biatenu. Atâta mai bine décà eu, omu de statu, făcu greșeli, căci mé făcu imposibile și ne lasu posițiunea liberă. Ceea ce liceunu de putatu nu cade nici asupra camerei, nici asupra ministrului. Nu vedeți aicea, d-le Stratu, cine e inamicul acestei convențiuni ? Turcia, Francia, Anglia, prin urmare votați. Se credeam că Turcia, in naivitatea ei, e inamica nóstra ; dar Francia, Italia, Englitera, cari s’au vărsata sângele pentru noi, ele ne suntu inamice ? Nu spui cine ne-a fostu inamica, pentru că mă tem se un fiu cru edern sau la ordine, memoria însă v’o spune. Francia, Anglia și Italia, ca ui Leu mare comerciu cu noi, vădu că Austria își stabilescu aici unu monopolu și ne contesta dreptul d’a trata : cum putea se vorbesca alti din aceste puteri, cându voința austro-ungară plana asupra nóstru ? N’o putéu, dar ne a contestata dreptul, ca dója ne vomi gândi mai bine și vom reveni. Cerealele, ne-alisut Stratu, nu se merga fără vamă in Austria, și acesta e unu avantaju enormii, tóte celelalte suntu secondare. Austria e o țară producătore, care exportă cereale, ea ne întrece, dacă nu in cantitate cel puțin in calitate și mai alesu in eftinătate, pentru că are capitule estene in bani și rumâni, fiindu că poporațiunea e mai desa și agricultura a devenita o adevărată industrie. Brațele la noi se plătescu mai scumpa, probă e că vinu ►Secuii ca se lucreze la noi. Cându dar importurați noi cereale in Austria? Atunci cându e femete, cându are interesa Austria, numai când poporul sufere și strigă fómete, atunci se suprimă taxele cerealelor, căci acolo glasul celor ce sufera ajunge la urechele celor puternici. Austria va importa acum de la noi pete și’n timpuri normale, însă va Lee făină, paste și pete chiar rachiu, ceea ce pân’ ficum nu pute aduce in țară, și va importa la noi aceste producte, cari vor omorî pe cele indigene. Pentru scutirea cerealelor ați datu Austro-Ungariei atâtea avantaje : ce veți da Franciei, Angliei, Italiei, căci și ele vă vor cere avantaji cându vor încheie tratate cu noi . V’a arătatad. ministru cu statistice austriece că importul austriacu la noi e îndoita câtu e sportul nostru. Cu ce plătimu acestá diseruții ? Cu banii ce’i căpătămu din comercial francezu și englesu. Eiă dar că trebue să ile deschidemu gilor porțile și să scădemu taxele ; d’acastă scădere va profita și Austria, fiindcă ea a fosu cu minte și s’a reservatu posițiunea misiunei celei mai favorisate. Trebue se fimu convenienți pentru Austro-Ungaria cum lice d. președinte, dar trebue in același timpu fe sveniu devotamentu pentru Francia, Italia și Anglia. Vin la vinuri D. Strat ne cita eri nisce cifre și ne spunea că vinul nostru va fi preferata in Austria, de când inc ă s’au pusa taxe mari la importu nu s’au mai dusu ; delurile mari pe jumătate s’au părăsitu, fiindu că a ’ne © condițiunea ren in care ne aflămn, pe cându vinurilor austriace li s’a făcutu o condițiune mai avantagiósa. Eacă reprocicate. Cu asemine condițiuni crediți dv. c’are se prospereze vinul nostru? Ni s’a lisu că vinurile unguresci suntu vinuri scumpe și că aducem vin din Francia mai efecnu decâtu oelu ungurescu. Vinurilor din Francis, dilar cum se vede lu autori, numai Ungaria le face concurență, apoi le vor pute face concurență și vinurile nóstre ? Ei au capitale estone, cunoștințe speciale, și ceea ce lucreza un lucrător francesu abia potu face trei la noi. Cultura in Francia costă mai eftena decâtu la noi; instrumentele de cultură, fabricele etc. suntu de multu amortizate, pe cându noi trebue se le facem acum cu capitale pe care ni le procurăm cu 18 sau 20 la sută. Asta e și’n Ungurii!, prin urmare concurență intre noi și Ungaria, nu póte fi. Apoi vinurile le pastreza 5, 6, 10 ani pentru că se plătesc a dobândi mici, noi nu putemu urma astariu, prin urmare vedeți că faceți produselor austriace o posițiune forte favorabilă in desavantagiul vinului nostru. In privința măcinatului, la noi măcinatul unei chile de grâu costă 20 fr., pe cându la Io sta costă numai 16 lei inchi, așa că ffuml care se va aduce iior. Vii omorî morile nóstre. Asemenea va fi și cu spirtul. La 1860, cându m’aflam la ministeriu și era femete in țară, mi se oferia o plată de 40 la sută pentru a se introduce spirt. Ș’aci suntemu inferiori, pentru cât n’avem capitale. Prețul bucatelor se indoieace, după cum e lipsă in străinătate, și noi, neavei.d c spitale, nu le vom pute cumpăra cându vor fi eftene, pe cându Austria le va strânge, le va preface in rnchi •, ni’l va duce in țară și va omorî tóte velmițele nóstre, D. ministru zice că se va plăti o taxă de 20 la sută, și că acesta condițiune e avanfor giósa. Vi s’a arătata c acésta taxă tata esportul. Vinurile românu tot nu nu va folosi nimicu. nu mai revin __ FOILETON U TILĂSEOIILE FÂitILULUI &î«au paiigenu paris Sania. (Urmare). Jobin nu stătu de câtu câte-va minute în acea odaie și nu medific a nici într’unu modu aparmtu ce primise din natură. Luă câteva parale,—alunecă în unul din jKuzunările sale unu revolver de dimensiuni mici,—își puse pe mânji unu paltonu de orná, în prevederea unei nopți records, și se duse și prefectura de poliție unde desemnă duoi agenți ca se’lu însușiască. La șase ore și câteva minute îi regâsi la gară, și se sui cu ei într’unu compartmentu a trenului care se îndrepta spre frontieră. Acolo,—rezimându-se în modu confortabil într’unu ungheriu,— închise ochii și păru că dorme...—Dar a privința sa era înșălătore,— nu nu dormia,—gândia. Pe cându Jobin lua drumul spre Belgia, judele de instrucțiune pune să se transportse la etagiul întru cadavrul țăpânu alu bancherului. fu lungiră, îmbrăcatu cum era, pe patul somptuosu … odăei de culcare. Se puseră sigiliele pe mobile.—Nisce ag’ațl primiră ordinu de a esersa în otelu uă supraveghiere necontenită, și, fiindu-că baronul, pe cându trăia, a părține cultului israelitu, se prevesti pe rabinul de la sinagoga cea mai apropiata, pentru a veni să se rege lângă corpu după ritul judaicu. Era necesara ca uă suspensiune macara momentană se nu vină a arunca perturbarea însă fracțiune a comerciului parisianu. Magistrații chiamară înaintea lor pe casierul Frideric Muller. El a primi autoristațiunea se reinstaleze pe impiegați într’uă parte a biurourilor, și se facă a se scote de la pani, prin fundații cu puteri și sub responsabilitatea sa personală, sumele neapărate spre a face față scadențelor și plăților, păn’ în lina cându va începe lichidarea judeciară a casei Worms. Cu chipul acesta, nici unul dintre acei care aveu afaceri de interesa cu banca defunctului baron n’aru fi avutu motivu a se nelinști, și se evita ori ce catastrofă. Frideric Muller păru că apreciaze multu înțelepciunea acestor măsuri, dar în timpu de unu sau două secunde facia’i deveni palidă și buzele i se’nvinețiră cându află că cabinetulu care fusese alu seu va sta închis,— pănă la unu nou ordinu,—pentru elu ca pentru totă lumea. Elu observă că diferite hârtii, închise în acelu cabnetu, îi suntu trebuitóre pentru regularea unor compturi. Fii în zădar. Judele de instrucțiune luase cu robin angagjamentul pe care’lu cunoscemu. Elu nu cedă de locu, și casierul trebui se se retragă fără a fi obținutu se se facă oă escepțiune de la ordinul generalu în favorea lui. In momentul de a părăsi otelulu junele substitutu aminti D-lui Boulleau Duvernetcă negligiase a lua cunoscință de scrisórea dată de baronu valetului seu de odaie, sera ’n ajunu, și adresată domnișorei Alina Pradier, calea de Friedland. — Aveți dreptate...—respinse rudele de instrucțiune,— cine scie dacă acesta scrisóre nu conține vreuă informațiune utilă?... Elu rupse sigiliul și citi : „A câtu ai fostu de gentilă și de originală în astă seră ca unu drăcușoru frumoșii, Lilvia mea, deși ’ți refusasemu în modu forte urâtu bietele delece mușare de franci pe care mi-i cerei cu atâta îngușire!... „Dar avariția mea nu era decât ună simplă farsă de fimiștu, micuța și amorósa mea rățușcă albastră !.—probă că amu se me scoboru acuși din șoru, la casa mea—(casa mea cea mare, cumlici tu)—deși a trecutu de mersul nopții, și voi lua din ea cincisprezce bilete frumóse de câte uă mie franci, de totu uoue, și ți le voi aduce mâne la orele 2, înainte de Bursă... „Cele cinci mii mai multu voru fi ca dobândă pentru cele zece mii ... “Cine se te serate pe amânduoi ochii ?... și cine se te iubiască cu ’nfocare ?. . ai ?... „Baronul teu pentru vidră. „Kathaniel.“ Aceste erau cele din urmă linii scrise de baronul Worms cu cinci minute înainte de a muri!... VIII Cuvântul tipu este desiguri unul dintr’acele de care s'a facutu cela mai straniu abusu de câțiva ani încooe. Ni aducemu aminte de unu timpu — care nu’i departe de noi—cându romancieri, vodeviliști și cronicari, îl aplicau cu vreme și fără vreme. Studentul, — griseta,—cocota,— cocodeșul, — dama mare,— pungașul prostu, — cămătarul,—scriitorul de la portărei,—profesorul de solfegiu, — și păn’ la negustorul de vinuri din colțu, fidelu abonatu la Secuiulu, erau atâte tipuri... Trecu pe unele și din cele mai bune!... • Ori câtu de afara din modă, ori câtu de ridiculă ehar a devenita espresiunea, suntemu, cu tote aceste siliti a ne servi astășii de dânsa. Jobin era ci adeve atu unu tipu,—unu tipu esențialminte moderau și parisianu,— imposiblu într’uă altă epocă decâtu a nostra,—imposibilu într’unu altu centru decâtu acelu a orașului celui mare. Acestu personagiu trebue se face unu rol însemnatu în acesta episodu a narațiunii nóstre.—Vomu trage car uă schiță răpede despre trecutul seu, păn’în momentul cându amu făcutu cunoscință cu densul. Pe lângă aceste credemu că acesta scurtă și neapărată notigia biografică nu va fi nici cum lipsită de interesu. Pamilia.Timoteu Jobin, în etate de douăzeci și șapte ani și jumătate în luna lui April 1865,— și alu cărui portretu l’amu făcut într'unu capitolu precedenta,—era fiu unicu alu unui părinte care poseda, în strada Deux- Portes-Saint-Sauveur unu fondu de băcănie cu oă producere destul de frumosă. Acestu bravu omu, veduvu de timpuriu și trăindu într’uă comoditate relativă, nutria strania ambițiune de a face pe fiul seu avocatu. Prin urmare junele robin urma ca esternu cursurile unui colegiu, dar, leneșii cu delicte, disprețiia adâncu temele grecesci și versurile latine, și petrece cea mai mare parte de timpu citindu cu aviditate tóte romanele, bune, mediocre și rele, procurate nesățiosului seu apelitu de unu cabinetu de lectură la care se abonase cu banii ce’i da de tatăl seu pe fiecare săptămână. Elu cresce astfel cu într’u ignoranță aprópe complectă,dar cu imaginațiunea de minune plină de incidentele romanesci, ingeniose sau absurde, inventate de cei mai încântători și de cei mai esecrabili naratori. Printre aceste nenumerate volumuri cu coperte galbene foștelite, Pamfiliu Jobin onora cu un preferință cu totul deosebită pe acele care, prin depingeri și studii realisate sau fantaziste, îlț inițiați în misterele diferitelor lumi parisiane,—lumea mare,—lumea de mișlilocu, — și mai cu semn lumea bizară și întunecosă care furnică în pitorescele tainițe a cetății regine. Elu nu înceta de a citi și de a reciti Misterile Parisului,—Adevărate mistere ale Parisului (acastă rapsodie semnată Vidocq), - Dramele Parisului — Viețuitorii Parisului,— Infernurile Parisului,—Marele omu de provincie în Paris. Ari fi devoratu și Tragediile Parisului, dar ele nu existau încă. Elu are aspirațiuni nebune pentru viața fără frâu, — lighlifele,—turul lacului,—caii de sânge, — cocotele cele mii,—bacaralele nervose,—nebuniile peste măsură,—rămășagurile, duelurile și restul... In alte momente visa esistența scriitorilor și a jurnaliștilor, esistența pe care și o închipuia aprinsă, veselă sgomotasa, aprope trândavă, smălțuită cu bilete de băută cucerite cu vârful condeiului într’uă oră de lucru amusanta, semcitata de supeuri fine cu actricele, și de întâlniri adultere cu femei de lume. Lucian de Rubampre devenia atunci eroul seu,se uita în jurul lui și căuta prin mulțime pe teribilul abate Carlos Herrera... Apoi, la aceste mirage, succedau altele,— mai intunecase dar nu mai puți atrăgători, — și moștenitorul lui tata Jobin apica a jica rolul unui fiu de principe Rudolf în mijlocul acestor tragedii necunoscute, a acestor mistere de iubiitate, de necazuri și de terori, pe care Parisul le ascunde în tainițele sale. Cu totul daduta la aceste visuri multicolore pe care le face cu ochii descinși, Pamfiliu— Trnozeu Jobin,repeta clasele, nu merge înainte, și nu lua nici cum drumul prin casa ajunge cineva la acea haină de advocetu care cuprinde, în timpul nostru, prin ievciturile séle, atâte sarcini, atâte denudății, atâte ministere,d in care se cuprind« Și •*celu de resbelu! Elu avea ceva mai multu derotu-spre L'ce ani când tată-seu muri în urma miei récéi’, lăsându, afară de prăzilia sa b neasortată, uă sumă deuă sută /épte zeci mii franci în rentă asupra Statu^1-Fondul de băcănie fu vând utu cu treizeci mii de franci. Jobin, emancipatu de enu consiliu de faii: le compusu din indifirențb se gà si dar în capul unui venitu de zece la 1 țvre-Acesta avere modotă era de-ajunsu pentru a’i permite se trăiască fericiții, în sinul unei obscurități liniște, dar junele moștenitoru nu veau în biíe-ele séle ile bancă de câtu unu m dilocu a 86 iniția fâră întăriere la veseliela d» totu-feliul a căror tablou amăritorule faceu se scânteieze înaintea ochilor sei mințile sale iubite (Va urma).