Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-10-14 / nr. 80

Anul al IV-lea No. 80. Preciul abonamentelor IN IASSI, ție an. 20 fr.—pe semestru 10.—Pe trimestru 5 fr. DISTRICTE, pe an. 24 fr.—pe semes. 12.—Pe trim. 6 fr.­­8 TREINATATE..................40 fr. INSERT. șî RECLAME, rândul 60 b. BCURI LOCALE » 1 fr. Epistole ne­francate nu se primescu­ Unu Mr. 30 Imul. IASSI, Joi 14 Octomvrie. 1876. apare Joia și Duminica. Preciul Anunciurilor. PAGINA I. 50 b.-P»g. III 40 b. Pag. Pentru FRANCIA , se primesc anun­­ciu­ri la D. Adam negociau­t-couimissi­­onnaire Carrefour de la Croix Rouge , Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA .a D. Fillip Lob Wie-Reichsnuschsplata Nr. 2 și la D. Rudolf Moser Schierstat­te Nr. 2 Wien. Pentru ANGIJA la D. Eu­gen Mie ocd­londra 81 în Fleet Street E. C.­­A .4 e­l nepublicate se vor arde. Ulupi^r. 30 Intui. FOAIA INTERESELOR GENERALE. FEOPRIETi 51 REDACTOR TE.EÄLAS5AK. lESed.ad­l­ U.xj.ea, ei jstL.dL12n.i3aistrativ1rs.e3t se află in Tipografia T23T. ____________________ CALENDARUL S­EPTEMAN^]­ __________________________________________ STIL VECI­N­IUA ! PATRONUL AI LEI STIL NOU | PIUA .1­­ . PATRONUL ți­LEI | Râs. Soar. | Apusul Lör. :Octonvri ... Octom­vri * 10 Duminică sf. Evlampie și Ermaplia p„tv 14 Qm-P 22 Duminică A. 20 Cordula 6 23 5 fi­n Luni. sf. Apost. Filip 23 Luni. Ion Carp S 24 5 4 ■ 32 Mitrți Op. Prov. T Arați si Andram­en­um. 1: i.„.q Hi­­x 24 Marți Alți. Rafail Ö 25 5 3 33 Mercuri Mart. Carp­ii Papii 1 ° 51 Jinistis. 25 Mercuri Casantom 6 27 .. 5. 2 34 ! Jói f-í-|C<nv.l*i»ra!i»cl«i'v»(eorp. in las. 26 Joi Aniand 6 28 5 1. 15 Vineri Mart. Luclaian preot ‘ 27 Vineri . FyamenM«* 6 29 4 5,0 36 Mart. Longin siitn-sn 28 Sainlrita Sini. și Inda 6 30 4 56r Jr- ĂNUNCIURILE PAGINEI l-a. Aii* proprietarilor ie cai si Iassi Cu 14 Galbeni stogul de fănit bun se vinde adus la Iassi în 10 barabale mari bine încărcate și se așede de omenii mei prin podurile grajdiurilor. Asemine Orăsii forte bun și curat după măsura de 12 dim. cu preț de 1 galbenii mierla. Cine vroește a cumpără 3e bine­vo­­iască ami adresa ceririle înscrise, lăsăndule în Iassi la magaz­inul de debit M. Caraca și Otel România după care îndată va carata fânul sau ovăsul, de la moșiea Litcani ce este forte aproprietă de Iassi. N. Kociu. D. TITU MAIORESCU. Stabilindu-se ca advocat in Bucuresci (strada sf. Vineri, No. 19), se insărcineză cu susținerea proce­selor, îndeosebi înaintea Curții de Casațiune. Arifcj mobilate seu iară mobile in curtea Clubulu­iUai Proprietariloru suntu de închirietu. A se a­dresa la D. Mill. Galino în acelașu localu. In esploatare și comercia pe moșia Bereslogi. Lemne k focii Carp si Fap­i cuanitățile cele Petre se moara / Mai bin Be­ Dolnițcii gara Ileciii Lessiedi A se adresa la Dl. Angh­ei Valy in Iași sau la moșia Berezlogi. J Leg­ea pentru înființarea dreptului de șceală asupra că­ut­uriior spiri­tioase, împreună cu um­ilificările din urmă, se află de vândare la ad­ministrația Curierului cu premiu de 1 fr. in­. Briga Li5i foii K vie și tote acaretele la 2 clasuri de Iași. Se dă in posesie chiar de acuma. Major decca. sub-scrisului din Păcurari de 16 odăi afară vid­fe­­le de atenanse se dau cu chirie în total sau în apartamente separate cu ogrăzile lor, se dau și cu mobile. Major Lecca. Locomobilă adreseze la comptuanl D-lui Stefan Bogdan Buiclin în I­toman unde se pute vide și fixa prețul. Viestaiesa seifiia urmare la T­ragediele IF’stris-u­l­ui a eșita de sub presă și se află de vînd­ăre la Ad­­ministrațiunea «Curierului“. Tolulu­l 3 fr. SCENE DIN RAMAZANUL TURCESCU. (Estrase dintr’uă corespondință din Constantinopole). Ramazanul e una din cele doue-spre-ț­ece luni lunare a anului turcescu; elu revine la anotimpuri diferite, și aduce pentru credincioși acel lungu post oficialu de doue­ fleci și noue de­­ file care, și astă­­­zi, este păzitu cu uă strictă rigore, pe tostă întin­derea Imperiului otoman. Elu dâ atunci orașelor turcesci unu aspectu straniu și curiosu, și, deși s’ar pute pare cutezetorii de a vorbi în urma lui Th­eo­­phile Gautier și atâtor alții, voescu se ve trimitu aceste câte­va note, alu căror meritu este de a fi fostu scrise de visu și culese, pentru a­­lice ast­­feliu, de pe piețele și din stradele Stambulului. «Anul acesta, credincioșii se potu felicita câ «fă­clia nopților” a adusu Ramazanul la uă epocă când durata­­ Ulei este moderată, și face supliciul unui ri­­gurosu postu ușoru de înduratu. Inch­ipuiți-ve ra­mazanul cășlendu în Iuniu, Iuliu, Augustu, atunci cându se strecură cinci-spre-­zece ore nesfîrșite de la resăritul pân’ la apusul marelui! Nici uă dispen­să, nici uă licență, tolerata de lege, nu vine se în­­dulcescă rigorea acestui postu impusu de Profetu. Unu credincioșu nu pote înghiți uă­fărâmătură de pâne seu uă picătură de apă, nici aspira un fumu de tutuim, nici respira odórea unui parfumu seu a unei esență, fară de a viola legea și a perde totu­meritul și fructul unui postu penibila. Abia dacă se permite bolnavilor se fac porțiunea ordonată de doctorii, și obligațiunea postului musulmanii se în­tinde la toți copii incependu de la șepte ani. Elevii creștini de la colegiul mixtu din Galata-Serai mi-au istorisitu, este adevărata, cum conșcolarii lor turci se adresaze la comișerațiunea lor pentru a căpăta ceva coji de pâne, pe care se ducu­ se le devoreze în vr’unu ungheriu, înșelându privigherea imanului sau a capelanului musulmanii alți liceului. Cunoscu asemine mai mulți Turci cari, în timpul acestei luni redutabile, găsescu micii locu de a fi in­vitați la dejunu de către amicii lor creștini pe rând, și se întorcu acasă la óra iftarului, cu aerul cu­cernicii și mina evlaviosă a unui credinciosu fidelu care a postitu totă­­ liua. Ași pute desemna chiar pe unu forte înaltu demnitarii care, în pliuu Ra­mazan, invită pe Europeeni a prâi­­si la densulu, în splendidulu seu gali, de pe fermulu asiaticu alu Bosforului, bea vinii, și, ceea ce e încă mai bine, da și la ospeții sei se bea. Este adevăratu ca, în aceste zile, e servita de Europeeni, și as­cunde valeților musulmani spectacolul acestui gro­­zavu scandal. Aceste sunt licențe pe care și le pot permite cei mari și puternici, acei Turci „civilizați“ și necredincioși cari au învățatu pe bulevardurile Parisului a rîde de Șeic și de Profetu. Dar Tur­cul din sc­ala cea vechiă și bună, Turcul care crede în Mahomet, în calul Bora Ic și în capitolele Cora­nului, celu care vrea se-și scape sufletul și se păs­treze în cuartierul seu, cu renumele celu bunu, stima cadiului și a imanului, acela rea în seriosu Ramazanul, își chinueșce corpul, viziteze moscheele, îngână rugăciunile liturgice, își face spălările, după tote regalele, și soseșee la capătul celor două­­zeci și noue arle de încercare cu convingerea câ’i unu gentilom după inima lui Alah. Omul din popor, kaikdjiul, hamalul, meseriașul, bacanul, croitorul și ciubotarul turcu, toți păzescu cu­ră fidelitate lău­dabilă legea ipostulu, care are unu înduoitu meritu la unu bietu ormi ce asudă muncind totă dliua. Privațiunea tutunului este negreșita ceea ce’imai j duru pentru ‘Orientala, care cumpăratu la mâncare și, cele mai de multe ori, înșală lumea prin­usul narcoticelor. Ast­feliu­elu așteptă cu uă nerăb­dare naturală lovitura tunului de seră, care’i per­mite se’și aprindă țigara și se aspire cu delicii dene fumuri de tutunu cu cea d’ântăiu îmbucătură de pâne. Pentru efendi, adecă pentru burghesul care are venituri, pentru cele fâră ocupație, dezbederiul sau meseriașul fâră lucru, problema e de a omorî timpul și de a purta pân’ în sera greutatea soré­lui și a postului. Toți recurgu mai multú sau mai puțin la mijlilocul celu mai simplu de a scurta­­ liua; ei dorm­i dimineța pân’ tăriliu și se repauseze in paturile lor de peregrinațiunile și orgiele nocturne, care s’au prelungitu pân’ la resăritul sorelui. Unu ofițerîu turcu, vecin cu mine, impiegatu la Seras­­kierat, se scula la amiafli, ’fie timpul frumosu seu urâtu, și se duce, cu unu pasu încetu, la biuroul seu, care se închide la patru ore. In timpul Ra­mazanului, biurourile guvernului suntu închise, Mer­­curia, Vineria și Duminica, trei­­ file din șepte. In cele­lalte patru­­ file ce remânu, se lucreze de la, orele patru pân’ la cinci și se especteze mai pu­țin afacerile de­câtu pe visitatorii interesanți sau pe creditorii supărători. Vai de omenii cari au afaceri urgente. La Stambul nu’i permisa­se se grăbescă cine­va. Exercițiile de pietate procură asemine credincio­sului un mijliloc ușor de a înșela uritul, de a trece timpul și de a’lți sânii. Legea religios­ă prescrie se se visiteze de cinci ori pe­­ zi una sau mai multe moschee. Ușele acestora edificii stau deschise totă­­ lipa, și curtele lor spacióse sunt năvălite de omeni de tote clasele și de totă versta cari ’și fac spălă­rile la fântână sau mergu se îngâne uă rugăciune monotonă lui Alah. In interiorulu edificiului nu se cântă, nici se predică, se mediteza, se închină și se cască. Ieri, printr’că feresta mare deschisă a înos­­cheei de la Tofane am putut vede câte­va t­reoice ghemuite în compartimentulu ce li este reservatu, unele gustând dulcețele unui somn reparatoriu, al­tele căscând gura la sborul mușceloru și altele a­­runcându trecetoriloru priviri discrete, și Încă mai puținu evlaviose, priviri pline de acea sensualitate impudică, care e proprie la fiicele lui Mohamet. Bărbații stau în piciore și cea mai mare parte și descoperii capul pentru a vorbi lui D-­leu. Turcii se feresc ânse de a face tot așa și când intră prin bisericele nóstre; și am văfluiu mai de-mnă-­și unu turc bătrân, cuafatu cu un turban enorm, preum­­blându-se în lungișu și 'n curmețișu în biserica ca­tolică Sânta-Maria, ținând într’uă mână uă tingire și în cea­laltă uă basma înodată in patru colțuri, cuprinzând previsiunile sale pentru acea di. Turcii, pentru cari rugăciunea n’are graci­i, se preumblă cu un pasu încetit și melancolicii, lăsând se cadă unul după altul bobii metaniilor ce fie­care musulman are tot de­ una în mână. La omenii din popor bobii sunt de lemn simplu sau de simimri; cei bogați au metali de margon sau fildeș ori de vr’un feliu de lemn de preciu. Acesta înlocueșce la Turci bastonul Europeanului. Turcul, având cu sine acestă jucărie neapărată, și câte­ uă­ dată un cortel, dacă nourii au aerul de a completa vr’uă ploie ră­­pede, se duce la bazar sau rătăcesce pe stradele și pe piețele Stambulului, ori încă merge se’și rătăcescă reveriile in gradinele forte negligiate și pustiele a Ve­­chiului­ Serail. Acolo se întinde pe brazdele pe care ploile de toamnă au făcutu se cresca­uă­erbă fină și ascultă gi­erii cântăndu în agudi. Ei se întorcu de

Next