Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-10-14 / nr. 116

Anul al 9-lea No. 116. IASSI, Blercuri 14 (26 octombre.) 1881. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor .ÎN IASSI, pe an. 24 fr — pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 6 fr.— pe trimestru 7 fr. ...................................................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul 60 b. SCĂRI LOCALE * 1 fr. Epistole ne­francate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Win IVI*. 20 bani C­alend­arul Septa, m­a. n. e­x _________________________ STIL VECHI P­I­U­A ___ PATRON­U­L țU­I­L­E­I TIMPUL DIN SEPTAMANA___|_ ’STIL NOU_______F­I­U­A______________PATRONUL JT­I­L­EI_________| Ras. Soar. | Apusul Soar. Octombre. ' ===== ■ “ ‘ = J Tjoiombre. ~ ‘ 11 Duminică Sf. Apostol Filip (­din cei 7 diaconi). 23 Duminică Severim. 6—25 — 12 Luni S. S. Mart. Prov. Tarah și Andron. ^ ;i 24 Luni Eramberent. 6—27 5— o 13 Marți S. S. Mart. Carp, Popii și Agarconie. La 12 Octombre 10 ore dim. Lună 25 Marți Cropin et C. 6—28 k f­ii ST"* IPm.”­­ r“TM’c..,v“­i M"‘­ N“*r­ ** «u.s­sr" “S. U *rs 16 Vineri Sf. Martir Longin Centurionul. 28 Vineri Simon et J. 6-31 4 58 _____17__________Sâmbătă Sf. Prof. Oaie.___________________________ ________ 29_________Sâmbătă Narcisse. _________________________ * DJ CURIERUL (TH. BALASSAN) FOREA INTERESELOR GENERALE. LIVRETE Pentru armata Conținând 48 pagine, se află de vân­zare la tipografia noastră. M-V— Hilaire Agniés a l’honneur d’informer sa nombreuse clientele, que sa cave^ tie elms etramțyevs a été transferée dans la maison de M-me C-ne Ghika, strada Lapușneanu magasin No. 67 dans lequel on trouvera aussi les ltom- Ipons et les ctiocHalats tie #Vr­­ris aimsl time VHuile tl’alive extra, Jlme, dönt la maison jfammet avult te népét. A N 0 N C E. A Partir de la St. Demetre les Ateliers de confections de M-es Derigault seront trans férés Maison Mavrocordato au Premier au dessus des Magasins de la vilié de Paris. 6 Mr, ROBERT Coiffeur A l’honneur d’annoncer â sa nombreuse cli­entele qui’l reQoit tous Ies jours de nouvelles marchandises et de la parfumerie fraiebe. Poudres f/eur de cygne Veloutine Viard Veloutine Ch. Fay Poudre au lait d'iris P o ud re Guerlain et Lubin Eau de Lubin Extráit de Lubin •A. Pommades savons, etc. MWc incMriei De la Sfântul Dimitrie viitor sunt de în­chiriat casele de la via Iacob Negruzzi la Copou, lângă cazarmă. Casele sunt din nou reparate și au atenanțe vaste și în forte bu­nă stare. Inchirietorul se va folosi pe deplin de vie, de livadă și de tot locul. A se adre­sa la D. Iacob Negruzzi strada Păcurari. 6) Hu inghinal un apartament, grajdiu Jiu și L­C IIILIIIMCI șUră in casele d-nei Sulta­na Manu, strada Sf. Teodor. (438—4). Di­n­efiIit la Cofetăria Alexandru în parte, 2 odăi 1 grajd și șură. A se adresa , se închiriază și (425­ 6). MOȘIA PUNGESTI­I 1 Din districtul Vaslui, plasa Rahova, se aren­­deza de pe acum­ întinderea 2000 fălci a­­proximativ, pământ cultivabil, fânat și im­aș, plus pădure, velniță și venitul târgului Pun­­geștii. Pentru informațiuni și condițiuni a se adresa la Proprietarul in Pungești. ______________Marco-Polo___ MOȘIA GÂRCENII Trup deosebit de moșia Pungeștii plasa Ra­­cova, județul Vaslui, în întindere aproximativ de 360 fălci din care 250 fălci cadru iar res­tul țiblă și arabii, se vinile de veci. Se în­­vecindilă cu moșia Dumeștii și satele Dum­brăvenii și Gârcenii. Pentru condițiuni, prețu și informațiuni a se adresa la sub­semnatul proprietar în Pungești. Marco-Polo. Regatul României Prefectura Județului Vaslui No. 7605. Fiind vacant postul de Medic pla­sei Racova cu reședința în târgușorul Pun­gești, retribuit cu salar de 250 lei și diurnă 150 lei mensual. Se publică spre cunoștința Generală, pentru ca d-nii Doctori sau Licen­țiați ce ar voi a ocupa asemine funcțiune să se presinte la acest oficiu. p. Prefect D. A Rășcanu. T­E­L­E­G­R­A­M­E Londra 22 oct. Anglia prepara mari trimeteri de material de răsboi și munițiuni în Irlanda. Biurourile Li­­gei agrare s’au închis, și materialul s’a ridicat. Se crede că comitetul îi va transporta sediul la Londra, la Boulogne-pe-mare sau la Paris. Co­mitetul a publicat o proclamație că­­tră poporul Irlandei invitându-l de a se menține în atitudinea de resisten­­ță pasivă, dar să părăsescă pentru moment întrunirile publice. Mai mul­te alte arestări s’au făcut ieri și astă napte. „Daily Telegraph“ zice că da­că Transvaalul nu va ratifica con­­vențiunea propusă de Anglia, trupele Englese vor înainta la 8 Noembre pe teritoriul său. Tunis 22 oct. Colona franceză pă­răsind ieri Keful, bătu de două ori pe arabii insurgenți aprope de Nebour pe drumul dintre Kef și Testour unde cumpera generalul Ali-bei. Borna 22 oct. Rege­le va sosi la Viena joi 27 Octombre. Trenul direct de la­ Laspezzia la Pisa a devailat. Miniștrii Depretis și Berti se găseau în el dar nu li s’a întîmplat nici un zeu. Viena 22 oct. Mai multe jurnale intre care „Politische correspondenz“ anunță într’un mod positiv că regina va însoți pe regele Humbert la Viena. Se telegrafiază din Londra cătră „Pol. Correspondez“ că Granville a demisionat pe seriose motive de sa­­natate, și este probabil că Derby va succeda la ministerul de externe. Londra 23 oct. Vre­o cinci­spre­­zece arestări s’au mai făcut ieri în Irlanda. £ *1 New­ York Ar oed Liga irlandeză a convocat o Zsj m­ențiune a tuturor ligelor din StafelEfrlJnite la Canada, spre a avi Sa la situațiunea Irlandei. Tunis 23 oct. Trupele tunisiene sub comanda lui Ali-bei au eșu­at de a merge spre Zanghouan după cum primise ordinul, dar ascultară la ame­nințarea de împușcare­­a. soldaților cari se vor revolta. Se zice că numeroși arabi insur­genți stau în mase aprope de railvai intre Caddzargua și Borditoam. Tunis 24 oct. Soldații tunisiani a lui Ali­ bei refusară de a merge. Ali­­bei găsinduse un moment într-o po­­siție critică. Generalul Ben Turkia a sfaramat tidva unuia din instigatorii resculei. IAȘI, 13 Octombre 1881. Creditul mobiliar Român Și Societatea de Constructiuni. In cursul săptămânei trecute s’au început in București operațiunele Cre­ditului Mobiliar Român. Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri ia D-l. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clémeut Paris, G, L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Mont­­marte k 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win ifi*. 20 bani Inaugurarea acestei importante in­­stituțiuni de credit a fost salutată cu bucurie de totă lumea financiară. Creditul Mobiliar Român ș’a înce­put tocmai la timp operațiunile sale, căci tocmai in aceste momente pe pie­țele nóstre se simțește o lipsă forte mare de numerar. Acesta lipsă a pri­cinuit o scădere destul de considera­bilă in valorile nóstre. Sit­uațiunea s’ar fi agravat incă și mai mult, dacă Cre­ditul Mobiliar n’ar fi scos in piață o cantitate însemnată de aur. Faptul a­­cesta a oprit scăderea. Pentru unele valori, precum sunt d­­e, acțiunile Băncei Naționale a României a de­terminat chiar o repriză destul de ac­centuată. Aceste valori scăduse numai in patru­­ zile de la 1790 la 1720. Mulțumită începerei operațiunilor Cre­ditului Mobiliar, care avansară aurul sau pe deposite de fonduri publice și alte operații, ele au putut să dobân­dească sâmbăta trecută 1750. Cu toate atacurile violente ce unele ziare din Capitală au îndreptat încă din primele zile contra Creditului Mo­biliar Român, acțiunile sale de abia apărute pe piața Parisului au fost pri­mite in modul cel mai favorabil. Anunțând întorcerea in Capitală a d-lui Anton Schlessinger, directorul Creditului Mobiliar, din escursiunea făcută in Paris și cele­l­alte piețe fi­nanciare ale Europei, „Curierul Fi­nanciar ne dă informațiunile urmă­toare : „Călătoria d-lui Schlessinger a fost încoronată de un deplin succes. Mari și puternice relațiuni s-au stabilit în­tre Creditul Mobiliar Român și o mul­țime de casse de bancă de primul rang din Europa. Din tote părțile nu se esprimă de­cât simpatii pentru noul institut și pentru acțiunile sale, cu a căror vend­are se ocupă actualmente sindicatul din Paris. După știrile ce avem din acea piață, acțiunile se cau­tă și se clasează cu multă înlesnire. Admiterea lor la cota oficială a Bur­sei s’a comendat deja, și, peste puți­ne­­ zile, ele vor fi admise și la Bur­sa din Berlin“. In adevăr primele cursuri cotate a acestor acțiuni—a căror valoare no­minală este de 500 lei—a fost de 600—605. Acum ele au atins cur­sul de 625 și se prevede că și acesta va fi in curând în trecut. Graba cu care se face acestă urcare progresivă, Z^e „Messager de Paris“ este, de altmintere, cu totul justificată prin condițiunile escepționale favora­bile in care s’a constituit Societatea și importanța rolului pe care ea este chemată al îndeplini. „Cu îmbelșu­­garea și bogăția pământului seu, cu te­nacitatea laboriosă a populațiunei sale, România este un teren admirabil pre­gătit pentru acestă operă de fecundă espansiune la a cărei repede isbândă fondatorii „Creditului Mobiliar Ro­mân“ au ținut să aducă un concurs forte eficace.“ Cea mai bună garanție a propășirei acestei instituțiuni de credit este si­guranța și încrederea ce inspiră pu­blicului numele bărbaților cari figu­­rază in Consiliul de administrațiune, printre care vom cita pe d-nii B. Boe­­rescu, colonelul Eugenie Alcaz, d. E­­mil Costinescu, Menelas Gherman, d. Hile Manoach, d. Obermayer, vice­­prezident la Paris și administrator de­legat al Creditului Mobiliar din Paris, D. Ch. Wallut, prezidentul Creditului Mobiliar din Paris. Se vede clar că sorta Creditului Mobiliar Român este încredințată în mânele cele mai abile pentru a face ca acesta instituțiune să-și dea rudele sale folositore in țară la noi. Capitalul Creditului Mobiliar Ro­mân este de 40 milione lei, împărțit in 80,000 acțiuni a 500 lei, asupra cărora el a emis la început numai 40 mii. Acest prim fond este forte sufi­cient pentru început, și’și va găsi un cu­ Prețul Anunciurlor FOILETON Ponson du Terrail. 1 DIAMANTUL COMANDORULUI 4 ___ PROLOG­­ I. Intr’o sală de iarnă a anului una mie șapte sute opt­zeci și șapte, un cavaler aprópe cam de vr’o cinci­z­eci de ani intră în Paris pe p­rin Bourdeille și se îndreptă spre Palais-Royal, care era atunci, ca și astă­zi, centrul capitalei, și a cărui împrejurimi constituiau cartierul cel mai populat. Acest cavaler era, de­sigur, un gentilom, dar era destul de prost îmbrăcat, era calare pe un cal rău și era urmat de­­un lacheu tot așa de rău montat și tot așa de prost ca și dânsul. El făcuse un drum lung, judecând du­pă colbul care’i acoperea hainele, și calu­l mergea încet, ca și când s’ar fi îndoit sub povara pe care­­o ducea. Cu tote acestea cavalerul era mai mult slab de­cât gras, și un observator atențios ar fi observat pate că neplăcerea pe care păreau c’o au dobitecele gentilomului și lacheului de a merge rapede, era causată de­sigur de greutatatea a două enorme va­lise așezate la odlâncul șelei, și cari păreau pline cu un metal forte greu, aur sau plumb. Numai cât, era greu a presupune că niște omeni­­ dintr’un echipaj așa de prost să ducă cu ei aur pe crapă cailor, nici mai mult nici mai puțin de­cât niște arendași de imposite,—și mulțimea destul de indiferentă care umplea stradele și saluta pe serma­­nul gentilon cu un aer luător în rîs, îi plăcu mai bine să credă că fără î ndoială că el era calare pe-o globă scursă de puteri și ne mai având curajul a ajunge pănă la grajdiu. Totuși era un frumos bătrân cu un aspect forte nobil și verde ca un tânăr. El era mân­dru pe gle­­ba lui,—perii abea’i sureau, pe când musteța’i era încă negră,—și fața’i era așa de bronzată ca a unui Spaniol sau Napolitan. După modul cu care se ținea pe șea și punea mâ­­na’n șold, cu vr’o două degite mai sus de mânerul spadei sale lungi, se recunoștea îndată un militar, un ofițer îmbătrânit sub arme, unul din acei bravi cădeți de familie cari plecau fârâ nici un gologan și fără de bagaj de la mica lor proprietate și se în­torceau într’o dij după ore­care trecere de timp, cu bastonul de mareșal al Franciei, ca Gaston sau d’Artagnan. Lacheul resuma asemenea un tip care nu era lip­sit nici de originalitate, nici de merit. El avea două­zeci de ani mai puțin de­cât stăpânul seu, roșcovan ca un crâșmar bourguignon, și fața lui in semi­lună era împodobită de un des și lung per blond de e­­fectul cel mai straniu. S’ar fi putut zice că’i un om de la Nord arămit de sorele Sudului. Pânticele seu­lat dispărea în șea și umplea oblân­cul. In fine o rapieră imensă, lungă de patru piciore, salta pe castele smârțogei sale și dădea cavalerului o turnură marțial minte grotescă. Acest valet se numea Pandrille Bourdin, și era de origină morvandellă ca și stăpânul său coman­dorul de Montmorin, cadet de familie și cavaler de Malta. Stăpânul și valetul, după ce­ au luat de-a lungul strada Saint-Honoré, intrară în cea des Bons-En­fants și se opriră dinaintea ramurei uscate de mă­­cieș a unei ospătării de-o aparență onestă care pur­ta drept firmă acesta frasă minunată: „La cel mai bun vin de Bourgogne, Isidore Bourdin, Horea ate­­lierilor, dă locuință la gentilomi și la țărani.” — Hola !­hei­­moș Bourdin ? strigă lacheul co­mandorului sărind jos. Un om alergă pe pragul ospătăriei și privi cu un aer spăriet și forte nehotărât pe jupanul Pandrillo care-l salutare cu titlul de moș. Acest om era un personaj slab și lung, de patru­­zeci și cinci la cinci­zeci de ani, palid și vânăt, con­trar cu cea mai mare parte din atelieri, și care­­avea ore­care respingere a vedea omeni de arme, de­și avea pretențiunea a da locuinți și a găzdui gentilomi. Moș Bourdin era un fricos care tremura din tote membrele sale la detonarea unei lovituri de pistol, și ar fi leșinat iute și degrabă dacă ar fi văzut doi omeni încrucișând ferul. — Cine dracu mă numește moș ? întrebă el ară­­tându-să puțin cam mișcat pe pragul ușei. — Ei! eu, drace, răspunsă Pandrillo. — Cine ? d-ta ? nu te cunosc. — Bun! privește-me bine, moșule, nu’i un re­­son fiind c’am petrecut Zece a*i Pe un vas de or­­dine in calitate de bucatar și de camerier al dom­nului comandor, pentru ca să nu recunoști pe ne­potul d-tale Pandrille Bourdin, propriul fiu al fra­telui d-tale Athanase Bourdin. — Tu ești Pandrille, tu ? esclamă atelierul. — In carne și m­­ese, moșule, și iată D. cavaler de Montmorin, ilustrul meu stăpân, care’ți face o­­norea a trage la d-ta. Moș Bourdin rămasă uimit de sonorul titlu de comandor, și cu tote că hainele gentilomului erau puțin cam rase, el se găsi forte onorat având de găzduit un personaj atât de nobil. Ast­fel, după ce-a îmbrățișat pe nepotul seu, pe care nu’l veZusă de vr’o doisprezece sau cinci­spre­­zece ani, se grăbi a face cavalerului primirea a­­fectuosă și grăbită pe care, bine­înțeles, interesul o dictază tot­deauna unui ospătar. — Iată-te biut frumos și chipes, nepote Pandril­­le­­ murmură el ajutând lacheului a scote frâile cai­lor pe cari-i dusesă in grajdiu, lăsând pe D. co­mandor pe mânâle Louisei, o grasa servitóre mor­vandellă pe care moș Bourdin o instalasă la el ca însărcinată cu gospodăria, și care introdusă pe no­bilul visitator in cea mai frumosă cameră a ospă­tăriei ;—iată-te galant făcut și îmbrăcat î s’ar pu­tea zice că ești un adevărat senior. — Peuh ! moșule, răspunsă cu umilință Pandril­lo, stăpânul meu și eu nu suntem bogați; și in ser­viciul ordinului de Malta, cine­va primește mai mul­te lovituri de spadă... Moș Bourdin tremură la aceste cuvinte, și ridică asupra nepotului seu privirea invidiosă și admirativă în același timp a emenilor cari recunosc la alții o virtute de care ei sunt incapabili. — Așa­dar ești curagios ? strigă el minunându-să. — Ca un leu, moșule. — Ciudat lucru, se gândi cu naivitate atelierul, cu tate acestea’i propriul fiu al fratelui meu, care’i tot așa de fricos ca și mine. Și din ce in ce mai rapit de acestă excepțiune de curaj în familia sa, moș Bour din urmă : — Dar cum dracu ai devenit om de spadă, după ce-ai început prin a fi spală-blide ? — Ab­ iată, asta’i o istorie pe care’ți voi po­vesti-o în două vorbe;

Next