Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-11-26 / nr. 132
Anul al X-lea No. 132. Prețul Alion. și Anunciurilor I IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. ISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. TREI NATATE...........................................40 fr.— ASERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. CIRI LOCALE . . . i fr.— PISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc, ninciuri: Pag.I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un IĂ8SI Vineri 26 Noem. (8 Dec.) 1882. Apare Duminica, miercurea și Vinerea. 21 Duminică (f) libr. în sus, ailaltii Bomn. S Duminică 1 1 Adv. Francisc 22 Luni Sf. Ap. Philimon ORAT x , 4 Luni Varvara 23 Mari Sf. Păr. Gr. Ep. Abrag și Alm. La 20 …pemv. pătrarul din urna de 5 Marji Sava 24 Mercuri Sf. Păr. Climent al R. și Petral Ol, la 20—28 senin și vânt. 6 Mercuri Neculai 25 Joi t S tan. Mart. Ecaterina 7 Joi _ Ambrosie 26 Vineri Cuv. Păr. Alipiu stîlpnicul 8 Vineri (f) Concep. S. Anna 27 ___________Sâmbătă_________S. S. Mart. Iacob Persul__________________________________________ _ Sâmbătă Leocadia buni (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Ca.lend.a.m.1 Septăna. an. @ I Correspondenți in Streinatate Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la D-l Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un i¥é\ 20 huni STIL VEDETIVI>IPA____ PATRONUL PILEI I___ TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU |>IPA _ PATRONUL PILEI | Râs. Soar. | Apașul Soar. Noemv. | "* " " |~ "Decemv. * ] : : ==?=----------=-----:—:=— ■ [UNK] ......... "| ,"J" 7_17 ! 4—22 7_17 ! 4—22 7_20 4 22 7_21 4—22 7 22 4—22 7 23 4—22 7—24 4—21 txxxxxxxxxxxxxxxixxxxxxxxxxxxxxx; LA CONCURENȚA. Subsemnatul aduce la cunoștința onorabilului public că, am deschis in strada Mare, casele Neuschotz, pe lângă magasinul meu en gros, un mare magasin de galanterie en detail, cu diferite noutăți, pasmentărie, lengerie, parfumerie, diferite jucării pentru copii și alte multe obiecte de lux pentru cadouri de anul nou, în localul unde a fost magasinul Kohannes Succesori. Concurența fiindu-ne de visa, vom vinde articolele din sucursala nostră în detail cu aceleși prețuri cu cari le vindem en gros. Cred că onor, public me va onora cu numerasele sale site, promițându’i ca va remănea pe deplin satisfăcut. Victor Vaftinxotti. :xxxxxxxxxxixxxxxxxxxxxxxx: VIJOOOOOOOOOOOOOO »OOOOOOOOOOQOOQ IMPORTANT! Subsemnații avem ontre a informa pe onorabila nostră Clientela iașană și din provincie, că ne-am mutat magasinul nostru, numit »Kahane“, asortat cu articole de pasmentărie și noutăți, fost situat în strada mare, casele d-lui Neuschotz, tot în strada mare, casele cele nouă ale d-lui Ghiorghiu, alăturea cu casele d-lui Neuschotz. Mulțumind cu acesta ocasiune onor. Public pentru favorea și încurajarea ce ne-a arătat’o pană acum, rugăm a ne visita și’n stabilimentul cel nou, unde onor. visitatori vor găsi pe lângă articolele nóstre cunoscute în destui, și un mare asortiment de obiecte aduse acum din străinătate pentru anul nou precum și pentru viitorele baluri. Cu stimă S. Kalianes Succesori. oooooooooooooo»oooooooooooooO Doctorul Constantin Thirom la la Facultatea de Medicină din Paris. Profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Medic de Batalion et. la la Spit. militar. Dă consultațiuni de la 12 la 2 ore p. m., í tate filele.— Strada Podu-Vechiu aprope Biserica Bărbori și de farmacia Zlass, — i casa cea nouă cu trei etaje. Mo v vănzare. 094 copaci stejari, diametru de la 80 cent. pană la 2 metri. 0&& copaci teiu, diametru de la 70 cent. pană la 1 metru 80 cent. 904 copaci carpăn, diametru de la 60 cent. până la 1 metru 10 cent. lu pădurea moșiei Urichani, alăturea cu șoseaa județană de la Iași la Voinești. Doritorii să pot adresa la Prințul Alecsandru G. Ghyka in Iași, casele Kettner, strada Sft. Spiridon sau la proprietar la Miroslava. DE INCHIRIET luna sau cu anul un apartament cu în casele doamnei Soltana Mano strada Sf. Theodor. n0 wpartara v*avea 6 stoguri de XJKj VCIlUaiC f^n și z se mohor, amatori se pot adresa la mine, strada Sf. Gheorghe Lozonski. Neculai ducă. D. PROFESOR WEITZSECKER S’a mutat cu pensionatul seu de băeți, strada Sf. Gheorghie Lozonski Casele Domnei Crucii foste Milidon. Doctorul V. I. Bejan Medic primar și profesor la Institutul Gregorian. Mamos și special pentru maladiele de dame și copii, dă consultațiuni în tote filele de la 1—3 ore p. m., pentru săraci gratis. Strada Sântului Sava casa D-lui Alias N. 18 Primimi din partea domnei Grazia Callimaki-Catargi, soția defunctului Callimaki-Catargi fost ambasador la Paris, următorele rânduri pe cari ne rogă a le da publicități: „Din fundul inimei aduc mulțumirile mele tuturor amicilor cari, cu ocasiunea morței soțului meu, au manifestat pentru noi simpatiile cele mai vii și cele mai căldurose.“ Grafia Callimaki-Catargi. /AS/, 25 noemb. 1882. CĂDEREA PLEVNEI. Dovăzile ne mai dispart încă de memorabila aniversară a celui mai vitejesc fapt îndeplinit de armata română în răsboiul nostru din de aniversarea căderei Plevnei, urmă, când armata română, sub conducerea bravului ei căpitan, Majesta Sa Sa Regele Carol I, arboră tricolorul român în Plevna și Osman-pașa, cel mai mare general turcesc din acest răsboiu și unul dintre cei mai mari campioni ai semi-lunei, rănit, fără preisiuni și stors de puteri, fu silit a se preda unui general român. Dovăzile ne mai dispart încă de aniversara memorabilei jile de 28 novembre 1877, când gloria străbună redeșteptată în sufletul tinerilor nóstre armate, arătă că în vinile Românilor de astăzi curge acelaș sânge răsboinic și vitejesc care curgea în vinile strămoșilor noștri de pe timpul lui Ștefan și Mihai, când ostașii noștri au dovedit printr’un eroism sublim că mari sunt calitățile poporului român care in curs de secole a suferit cele mai durerose încercări, cele mai neîndurate lovituri ale unor oórte intrigi, câștigând astfel încă un drept netăgăduit la independența Statului nostru. Două zile ne mai despart încă de aniversarea memorabilei zile în care ecourile Balcanilor și Carpaților deșteptate din somnolența lor de bubuitul tunurilor nostre, duseră pe aripele lor în tote părțile lumei vestea despre gloria nostră presentă, și, lumea întregă, uimită de nedreptatea ce ni se făcuse până atunci, uimită de calitățile sublime ale poporului român, calități demne de eroicele timpuri antice, fu silită să recunoscă că România merită să fie respectată și să aibă o viață neatârnată, căci știe a’și apara cu bărbăție existența sa și teritoriul strămoșesc. Dacă amintirea tristelor resultate ale acestui răsboiu victorios și’n acelaș timp păgubitor pentru noi, câștigat cu prețul a mii de vieți generose a fiilor și fraților noștri, căzuți cu arma în mână aparându’și patria și drepturile ei ne amărește și ne întristeză sufletul câte-o dată, aniversara zilei de 28 novembre 1877, care cu mărețile ei amintiri formeză și va forma pentru totdeauna o pagină scrisă cu litere de aur în cartea istoriei nóstre naționale, face să ne tresară numele de entusiasm, de mândrie și de speranță într’un viitor mai equitabil, căci nu se póte să nu vie ziua în care serie dreptăței să’și arunce bine-facetórele sale rare și asupra scumpei nóstre patrii. Români din totá țara, și din tóte părțile unde există o suflare nésca, sa serbám cu toții acestă romămemorabilă și neperitereții de glorie care ne-a rîdicat forte mult atât în ochii lumei întregi, cât și în proprii noștri ochi. Dar, în acelaș timp, nu trebue să uităm că acesta s’a putut câștigă numai cu sacrificiul a multe vieți omenești, și, plecându-ne genunchii, să înălțăm ruga către cer pentru dânșii și să vărsăm o lacrimă de recunoștința pe mormântul acelora cari au plătit cu sacrificiul nobilului lor sânge ilustrarea numelui de Român și câștigarea independenței Statului nostru. TELEGRAME Paris 4 dec. Se telegrafiază din Califarului «Le Temps“, că o încurcătură completă domnește în cabinetul egipten și că comedia judiciară jucată în procesul lui Arabi a causat o impresie defavorabilă printre colonia europană, Pesta 4 dec. O interpelare fiind adresată guvernului spre a se ști dacă insula Dunării Ada-Kalessi, cedată Austro-Ungariei prin tratatul din Berlin, va fi încorporată Regatului Ungariei, d. Tisza, primul-ministru, răspunde că acastă cestiune va fi regulată la timpul ei împreună cu celelalte cestiuni internaționale. Sofia 4 dec. Alegerile de antâtul grad pentru numirea deputaților la Adunarea națională au avut loc ieri, duminecă. Ordinea perfectă a domnit la întregul Principat. Alegerile de al douilea grad se vor face dumineca viitore. Constantinopol 4 dec. Astă-sară, consiliul de admistrațiune a Bonholderilor a ratificat, în unanimitate învoielile stabilite între delegații săi și delegații guvernului otoman în privința regiei mtiftunilor. Iiarele turcești fie că întorcerea lui Said-pașa la afaceri, în calitate de mare vizir, era noua afirmațiune a dorinței sultanului de a aplica reformele în Imperiul său. Cairdec. fiarele publică o scrisare a lui Arabi în care ex-dictatorele zice că Enghitera nu va regreta generositatea de care a dat probă față cu vechiul adversar. Londra 5 dec, „The Morning Post” crede că Arabi va fi trimis în Exil la Cape Town Același ziar (zice că Khedivul va numi pe generarele englez Evelyn Wood generalism al armatei egiptene. Viena 5 dec. Reichsrathul s-a deschis astăzi în sesiune extraordinară. Ministrul de finance a depus în Camera deputaților bugetul pe 1883 presentând un deficit de 31 milione 600 mii fiorini. FOILETON. Xavier de Montepin. MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA ANTRIA UN CĂPITAN DE AVENTURI. (Urmare). — Mă cunoști ? întrebă tânărul cu orecare suprindere. — Cum să nu te cunosc, domnule baron ?—Stăânul meu e unul din cei mai apropiați vecini aistelului de Champ-d’Hivers. — Cum se numește stăpânul d-tale ? — Comtele de Mirebel. — A!—lisă Tristan tresărind brusc. Pe urmă adăogă : — Astfel, acestă fetiță?... . — E domnișoara Blanche,—singurul copil al stăanul meu, care, după cum D. baron nu se pare să o știe, e unul dintre cei mai bogați seniori din bailliagiul... — Sper că urmările tuturor acestora nu vor aea nici o gravitate,—lisă atunci Tristan cu o răclă extremă,—te rog să arăți tinerei d-tale strâne tótá partea pe care-o iau la accidentul, fórte șor din fericire, al căreia victimă a fost... Și D. de Champ-d’Hivers, rîdicându’și pălăria pe are-o aruncasă pe pajiște, făcu câțiva pași spre calul seu pe care-l legasă cu frâul de un trunchiu de stejar. — Ce messire, pleci deja ?...—strigă bătrânul valet. — Dar fără’ndoială.—Ce am de făcut aici, te rog?... — Gândeam... credeam... că domnul baron ar avea pute plăcerea de a vedea... afară din ori-ce pericol... și revenită în simțiri... pe acea căreia’i-a scăpat viața... — Te înșăli, bravul meu om,—replică Tristan.— Domnișora de Mirebel n’are trebuință nici de îngrijirile, nici de presența mea... o las cu totul in siguranță sub paza d-tale.—Buna liua... Și baronul,—vorbind,—era cu piciorul în scară. Iată esplicațiunea purtărei sale in acestă împrejurare,—purtare cel puțin bizară, oricine va conveni, din partea unui om galant: Acastă esplicațiune era simplă. E vorba de a o mie și una edițiune a imortalei cronici a familielor de Montaigu și de Capulet. De secole, baronii de Champ-d’Hivers și comiți de Mirebel, vecini de suzeranitate și rivali de putere, își jura să o ură ingrozitare, complicată de dueluri, de răpiri, de violențe, și, trebue s’o spunem, de câteva asasinate. Crescut de părintele său iu principiele acestei uri instinctive și neresonate, baronul nu se putu să apara să simțască o respingere subită găsindusă de o dată fața’n față cu moștenitorea unei familii detestate. El nu se gândi de loc că acestă moștenitore era o adorabilă copilă de șessă-sprezece ani, forte nevinovată, desigur, de sângerosele plângeri pe cari baronii de Champ-d’Hivers le reproșau comților de Mirebel.—El simțea ura hereditară curgând în vinele sale ca sângele seu, și se depărta,—iată totul. Cu tote acestea, el nu plecă. In momentul în care, după cum am spus’o deja, punea piciorul în scară, apucând cu mâna stingă coma fâlfâindă a calului seu și cu cea drepta marginea șâlei, domnișara de Mirebel, care puțin câte puțin își revenea în simțiri, deschisă ochii scoțând un suspin adine. Tristan se întorsă. Blanche, la vederea unui strein, se făcu roșu ca o granadă înflorită și făcu o mișcare pentru a se scula.—Dar era slabă încă și recăzu. Fascinat de o atracțiune atotputernică, d. de Champ-d’Hivers lăsă frânele pe cari le apucasă în mână și s’apropiă de ténera fată. — Ce s’a petrecut ?—întrebă Blanche cu o voce tremurătoare, adresându-se către bătrânul servitor,— și pentru ce sunt culcată pe pajiște și slabă ca și cum ași fi gata să mor?... — Scumpă domnișoră,—răspunsă valetul cu familiaritatea tandră a vechilor servitori cari fac, așalicând, parte integrantă dintr’o familie,—capa d-tale s’a spăimântat de trecerea unei fară sălbatice și te-a răpit prin pădure cu o răpegiune așa de mare incât nu puteam să te urmăm...—D-ta erai cuprinsă de frică, și erai să cali și să te sfărâmi de vr’un trunchiu de arbore, când domnul baron pe care’l vedeți s’a aruncat cu curaj înaintea epei d-tale, și a isbutit s’o oprască... — In adevăr,—L isa Blanche cu un scris încântător,—încep a’mi aminti. Ea ținti asupra lui Tristan o privire în acelaș timp curiosa și recunoscătore o nouă și pudică roșată coloră obrajii și fruntea sa, și ea întinsă baronului raâna cu tot abandonul unei adorabile castități,bcând : — Oi mulțumesc, domnule... mulțumesc !... Sărmanul meu tată ar fi plâns atâta de mult dacă ași fi mortá !... Tristan eșită timp de o secundă înainte de a lua mâna delicată ce se întindea spre el...—dar trebui să asculte din nou de atracțiunea care-l subjuga fără voia lui. El apucă degitele albe și subțiri ale fetei, și le dusă la buzele sale cu o viociune așa de mare, încât ea le retrasă forte iute scoțind un mic strigăt. Tristan făcu atunci un pas îndărăt, și stătu in picióre și încurcat dinaintea acestei copile așa de frumosă și așa de pură, a căreia priviri se aținteau într’ale sale cu o rapitare espresiune de recunoștință și de candore. Domnișora de Mirebel era cam palidă încă, dar deja strălucitorea colorațiune a tinereței se suia pe obrajii săi catifelați, și scrisul revenea pe buzele sale. Domnule...—lasă ea. Și ea se întrerupsă un moment. — Ce dorești de la mine, domnișără ?—întrebă Tristan cu o voce care vrea să fie liniștită, dar pe care bătăile inimei o făceau să tremure ușor. — Domnule,—repetă Blanche întinzându’i din nou mâna printr’un gest simplu și gracios,—d-ta’mi-ai scăpat viața... Baronul, care se gătea pentru a doua oră să’și lipască buzele de mănușa parfumată care acoperea mâna mică a fetei, nu sfârși acastă mișcare și făcu un gest de tăgăduire. — Iartă-me...—reluă domnișora de Mirebel cu o privire de o expresiune îngerâscă,—d-tale-ți sunt datore că văd încă acestă verduță așa de frumosă și acest sőre așa de dulce...—In momentul când eram răpită prin pădure,—în momentul în care capul mi se rătăcea,—în momentul în care scăpăm frânele