Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-09-26 / nr. 108

Anul al X-lea No. 108. IASSI Duminică 26 Septemvre (8 Oct.) 1882. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul 4l­ an. și Apund­urilor IN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.......................................40 fr — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE „ . . t fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunc­uri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30b. Vin in­g. 20 bani CURIERUL (T­H. B­A­L­A­S­S­A­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Cor­responden­ți in Streinatate. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Dl Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA ș GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., ITauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. O a.lencia.r-u.1 Septa m. anei STIL VEC­HII |----------1)­i­u­a PATRONUL ID­I­L­E­I | TIMPUL DIN SEPTAMANA 1 STIL NOU I­­I­U­A____________ PATRONUL I Z­I­L­E­I | Răs. Soar. | Apusul Soar. ■ ■ ■ [UNK] [UNK]­ [UNK]­ y * --------- — ■ ■­ — I Octomv. ~~~~ 20 Duminică Mutarea sf. mart. Ion Theologe. 1 Duminică Brigitta. 5— 7 5—30 07 Luni Sf. mart. Calistrat. 9 Luni Dionisie. 5—8 5—29 no Marti Cuviosul Părinte Chariton. La 22 septemvrie pătrarul din urma: . 10 Marți _ Franz Borgia. 5— 9 5—29 29 Mercuri Cuv. Părinte Chiriac Anah­oretul. la 22—30 plóc rece și apoi bine. ^ 16 Mercuri Nicasie. 6 10 — 26 on an: Sf Ierom. Grigoriu Episc. Armeniei. 1 12 Joi Maximilian. 5—11 5—25 1 Oct. Vineri St. Apostol Anania. 1 ® Vè ne.13 Coloman. 5—12 — 20 2 Sâmbătă St. Ierom. Chiprian și Justina. ^ Sambata ______CaTstus^________________________________________________________ **_ ^ Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Nr. 20 bani 1 FIS. Rugăm, pentru ultima ora, pe acei dintre d­uii abonați cari nu­ și-au achi­tat abonamentele atât de pe anii din urmă, cât și pe anul acesta, sa bine­voiască a’și regula, până la sfârșitul trimestrului, compturile ce le au lai Administrațiunea Curierului. Ne fa­­­cem­ datoria a avisa pe d-nii abonați retardatari că, de la 1 octombre, ne vom vedea siliți, fără voia nostră, a da o listă de toți abonații rău-plat­­nici, fără escepțiune. Și cu acastă o­­casiune, mulțumim acelora dintre d-nii abonați cari sunt în curent cu plata abonamentului, și prin a cărora con­curs se asigura regulata aparițiune a „Curierului“. Administrațiunea. A­NUNCIURI D-mil Eugeniu Donici Mijlocitor de mărfuri pe lângă Bursa din Iași face cunoscut că se insărcinâ d­ă de a efectua ori­ce vânzări și cumpărări de cereale, spirturi, vite, coloniale și de tot soiul de mărfuri, și că, pentru inlesnirea clientelei sale, au deschis un biurou in strada Mare No. 116 in casele D lui Waldberg. Agenția specială a societății de asigurare Dacia-Romania­­ (458—30). OCICII. Subsemnatul dantist al curiei regale din București in urma insistențelor ce mi s’au fă­cut, m’am hotărât a visita pentru scurt timp orașul Iași, când voia fi la disposițiunea Onor. Public pentru tote operațiunile ce ating arta dantistică, cum estracțiune, așezare de dinți artificiali, plombagiu, operând după systema americană. Cea mai nouă Locuința mea este la Hotel Romania. Dr. Leiupart. n0 inohiriat casele foste lacovachi Rosse­ Uo IIILIIII Itil­ti, situate vis a-vis de Bi­serica Golia, având 10 încăperi, grajd, șură, fântînă de petră și alte avantaje. A se adre­sa Strada Română No. 15, la subsemnatul. George Krupenski, IAȘI, 25 sept. 1882 Mitem fratarlelor austriace- In timpul răsboiului din urmă, e­­pizotia se întrodusese în unile din ju­dețele nóstre. Acest îngrozitor flagel al vitelor cornute nici o dată n’a a­­vut la noi o întindere mai rnsemnata, ci s’au ivit numai, unde și unde, co­șuri isolate. Aprópe trei ani de când acest flagel nu se mai ivi în nici o parte a țarei nóstre. In 1880 Francia și Germania, te­­mându-se ca epizotia să nu se întindă și pe teritoriul lor, amenințată pe Austria că’și vor închide fruntariele lor pentru vitele ei, dacă nu va lua măsuri severe contra vitelor din Rusia și din cele­l­alte țâri infectate de e­­pizotie. Guvernul austriac, pentru a uimicci concurența ce vitele nóstre o făceau viticultorilor săi, de mult ar fi dorit să’și închidă frontierile sale pentru vi­tele nog­re, dar Convențiunea comer­cială ce­ o avea cu noi, nu’i permitea s’o facă. De astă dată însă, presentându-i­­se ocasiunea favorabilă, profită de ea, și frontierile ei fură închise pentru vitele nostre. D. Cogălniceanu, în ședința Came­rei de la 12 ianuar trecut, desvoltănd o interpelare relativ la închiderea frun­­tarielor austriace din par­tea Bucovi­nei pentru exportarea vitelor din Ro­mânia, a aratat destul de lămurit ca Austria nu are drept, după conven­țiunea ce-o are cu noi, a închide fruntariele sale pentru exportațiunile nóstre. D-sa propunea guvernului să așeze de represalii. D. prim-ministru, Ion Brăteanu, nu se uas insă cu propunerea d-lui Co­gălniceanu și declară că va veni cu un proiect de lege pentru închiderea fruntarielor române­­ despre Rusia Bulgaria, adaogind că guvernul aus­si­triac s-a declarat categoric că nici nu vrea sa între în tratări cu guvernul român în privința închiderei frunta­șelor pe cât timp nu vom închide fruntariele nóstre despre Rusia și Bulgaria. Porunca puternicului nostru vecin fu executată cu multă sfințenie. Gu­vernul presentă Corpurilor legiuitore un proiect de lege pentru închiderea fruntarielor nostre, proiect care și fu votat și pus în aplicațiune cu sacri­ficii destul de însemnate din partea nostră. Nu vom căuta să arătăm aici dati­­nile ce ni s’au causat prin acestă mă­sură luată de noi; ceia ce vedem, cu părere de reu, e că, de­și ne-am în­chis frontierele nóstre, după preten­­țiunea Austriei, de­și am stabilit un sistem sever de carantine de-a lungul frontierelor nóstre, Austria ne ține me­reu închise frontierile sale, și, guver­­nul, după cum­­ zice Românul, stă cu mânîre’n sin. Pentru ce d. prim-ministru Brătenu nu vrea să intervie pe lângă guver­nul austriac ca să r:" «e măsura ar­bitrară luată contra nostră, de orec­c e porunca guvernului austriac a fost exe­cutată ? Pentru ce guvernul se uită cu ne­păsare la enorma pagubă ce se aduce avuției nostre naționale, pe de o parte, și, pe de altă parte viticultorilor noștri ? In adevăr, după cum ne probeză persone forte competente în materie, închiderea fruntarielor austriace aduce țărei pe fie­care an o pagubă de vr’o 25 milione franci. Vitele nóstre cari tot­de­una obțineau pe piațele aus­­triace prețul cel mai ridicat, astă­­zi nici nu să mai văd figurând pe aces­te piețe, după cum se pute vedea din darea de samă despre târgul central de vite St. Marx din Viena, pe care­ o dăm in pagina III. Insă, nu’i numai paguba acesta. După cum am arătat cu altă ocasiune, prețul vitelor la noi a scăzut atât de mult, în­cât a ajuns ceva derizoriu. De unde se vindea înainte părechia de boi de la 40 la 50 galb., astă­­­i, boii cei mai de soia, nu pot trece peste prețul de 25 gr. Acestă enormă cădere de preț discu­­rajază atât de mult pe viticultorii noș­tri, în­cât cea mai mare parte din ei s’au lăsat de acestă ocupațiune atât de folositare mai înainte, atât țărei cât și lor. Continuând lucrurile pe acestă cale, va ajunge un timp în care ne vor lipsi vitele chiar pentru trebuințele nóstre, și România, care’nainte avea un prisos destul de respectabil de vite pe care’l trimitea străinătăței, va fi nevoită să alerge pe piețile străine pentru a lua vitele de cari are nevoe. Și cine sufere din acestă măsură prohibitorie? Moldova, sărmana Mol­dovă, pe capul căreia de cât­va timp în cace cad tote rările din causa ne­­păsărei și a neglijenței celor de la putere. Daca o asemenea măsură ar fi fost luată pentru frontiera nostră de din­colo de Milcov, măsura de mult n’ar mai fi existat. O probă destul de convingătare o avem în faptul că, pro­­hibindu-să exportarea masculilor noș­tri de peste Milcov în Austro-Unga­­ria, acestă măsură vexatare interese­lor muntenești nu ținu de­cât vr’o trei­­ zile, și imediat fu ridicată. Când e vorba însă de Moldova, ea e lăsată în voia soției, fiind­că guvernanții noștri s’au deprins a o privi ca o Ir­landă a României, ca un teritoriu cu­cerit, care nu merită să atragă aten­țiunea guvernului asupra intereselor și nevoielor sale. Apelăm încă o dată la guvern și la representanții națiunei, cari în curând vor fi convocați a se întruni pentru a hotărâ de interesele țărei, să caute prin tote chipurile a face să se ridice măsura arbitrară luată de Austria. Represaliile din partea României ar ajuta forte mult la atingerea acestui scop.* Inc’o propunere ce-am avea de fă­cut e ca, din multele velnițe unde pe fie­care an se îngrășau un însemnat număr de vize destinate exportului, și cari asta­­ li nu mai pot fi între­buințate pentru acest scop, guvernul să ajute pe proprietarii lor a le trans­forma în diferite fabrici mai renta­bile. Prin asta s’ar face că veniturile Statului ar spori, și’n acelaș timp un capital enorm n’ar sta închis în niște clădiri cari astă­zi nu mai aduc nici un profit. Statuea lui Ștefan-cel-Mare. Comisiunea executivă pentru ridi­carea statuei lui Ștefan-cel-Mare a a­­dresat Majestăței Sale Regelui urmă­torul raport: SIRE! Avem fericirea de a aduce la înalta cunoștință a Maiestății Vostre că do­rința orașului Iași și a țărei de a ve­dea imortalizată prin un monument in bronz imaginea eroică a Domnului Moldovei Ștefan­ Cel­ Mare este acum îndeplinită. Statua equestră lucrată de sculpto­rul Emanuel Frémiet după ce­ a fost expusă în salonul de sculptură din Paris unde­ a dobândit laudele tuturor cunoscătorilor, a sosit in Iași in ziua de 2 septembre curent. Piața pe care s’a crezut mai ni­merit a se așed­a monumentul este acea a Palatului Administrativ. FOILETON. Ponson du Terrail 40 GRIERUL MOREL (Urmare). — E confratele meu. — Ast­fel, continuă Laurent, dacă vrei ne vom înțelege lesne. — A ! — Știi că târguiala n’are mânie, nu’i așa? — Da, respinse Jouval. — Sunt fiul mamei Suzon, morărița de la Brin­­d’Amour, continuă Laurent, și cred că știi ce mi s’a întâmplat. — De­sigur că da. — Acei cari m’au luptat pe mine, au susținut din puteri că nu sunt fiul morăriței, și fratele meu de lapte nu’i de­cât un Usurpator luându’mi locul meu. D-ta trebue să știi asta ? — N’o știu de­cât de câte­va­­ zile, respinse d. Jouval. — Timpul nu face nimica,­­lise Laurent, să mer­gem de-a dreptul la fapte. De la regiment m’am deprins ca să’mi mântui repede afacerile mele. Ai împrumutat lui Mihai mi se pare cinci­spre­­zece sau două­­zeci de mii franci ? — Două­­zeci de mii. — Am venit să’ți spun, că ieu în socotela mea acestă sumă. — A ! — Dar, d-le Jouval, trebue să știi că, cum cu­nosc personele și știu cu cine am o face. — Ei bine ? — Știu ceia ce toată lumea știe, adică că ești cam șiret d­­e Jouval. — Nu­­lie contrarul, respinse sur­­lénd cămăta­rul, dar sunt onest. — Nu­­lie contrarul, se cam întâmplă că aceste două lucruri să fie împreunate, prin urmare nu ești de­cât un șiret. — Și în ce mă găsești rău ? — N’ai dat banii lui Mihai, fără ca mai întăi să te fi asigurat ? — De­sigur. — Fiind­că’ți era peste putință ca să pui cu si­guranță ipoteca asupra morei, din cauza că de­și Mihai de șase lni trece drept fiul morăriței, dar cu tóte aceste n’a fost recunoscut legalminte, l’ai pus de’ți-a scris o scrisore pentru siguranța d-tale. — Știi asta ? — O scrisore în care’ți mărturisește adevărul și spune că el e adevăratul fiu a lui moș Brulart, iar nu a lui Ion Tiercelin, tatăl meu. — Nu­­ lie­ba. — Ei bine ! continuă Laurent, cred că nu’ți în­­chipuești că iau datoria lui Mihai așa de­geaba, fără ca să’mi dai scrisarea în mână, care este proba do­­veditore de șărlătănia lui Mihai, și care este tot o dată și proba legitimităței mele. — Ai dreptate, respinse Jouval. Camatarul își făcuse calculul următor : — Laurent îmi dă un sunet... Póte mora să’mi a­­parție când­va... Laurent continuă: — D. Loi3eau mi-a spus totul. — Cum I­­lise Jouval încrețind ușor din sprincene. — Mi se pare că de două ori ai împrumutat bani lui Mihai. — Da. — Când ’i-ai împrumutat cei ântăi bani, l’ai fă­cut să’ți scrie scrisorea de care’ți-am vorbit. — Ei și! — De a doua oră... Laurent se opri, fața lui Jouval se întuneca, căci se temea ca nu cum­va Loiseau să fi vorbit mai mult de­cât trebuia. — Scusă-mă, Ilise Laurent, dar trebue să vorbim mai disghețat. Mihai a început să-și păr dă cumpă­tul când au­zise că mă întorceam. — Avea dreptate de ce să se temă, respinse Jouval... . — Din fericire m­i Brulart nu’și părăsise încă siguranța sa. Bătrânul m’aștepta la drum, trase in mine cu pușca, tocmai ca cum ar fi c, ț­ un epure... — Știi și asta! esclamă Jouval. — Drace! Parcă d-ta n’o știai, nu l’ai pus pe Mihai să’ți scrie a doua scrisore ? — Ce limbă lungâ’i și Loiseau, (lise Jouval cu un accent de nemulțumire. — Trebue sa’ți spun, continuă Laurent, când a tras asupra mea, am au­zit prea bine cele două îm­pușcături. — A! — Și că de a doua­ o­i mă convinsesem. Știam că pretinsul meu tată ’mi-a făcut acestă onore. Prin ur­mare nu trebue să te mânii pe d. Loiseau, intimul d-tale. — Crețu­­ replică Jouval. — Și care’ți apără cu căldură interesele d-tale. — Cum ? — Un altul mi-ar fi­­ zis: Plătește cei două­­zeci mii de franci, și în locul lor, îți vom da cele două scrisori. — Și dânsul, ce’ți-a spus ? — M’a făcut să înțăleg că aceste două scrisori represintau o valore, și că prin urmare trebue să țin cont de ele. — T’a spus asta. — Da, și pe urmă ne-am înțeles, cele două scri­sori valorea a cinci mii franci împreună. Prin ur­mare am să’ți mai dau încă cinci mii. — Fie, respinse Jouval, care începuse a crede că într’o­­ zi tot va pune mâna pe mare, fiind­că ci­fra datoriei se cam suise. — Va să­­rică, continuă cu răculă Laat*€ üf, doar L­­leci și cinci de mii de franci îți natoresc. — Va­se­­ Lică recunoști ^datoria ? — De­sigur.5 / D. Jouval se sculă, deschise biuroul seu, luând un mic portofoliu­ în care erau felurite hârtii. — Iată cele două bilete a lui Mihai, îi­­ zise el. — BineG respinse Laurent. —­Pe urmă eată și cele două scrisori ale sale... Mulțămesc. — Văd că suntem pe aprope de înțelegere, con­tinuă camatarul, îmi vei da un sunet pe termin de un an, în care vom cuprinde într’ansul și procentul meu , adică in total opt la sută, o bagatelă. Și în acelaș timp pusă pe masă o cotă de hârtie timbrată. — D-le Jouval, îi zise Laurent suru­lând, văd că te prea pripești în privința asta. — Ce ? întrebă camatarul care crezuse că Lau­rent nu convenea cu procentile spuse de el, îți pare scump? Banul e rar, măi băete, și anul a fost rău... — Te înșăli d-le Jouval. — Cum?... — Ascultă-mă, continuă Laurent, maică-mea do­rea să plaseze niște bani. Știi când îi economie, nu ceeltu ești tot venitul care-l ai. Tatăl meu a lasat o

Next