Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-11-26 / nr. 132

Anul al X-lea No. 132. Prețul Alion. și Anunciurilor I IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. ISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. TREI NATATE...........................................40 fr.— ASERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. CIRI LOCALE . . . i fr.— PISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc, ninciuri: Pag.I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un IĂ8SI Vineri 26 Noem. (8 Dec.) 1882. Apare Duminica, miercurea și Vinerea. 21 Duminică (f) lib­r. în su­s, a­ilaltii Bom­n. S Duminică 1 1 Adv. Francisc 22 Luni Sf. Ap. Philimon OR­AT x , 4 Luni Varvara 23 Mar­i Sf. Păr. Gr. Ep. Abrag și Alm. La 20 …pemv. pătrarul din urna de 5 Marji Sava 24 Mercuri Sf. Păr. Climent al R. și Petr­al Ol, la 20—28 senin și vânt. 6 Mercuri Neculai 25 Joi t S­ ta­n. Mart. Ecaterina 7 Joi _ Ambrosie 26 Vineri Cuv. Păr. Alipiu stîlpnicul 8 Vineri (f) Concep. S. Anna 27 ___________Sâmbătă_________S. S. Mart. Iacob Persul__________________________________________ _ Sâmbătă­­ Leocadia buni (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Ca.len­d.a.m­­.1 S­­e­p­t­ă­na. a­n. @ I Correspondenți in Streinatate Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la D-l Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un i¥é\ 20 huni STIL VEDETIV­I>­I­P­A____ PATRONUL PILEI I___ TIMPUL DIN SEPTA­MANA STIL NOU­­ |>­I­P­A _ P­A­TRONUL PI­L­E­I | Râs. Soar. | Apașul Soar. Noemv. | "* " " |~ "Decemv. * ] : : ==?=----------=-----:—:=— ■ [UNK] ......... "| ,"J" 7_17 ! 4—22 7_17 ! 4—22 7_20 4­ 22 7_21 4—22 7 22 4—22 7 23 4—22 7—24 4—21­ ­txxxxxxxxxxxxxxxixxxxxxxxxxxxxxx; LA CONCURENȚA. Sub­semnatul aduce la cunoștința onorabilului public că, am deschis in strada Mare, casele Neuschotz, pe lângă magasinul meu en gros, un mare magasin d­e galanterie en detail, cu diferite noutăți, pasmentărie, lengerie, parfumerie, diferite jucării pentru copii și alte multe obiecte de lux pentru cadouri de anul nou, în localul unde­ a fost magasinul Kohannes Succesori. Concurența fiindu-ne de visa, vom vinde articolele din sucur­sala nostră în detail cu aceleși prețuri cu cari le vindem en gros. Cred că onor, public me va onora cu numerasele sale site, promițându’i ca va remănea pe deplin satisfăcut. Victor Vaf­tin­xo­tti. :xxxxxxxxxxixxxxxxxxxxxxxx: VI­JOOOOOOOOOOOOOO »OOOOOOOOOOQOOQ IMPORTANT! Subsemnații avem ontre a informa pe o­­norabila nostră Clientela iașană și din pro­vincie, că ne-am mutat magasinul nostru, numit »Kahane“, asortat cu articole de pasmentărie și noutăți, fost situat în strada mare, casele d-lui Neuschotz, tot în strada mare, casele cele nouă ale d-lui Ghiorghiu, alăturea cu casele d-lui Neu­schotz. Mulțumind cu acesta ocasiune onor. Public pentru favorea și încurajarea ce ne-a arătat’o pană acum, rugăm a ne visita și’n stabilimentul cel nou, unde onor. visitatori vor găsi pe lângă arti­colele nóstre cunoscute în destui, și un mare asortiment de obiecte aduse acum din străinătate pentru anul nou precum și pentru viitorele baluri. Cu stimă S. Kalianes Succesori.­ ­oooooooooooooo»oooooooooooooO Doctorul Constantin Thirom la la Facultatea de Medicină din Paris. Profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Medic de Batalion et. l­a la Spit. militar. Dă consultațiuni de la 12 la 2 ore p. m., í tate filele.— Strada Podu-Vechiu aprope­­ Biserica Bărbori și de farmacia Zlass, — i casa cea nouă cu trei etaje. Mo v vănzare. 094 copaci stejari, diametru de la 80 cent. pană la 2 metri. 0&& copaci teiu, diametru de la 70 cent. pană la 1 metru 80 cent. 904 copaci carpăn, diametru de la 60 cent. până la 1 metru 10 cent. lu pădurea moșiei Urichani, alăturea cu șoseaa județană de la Iași la Voinești. Doritorii să pot adresa la Prințul Alecsan­­dru G. Ghyka in Iași, casele Kettner, strada Sft. Spiridon sau la proprietar la Miroslava. DE INCHIRIET luna sau cu anul un apartament cu în casele doamnei Soltana Mano strada Sf. Theodor. n0 wpartara v*a­vea 6 stoguri de XJKj VCIlUaiC f^n și z­­ se mohor, amato­ri se pot adresa la mine, strada Sf. Gheor­­ghe Lozonski. Neculai ducă. D. PROFESOR WEITZSECKER S’a mutat cu pensionatul seu de băeți, strada Sf. Gheorghie Lozonski Casele Domnei Crucii foste Milidon. Doctorul V. I. Bejan Medic primar și profesor la Institutul Gregorian. Mamos și special pentru maladiele de dame și copii, dă consultațiuni în tote filele de la 1—3 ore p. m., pentru săraci gratis. Strada Sântului Sava casa D-lui Alias N. 18 Primimi din partea domnei Grazia Callimaki-Catargi, soția defunctului Callimaki-Catargi fost ambasador la Paris, următorele rânduri pe cari ne rogă a le da publicități: „Din fundul inimei aduc mulțumi­rile mele tuturor amicilor cari, cu ocasiunea morței soțului meu, au ma­nifestat pentru noi simpatiile cele mai vii și cele mai căldurose.“ Grafia Callimaki-Catargi. /AS/, 25 noemb. 1882. CĂDEREA PLEVNEI. Dovă­­zile ne mai dispart încă de memorabila aniversară a celui mai vi­tejesc fapt îndeplinit de­ armata ro­mână în răsboiul nostru din de aniversarea căderei Plevnei, urmă, când armata română, sub conducerea bra­vului ei căpitan, Majesta Sa Sa Re­gele Carol I, arboră tricolorul român în Plevna și Osman-pașa, cel mai mare general turcesc din acest­ răsboiu și unul dintre cei mai mari campioni ai semi-lunei, rănit, fără­­ pr­eisiuni și stors de puteri, fu silit a se preda unui general român. Dovă­zile ne mai dispart încă de aniversara me­morabilei­­ jile de 28 novembre 1877, când gloria străbună redeșteptată în sufletul tinerilor nóstre armate, arătă că în vinile Românilor de astă­z­i curge acelaș sânge răsboinic și vite­jesc care curgea în vinile strămoșilor noștri de pe timpul lui Ștefan și Mi­­hai, când ostașii noștri au dovedit printr’un eroism sublim că mari sunt calitățile poporului român care in curs de secole a suferit cele mai durerose încercări, cele mai neîndurate lovi­turi ale unor oórte intrigi, câștigând ast­fel încă un drept netăgăduit la in­dependența Statului nostru. Două zile ne mai despart încă de aniversarea memorabilei­­ zile în care ecourile Balcanilor și Carpaților deș­teptate din somnolența lor de bubui­tul tunurilor nostre, duseră pe ari­pele lor în tote părțile lumei vestea despre gloria nostră presentă, și, lu­mea întregă, uimită de nedreptatea ce ni se făcuse până atunci, uimită de calitățile sublime ale poporului ro­mân, calități demne de eroicele tim­puri antice, fu silită să recunoscă că România merită să fie respectată și să aibă o viață neatârnată, căci știe a’și apara cu bărbăție existența sa și teritoriul strămoșesc. D­acă amintirea tristelor resultate ale acestui răsboiu victorios și’n ace­laș timp păgubitor pentru noi, câști­gat cu prețul a mii de vieți generose a fiilor și fraților noștri, căzuți cu arma în mână aparându’și patria și drepturile ei ne amărește și ne în­­tristeză sufletul câte-o dată, aniver­sara­­ zilei de 28 novembre 1877, care cu mărețile ei amintiri formeză și va forma pentru tot­deauna o pagină scrisă cu litere de aur în cartea istoriei nós­­tre naționale, face să ne tresară nu­­­m­ele de entusiasm, de mândrie și de speranță într’un viitor mai equitabil, căci nu se póte să nu vie ziua în care ser­ie dreptăței să’și arunce bi­­ne-facetórele sale rare și asupra scum­pei nóstre patrii. Români din totá țara, și din tóte părțile unde există o suflare nésca, sa serbám cu toții acestă romă­­me­morabilă și neperitere­ții de glorie care ne-a rîdicat forte mult atât în ochii lumei întregi, cât și în proprii noștri ochi. Dar, în acelaș timp, nu trebue să uităm că acesta s’a putut câștigă nu­mai cu sacrificiul a multe vieți ome­nești, și, plecându-ne genunchii, să înălțăm ruga către cer pentru dânșii și să vărsăm o lacrimă de recunoș­tința pe mormântul acelora cari­ au plătit cu sacrificiul nobilului lor sânge ilustrarea numelui de Român și câș­tigarea independenței Statului nostru. TELEGRAME Paris 4 dec. Se telegrafiază din Cali­farului «Le Temps“, că o încurcătură completă domnește în cabinetul egipten și că comedia judiciară jucată în procesul lui Arabi a causat o impresie defavorabilă printre colonia europană, Pesta 4 dec. O interpelare fiind adre­sată guvernului spre a se ști dacă insula Dunării Ada-Kalessi, cedată Austro-Un­­gariei prin tratatul din Berlin, va fi în­corporată Regatului Ungariei, d. Tisza, primul-ministru, răspunde că acastă ces­­tiune va fi regulată la timpul ei împreună cu cele­l­alte cestiuni internaționale. Sofia 4 dec. Alegerile de antâtul grad pentru numirea deputaților la Adunarea națională au avut loc ieri, duminecă. Or­dinea perfectă a domnit la întregul Prin­cipat. Alegerile de al douilea grad se vor face dumineca viitore. Constantinopol 4 dec. Astă-sară, con­siliul de admistrațiune a Bonholderilor a ratificat, în unanimitate învoielile stabilite între delegații săi și delegații guvernului otoman în­ privința regiei m­­t­iftunilor. I­iarele turcești­­ fie că întorcerea lui Said-pașa la afaceri, în calitate de mare vizir, era noua afirmațiune a dorinței sul­tanului de a aplica reformele în Impe­riul său. Cair­­­dec. fiarele publică o scrisare a lui Arabi în care ex-dictatorele zice că Enghitera nu va regreta generositatea de care a dat probă față cu vechiul adversar. Londra 5 dec, „The Morning Post” crede că Arabi va fi trimis în Exil la Cape­ Town Același­­ ziar (zice că Khedivul va numi pe generarele englez Evelyn Wood gene­­ralism al armatei egiptene. Viena 5 dec. Reichsrathul s-a deschis astăzi în sesiune extraordinară. Ministrul de finance a depus în Camera deputaților bugetul pe 1883 presentând un deficit de 31 milione 600 mii fiorini. FOILETON. Xavier de Montepin. MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA ANTRIA UN CĂPITAN DE AVENTURI. (Urmare). — Mă cunoști ? întrebă tânărul cu ore­care sup­­rindere. — Cum să nu te cunosc, domnule baron ?—Stă­­ânul meu e unul din cei mai apropiați vecini ai­­stelului de Champ-d’Hivers. — Cum se numește stăpânul d-tale ? — Comtele de Mirebel. — A!—­lisă Tristan tresărind brusc. Pe urmă adăogă : — Astfel, acestă fetiță?... . — E domnișoara Blanche,—singurul copil al stă­­anul meu, care, după cum D. baron nu se pare să­­ o știe, e unul dintre cei mai bogați seniori din­­­ bailliagiul... — Sper că urmările tuturor acestora nu vor a­­ea nici o gravitate,—­lisă atunci Tristan cu o ră­­clă extremă,—te rog să arăți tinerei d-tale str­­âne tótá partea pe care-o iau la accidentul, fórte șor din fericire, al căreia victimă a fost... Și D. de Champ-d’Hivers, rîdicându’și pălăria pe are-o aruncasă pe pajiște, făcu câți­va pași spre calul seu pe care-l legasă cu frâul de un trunchiu de stejar. — Ce­­ messire, pleci deja ?...—strigă bătrânul valet. — Dar fără’ndoială.—Ce am de făcut aici, te rog?... — Gândeam... credeam... că domnul baron ar a­­vea pute plăcerea de a vedea... afară din ori-ce pe­ricol... și revenită în simțiri... pe acea căreia’i-a scă­pat viața... — Te înșăli, bravul meu om,—replică Tristan.— Domnișora de Mirebel n’are trebuință nici de îngri­jirile, nici de presența mea... o las cu totul in si­guranță sub paza d-tale.—Buna­­ liua... Și baronul,—­vorbind,—era cu piciorul în scară. Iată esplicațiunea purtărei sale in acestă împre­jurare,—purtare cel puțin bizară, ori­cine va con­veni, din partea unui om galant: Acastă esplicațiune era simplă. E vorba de a o mie și una edițiune a imortalei cronici a familielor de Montaigu și de Capulet. De secole, baronii de Champ-d’Hivers și comiți de Mirebel, vecini de suzeranitate și rivali de pu­tere, își jura să o ură ingrozitare, complicată de due­luri, de răpiri, de violențe, și, trebue s’o spunem, de câte­va asasinate. Crescut de părintele său iu principiele acestei uri instinctive și neresonate, baronul nu se putu să apara să simțască o respingere subită găsindusă de o dată fața’n față cu moștenitorea unei familii detestate. El nu se gândi de loc că acestă m­oștenitore era o adorabilă copilă de șessă-spre­zece ani, forte ne­vinovată, de­sigur, de sângerosele plângeri pe cari baronii de Champ-d’Hivers le reproșau comților de Mirebel.—El simțea ura hereditară curgând în vi­nele sale ca sângele seu, și se depărta,—iată totul. Cu tote acestea, el nu plecă. In momentul în care, după cum am spus’o deja, punea piciorul în scară, apucând cu mâna stingă coma fâlfâindă a calului seu și cu cea drepta mar­ginea șâlei, domnișara de Mirebel, care puțin câte puțin își revenea în simțiri, deschisă ochii scoțând un suspin adine. Tristan se întorsă. Blanche, la vederea unui strein, se făcu roșu ca o granadă înflorită și făcu o mișcare pentru a se scula.—Dar era slabă încă și recăzu. Fascinat de o atracțiune a­tot­puternică, d. de Champ-d’Hivers lăsă frânele pe cari le apucasă în mână și s’apropiă de ténera fată. — Ce s’a petrecut ?—întrebă Blanche cu o voce tremurătoare, adresându-se către bătrânul servitor,— și pentru ce sunt culcată pe pajiște și slabă ca și cum ași fi gata să mor?... — Scumpă domnișoră,—răspunsă valetul cu fami­liaritatea tandră a vechilor servitori cari fac, așa­­li­­când, parte integrantă dintr’o familie,—capa d-tale s’a spăimântat de trecerea unei fară sălbatice și te-a răpit prin pădure cu o răpegiune așa de mare in­cât nu puteam să te urmăm...—D-ta erai cuprinsă de frică, și erai să ca­li și să te sfărâmi de vr’un trunchiu de arbore, când domnul baron pe care’l vedeți s’a aruncat cu curaj înaintea epei d-tale, și a isbutit s’o oprască... — In adevăr,—L isa Blanche cu un scris încân­tător,—încep a’mi aminti. Ea ținti asupra lui Tristan o privire în acelaș timp curiosa și recunoscătore o nouă și pudică ro­­șată coloră obrajii și fruntea sa, și ea întinsă baro­nului raâna cu tot abandonul unei adorabile casti­tăți,­­b­când : — O­i mulțumesc, domnule... mulțumesc !... Sărma­nul meu tată ar fi plâns atâta de mult dacă ași fi mortá !... Tristan eșită timp de o secundă înainte de a lua mâna delicată ce se întindea spre el...—dar trebui să asculte din nou de atracțiunea care-l subjuga fără voia lui. El apucă degitele albe și subțiri ale fetei, și le dusă la buzele sale cu o viociune așa de mare, în­cât ea le retrasă forte iute scoțind un mic strigăt. Tristan făcu atunci un­ pas îndărăt, și stătu in picióre și încurcat dinaintea acestei copile așa de frumosă și așa de pură, a căreia priviri se aținteau într’ale sale cu o rapitare espresiune de recunoș­tință și de candore. Domnișora de Mirebel era cam palidă încă, dar deja strălucitorea colorațiune a tinereței se suia pe obrajii săi catifelați, și scrisul revenea pe buzele sale. Domnule...—­lasă ea. Și ea se întrerupsă un moment. — Ce dorești de la mine, domnișără ?—întrebă Tristan cu o voce care vrea să fie liniștită, dar pe care bătăile inimei o făceau să tremure ușor. — Domnule,—repetă Blanche întinzându’i din nou mâna printr’un gest simplu și gracios,—d-ta’mi-ai scăpat viața... Baronul, care se gătea pentru a doua oră să’și lipască buzele de mănușa parfumată care acoperea mâna mică a fetei, nu sfârși acastă mișcare și făcu un gest de tăgăduire. — Iartă-me...—reluă domnișora de Mirebel cu o privire de o expresiune îngerâscă,—d-tale-ți sunt datore că văd încă acestă verduță așa de frumosă și acest sőre așa de dulce...—In momentul când e­­ram răpită prin pădure,—în momentul în care capul mi se rătăcea,—în momentul în care scăpăm frânele

Next