Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-12-08 / nr. 137

Anul al X-lea No. 137. IASSI Mercuri 8 (20 Decemvrie­ ) 1882. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea, Prețul Alton, și Anunciurilor TN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.......................................40 b­.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Aminciuri: Pag.I, 50b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30b. Un Vi*. 21A (TR BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. O alezic Letr­ul Septa. rxx & n, e­i STIL VECHI D­IN­I­U­A ] PATRONUL P­I­L­E­I_­­ TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU [SPA ___________PATRON UT­IP­I­L­E I i Rus. Soar.­­ Apusul Soar. Decenv. Decemv. 5 Duminică 1 Cuv- Sava s&m­itul 17 Duminică Lazar L. 7—32 I 4—22 6 Luni (f) Sff. Păr. Nicolae, Ar. M. life. ro . , „ T­i E j j 18 Luni Gratian 7—34­­ 4—22 7 Marți t Păr. Ambrosiu și Mar. Filotea ,la 5 decemvrie, pair. I, la 5 dec. 19 Marți Nemesie 7—34­­ 4—22 8 Mercuri Cuv. Păr. Patapia bine, la 6 zăpadă și de la 7—12 Sertare. 20 Mercuri Liberatu 7—3&­­ 4—22 9 Joi Concepțiunea sf. Anne 21 Joi Toma ap. 7—35 4—23 10 Vineri S. S. M. Mina Ermogen și Engraf 22 Vineri Demitrie 7—35 j 4—23 _____1­_______Sâmbătă Cur. Părinte Daniil Stilpnicul 23 Sâmbătă Victoria 7—36 j 4—24 Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l Adam négoeiant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un J ¥c­­huni Conrespo­n­ «lenți In Stréinatate Cafeteria Alexandru Fondată la 1847 a lui I. A.. HFETCOVACX. A sosit din Paris: Bonboné Fondante Boisier, ciocolată Marquis, Praline créme, Fructe candite, Maron de Paris (non plus ultra), bonboniere, chartreuse galbenă, adevărată curacao, Bordeaux și Hquerumi, D. PROFESOR WEITZSECKER S’a mutat cu pensionatul seu de băeți, strada Sf. Gheorghie Lozonski Casele Domnei Crac,ti foste Milidon. vănzare. 094 copaci stPlni, diametru de la 80 cent, până la 2 metri. 095 copaci teiț, diametru de la 70 cent, pani la 1 metru 80 cent. 904 copaci carpăn, diametru de la 60 cent. pănă la 1 metru 10 cent. in pădurea moșiei Urichani, alăturea cu soseaa Județană de la Iași la Voinești. Doritorii să pot adresa la Prințul Alecsan­­dru G. Ghyka in Iași, casele Kettner, strada Sft. Spiridon sau la proprietar la Miroslava. QOOOOOOOOOOOOOOlOOOOOOOOOOOOOQ IMPORTANT! Subsemnații avem onóre a informa pe o- o norabila nostră Clientelă iașană și din pro- O­vincie, că ne-am mutat magasinul nostru,­­ numit „Kahane”, asortat cu articole de­­ pasmentărie și noutăți, fost situat în­­ strada mare, casele d-lui Neuschotz, tot­­ în strada mare, casele cele nouă ale d-lui Q Ghiorghiu, alăturea cu casele d-lui Neu­­­­schotz. 0 Mulțumind cu atestă ocasiune onor. o Public pentru favorea și încurajarea ce­­ ne-a arătat’o pănă acum, rugăm a ne­­ visita și’n stabilimentul cel nou, unde onor, visitatori vor găsi pe lângă arti­ ș­colile nóstre cunoscute în destui, și un­­ mare asortiment de obiecte aduse acum­­ din străinătate pentru anul nou precum­­ și pentru viitorele baluri.­­ Cu su­mă . S. Kalianes Succesori. O 'oooooooooooooooooooooocxioooO k IAȘI, 7 decemb. 1882 Primim un articol din partea d-lui Dr. S. Konya asupra iluminarei ora­șului, care, fiind de interes general, ii facem loc in fruntea colanelor nostre. Eclerajul orașului Iasi și lumina electrică. Chestiunea iluminărei orașului nos­tru, precum și a altor orașe ale țarei, a devenit destul de acută. România dacă a făcut în scurt timp progrese imense, în privința iluminatului a ră­­mas cu mult înapoi, căci în alte țâri vedem introdus gazul aerofor chiar și prin orașele cele mici. Comuna nostră pare a nu fi cu to­tul indiferentă în privința introduce­­rei unui nou sistem de ecleraj și do­vadă e că a dat permisiune d-lui Po­­toschi să strice asfaltul și să așerie țevii pentru cercarea gazului aerofor produs din resturile petroleului. Mai mult încă, Comuna a numit o comi­­siune, din care am avut și eu onorea a face parte ca membru, ca să stu­dieze încercările d-lui Potoschi și să’și deie părerea asupra lor. La întrunirile nóstre se înțelege a fost vorba pe lângă sistemul d-lui Po­toschi și de alte sisteme cunoscute, și s’a vorbit, în trecut numai, și despre ilumina electrică. In privința acestui sistem cu toții am fost de acord că se află încă în stadiul de încercări și pate să treca încă mult timp pănă va isbuti așa ca să potâ servi la un ecleraj general, adică pentru strade, precum și pentru localurile publice și private. Dar nu trecu mult timp, și nea­dormitul învațat Edison resolvi pro­blema împarțirei luminei electrice prin lămpile Edison. Progresele făcute de genialul american cu sistemul lui au fost enorme și discoperirile nouă au venit una după alta, în­cât astă­­­i au ajuns acolo că ori­ce oraș civili­­s sat care vrea să introducă un nou sis­tem de ecleraj sau a căruia contract cu societățile de gaz aerofor s’a finit, se gândesc în primul rang la intro­ducerea luminei electrice. Cunoștințele mai de aprope pentru eclerajul prin electricitate se datoresc numai unei întâmplări care m’a dus în timpul cel mai recent la Viena. Acolo am avut ocasiunea a fi intro­dus în clubul științific ceia ce m’a făcut să particip la invitațiunea ce primise acel club din partea prima­rului orașului Brünn, capitala Moraviei, ca să visiteze acest oraș și în special teatrul zidit cu totul din nou și ilu­minat cu lumină electrică, rugând în acelaș timp clubul sâu și de­ părerea asupra noului sistem de ecleraj după Edison. (E de notat că Braun e cel întâi oraș din Europa care­ a introdus lumina electrică în teatru). Ei bine, efectul și superioritatea luminei elec­trice a întrecut așteptările nóstre. Cu toții am fost încântați ve­lénd pentru ânteia dată un tetru luminat ast­fel ă giorno fără ca să obosască cât de puțin ochii. ț)i­ pentru ânteia dată fiind ca încercările cari s'au făcut mai înainte la Opera cea mare din Paris n’ău reușit din ca usă că acolo s’a în­trebuințat lumina electrică cunoscută de noi toți, după Iabloncoff, lampele lui Edison ne fiind încă cunoscute. In tot edificiul teatrului din Brüm nu există nici o flamă de gaz aero­lor. Multe sute de lampe electrice E­dison, fie­care cu o putere tare de șesă-spre-azece luminări lumină nor­male servesc la ecleraj. Ele ilumi­ne<ja gala, intrările, scările, scena, su fitele și rampa, locurile subterane, gar­derobile artiștilor, biurourile, etc. Lam­pele se află sau câte una, sau întru­nite mai multe la un loc în cande­labre mari, sau în fine ca lampe por­tative întocmite după trebuință și car se pot stinge sau a prinde după plai cu o singură mișcare cu mâna. Un aparat așezat pe scenă permite a se regala tóte lampele de o dată sau în parte, după voință, a se mări sau a se micșura lumina în sală în tim­pul representațiunei, ca să strălucescă­­ apoi iarăși în totă puterea când cor­tina a că­zut și tot o­dată a modifica lumina sufitei sau rampei, în acelaș timp de­odată. Artiștii și mai cu samă cântăreții laudă forte mult acestă lumină, fiind­că căldura nesuferită produsă de lam­pele cu gaz aerofor la rampă lipsește cu desăvârșire la iluminarea cu lu­mină electrică, care mai are și avan­tajul că nu le supără vederile. Se înțelege că, sub asemenea im­­presiune, membrii clubului științific din Viena cari­ au luat parte la es­­cursiunea de la Brünn au fost în una­nimitate de opiniune că problema ilu­minării generale prin electricitate este resolvita, și cu acesta a crescut și in­teresul ce’l puneam și eu în acestă chestiune gândindu-me la iluminarea orașului Iași. De aceia íntorcéodu-mő la Viena am cercetat mai departe și am aflat că chiar in momentul de față se in­troduce la Viena iluminarea electrică cu lampa Edison in spitalul cel mare (Allgemeines Krankenhaus), în salele unde se dau balurile curței la reșe­dința împăratului, în teatruri, etc. etc. Dar, ceia ce m’a interesat mai mult este iluminarea orașelor întregi cu acest sistem de ecleraj, și am aflat cu siguranță că orașul Timișiara a întrodus de scurt timp lumina Edi­son, și alte trei orașe au contractat deja cu compania Edison pentru ilu­minarea stradelor, și a localurilor pu­blice și private, iar multe alte orașe așteptă terminarea contractelor lor cu societățile de gaz aerofor, după care apoi imediat vor adopta sistemul elec­tric a lui Edison. Intr’un articol viitor voi descrie a­­vantajele luminei electrice întrebuințată în general, mașinile necesare, lampa originală a lui Edison și în fine voi da câte­va calcule asupra rentabilită­­ței acestui sistem cu totul nou, care va face nemuritor numele lui Edison cât timp vă fi cultură și civilisațiune Br. S. Konya. (Va urma). T­ELEGRAME ■ Paris 16 dec. Prezentarea­­­ câ­­tre guvern a cererei de credit p­en­tru expediția la Trentvnlla a fost a­­mânată, dar e inexact că preotul u­­nei expediții a Franciei contra acelei țări să fie abandonată. Ambasadorul otoman la Paris des­­minte formal noutățile neliniștitore a­­supra sănătăței Sultanului Paris 16 dec. 10 ore 45 min. sara. Francia a refusat intr’în mod oficial propunerile Englitezei p­rivitore la E­­gypt, dar refusul seu e­­ conceput in termeni amicali și lasă posibilitatea de a deschide nouă negociațiuni O depeșă primită de guvern a­­nunță că trupele chineze au evacuat Tonkinul. Londra 16 dec. Regina a subsem­nat a­ fi decretele pentru remaniare Ca­binetului . Lordul Derby e numit mi­nistru al Coloniilor spre înlocuirea­­ Comtelui de Kimberley care devine ministru pentru India; marchizul de Hartington, care avea acest din urmă portofoliu, ia pe acel al resbelului și d. Childers, ministru de resbel­e nu­mit Cancelar al eșichierului. Guarda Palatului­­ Windsor a fost îndoită, fiind­că se temea de vre o ten­tativă de incendiu de catre Irlandesi o Berlin 16 dec. z­iarul „Reichsan­zeiger publică că imparatul Wilhelm n’a F­OILETON. Xavier de Montepin. 24 MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA ANTÂIA UN CĂPITAN DE AVENTURI. (Urmare). In revărsatul zorilor, manualul nu mai era de­cât o gramadă de ruini fumegânde, în mijlocul cărora erau Îngropate fără îndoială cadavrul părintelui și cel al copilului. Rasa de Champ d’Hivers era de-acum o rasă mortă !... Se presupusă în țară,—căci în sfârșit trebuia să se găsască o causă potrivită pentru a explica o ca­tastrofă așa de nenorocită—că trăsnetul căpușă peste castel la două sau trei locuri în acelaș timp,— și se știe că șaptele populare afirmă că focurile ast­fel aprinse nu se pot stinge.—Opiniunea publică primi acastă explicațiune ca îndestulătorre, și alte preocupațiuni nu întârzliază a șterge amintirea a­cestor întâmplări sinistre. X.—Raoul și Lacuzon. Raoul ajunsese tot acolo cu povestirea sa unde ne-am oprit și noi. — Ah! — strigă Lacuzon, —înțeleg acum!...— Sire lui Antidé de Montaigu atribui d-ta incendiul castelului de Champ-d’Hivers și omorârea baronului Tristan, și, după d-ta, comițând acestă crimă îndoită, el îndeplinea o îndoită răsbunare... — Da,—răspunsă tânărul,—acuș pe șirele de Montaigu !... el acuș de omor și de incendiu, după cum tatăl meu îl acusasă de râpire și de asasinat!... —și, când mă vei fi ascultat pănă’n capăt, d-ta ’1 vei acusa ca și mine, și vei mărturisi ca și mine că scelerații legați de spânslurătore cu mâna călăului merită mai puțin acastă morte infamantă de­cât acest gentilom !... — Urmeză,—­lisă Lacuzon cu simplitate, Raoul reluă : — In ajunul­­ lilei, sau mai bine a acestei nopți blăstămate intendentul tatălui meu, acest Marcel Clement de care’ți-am vorbit deja, întorcându-să sara dintr’un cătun învecinat unde se dusesă să visiteze ore­cari domenii, vă­ lu de departe pe unul din cei mai neînsămnați servitori ai castelului vor­bind mult cu un individ cu înfățișarea bănuitore care’l părăsi puindu’i ceva în mână care trebuia să fie un fișic de bani sau o pungă. „Marcel chemă pe­ acest servitor și’l întrebă: «Valetul refuză să se explice și răspunsă cu o­­brăznicie. «Marcel îi declară că, de a doua­­ zi dimineța, va fi socotit și dat afară. »— Mâne va fi­­ lină!...—replică valetul rî­ iend . —sunt în provincie și alte castele afară de acesta...— Per­ fi un stăpân și găsești d­e ce!... «Marcel nu dădu din nenorocire nici o însem­­nătate acestor cuvinte cari cuprindeau o desfidere și o amenințare. — Dacă servitorul ar fi fost alungat îndată, asasinii incendiari ar fi găsit închisă o portă pe care credeau s’o găsască deschisă,—și prin acestă portă deschisă era să intre crima și nenorocirea! «La mijlocul nopței, Marcel, pe care bubuitul tu­netului nu’l lăsa să dormă, văzu de­o dată o luci­re roșă și sinistră luminând întunericul;—în acelaș timp un fum gros și înăbușitor intră în camera sa. «In ântăiul moment, el își închipui că trăsnetul că<jasă pe castel, și alergă la ferestra sa. «Trei sau patru ómeni mascați, ținând într’o mână spada și în cea­l­altă o torce, păzau intrarea cea mare a curței de onore. «Alți omeni, asemenea mascați, săreau ca niște demoni prin coridorele castelului scuturându’și tor­­cile.—Focul isbucnea din tote părțile. «Marcel era un servitor real și brav.—El se năs­­cure în casă,—el făcea intru­cât­va parte din fa­milie,—el și-ar fi dat viața pentru tatăl meu. «El se îmbrăcă rapede.—­își pasă un cuțit de vâ­­nátóre și două pistole în încingetare, și se cobora în totă graba printr’o scară ascunsă comunicând cu apartamentul baronului de Champ-d’Hivers. «In momentul în care era să ridice portiera de tapițerie care ascundea una din ușele camerei de culcare, el av<b o voce care’l făcu să tresară,—o voce care-o cunoștea bine,—vocea mirelui Anticle de Montaigu!—strigând cu un accent de bucurie săl­­baticâ : «— Lupul e îmbotnițat!... căutați lupușorul a­­cum, — tăeți’i gâtul și aruncați’! în mijlocul focu­lui!...—Foc pretutindenea !...—Vreu ca mâne dimi­­nuță să nu mai remâe petru pe patră din acest cas­tel blestemat!... «Voci sgomotese răspunseră, — pe urmă tăcerea se restabili și pași numeroși se îndepărtară. «Marcel ridică tapițeria și întră. — Se dădusă foc perdelelor, — tenturelor, — mobilelor. — Camera întregă era în flăcări. «Marcel alergă la patul tatălui meu. — Acest pat era gol și plin de sânge. «— L-au asasinat! — murmură domnul intendent cu desperare, — dar cel puțin voi scăpa pe fiul seu și averea lui. „Cu vârful cuțitului seu de vânătore, Marcel stri­că brusca unei mobile deja aprinsă, și care cuprin­dea diferite lucruri a căror valore neprețuită o cu­noștea. „El luă un cofret de oțel din acestă mobilă, și, încărcat cu­­ acest cofret, el ajunsă, prin treceri pe cari le cunoștea numai el, la camera în care dormem lu legănul meu, și unde nu ajunsesă încă omorâtorii. «El mă luă, învălit in prostirile mele, pe urmă, fiind­că se aud­ea un sgomot de pași cari se apro­piau răpide, el sări în parc pe ferestră, de la ân­­tăiul etaj și, căd­ând pe pământ, își scrinti piciorul sting: «Cu totă durerea vie ce-i pricinuia acestă scrin­­titură, el avu curajul a se târâ, cu îndoita sa sar­cină, până la un tufiș de arbori forte deși care se afla în mijlocul unei pajiște, la două sau trei sute de pași de castel.—Acolo, el așteptă: «Focul se mărea.—activat de suflarea impetuosă a furtunei, el își trimitea flăcările sale pănă la ceriu care devenisă de culorul sângelui, și luminau in de­părtare parcul și câmpia cu niște lumini tot așa de vii ca și radele sorelui. «De o dată, pe aceste mase se înteietore se de­tașă silueta unui cavaler cu talia înaltă, calare pe un cal măreț și purtând o mască negră,—au­ li că­pitane, o mască negră !... — Acest cavaler își opri calul, se’ntórá cu fața spre incendiu, și strigă cu o voie răsunătore: «— Ei bine, Tristan de Champ­ d’Hivers Te vei plânge tu, de astă dată, la seignerii noștri de la parlamentul din Dole

Next