Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-12-08 / nr. 137
Anul al X-lea No. 137. IASSI Mercuri 8 (20 Decemvrie ) 1882. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea, Prețul Alton, și Anunciurilor TN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.......................................40 b.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Aminciuri: Pag.I, 50b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30b. Un Vi*. 21A (TR BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. O alezic Letrul Septa. rxx & n, ei STIL VECHI DINIUA ] PATRONUL PILEI_ TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU [SPA ___________PATRON UTIPILE I i Rus. Soar. Apusul Soar. Decenv. Decemv. 5 Duminică 1 Cuv- Sava s&mitul 17 Duminică Lazar L. 7—32 I 4—22 6 Luni (f) Sff. Păr. Nicolae, Ar. M. life. ro . , „ Ti E j j 18 Luni Gratian 7—34 4—22 7 Marți t Păr. Ambrosiu și Mar. Filotea ,la 5 decemvrie, pair. I, la 5 dec. 19 Marți Nemesie 7—34 4—22 8 Mercuri Cuv. Păr. Patapia bine, la 6 zăpadă și de la 7—12 Sertare. 20 Mercuri Liberatu 7—3& 4—22 9 Joi Concepțiunea sf. Anne 21 Joi Toma ap. 7—35 4—23 10 Vineri S. S. M. Mina Ermogen și Engraf 22 Vineri Demitrie 7—35 j 4—23 _____1_______Sâmbătă Cur. Părinte Daniil Stilpnicul 23 Sâmbătă Victoria 7—36 j 4—24 Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l Adam négoeiant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un J ¥chuni Conrespon «lenți In Stréinatate Cafeteria Alexandru Fondată la 1847 a lui I. A.. HFETCOVACX. A sosit din Paris: Bonboné Fondante Boisier, ciocolată Marquis, Praline créme, Fructe candite, Maron de Paris (non plus ultra), bonboniere, chartreuse galbenă, adevărată curacao, Bordeaux și Hquerumi, D. PROFESOR WEITZSECKER S’a mutat cu pensionatul seu de băeți, strada Sf. Gheorghie Lozonski Casele Domnei Crac,ti foste Milidon. vănzare. 094 copaci stPlni, diametru de la 80 cent, până la 2 metri. 095 copaci teiț, diametru de la 70 cent, pani la 1 metru 80 cent. 904 copaci carpăn, diametru de la 60 cent. pănă la 1 metru 10 cent. in pădurea moșiei Urichani, alăturea cu soseaa Județană de la Iași la Voinești. Doritorii să pot adresa la Prințul Alecsandru G. Ghyka in Iași, casele Kettner, strada Sft. Spiridon sau la proprietar la Miroslava. QOOOOOOOOOOOOOOlOOOOOOOOOOOOOQ IMPORTANT! Subsemnații avem onóre a informa pe o- o norabila nostră Clientelă iașană și din pro- Ovincie, că ne-am mutat magasinul nostru, numit „Kahane”, asortat cu articole de pasmentărie și noutăți, fost situat în strada mare, casele d-lui Neuschotz, tot în strada mare, casele cele nouă ale d-lui Q Ghiorghiu, alăturea cu casele d-lui Neuschotz. 0 Mulțumind cu atestă ocasiune onor. o Public pentru favorea și încurajarea ce ne-a arătat’o pănă acum, rugăm a ne visita și’n stabilimentul cel nou, unde onor, visitatori vor găsi pe lângă arti școlile nóstre cunoscute în destui, și un mare asortiment de obiecte aduse acum din străinătate pentru anul nou precum și pentru viitorele baluri. Cu sumă . S. Kalianes Succesori. O 'oooooooooooooooooooooocxioooO k IAȘI, 7 decemb. 1882 Primim un articol din partea d-lui Dr. S. Konya asupra iluminarei orașului, care, fiind de interes general, ii facem loc in fruntea colanelor nostre. Eclerajul orașului Iasi și lumina electrică. Chestiunea iluminărei orașului nostru, precum și a altor orașe ale țarei, a devenit destul de acută. România dacă a făcut în scurt timp progrese imense, în privința iluminatului a rămas cu mult înapoi, căci în alte țâri vedem introdus gazul aerofor chiar și prin orașele cele mici. Comuna nostră pare a nu fi cu totul indiferentă în privința introducerei unui nou sistem de ecleraj și dovadă e că a dat permisiune d-lui Potoschi să strice asfaltul și să așerie țevii pentru cercarea gazului aerofor produs din resturile petroleului. Mai mult încă, Comuna a numit o comisiune, din care am avut și eu onorea a face parte ca membru, ca să studieze încercările d-lui Potoschi și să’și deie părerea asupra lor. La întrunirile nóstre se înțelege a fost vorba pe lângă sistemul d-lui Potoschi și de alte sisteme cunoscute, și s’a vorbit, în trecut numai, și despre ilumina electrică. In privința acestui sistem cu toții am fost de acord că se află încă în stadiul de încercări și pate să treca încă mult timp pănă va isbuti așa ca să potâ servi la un ecleraj general, adică pentru strade, precum și pentru localurile publice și private. Dar nu trecu mult timp, și neadormitul învațat Edison resolvi problema împarțirei luminei electrice prin lămpile Edison. Progresele făcute de genialul american cu sistemul lui au fost enorme și discoperirile nouă au venit una după alta, încât astăi au ajuns acolo că orice oraș civilis sat care vrea să introducă un nou sistem de ecleraj sau a căruia contract cu societățile de gaz aerofor s’a finit, se gândesc în primul rang la introducerea luminei electrice. Cunoștințele mai de aprope pentru eclerajul prin electricitate se datoresc numai unei întâmplări care m’a dus în timpul cel mai recent la Viena. Acolo am avut ocasiunea a fi introdus în clubul științific ceia ce m’a făcut să particip la invitațiunea ce primise acel club din partea primarului orașului Brünn, capitala Moraviei, ca să visiteze acest oraș și în special teatrul zidit cu totul din nou și iluminat cu lumină electrică, rugând în acelaș timp clubul sâu și de părerea asupra noului sistem de ecleraj după Edison. (E de notat că Braun e cel întâi oraș din Europa care a introdus lumina electrică în teatru). Ei bine, efectul și superioritatea luminei electrice a întrecut așteptările nóstre. Cu toții am fost încântați velénd pentru ânteia dată un tetru luminat astfel ă giorno fără ca să obosască cât de puțin ochii. ț)i pentru ânteia dată fiind ca încercările cari s'au făcut mai înainte la Opera cea mare din Paris n’ău reușit din ca usă că acolo s’a întrebuințat lumina electrică cunoscută de noi toți, după Iabloncoff, lampele lui Edison ne fiind încă cunoscute. In tot edificiul teatrului din Brüm nu există nici o flamă de gaz aerolor. Multe sute de lampe electrice Edison, fiecare cu o putere tare de șesă-spre-azece luminări lumină normale servesc la ecleraj. Ele ilumine<ja gala, intrările, scările, scena, su fitele și rampa, locurile subterane, garderobile artiștilor, biurourile, etc. Lampele se află sau câte una, sau întrunite mai multe la un loc în candelabre mari, sau în fine ca lampe portative întocmite după trebuință și car se pot stinge sau a prinde după plai cu o singură mișcare cu mâna. Un aparat așezat pe scenă permite a se regala tóte lampele de o dată sau în parte, după voință, a se mări sau a se micșura lumina în sală în timpul representațiunei, ca să strălucescă apoi iarăși în totă puterea când cortina a căzut și tot odată a modifica lumina sufitei sau rampei, în acelaș timp deodată. Artiștii și mai cu samă cântăreții laudă forte mult acestă lumină, fiindcă căldura nesuferită produsă de lampele cu gaz aerofor la rampă lipsește cu desăvârșire la iluminarea cu lumină electrică, care mai are și avantajul că nu le supără vederile. Se înțelege că, sub asemenea impresiune, membrii clubului științific din Viena cari au luat parte la escursiunea de la Brünn au fost în unanimitate de opiniune că problema iluminării generale prin electricitate este resolvita, și cu acesta a crescut și interesul ce’l puneam și eu în acestă chestiune gândindu-me la iluminarea orașului Iași. De aceia íntorcéodu-mő la Viena am cercetat mai departe și am aflat că chiar in momentul de față se introduce la Viena iluminarea electrică cu lampa Edison in spitalul cel mare (Allgemeines Krankenhaus), în salele unde se dau balurile curței la reședința împăratului, în teatruri, etc. etc. Dar, ceia ce m’a interesat mai mult este iluminarea orașelor întregi cu acest sistem de ecleraj, și am aflat cu siguranță că orașul Timișiara a întrodus de scurt timp lumina Edison, și alte trei orașe au contractat deja cu compania Edison pentru iluminarea stradelor, și a localurilor publice și private, iar multe alte orașe așteptă terminarea contractelor lor cu societățile de gaz aerofor, după care apoi imediat vor adopta sistemul electric a lui Edison. Intr’un articol viitor voi descrie avantajele luminei electrice întrebuințată în general, mașinile necesare, lampa originală a lui Edison și în fine voi da câteva calcule asupra rentabilităței acestui sistem cu totul nou, care va face nemuritor numele lui Edison cât timp vă fi cultură și civilisațiune Br. S. Konya. (Va urma). TELEGRAME ■ Paris 16 dec. Prezentarea câtre guvern a cererei de credit pentru expediția la Trentvnlla a fost amânată, dar e inexact că preotul unei expediții a Franciei contra acelei țări să fie abandonată. Ambasadorul otoman la Paris desminte formal noutățile neliniștitore asupra sănătăței Sultanului Paris 16 dec. 10 ore 45 min. sara. Francia a refusat intr’în mod oficial propunerile Englitezei privitore la Egypt, dar refusul seu e conceput in termeni amicali și lasă posibilitatea de a deschide nouă negociațiuni O depeșă primită de guvern anunță că trupele chineze au evacuat Tonkinul. Londra 16 dec. Regina a subsemnat a fi decretele pentru remaniare Cabinetului . Lordul Derby e numit ministru al Coloniilor spre înlocuirea Comtelui de Kimberley care devine ministru pentru India; marchizul de Hartington, care avea acest din urmă portofoliu, ia pe acel al resbelului și d. Childers, ministru de resbele numit Cancelar al eșichierului. Guarda Palatului Windsor a fost îndoită, fiindcă se temea de vre o tentativă de incendiu de catre Irlandesi o Berlin 16 dec. ziarul „Reichsanzeiger publică că imparatul Wilhelm n’a FOILETON. Xavier de Montepin. 24 MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA ANTÂIA UN CĂPITAN DE AVENTURI. (Urmare). In revărsatul zorilor, manualul nu mai era decât o gramadă de ruini fumegânde, în mijlocul cărora erau Îngropate fără îndoială cadavrul părintelui și cel al copilului. Rasa de Champ d’Hivers era de-acum o rasă mortă !... Se presupusă în țară,—căci în sfârșit trebuia să se găsască o causă potrivită pentru a explica o catastrofă așa de nenorocită—că trăsnetul căpușă peste castel la două sau trei locuri în acelaș timp,— și se știe că șaptele populare afirmă că focurile astfel aprinse nu se pot stinge.—Opiniunea publică primi acastă explicațiune ca îndestulătorre, și alte preocupațiuni nu întârzliază a șterge amintirea acestor întâmplări sinistre. X.—Raoul și Lacuzon. Raoul ajunsese tot acolo cu povestirea sa unde ne-am oprit și noi. — Ah! — strigă Lacuzon, —înțeleg acum!...— Sire lui Antidé de Montaigu atribui d-ta incendiul castelului de Champ-d’Hivers și omorârea baronului Tristan, și, după d-ta, comițând acestă crimă îndoită, el îndeplinea o îndoită răsbunare... — Da,—răspunsă tânărul,—acuș pe șirele de Montaigu !... el acuș de omor și de incendiu, după cum tatăl meu îl acusasă de râpire și de asasinat!... —și, când mă vei fi ascultat pănă’n capăt, d-ta ’1 vei acusa ca și mine, și vei mărturisi ca și mine că scelerații legați de spânslurătore cu mâna călăului merită mai puțin acastă morte infamantă decât acest gentilom !... — Urmeză,—lisă Lacuzon cu simplitate, Raoul reluă : — In ajunul lilei, sau mai bine a acestei nopți blăstămate intendentul tatălui meu, acest Marcel Clement de care’ți-am vorbit deja, întorcându-să sara dintr’un cătun învecinat unde se dusesă să visiteze orecari domenii, vă lu de departe pe unul din cei mai neînsămnați servitori ai castelului vorbind mult cu un individ cu înfățișarea bănuitore care’l părăsi puindu’i ceva în mână care trebuia să fie un fișic de bani sau o pungă. „Marcel chemă pe acest servitor și’l întrebă: «Valetul refuză să se explice și răspunsă cu obrăznicie. «Marcel îi declară că, de a doua zi dimineța, va fi socotit și dat afară. »— Mâne va fi lină!...—replică valetul rî iend . —sunt în provincie și alte castele afară de acesta...— Per fi un stăpân și găsești de ce!... «Marcel nu dădu din nenorocire nici o însemnătate acestor cuvinte cari cuprindeau o desfidere și o amenințare. — Dacă servitorul ar fi fost alungat îndată, asasinii incendiari ar fi găsit închisă o portă pe care credeau s’o găsască deschisă,—și prin acestă portă deschisă era să intre crima și nenorocirea! «La mijlocul nopței, Marcel, pe care bubuitul tunetului nu’l lăsa să dormă, văzu deo dată o lucire roșă și sinistră luminând întunericul;—în acelaș timp un fum gros și înăbușitor intră în camera sa. «In ântăiul moment, el își închipui că trăsnetul că<jasă pe castel, și alergă la ferestra sa. «Trei sau patru ómeni mascați, ținând într’o mână spada și în cealaltă o torce, păzau intrarea cea mare a curței de onore. «Alți omeni, asemenea mascați, săreau ca niște demoni prin coridorele castelului scuturându’și torcile.—Focul isbucnea din tote părțile. «Marcel era un servitor real și brav.—El se născure în casă,—el făcea intrucâtva parte din familie,—el și-ar fi dat viața pentru tatăl meu. «El se îmbrăcă rapede.—își pasă un cuțit de vânátóre și două pistole în încingetare, și se cobora în totă graba printr’o scară ascunsă comunicând cu apartamentul baronului de Champ-d’Hivers. «In momentul în care era să ridice portiera de tapițerie care ascundea una din ușele camerei de culcare, el av<b o voce care’l făcu să tresară,—o voce care-o cunoștea bine,—vocea mirelui Anticle de Montaigu!—strigând cu un accent de bucurie sălbaticâ : «— Lupul e îmbotnițat!... căutați lupușorul acum, — tăeți’i gâtul și aruncați’! în mijlocul focului!...—Foc pretutindenea !...—Vreu ca mâne diminuță să nu mai remâe petru pe patră din acest castel blestemat!... «Voci sgomotese răspunseră, — pe urmă tăcerea se restabili și pași numeroși se îndepărtară. «Marcel ridică tapițeria și întră. — Se dădusă foc perdelelor, — tenturelor, — mobilelor. — Camera întregă era în flăcări. «Marcel alergă la patul tatălui meu. — Acest pat era gol și plin de sânge. «— L-au asasinat! — murmură domnul intendent cu desperare, — dar cel puțin voi scăpa pe fiul seu și averea lui. „Cu vârful cuțitului seu de vânătore, Marcel strică brusca unei mobile deja aprinsă, și care cuprindea diferite lucruri a căror valore neprețuită o cunoștea. „El luă un cofret de oțel din acestă mobilă, și, încărcat cu acest cofret, el ajunsă, prin treceri pe cari le cunoștea numai el, la camera în care dormem lu legănul meu, și unde nu ajunsesă încă omorâtorii. «El mă luă, învălit in prostirile mele, pe urmă, fiindcă se audea un sgomot de pași cari se apropiau răpide, el sări în parc pe ferestră, de la ântăiul etaj și, cădând pe pământ, își scrinti piciorul sting: «Cu totă durerea vie ce-i pricinuia acestă scrintitură, el avu curajul a se târâ, cu îndoita sa sarcină, până la un tufiș de arbori forte deși care se afla în mijlocul unei pajiște, la două sau trei sute de pași de castel.—Acolo, el așteptă: «Focul se mărea.—activat de suflarea impetuosă a furtunei, el își trimitea flăcările sale pănă la ceriu care devenisă de culorul sângelui, și luminau in depărtare parcul și câmpia cu niște lumini tot așa de vii ca și radele sorelui. «De o dată, pe aceste mase se înteietore se detașă silueta unui cavaler cu talia înaltă, calare pe un cal măreț și purtând o mască negră,—au li căpitane, o mască negră !... — Acest cavaler își opri calul, se’ntórá cu fața spre incendiu, și strigă cu o voie răsunătore: «— Ei bine, Tristan de Champ d’Hivers Te vei plânge tu, de astă dată, la seignerii noștri de la parlamentul din Dole