Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-10-14 / nr. 115

T Anul al XI-lea No. 115. Prețul Alion, și Anunclurilor [N­IASSI, 12 fr. pe an, 24 fr.—pe semestru pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATI...........................................40 fr.—­­NSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCĂRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Amineri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Vin­ilir. 20 bani Apare Duminica, Miercurea și Vinerea FOAEA INTERESELOR GENERALE. 11 Marți Sfantu Apostol Filip La 10 o­ct., la 7 ore sara, Pătrarul 23 Marți Severu 6—27­5__ 7 12 Mercuri Apostolii Prov. Tarah și Andronic din urma cu timp frumos dar frig. 24 Mercuri Rafael 6—28 5— 1 13 Joi Martirul Carp și Papii 25 Joi Crispina 6—29 4—59 14 Vineri (f) S­f. Cuv. I­araHolilusi (corpul in Iași) 26 vineri Amandus 6—30 4—591 15 Sâmbătă Martirul Lukian preotul 2ȚV____________ȘIugbgist Sabina 6—32 41­a58 M­OȘIA PUNGESTII­­ J Din plasa Racova județul Vaslui situată între Roman și Vaslui se dă in arendă cu toată Gospodăria, semănăturile de tomnă, acaretele trebuitóre precum și velniță cu condițiuni avantajose. Informațiuni la sus (lisa Moșie Pungeștii. Cil JL (TH. BAL ASS­AN) Conrespondențl in Stiéinatate Pentru FRANCIA : se primesc antnciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue Clíment Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Hontmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. b Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. "Wien Rotmr & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. E,gren Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Man,gcriptele nepublicate se vor arde. WJn iW#\ 20 bani C a, 1 a d a r u 1S p t ä m â, as. e STIL VECHIU 1 PIUA ! PATRONUL LILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | g­I ü­A 1 PATRONUL LILEI Soar Anusul Soar Oct. - * = bct. •------------------------1 • I " ~~ 9 Duminică Sfântul Apostol Iacov Alfeu ( 21 Duminică Ursula 1)-24 5_ 4 10 Luni Sfinții Evlampie și Evlampia 22 Luni Cordula 6—>5 5— 5 I­ ­AȘI, 11 octombre 1883. Chestiunea aducerei apei. Ne grăbim a publica in primul loc însemnatul raport a d-lui primar Leon Negruzzi asupra diferitelor sisteme după cari s’ar putea aduce ln oraș can­tități indestulatere de apă de băut, și de trebuințe casnice și publice. Fazele prin care chestiunea apei a trecut de la 1872 incace sunt prea cunoscute in­cât să le mai reamintim. Acuma însă, după direcția ce d. primar Leon Ne­gruzzi a dat acestei afaceri, avem spe­ranța, ca consiliul comunal actual va fi mai fericit de­cât cel din 1872 și ca mulțumită drumul mai rațional ce a apucat se va putea mândri, că a în­­deplinit nevoia cea mai mare a ora­șului nostru, inzestrându-l cu un ape­­duc suficient. Eata raportul menționat: Domnilor Consilieri. După cum am avut onore­a ve spune, sunt acum câte­va­­ file cu ocazia discuției asupra luminărei orașului, o altă chestie mult mai grea, mult mai interesantă încă a venit as­tăzi la ordinea dilei este chestia de mult pusă la ordinea de a cetățenilor ieșani și a tuturor consilielor comunali, cari s’au urmat de vr’o câți­va ani încoce, chestia înzăstrărei orașului cu apă. In adevĕr d-lor, conductele nóstre de astă­­zi, care recoltează isvorele de la Aroneanu și Șapte omeni, conducte care pănă în astă vară ajunsese a nu mai împărți­­ zilnic de­cât, mai puțin de 500 m. cubi de apă, prin cișmele și care acum în urma lu­crărilor ce au­ bine-voit a aproba ne vor da îndoit, adică cam 1000 m c. căci s’au repa­rat cele degradate și s’au recoltat încă isoare, sunt departe, forte departe, de a fi de ajuns pentru trebuințele orașului. Ce sunt 1000 m. c. de apă pentru populația Iașilor? De unde apă pentru nevoile serviciilor publice, precum stropirea și curățirea stradelor, curățirea ca­­nalurilor care există, și în care zac acum, murdării ce infectează aerul fără să fie alt chip de curățire de­cât clemența providen­țială care trimite câte­odată ploi mari și fur­tuni, coșurile de incendiu etc. , de unde apă pentru o eventuală desvoltare, cât de puțin însemnată a industriei ? De unde apă chiar de ajuns pentru locuitori? De nii ar fi mul­țimea de fântâni, în cea mai mare parte cu apă sarată dar în sfărșit cu apă, o mare parte din populațiunea acestui oraș ar trebui să’l părăsască, căci apa este una din cele dintâi, dacă nu cea dintâi chiar, trebuință vitală la omeni ca la tot ce trăește s’au vegetează; și nu ori­ce apă îndeplinește, scopul la care este menit de natură, căci, rea și coruptă, departe de a susținea existența populației ea’i este dușmană, produce miasme și boli, este propa­gatorul epidemiilor, astfel cu din nenorocire, Bahluiul și Calcaiia, cu drept cuvânt, prin urmare, se cere de la noi să facem tot ce va fi cu putință, să facem imposibilul chiar......... pentru a indrepta o stare de lucruri vătămă­­tore, care nu se mai póte prelungi mult timp fără ca orașul Iași, care­ a început a cade mult, precum cu toții o știm, să nu fie amenințat a căde mai jos de­cât orașele mult mai ne­însemnate, cari au fericirea să fie așezate pe malurile vre­unui rîu ce le dă apă în deajuns Am dinaintea mea d-lor două lucrări însem­nate pe care voi ruga să bine-voiți a le asculta cu luare aminte, aceste sunt: Un estract din­­tro lucrare mai întinsă asupra hygienii ora­șului a medicului nostru Primar, d. Dr. Fili­­pescu și un memoriu a distinsului inginer spe­cialist belgian, maiorul de geniu în retragere, d. Dusart, înainte însă de a intra în citirea acestor lucrări, vă rog să’mi dați voie a vă supune câte­va scurte observații asupra stărei de lucruri. In urmă voi arata propunerile ce le avem pentru formarea studiilor, studii fără de care nu putem păși de­cât orbește. Teoria ne spune că tata apa de pe pământ provine din plaie. Apa de plaie pătrunde prin paturile pământului, hrănește isoarele, aceste paraele, care formă­ză rîurile, și așa mai de­parte. Pornind de la acestă teorie, apa cea mai bună, în regulă generală, pentru trebu­ințele pământești ar fi apa de plaie pănă a nu fi trecut prin pământ, nu a putut, deci, a­­trage la sine materii supuse influenții sale, vreo fe­­lie, care se disolvă și amestică cu dânsa dar, care sunt străine compunerii sale firești, ar fi prin urmare, cel mai minerit lu­cru a se intrebuința apa de ploie înaintea ori­cărei ab­ia, dacă ploile a’ar regula după ne­voile de apă ale omenilor s’au macar dacă apa de plaie s’ar putea păstra un timp mai înde­lungat fără să se corumpă, negreșit fără mari cheltueli, căci cu cheltuială mare multe se pot; apa însă trebuie să fie numai de cât eftină căci quantitatea trebuitóre este mare la sarac ca și la bogat Pănă mai dăunății, un oraș însemnat, Odesa, nu avea altă apă, de­cât apă de ploie (fântănele nu dau de­cât o apă rea) pe care o culegea în cisterne anume instalate la fie­care casă, precum­.­Și astăzi se găsesc încă la casele cele mai vechi. Acum Odesa aduce apă din Nistru. Pi­teți se vă închipuiți ce putea să se întâmple cu apa la un timp de răcită și arșiță mare. Se înțelege că nu vorbesc de apă de plaie de­cât pentru teorie, căci instalarea de enor­me cisterne pentru culegerea apelor de plaie este un lucru forte costisitor, și apoi la noi, după calculele plutometrice, cade chiar prea puțină apă ; în practică, ca apa cea mai bună este de regulă considerată­­ de izvor ca una care trebuie ș­­i puține ma­terii străine, este și mai rece și are, mai cu samă, materii orga­nice supuse corupți­­­ilea rând ar veni numai de rîu­l e, de­și mai aerisită, este mai încurățănit și, tocmai la urmă ap mai ales din lacuri în care se­­ plante. Con­dițiile cele mai­­ pentru ca o apă se fie privită ( A : 1). Să fie limpede, fără gust v. ......fî și de culore des­chisă . 2). Să conțină cât mai puține săruri precum d­­e. magnesie, sare, var, și, pe cât cu putință, nici de cum materii organice și 3). Să disolve soponul fără a forma buburuși, și să nu lese deposite. Pe lângă aceste condi­­țiuni esențiale, sunt și altele, pe care le veți aud­i din memoriele dr. Filipescu și Dusard. Șapte sunt chipurile, mai cunoscute, prin care s’ar putea înzestra orașul Iași cu apă trebui­­tóre, fie aproximativ 10.000 m. c. pe zii, cal­culând cam 150 litre de apă pe­­ zi, după cum aceasta se cere în regulă generală ca mini­mum, și în prevedere la sporirea populației în timp de 100 ani. Orașe cu multă indus­trie, precum Parisul, Berlinul Bruxelle etc., au nevoe de mai bine de iire de apă de cap pe­­ b­. Bată ac teme: 1). Recoltarea de îănă la quan­tul trebuitor. 2). Un iraj (­iezire­ a unei mari întinderi ă d. Dusard cam 6—7000 fălci înc­­rin acest chip scurgerea părâelor și i­­­crele din acel loc și adunând apele de ploie. 3). Apa de Prut. 4). Apa de Șiret. 5). O combinație cu isvare și apă de Prut sau Siret, cea dintăi pentru beut a doua pentru trebuinți. 6). Facerea de ga­lerii de filtrațiuni (drainages adică recoltarea apelor subpăm­ăntesci, prin unul sau mai multe canaluri de lărgime de 4—5 metri și lungime cât ar fi trebuitóre și 7). Puțuri artesiane. La unul sau mai multe din aceste șapte sisteme va trebui se recurgem, deci studiul acestor va trebui se sa aibă pe tote în vedere și póte altele încă, pe care eu nu le cunosc. O scurtă lămurire asupra unora din aceste sis­teme cred că ne putem ia, chiar înainte de a avea studiile complete dinaintea nostră. Înainte de tóte, cred că va trebui se ne fe­rim, pe cât ne va fi cu putință de sistemul la care ar fi nevoe de mașini elevatoare, atât din causa neajunsurilor ce se nasc din strica­rea sau smintirea macar momentană, a mași­nilor precum s’a întâmplat și trebuie să se întâmple câte odată tot la Odesa deja numit, că a remas orașul o­­ri fără apă, și apoi și din causa costului mare,­­alnie a intreținerei serviciului de mașine. Acest neajuns l’am a­­vea la Prut. Pe lângă aceasta însă se arată și altele mai grave, astfeliu, nefiind stăpâni pe cursul Prutului care este un rîu de frun­tarie nu am putea impede ca să se așeze fa­brici de ori-ce natură, spălătorii sau văpsito­­rii pe malul stâng, care ar putea să ne otră­vească apa." Așa cum curge astă­zi, când nu sunt așezate nici un fel de fabrici pe maluri și tot cară tot feliul de necurățării și de ma­terii organice, provenite din leșuri de vite, și dese­ori de vite morte de boale molipsitore, și alte putrez­eciuni asupra cărora filtrarea și mai ales filtrarea pe an picior mare, mai nu are efect. Pe cursul Siretului suntem, în a­­devăr, de­și numai de la un loc, stăpâni, dar, pe lângă că nu cred să se potă înlătura, cu totul, inconvenientul mașinelor, faptul că tră­gând 10.000 m. c. de apă din Siret, pe­­ zi, vom trebui, în unele anotimpuri se’i luăm totă apa, ș’apoi cheltuiala ce va fi necesară pentru săparea unui canal de 60—70 k­ilo­­metri cu lucrări de artă însemnată precum tuneluri, îmi pare a face o asemene lucrare imposibilă: d. Dusard împărtășește părerea de mai sus, în privința apei din Prut și Siret care se găsește și la dosar într’un memoriu a d-lor Culman și Bürckli-Ziegler din 17 Oct. 1880 în timpul primăriei d-lui Pogor. O combinațiune prin care s’ar face două conducte, unul pentru apă de băut din isoare­ și altul pentru apă de trebuință din rîuri, îmi pare greșită, căci pe lângă îndoita chel­tuială, este cunoscut că apa necurată nu este bună nici la întrebuințare. pentru că adauge și hrănește miasmele mai mult de­cât le în­­lăturază, câte­va fapte ne probază acesta. Orașul Viena de și așezat pe Dunărea și de și a făcut cheltuieli mari pentru a se apro­­visiona cu apa din Dunking, m­rasi net.Schh a sacrificat 24 milione florini pentru a aduce apă de isvor tocmai din munții Stiriei, prin acesta în adevăr că a stârpit epidemiile de Typhus care băntuiau nesfârșit orașul și mor­talitatea s’a redus cu aprope 40%. Lyonul iarăși, unul din cele mai industriale orașe ale Franciei așezat pe Rhone s’a hotărât asemenea să nu se mai slujască cu apele fluviului, și se aducă apă de isvor din munți și ast­fel și alte orașe. Ca mai practice și mai seriose ne rămân ipotezele cari lucreză mașinele și apele din rîu, adică eventuala găsire de apă indestula­tare de isvor prin captațiune în tuburi sau galerii de filtrațiune, un baraj însemnat și puțurile artesiane. Nu știu dacă ar fi cu putință a se face un lac în proporție atât de mare în care ar fi trebuitor pentru ca­ nu evaporațiunea și infil­­trațiunea apei în pământ se-i scad­ă în mod simțit câtimea de apă, din cauză că iezătura ar trebui să opresca apele pe un loc destul de nalt ca ele să se reserve în mod natural în oraș. Eu unul nu cunosc un tapșan destul de în­tins în județul Iași, la înălțimea trebuitóre, ori din care parte a județului am privi, nici văd rîulețe și isidre puternice care ar putea procura apă trebuitóre. Dacă neaparat că cu studii amănunte și seriose, s’ar putea eventual descoperi, căci părerea mea se rafirmă numai pe cunoștinți superficiale a localităților, prin ochiu. Consiliul general a provinciei Brabant din Belgia, a adoptat pentru aglomerația Bru­­xeless un sistem ca acesta după propunerea d-lui Dusard, admițând a se rer­i rîul »Ourthe« și a înlăturat tóte cele­l­alte proiecte, 21 la număr. Prin amabilitatea D-lui Dusard, posed tóte discuțiile urmate în materia înd­estrării aglomerației Bruxeles cu apă și le pun la dis­­posiția d-vostră căci sunt forte instructive și interesante. Puțurile așa numite arteziane din causă că se obicinuesc mai cu samă și sau sapat sau­­ sfredelit, după cum se crede, mai întâi în pro­vincia franceză „Artois” sunt cunoscute din vechime, cel mai vechi s’a făcut la Dillers în 1126 și se întrebuințază și astăzi mult chiar de particulari, proprietari cari au nevoe de apă, pentru cultură sau industrie. Ele consistă în facerea unei borte înguste prin sfredelitură sau alt­ sistem și îngroparea adâncă în pământ a unor țevii de spijă cari se lega una de alta de regulă pănă la întinderea de apă sub­­pământenă, care găsând loc să aruncă cu pu­tere afară. Cumpăna care produce ridicarea apei, provine din faptul că isoarele ce o for­maba se scurg din deluri, de acea nici se pot așed­a puțuri artesiane cu succes de­cât în văi apropiate de deluri nalte cele mai cunoscute puțuri de acest fel sunt :Le puit de Grenelle» care procură apă trebuitore abatoriului din Paris, institutului de orbi și î și revarsă restul în conductul orașului. Acest puț este opera d-lui Mullat, care a sfredelit timp de nouă ani (Decemb. 1833—30 nov. 1842). El are p­u-f înampi 19 metri, și dă pe di mai bine de 3000 m. c. de apă, care eșind din pământ, are o temperatură de 28 ° Celsius, este deci caldă, costul ei s’a urcat la 362,432 ft. Puțul de la Poissy făcut de inginerul Kind dă 8000 m.c. de apă în 24 ore și puțul de la bariera de Italia care dă 10,000 m.c.; cel d’ântăi a costat peste un milion, al doilea la care s’a lucrat 4 ani, 300,000 fr. îmi este târnă ca formațiunea pământului din părțile nostre să nu fie nefavorabile pentru puțuri artesiane, căci, schistul nu dă loc unei infiltrări destul de însemnată a apei interiore pentru a forma întinderea de apă subterană trebuitóre, și a­­cesta încă este obiectul unor studii mai amă­nunte și, fiiind­că avem, dupa cum veți vedea îndată, o propunere avantajosă în acestă pri­vință nimic nu ne impedică a face o încercare. Pentru canaluri de filtrațiune sau captare prin tuburi de apă de izvor, un studiu serios prin sondagiuri, cotitul isvorelor în diferite anotimpuri și cercetarea amănuntă a terenului este neaparat. In chestia apei D-lor Consilieri îmi este cu neputință a veni cu vr’o anume propunere FOILETON. Xavier de Montdpin. 43 FIICA UCIGAȘULUI. (Urmare). XXII. Registrul cassei. Am părăsit pe Lucie în momentul în care D. Ver­dier, absorbit de întrevorbirea sa cu Maugiron, în­­­ sărcina pe fată să-l scutască de importurile și ino­­porturile demonstrațiuni ale domnei Blanchet. Lucie, după ce-a întovărășit pe văduva locotenen­tului de pompieri pănă la corpul principal de locu­ință, eși printr’o ușă de din dos și’ncepu a căuta pe calfă prin cherestegii. Pierre Landry, doborât de desperare, intrasă în căsuța construită în lemn pe care­ o ocupa de-atâța ani lângă cușca conului Pluton, acum deșartă... Fata’l găsi acolo, ascund­endu’și fața între mâni și oftând de’ți topea sufletul. — Haide, Pierre, amice, curaj !...—îi­­ lisă ea cu vocea cea mai dulce,—un barbat nu trebue să plân­gă așa !.„—îmi e forte greu și’mi face forte mult râu să te văd în acestă stare .. Bătrânul rădică capul.—Un fulger de tandreță ne­sfârșită se ivi în privirea sa dintre lacrimile ar$ă­ ,1 tere cari curgeau pe obrajii sei. ■ —■ Aici domnișdră, dac’ai ști...—îngână el. — Știu ceia ce s’a petrecut acum câte­va mo­mente în fața tuturor lucrătorilor noștri... — Ei bine, domnișdră, ve­li bine că’s perdut, pen­tru că’i peste putință să mai stau aici, și că o dată afară din acestă casă nu’mi mai rămâne de­cât să mor... — Vei rămânea aici, ți-o făgăduesc... Calfa dădu din cap și răspunsă: — Vai!... domnișoră, e peste putință... — Tata nu va consimți nici­o­dată să te deie a­­fară... — Va trebui să consimtă când toți cei­l­alți vor refuza să lucreze cu mine... — Tovarășii d-tale nu’s răutăcioși... vor avea milă de d-ta... — Nu’s răutăcioși, nu, de­sigur!... dar sunt cin­stiți!...—ei nu voesc să aibă’n rândurile lor de­cât omeni cum trebue asupra cărora nu’s nimic de tris... — niște omeni c’un trecut fără pată...—Nu’mi e dat mie să’i blamez, și’n locul lor, o simt bine, ași face ca ei... — Pierre, ascultă-mă... — Te ascult, domnișară, ca și cum însuși bunul D-d­eu’mi-ar vorbi prin gura unuia din îngerii sei... — Ai încredere în mine?... Calfa răspunsă printr’o privire care prețuea cât cea mai eloquentă din protestări. Lucie reluă: — Vorbește’mi deci cu inima deschisă!...—spu­­ne’mi ce este adevărat în acusările formulate con­tra d-tale... Pierre începu a tremura din tot corpul, și abea dacă fata auzi aceste cuvinte pronunțate cu o voce slabă ca o suflare. — Totul e adevărat... — Ast­fel, ai fost condemnat ?... — De două ori... — Și, ai comis... o... Domnișoră Verdier nu-și putu sfârși fraza.—Bi­­iele sale refuzară să pronunțe cuvântul îngrozitor­­ are­ o complecta. — Am comis un omor...—îngână calfa. Lucie se înfioră. — Și cu tote acestea...—reluă Pierre cu viociune și cu mai multă putere—D-­leu îmi e martor, eram aprape nevinovat de­ acestă crimă scump expiată!... — Iată pentru ce-am venit ..—strigă fata—iată ieia ce vrea să știu...—Spune’mi cari’s scusele d­­ale... pune sub ochii mei adevărul întreg... și te voi­­ vede... și, dacă ești nevinovat, te voi achita în su­­letul meu, de­și judecătorii te-au condamnat... — îmi ceri o tristă istorie, domnișoră... voi deș­tepta, pentru a-ți răspunde, niște amintiri îngrozi­­tore... și totuși te ascult cu bucurie, căci asta va­­ pentru mine o mare mângâere, singura, la cosul meu de pe urmă care acum e aprope... de a ști că s ta nu mă blăstămi... că nu mă disprețuești... Povestirea lui Pierre Landry dură mai mult de­­o oră. In acest timp, D. Verdier închis în camera sa, se dădea la Intunecasele și îngrozitorile gândiri din cari­ am pus unire sub ochii cititorilor noștri. Când calfa sfârșită, Lucie îi­­ lisă: — Și tata cunoștea tóte acestea ?... — Da, domnișoră...—el asemenea ascultasă măr­turisirea mea... — Tata’i un judecător sever, el are dreptul să fie așa, și d-ta ve­li că nu te găsește de­loc nedemn de stima sa... — E adevărat... dar d-ta, domnișdră ?... d-ta ?... —îngână Pierre Landry, cu o neliniște adîncă în pri­vire și’n voce. — Ceia ce-am av­zt n’a diminuat afecțiunea mea pentru d-ta!...—răspunsă fata,—o afirm în sufle­tul și’n conștiința mea, ai fost nenorocit mai mult de­cât vinovat, și de-altmintrelea expiațiunea a în­trecut greșala!...—Sper încă, sper mai mult de­cât ori­când, să’ți cruț durerea unei dispărț­ri care’mi­­ar fi tot așa de penibilă ca și d-tale...—Tine cu mine să găsim pe D. de Villers...—el îl­­ purta, sunt si­gur, un interes forte viu...—el p eți vom găsi mi­jlocul de a desamăgi pe lucrători în socotela d-tale și a-i face să renunțe la hotărârea pe care niște a­­parenți funeste au putut să le-o inspire... Pierre Landry nu cerea de­cât să se lege de spe­ranță, ori cât de slabă ar fi fost ea, a căreia luciri mongâetare Lucie­­ o făcea să strălească în ochii săi. El o urmă în biurou, și D. de Villers se sili să uite propriele sale chinuri și propriele sale neliniști pentru a nu se ocupa de­cât de protejatul Lucien. Se hotărâ că în sara chiar aceia, puțin înainte de pr­in care cherestegia devenea deșartă, André să adu de pe toți lucrătorii, să le povestască durerósa i“°.r.e a celor două greșăli și a celor două conde*făn ,a lui Pierre Landry, și să le cerá în numes.domni‘ s0rei Verdier, să întindă mâna bătrânul­*1 se arăte mai severi de­cât ânsăși !‘striia 3 ] care nu pronunța să contra lui o­pp‘ePsa iar — Fă asta, domnule Andra!­““striSa fata“f de­sigur e peste putință ca avocatul unei asem­n cause să nu repurteze un pucces deplin .... (Va urma).

Next