Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-09-26 / nr. 109

ANUNGIU. Să dă cu b­ine, chiar de pe acuma un No. de 4 camere spațioase cu mobile s’au fu­ră, bufet, antret și bucătărie in etajul al Il-lea, având pivniță și spălă­torie, precum și 2 camere in ograda cu prețul foarte avantajos. Pentru infor­­mațiuni a se adresa la Domna proprie­tară Ecaterina Lepădat Strada Golia. Să ponta o guvernanta UO LaUla Oá­ac—in ani rare in etate de 36—40 ani, care să știe a vorbi Românește, Nemțește și Franțuzește, pre­cum și a cânta bine la piano. A se adresa la Domna Ecaterina Lepădatu casele din strada Golia etajul al Il-lea. Anul al Xll-lea No. 109.______________1ASSI Mercuri 26 Sept (8 Oct.) 1884. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea­­ Prețul Alion, și­ Am­ineiu­rilor Calend­ar­u.1 Sept.­m­­anei STIL VECHIO I ț>­I­­JA­I PATRONUL LILE­I__________|_ ___S­ fV­POL DIN SEPTA MANA | STIL NOU___________>­I­U­A |_________PATRON­UL Z>­I­L­E­I | Ras. Soar.­­ Apusul Soar. Sept.m 1 _ _ I 23 Duminica i­t Zămislirea sf. Ion și sf. Polincesia 5 Duminică I S. Aure, vierg. 6— 5 5—32 24 Luni întâia Martiră Teleca La 22 Septembre la 4 ore sara: Lunii­ 6 Luni S, Bruno 6— 6 6—30 26 Merem­ tA&rÂrf. loan Evangelistul nă plină cu plac, pe alte­ locuri zăpadă g7 Mereti S. Bogite 6=8 5=26 27 Joi Sfântul Martir Calistr­at­u­ frig. 9 Joi S. Denis, ev. 6—10 5—24 28 Vineri Cuviosul Hariton 10 Vineri S. Pauline 6—11 5—21 29 Sâmbătă Cuviosul Kiriac H Sâmbătă S. Gomez 6 — 12 5—21 M­­­AS Sr. 1)P­an, 21 fr.—pe somestru­ 12 (>.­■ pe trimestru și fr. DISTRICT­­, pe an. 28 fr.— pe sem­estru. [4 fr.— pe trimestru 7 fr. STRAINATATE..................................... 40 fr — ASERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . fie bani. SCIRI LOCALE „ .1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Auund­uri: Pag I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un Ar. 20 bani (TH. BAL M SS AN) FOREA INTERES­ELO tI GENERALE. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosșe Seilșrstatțe No..JL Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. C_ Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Mr. 20 bani Avis către Domnii Abonați. Strigă lumea necontenit: „Pressa «u e suverana ! Ea are datoria de a a­­rata relele existente! De la dânsa se aștepta lumină, îndreptare! Fraiele sunt forte frumóse, Insé nime­nu se găndesce, că redacțiunea unui ziar este însoțită de cheltueli multiple și indispensabile. Cea mai mare parte din lectori sunt mulțumiți de a primi și a ceti diferite ziare, fără a se gândi rnse câtuși de puțin, că acele organe de publicitate au neaparata trebuință de concursul pecuniar din partea abo­naților. Se pare ca cea mai mare parte din cetitori sunt de opiniune ca ziarele cresc ca ciupercele prin păduri. Sunt mulți cari primesc jurnale ani întregi, fără să se găndeascâ la plata abonamentului Este aprope ridicol când mulți din abonați, rugați de a plăti un abona­ment modest de 24, sau 28 fr. pe an, se scuză pentru întârzierea plăței abonamentului pe ani întregi, sub pre­text că n’au vândut încă recolta, că Kau_luat_cămitul moșiei,, sau­ că n’au închiriat încă cutare sau cutare case. Un simplu salariat, abonatul nos­tru, de exemplu, lipsit de moșii și de case, își plătesce regulat abona­­mentul séu, fără a face cea mai mică obiecțiune. Ar fi de dorit ca unii din abonați se-și ia exemplu de la acest simplu salariat în privința plății abonamen­tului, căci acesta se pare că cunosce a aprecia munca și cheltuielile unui ziar. Nu pretindem lucruri nedrepte și credem ca onor­ noștri abonați cu ne vor sili a publica pe viitor numele celor rei de plată, sau a reclama drep­tul nostru la­ jocul competent. ■l . Tot­odată nu lipsim a mulțumi și acelor D-ni abonați, cari sunt în curent cu plata abonamentului, sciind a a­­precia munca și cheltuelile unui or­gan de publicitate, care este lipsit de ori­ ce sprijin, de ori­ ce subvențiune, de ori-ce influență administrativă sau judiciara spre ași câstiga abonați, și care nu se bazeza de­cât pe propria sa muncă în timp de ani îndelungați. REDACȚIUNEA. Correspondenți In $trem­fitate • Ho­m­ohim­ot a. c. Avi­cI Iul III IIU casele doamnei Cleopatra Radicheschi situate în strada Sft. Neculai ocu­pate actualminte de Dl. Duca. A se adresa la Dl. Abgar Buiucliu avocat strada Păcurari. Avis pentru d-nii Comercianți. Administrația­­ăiarului «Curierul* Th. Balassan face cunoscut că, s’au dat ordine d­­estrad­ele pentru inscrierea Firmelor comerciale să se elibereze In mâ­na fie­c­arul comerciant — potrivit art. 10 din regulamentul legei— fiind liberi interesații să le publice in ori­ce fone voesc, deci noi facem cunoscut tuturor că publicăm fie­care extract cu prețul de un leu nou­. Acest ziar este răspândit și onorat cu încredere, atât în întraga țară cât și în străinătate. IAȘI, 25 Sept. 1884. Toți proprietarii de moșii, toți a­­rendașii se plâng pe de o parte cu prețurile cerealelor și vitelor sunt a­­tât de scâzute, încât cu prețurile ob­ținute din vânzarea lor, abia se pot acoperi cheltuelile făcute pentru cul­tura cerealelor sau pentru producțiu­­nea și întreținerea vitelor. Ast­fel de exemplu se vinde astă­zi un vagon încărcat cu grâu pe prețul maximal de 1000 lei și un bou bine îngrășat, cu pete, carne, grăsime, pe preț de cel mult 100 franci. Pe de altă parte se plâng toți con­sumatorii, mai ales acei de prin o­­rașe, și nu pot înțelege cum, cu tote prețurile reduse ale cerealelor și vi­telor, ei trebuie să plătiască pentru principalele articole de hrană: păne și carne, nișce prețuri cu­ totul exor­bitante, mai mari încă de­căt acelea când cerealele și vitele se vindeau cu’n preț mult mai urcat de­căt în timpul de față. Toți fără escepțiune se întrebă cu drept cuvânt care pute fi causa acestei calamități ? * Noi, die partea nobtiâ Susținem, și oi se pare câ vom avea dreptate, că acastâ calamitate provine dintr’o ne­păsare și indiferență nescuzabilă din partea autoritaței comunale, care per­mite casapilor și brutalilor a face ce vor, fără a le impune un preț cores­­punzâtor de vânzare al articolelor de hrană, cu acel al prețurilor existente astă­zi în piețele Europei, ce se pot obține pentru cereale și vite. Antreprenorii măcelari și brutari se îmbogățesc în detrimentul consu­matorilor, și acesta nu este de loc e­­quitabil. Pentru ce s’ar îmbogăți ciuci, trei sau zece indivizi păgubind sute și mii? Pentru ce autoritatea comunală ar fi mamă bună pentru unii și mamă vitregă pentru pluralitate ? Este dară în genere sclut că bo­gați sunt mai puțini pe lume de­cât sărăci, și că după principii umanitare, partea cea mai slabă trebuie să fie sprijinită în contra celei mai tari. Comuna dar, asemenea unui bun părinte de familie, are sacra datorie de a se îngriji, de aprope și de o potrivă de binele avuților și săracilor ; să nu acorde privilegii prea mari u­­nora și prea mici altora; să nu per­­mită ca cei d’anteiu să rîZă de pa­guba celor din urmă. Solul este câ autoritatea comunală póte face mult bine și mult răa pen­tru cetățenii, cari au încredințat ge­­rarea afacerilor comune în minele ei. Pentru ce dar acesta autoritate a­­tăt de importantă nu s’ar sili a îm­pacă ca nisce mandatari fideli justele cereri ale cetățenilor ? Ne permitem a atrage atențiunea asupra inconvenientelor mai sus ara­­tate mai cu samă a consiliului comu­nal al urbe- u<5olic, do Orc­oo, au pe cum suntem informați, în nici una din alte comuni urbane prețurile artico­lelor de hrană nu sunt atât de ur­cate ca în urba nostra. Puțină bună-voință și energie din partea părinților comunei, și suntem siguri că fii lor vor fi pe deplin mul­țumiți ! Sperăm ca Comuna, convingându-se de adevărul celor conținute în arti­colul nostru, va lua măsurile cuvenite pentru îndreptarea răului, ocupăndu-se mai puțin de politica personală și de partid, și mai mult de binele comun. DESCHIDEREA CORPURI­LOR LEGIUITOARE. Duminică în 28 Septembre după serviciul divin oficiat la Mitropolia din Capitală de I. P. S. S. Mitropolitul Primat, în fața d-lor miniștri, a d-lor deputați și senatori și autorităților mi­litare și civile, d-nii deputați și se­natori au trecut­ sala­ Adunărei de­putaților, unde d. I. C. Brătianu, pre­ședintele Consiliului, în numele M. S. Regelui, a dat lectură următorului Mesagiu: Domnilor Senatori, Domnilor Deputați, „V’am convocat în sesiune extra­ordinară pentru a ve încunoșciința că, în urma revizuirei baselor legei elec­torale, un nou apel la țară devenind necesar. Corpurile legiuitare urmeza a fi disolvate. CAROL, Președintele consiliului miniștrilor și minis­tru de interne, I. C. Brătianu. Ministru cultelor si instructiunei publice G. Chițu. Ministru afacerilor străine și ad-interim la lucrările publice­; 7. Studr­i. Ministru financelor, G. Lecca. Ministru agriculturei, industriei comerciului și­ domeniilor și ad-interim la justiție, I. Câm­­pineanu. Ministru de resbel, general adjutant St. Fălcoianu. DIZOLVAREA CORPURILOR LEGIUITORE. Convocarea colegiilor electorale și a noilor Adunări. Art. I. Corpurile legiuitore sunt și român disolvate. Art. II. Colegiile electorale pentru nouile alegeri vor fi convocate și vii­­torele Adunări legiuitore se vor în­truni în termenul prescris de lege. Art. I. Colegiile electorale pentru alegerea deputaților și senatorilor vii- FOILETON SPADA LUI CAROL XII ""•N­uvelă istorică. Traducere de Cr. JIT.­GHT« _____ 4 (Urmare). «De ar fi dat cerul să-ți pot fi adevărat părinte, sau să fi fost cel puțin nepotul meu, la locul al­tuia,* replică bătrânul cu cordialitate. «Ași dori să părăsesc acastă lume, cu siguranța că te las fe­ricit. Pentru acest finil să-ți serve acesta a două scrisoare , ea este adresată cătră vechiul și iubitul meu amic și ver, fostul general, baronul de Gollen­­feld. Cu tóte că a părăsit de mult serviciul, totuși are el o influință mare la Curte și’n armată, și re­­comandațiunea iți pate fi de folos în cariera ta în noua garnizana. Casa lui ospitalieră îți va fi des­chisă, numai să te ferești de pericolul de a perde inima ta acolo,* fiii el jumătate in glumă și jumă­tate serios, «multe inimi ferme s’au perdut acolo.* Căpitanul zise. „Ah, casa stimabilului Dr. văr conține un farmec atât de periculos ?* întrebă el. «Acesta îmi provoca curiositate, aventuri de ase­menea natură îmi sunt necunoscute până acum, i­­nima mea este încă liberă.* «O inimă liberă prinde foc cu atât mai lesne,* oprită colonelul, «și precum mi-a scris in mai multe rânduri vechiul meu amic, Garolina Sibylla, nepota și unica lui ch­ronoma a întregei averi, este o vă­paie prea periculosă, la care s’a aprins deja mai mulți fluturi. El mi se tânguiește, că fata, cu tóte că este de o frumuseță rară, totuși a întrerupt mai multe legături prin ideile sale exagerate și prin ne­­stabilizarea ei, legături, cari ar fi convenit bătrânu­lui. Fete, care se jucă cu inimele barbăților, nu sunt de aici o valore pentru barbați de felul tău, căci pe aceștia îi lovesce cu atât mai simțitor des­­ilusiunea. Dar acum destul, fiul meu*, fiin el, că­­zând obosit în fotoliu, «convorbirea nóstrá m’a slă­bit mai mult de cum credeam. Ași dori să mă mai liniștesc puțin.® Cu’n gest amical concediă el pe junele ofițer, care părăsi aripa locuită de proprietarul moșiei,, spre a se duce în sala de mâncare a castelulului. In coridor întâlni el pe domnișorul Otto, junase di­plomat, care știa totdeauna a’și modera minele și cu­vintele, totuși nu putea ascunde rona sa disposițiune, in care se afla îndată ce văzu pe căpitan, îi zise cu violență: «Știe data domnul capitan, că acei trei pretinși co­­mersanți unguresci s’au salvat pe furiș sub protec­­țiunea întunericului cu cal ți trăsură din cârciuma satului ?* «Se vede, că domnișorul Otto se interesază mai mult de­cât mine de acesta chestiune*, respinse E­­wald cu indiferența sa obicinuită, «póte avea o spe­ranță de a face ore­cari afaceri comerciale cu acei domni, ca nu’ți convine graba cu care s’a depărtat ei din Travensoh*. Domnișorul își mușcă buzele.. «Să nu’mi convină, nu— decât mi se pare prea straniu,­ respinse el; „și dacá nu mă’ncel un bun amic ți-a șop­tit un cuvânt secret la urechiă, se’nțelege pentru o recompensă corespunde tóre. Eu nu vreu să’ți ascund, că n’am scapat nici un moment din vedere pe acei străini; nu în tote Zilele găsduesce taverna ast­fel de musafiri, văzând însă că nu se aprinde nici o lu­mină în cameră și că nu se arata nici unui, trimi­­semu pe proprietarul tavernei la dânșii. Păsărele sbu­­raseră însă și el nu mai găsi pe nime, de­cât pe masă o sumă considerabilă pentru consumațiunea lor. Vezi dar că ochiul meu străbătător nu m’a în­­cetat­, fini el, «și că fără avisarea unui—• „Te poți bucura domnișorule Otto, că ai rămas scutit de o ispită grea,­­ il întrerupse căpitanul. „Mi se pare că tot te mai gândesci la acea tenta­­țiune. De­ unde scu­ însă atât de sigur, că acei stră­ini au fost avertisați, și despre care pericol ?* «Fiind­că mi s’a comunicat, că unul din ei a fost văzut conversând cu ori-cine, care pare prin vre­un semn confidențial — ® «Domnișorule Otto, acel­are­ cine, care de abia a schimbat două vorbe cu conducătorul echipagiului respunzând la o întrebare inocentă, eram eu, căpitanul Ewald Kruse,­ îl întrerupse ofițerul. «Mai poftesci ce­va ?* Diplomatul nu era în stare să se uite în ochii scânteietori ai căpitanului. «Să mă păziască cerul d’a avea vre­o bănuială în contra d-tale, prea iubite domnule capitan, și chiar décá le-ai fi dat vre­o a­­vertisare, acesta n’ar fi fost în contra onorei și da­toriei d-tale,a se grăbi el a se scuza. «Nici nu m’am gândit la d ta, aveam numai bănuială în contra lui Pavel, băiatului de la grajdiu. Astă­zi după prânz Tem trimis la Lübeck cu o însărcinare; el trebuia să se fi întors de mult cu respunsul, mai ales că i­­recomandat cea mai mare grabă. Chestiunea este de natură, că a început a mă neliniști, óre nu cum­va acest băiat, un loc d’a executa ordinul meu, servesce de călăuz acelor străini ? Mi se pare că ei au mo­tive d’a se feri de drumul mare». Căpitanul făcu un semn de indiferență cu umerii. «Ea nu cred, că băiatul ar putea fi necredincios u­­nei însărcinări primite.® Zise el, «nu tot cașul însă, consider pe domnișorul Otto de prea prudent spre a încredința unui copil o misiune adevărat impor­tantă.­ Cu aceste cuvinte fiin el conversațiunea, salu­tând ceremonios pe domnișor, intră el în sala de mâncare, unde se adunaseră deja câți­va impiegați superiori ai moșiei și câți­va oaspeți invitați din sat. Nepotul proprietarului moșiei nu vroia să intre încă în acest spațiu restrâns; încă odată se depărtă afară din curte. Posițiunea castelului permitea o ve­dere întinsă asupra înconjurimei, pe cât acesta era posibilă în obscuritatea existentă—Pavel însă nu se tăria încă nicăierea. Noptea trecu și trimisul nu se întorsese. La Tra­­venloh era mare agitațiune, mai dureros fu atinsă de acesta scrie Maria, protectricea băiatului orfan. Imediat se făcură cercetări; domnișorul Otto nu tă­gădui că-l trimise la Lübeck. Fiind­că observa tă­cere despre alte amănunte, se credea că chestiunea se atinge de o afacere delicată, nime­nu se mai în­cercă pentru moment de a descoperi adevărul, mai ales că domnișorul Otto se oferi însuși de a se duce calare în oraș spre a cerceta în persona causa în­­tărzierei lui Pavel. Se-nțelege de la sine că cel d’ân­­tăiu drum al său era spre cuartierul reședințelui Curței sale. Ce’i pasa lui ce se întâmplase ca bă­iatul, el se interesa numai dacá fatala scrisare a ajuns în mânile ambasadorului. Președintele ministerial saxon nu primise nici o scrisare, nici unul din tota casa nu văzuse pe nu

Next