Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-10-14 / nr. 117

RUGINA BARICADELOR ROMÂNI a apărut de sub presă al doile și ultimul vo­lum. Se află de vânzare la Administrația Curierului cu prețul de 2 lei n. sau 4 lei am­bele volume. Anul al Xll-lea No. 117. ( PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR 'N IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.~ pe trimestru 6 Fr. N DISTRICTE, pe an. 23 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRĂINĂTATE...................................................40 Fr.— [NSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 Bani. ?TĂRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc............................ anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b­uni 20 buni* IASSI Duminică 14 (26 Oct.) 1884. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea EOAEA INTERESELOR GENERALE ccti 1 ~ ~ öcti " 14 Duminică 1 [*1­ J Cuvioasa Pai*asch­iva 26 Duminică S. Rustigne 6—30 4—59 15 Luni Martirul Lulcan Preotul 27 Luni S. Frumen, V. 6—32 4—57 16 Marți Martirul Longin sutașu La 14 Oct. 8 ore dim Pătrarul vitei 28 Marți S. Sim. S. Jud. 6—33 4—55 17 Mercuri Profetul Osie .. „ . 29 Mercuri S Faron 6—34 4—54 18 Joi Apostolul Luca Evanghelistul cu p,ce’ frl§ Si pe alice 10 Cri­za Pada­ 80 Joi S. Lucani­­ 6-36 4­ 53 19 Vineri Profetul Joan si martirul Uar 31 Vineri Vig­et. Jeune 6—38 51 20 Sâmbătă Martirul Artemie 1 Nov. Sâmbătă TOUSSAINT 6—39 4—50 ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­CURIERUL (TH. BAL ASSAN) 1) > CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE : Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnu Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre & 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien.— Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un J­r. 2 bani. A VII A eșit de sub presă și se află de vânzare la redacțiunea :Curierul« nuvela istorică, Spada lui Carol XII Prețul 1 leu nou. Dr. med. D. G. ILUTZA S’a mutat in Strada Mare in casele [ Wecsler lângă Mitropolie. .______________________________________Da,lorL d.a,r~a.l S­e­p­t­st m­a. n. e |___________________________________ STIL VECHIO || T­D­A | PATRONUL PILEI TM­­PPL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | |>­I­U­A________|__________PATRONUL |­­I­L­E­I Raa. Soar | Apusul Soare MSI, 13 Octombre 1884. In mai multe orașe ale țerei, cu deosebire în capitală au avut loc că­­te­va întruniri electorale, întruniri ale partidului liberal, întruniri ale par­­tidului liberal-național, întruniri ale conservatorilor etc. Scopul adevărat al acestor întru­­niri este ca alegătorii 86 se consulte­u linișme și cu rațiunea necesară a­­supra persanelor cari vor represinta de națiune în viitorele corpuri­lo­­ s Juttare. Observatu-s’a ínec acest Galm demn o adunare compusă de barbați se­­ioși cari au a se ocupa de interesele si de nevoile țerei? Din nenorocire nu putem afirma a­­­sta. Cele petrecute în Brăila cu pcasiunea unei întruniri electorale ne arată că acele întruniri, departe de a atinge scopul adevărat, ele au dege­nerat într’un adevărat vandalism. In loc de a se discuta chestiunile lare pot fi folositore pentru binele ,erei, diferitele partide se cărta, se alomniază unele pe altele, se ocupă de personalități. Pentru ca să dăm un tablou fidel de modul cum diferitele grupuri po­litice pregătesc terenul pentru viito­rele alegeri, vom cita căte­va pasaje din ziarele care represinta diferite partidi. Ast­fel cetim în România din 12 Octomvrie : «Nici o dată de cănd țara trăiesce în regim constituțional și până astă­zi, ni­­ s’a văd­ut mai mare vandalism ca cel ce se petrece in Brăila de la an timp........... In acestă țară nu mai avem cui re­clama ; se vede că este destinată a peri prin anarhie și corupțiune." Acest țipet de durere îl dă un membru influent al colectivităței, fost prefect al regimului pănă mai­eri, onorabilul domn Gr. Granr. Numitul ziar vorbind apoi de in­stituirea așa numitului comitet „de salute publică“ din iunie trecut se întrăbă: „Care era de altmintrelea trebuința instituirei unui asemenea Comitet? Cine punea în pericol existența Sta­tului ? Unde se afla inamicul ? Comi­tetul de salute publică din 1793 au­­avut cel puțin meritul să scape Fran­cia de invasiune. De ce invasiune ce-au scapat domnii Dobre Nicolau, Stancu Bechianu și Tânăsescu cofe­tarul ? Știam că parodia există în legile naturii și ne-am explicat atunci fap­tul prin dorința instinctivă de mai­­muțărie ce caracterizăm­ pe partidul roșu și pe omenii săi. Comitetul acesta avea însă o me­nire pe lume, acea de a organisa ban­dele de bătăuși cari se scape țara din primejdie. Și cine putea să-l prevădă mai bine de­căt prințul Dim. Ghika ?“ „Organisațiunea bandelor nu lasă astă­­zi nimic de dorit, și trebuie să recunoscem că soldații sunt demni de generalisimul lor. Și d. Brătianu și prințul Dimitrie Ghika trebuie să fie 1 m­ăndri de o asemenea nație, care, la­­ întrunirile colectivităței, acopere pe o­ratori de zgomotase și interminabile aplăuse, și la acelea ale oposițiunei, mănuiesce așa de bine ciomagul și băta pe spinarea autorului.“ România în expectorările sale, fi­­nesce articolul ei: „Cum mai puteți crede că pe cale legală veți putea reuși a dăr­ma un regim odios ? Iată ce­­ jicem noi poporului ro­mân, în vremile de nevoi și de grea cumpănă prin care trecem, siguri fiind că tot cetățănul inteligent, patriot, o­­nest și cu dor de țară, se va feri să dea în cursă prin presența lui la urne și să legitimeze ast­fel monstruosa dic­tatură ce ne sugrumă de opt ani.“ Aceste cuvinte s’ar părea la prima vedere atât de convingatore, atât de sincere și atăt de duiose, încât ori­cine le-ar ceti sau auzi, s’ar vedea pus în ispită să strige in gura mare : „Jos guvernul liberal! Jos Bratianu! Jos regimul actual! Să ne uităm acum și la reversul medaliei ? Ce găsim acolo ? Iată cum se exprimă „Voința Na­țională“ în acestă privință: „Sunt mai mulți ani de cătd ad­versarii partidei naționale-liberale fac întruniri publice; la alegerile din ur­mă au făcut întruniri prin tote jude­țele și, pe cât timp n’au provocat ei inșii scandal și violența, cea mai mică desordine nu s’a produs. Nici unul din pretextele de abți­nere date de cei ce se­­ fie liberali conservatori, spre a’și masca adevăra­tele lor scopuri, nu este clar temeinic. Țara scre ce se cred­ă cănd aude pe acești omeni vorbind de libertatea alegerilor, de respectul Constituțiunei, de rușinosa precupeție de voturi, ed­. Partida națională-liberală întorce a­­ceste acusuri la adresa celor cari sin­guri le merită.“ Și așa, în tonul acesta cântă gaze­tele dosan ale partidului ce reprezintă,­­ aruncând anateme în contra partidei adverse. Aceste tertipuri nu mai sunt nuoi. Lumea le cunosce pe din afară. A mai fost multe alegeri la noi în țară. Nu numai o dată s’a schimbat ministerul. Nu numai o dată s’au a­­flat roșii sau albii la putere. Țara s’a obicinuit atât de mult cu culorea albă și roșie, încât astă­­ ji a­­prope că nu mai e în stare a face deosebire între aceste culori. Multe de aceste vijelii electorale a avut să sufere biata țara! Ea a ascultat de atâtea ori tote a­­ceste țipete de durere, de indignațiune, de dor pentru națiunea română, pen­tru patrie; ea a văn­ut de atâtea ori curgănd lacrimi de crocodil, provenite din durerea cea mai sinceră pentru bi­nele patriei, tocmai din ochii acelora, cari au văndut-o apoi pe nimic la străini, că sstă-<fi ea nu mai simte nici o impresiune la vederea acestor lacrimi sau la au­ jul acestor țipete de durere simulate. Ea, în momente lucide, se întrebă numai ce a folosit din tote aceste zvăreolici ? Prea puțin, vom respunde noi în numele ei și vom fini susținând­ că țara nu are trebuință de scene de a­­cele petrecute la Brăila, fie ele pro­vocate de ori­ce partid ar fi, ci de liniste, de unire și de o conlucrare comuna pentru binele națiunei. Suntem convinși, că ori­care ade­vărat Român ne va da dreptate ! TELEGRAME Roma 22 Oct. Eri sara toți miniștrii, afară de Grimaldi, s’au întrunit sub pre­­ședința lui Depretis; ședința au fost for­­te lângă­ Viena 22 Oct. Noul ambasador al Chi­nei pe lângă curțile din Berlin, Roma și Haga, merge mai întâi la Berlin. j Paris 22 Oct. Tate ziarele cer să se trimită tóte ajutorările necesare de trupe spre a grăbi terminarea conflictului franco­­chinez. Berlin 22 Oct. «Gazetta Germaniei de Nord, constată că chestiunea de drept re­lativ la chestiunea succesiunei în Ducatul Brunsvigului trebue să fie supusă decisi­­unei consiliului federal. Apoi ziarul in chestiune adauge: Cât despre partea politică a chestiunei, este adevărat că politica ostilă a vre­unui nou duce, nu ar putea compromite existența im­periului german; totuși trebue să se ob­serve ca lucrurile ar putea lua un carac­ter periculos în alt sens dacă curtea de Brunsvig ar fi să devie centrul de agita­țiune a partidului ghelt. Programa și ati­tudinea acestui partid, au pus în adevăr imperiul în imposibilitate de a acorda as­­pirațiunelor gheite un punct de sprijin. Londra 23 Oct. Desordine grave avu­ră loc la Portadown în Irlanda in urma unui meeting ținut în favorea reformei e­­lectorale. Deputatul Dickson a fost grav rănit prin lovituri de pietre. Roma 22 Oct. Comisiunea drumurilor de fer s’au ocupat ieri cu tarifele gene­rale, și amandamentele propuse de ea au fost în mare parte primite de minister. Se asigură că ministerul s’au ocupat ieri cu demisiunea eventuală a ministru­lui de resbel, și cu chestia părței de con­tribuție ce statul va trebui să procure pentru desinfectarea Neap­­i. Totuși nu s’a luat nici o decisiune. ~ Bruxela 22 Oct. Ministerul a demisi­onat. Noul minister se va forma probabil sub președința lui Bernaert. Londra 23 Oct. Discursul reginei pen­tru deschiderea parlamentului, între altele zice: «Parlamentul să deschide spre a discuta reformele electorale. Relațiunile Marei­ Britanii cu puterile, continuă de a fi dintre cele mai amicale. Informațiunele din Sudan continuă, este adevărat, a ne ținea în îngrijitórea incertitudine dar cu­rajul și energia lui Gordon au dat probe și merită cele mai mari elogiuni. Scopul prezenței trupelor engleze în provincia Dongola este de a da ajutor lui Gordon și companionilor săi. Silințele cele mai mari trebuie de asemene puse și a se sco­­te Egiptul din dificultatea financiară a că­reia pradă este, de la eșecul conferinței din Londra. F­OILETON A. BELLOT. 2 MEDICUL DE ALIENAȚI Roman tradus de €/­. JXT. (Urm­are). «Soția mea se află în agonia morței!* respinse lancherul. Ajută’mi, pentru numele lui D­eleu, dom­nule, ajută’rai! Eu voiu transporta-o in salonul de așteptare. Nu mai pot continua călătoria. Vreu... o D­d­eul meu, eu singur nu mai sciu ce vrea!» «Mă pun cu totul la disposițiunea d-v6stră dom­­nul meu, ordonați!* In curând cuplul de dormit era asediat de o mul­țime de privitori. Mulți călători cari se treziseră din somn la strigările de ajutor ale bancherului, pără­­siră cupeurile lor spre a vedea ce s’a întâmplat. * Conductorul-șef probă că era un barbat compă­­timitor, energic și gata a face ori­ce serviciu i s’ar­dere. El luă în brațe pe domna Delariviere care era tacă fără simțire și o duse in edificiul stațiunei, unde o așed­ă cu multă îngrijire pe un scaun. Unul din interiorii sei aduse micile bagaje de mână ce se gă­sise în capeul de dormit. » «Regret prea mult, domnul meu, că nu mai avem timp de a descarcă bagajele cele-l­alte.* z ise con­­ductorul-șef către bancher. «Te rog lasă-le în depositul de la Paris pănă ce voiu lua alte disposițiuni," respinse acesta. «Nu­mele meu—Maurice Delariviere—este scris pe tote cinci coletele. Iată și biletul bagajelor.* «Bine, ordinul d-v0stră se va esecuta punctual­­mente.* «Și te rog, domnule conductor-șef, să fii încredin­țat de recunoștința mea cea mai mare, cea mai căl­­durosa." Două secunde după acesta sbură trenul cu o în­târziere de 10 minute din gara de la Melun urmân­­du-și calea spre orașul uriaș. Spațiul în care fu adusă luna damă trebuia să fie la moment deșertat, căci era biuroul inspectorului gărei însuși. Acest domn avu complesența de a dispune să se aducă o trăsură pentru bancher și-i recomandă otelul de V Europe ca cel mai bun din oraș. Cu a­­jutorul acestuia fu ridicată domna Delariviére în trăsură, și după ce bancherul își exprimase mulțu­mirea către personalul gărei prin cuvinte și prin mo­nedă sunatare, se depărtă spre otelul indicat. După câte­va minute sosiră bancherul cu soția sa bolnavă de’naintea ușei otelului și o chelneriță tâ­nără, frumușică, cu ochii lucitori și cu dinți albi ca osul de fildiș se apropie de oblonul trăsurei spre a’l deschide și a da ajutor damei ca să se scobore. «Degrabă o odaie, copila mea, și încă cea mai bună ce o aveți în otel,* ^ise bancherul scoborându­­se din trăsură. «Sunteți singur, domnule ?* „Nu, am o bolnavă cu mine, care are trebuință de cea mai mare Îngrijire.* «Noi vom face cu plăcere tot ce ne va sta prin putință. Numărul 1 este ocupat deja de un Rus, însă în stagiul al cincilea avem încă două camere una lângă alta ale căror ferestre dan­sate cu vederea pe piață. V’ar conveni acestea?* «Prea bine. Pregătesce-le imediat pentru noi și chiamă pe cine­va ca să’mi ajute să duc pe soția mea până sus; ea este leșinată.* «O Dumnezeul meu, sarmana, sarmana damă ! Vă rog permiteți să vă ajut eu, domnul meu, am destulă putere.* „Mai înainte de tate însă ar trebui a se trimite după un medic, draga mea copilă.” Chelnerița se adresă către o colegă și o trimise după un medic zicându’i să se intorcă cu dânsul împreună. «Și acum, domnul meu,i se adresă ea din nou către domnul Delariviere, «putem transporta pe bol­navă în apartamentele de sus.» După puține momente fu ea culcată cu ajutorul dibaciu al tinerii fete pe un crivat curat ce se pre­gătise pentru dânsa într’o cameră din stagiul al d­oilea. Lângă dânsa însă stetea soțul ei cu capul plecat și cu fața palidă, uităndu-se cu priviri triste și cu inima desperată in fața încă imobilă a iubitei sale soție. Tăcerea sinistră care domina în cameră, nu era de loc după gustul Rosinei; ea începu a enumera avantagiele apartamentului pe care’l ocupau acum străinii, spre a auzi cel puțin o voce omenescă. «Vedeți, domnul meu, chiar alăturea este camera Dv., unită cu u n cabinet extra fin pentru toaletă. Din camera Dv. mai conduce încă o altă ușă în co­ridor, ast­fel că puteți eși și intra fără a incomoda cătuși de puțin pe dómna, soția Dr.* «Bine, bine!» Zise bancherul, care auzise numai pe jumătate din cuvintele vorbite. «Și dacă dómna se va afla până mine mai bine ca ajutorul lui Dumnezeu, va putea privi de aici fără cea mai mică ostenilă la un spectacol cara se va petrece pe piața orașului nostru și pentru care vin privitori chiar din Paris , așa ce­va nu se pute vedea in tote Zilele sici cel puțin nu s’a văzut de un timp forte îndelungat. Acest spectacol este încă însoțit pe lângă tote de diferite încurcături și de circumstanțe secondare prea misteriose, cari dau a­­facerei o înfățoșare mult mai îngrozitore și intere­santă. Da, domnul meu, acestă istorie a făcut o sensațiune mare in lume!* «Rosina tăcu, crezând că va fi întrebată și des­pre amănuntele acestui spectacol pe care-l vnd>­ase numai prin puține cuvinte. Ea așteptă însă un zadar. Domnul Delariviére se părea că nici nu auzise cele vorbite de dânsa ; înmărmurit și imobil stetea el și a­­cum cu privirile ațintite pe fața palidă ca marmo­ral a soției sale. Rosina însă nu părăsia atât de lesne o idee deja concepută. „Tóte ferestrele, cari dau cu vederea pe piața orașului, se vor plăti mâne cu prețuri enorme,” continuă ea in istorisirea ei, „dar ce e drept, nici o casă din tot orașul nu are o posiție atât de fa­vorabilă ca a nóstru. Pentru acesta să și grămă­dește toată lumea ca să închirieze ferestrele nóstre, și ni s’a plătit deja 50 franci pentru o singură fe­­restră. * Acum e și un țipet de durere din peptul banche­rului și el se plecă mai tare de asupra patului so­ției sale. El crezu de a fi observat o mișcare ușoiră a mă­­nilor leșinatei. El însă se încetase. Mănile fin for­mate, pe ale căror degete lucrau juvaeruri preci­se,

Next