Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)

1887-10-14 / nr. 113

Anul ai X-Viea No. ÍI3. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr — pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 Fr.— INSERTIU­NI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE , ... 1 Fr*— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . * Anunciuri: Pag I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. in JVr. 9 bani. IASSI 1­iercuri 14 (26­ Octombrie 1887. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea FOAEA INTERESELOR GENERALE j STIL VECHIU­I ț> I­O­A­J PATRONUL F­ILEI | TIMPUL DIN SĂPTĂMÂNĂ STIL NOU | gLU A |_________P­A­T­R­O­N­U­L ț­­I R&a. Sorelui | Apng. 3őrelu Octom­brieT ~ ~ “ Octombrie! ~~~ Li *“ **n 5 ’ 11 Duminică Sfântul Apostol Filip 23 Duminică Ioan din Cap. T. r­ f­p&i Âî ®—27 6— 1 12 Luni Apostolul Prov. Tharah 24 Luni Rafae * * sinîi 6—28 5— 2 18 Marți Martirul Carp și Papii La 18 Octombrie Patranul ântăi cu 29 Marți Cisant­­­is* * 6—29 4—59 14 tenuri (f) Cuvioasa P»r«șef»«v» (corpul în Iași) timp senin senin și frumos. 26 Mercuri Evarst VVI»r­­ig în fr 15 Joi Martirul Luchian Preotul * 27 Joi Sabna 6—32 4—oi 16 Vineri Martirul Longin Intașul 1 28 Vineri Ap. Sm. Inda 6—33 4—55 17 ___________Sâmbătă________Profetul Oisie___________________________________________| 29______________Sâmbătă_______Nacs 6­ 34 «—54 CURIERUL (TH. BALISSAN) CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA î se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­­ Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter . C­ o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, B’leet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Un Nr. 20 bani. C alen.d­ar­ u.1 septămânai ________________________ AVIS. D-nii abonați sunt rugați să bine­voiască a achita cos­tul Abonamentului il-lor căci in caz contrariu vom fi puși in neplăcuta posit iu­lie d­e a lua alte măsuri. A­NUNCIURI JOe arendat Moșia Căueștii cu tóte trupurile ei situa­tă in districtul Vaslui, in mărime aproxima­­­tiv de 1200 fălci, având iazuri, mori, crâșme,1 petrării, acaret­e etc., să dă in arendă pe timp­ de 5 ani cu începere de la 23 Aprilie 1889 , despre condițiunile arendărei, doritorii să sei adreseze s­i subscrisa domiciliată in Iași stra­da Albă. j Ecaterina D. Luca. i De inchiriet casele d-lui Costachi Pa­­ladi din strada Paladi, cuprinzând 6 odăi, un salon mare, 2 antreturi, bucătărie spălătorie, camară, grajd, șură ham­bar, 2 grădini, fântână in ogradă, pivniță bună. Doritorii de a le lua in chirie, să se adreseze in acele case de la 9 ore diminața și pănă la 3 p. m. IASSI 13 Octombrie, 1887. Bune mume și bune patriote Sub acest titlu cetim in Telegraful. Confratele nostru de la „Unirea“ se pronunța intr’in mod categoric in con­tra emanciparei femeiei în societatea moderna. „Șcdlele de fete nu ne mai ajung, „se vaită confratele nostru, se recla­­rma crearea de altele noui. E vorba­­ de un liceu în regula. S’a isprăvit: „fetele nóstre nu voiesc să mai fie „ceea ce sunt mumele lor“. Apoi după aceste vaste și plângeri, „Unirea“ se declara dus și tare în contra educațiunei an­teriore a fetelor, declarând câ tendința copilelor române de a stabate calea grea a instrucțiu­nei superiore este nu numai o mai­­muțărie a rpgiezilor, muscalilor și a­­mericanilor, dar câ­t și are de scop dis­trugerea familiei. Câte cuvinte atâtea neadevăruri. Gestiunea emanciparei femeiei in so­cietatea modernă este o cestiune așa de importantă că a o judeca intrebu­­ințând clișeurile vechi și usa ce este absolut imposibil. Ne pare deci rău ca „Unirea“ a crezut de cuviință să abordeze acesta mare­ cestiune cu așa ușurință. Ce teză apără confratele nostru ? Urmatirea: „Dec-se lumină, zice confratele nos­tru, copilelor nostre, dar lumina ade­­varata, säoatesa, care să le facă vred­nice și capabile de cea mai nobilă din sarcini, de a deveni bune mame și bune patriote. „Nu știm ce sorta pregătește ur­sita acestei țări românești, pe care a­­tâta o iubim și căreia îi dorim un viitor cât mai mare și mai strălucit. Dușmanii însă o înconjură din tote părțile și o privesc cu ochii de pis­­ma și răutate“. Ei bine, tocmai pentru că este de neapărată trebuință ca să se dea o lumina adevărată, „sánátosá“, copile­lor nóstre, cari trebue să devie vred­nice și capabile de cea mai nobilă din sarcini, de a deveni „bune mame și bune patriote“, suntem convinși că femeia româna are nevoie de o in­strucție egală ca aceea care se dă băr­baților. Femeia in societatea modernă are trei meniri mari: ea este creata de natură pentru a fi iubita, soție și mamă. Pentru a fi iubită natura a înzes­­trat’o bogat cu tote darurile sale. Pentru a fi o soție bună și o mumă model eticietatea este datore s’o în­zestreze cu tot ce’i tebuește ei pen­tru îndeplinirea acestor două misiuni. Numai aceea din femei pare să fie soție bună, care, egală cu soțul ei prin inteligență, prin cultura, si pate fi to­varășa fidela in calea sa. Numai aceia din femei pare să fie, o mumă bună, care e in stare sa dea­ o educație perfectă copiilor săi, adică, o educație potrivită ci timpul in care trăim. Societatea modernă de la apus, cu totă oposițiunea elementelor retrograde­ ce o frământă, încet c âte încet se pă­trunde de idei amărâți, că femeia, în­zestrată egal de nativă cu bărbat în ceia ce privește inteligența, egal tre­bue să fie înzestrată și de societate cu tóte bunurile cu ctri se fălește ci­­vilisațiunea nostra moderna. Nu e vorba deci de maimuțărie a englezilor și americanilor când pri­vim la redeșteptarea femeiei române, ci e vorba de progresul nostru. Ori ce vom face, ori ce reforme so­ciale vom aduce ln viața pentru po­litică și socială—tote vor fi zadarnice dacă femeia română va remânea stre­ină tendințelor nóstre spre progres și civilisațiune. Să nu ni se aduci ca argument ca mumele nóstre, de­ș nu treceau pra­gul universităților și al școlelor supe­­riore, au știut să’și indeplinesca cu sfințenie nobila misiune de mumă. Atunci a fost alt timp, alte mora­vuri. Mumele nóstre prin educația lor n’au fost mai pre­jos de bărbații lor; nici unele aici alții n’au avut cunoș­tințele trebuinciuse pentru bacalaureat; nici unele nici alții nu străluceau prin erudițiune; mamele nóstre se mări­tau la vârsta de 18—15 ani și edu­­cațiunea lor era potrivita cu nivelul societatței în care trâiau. Se potrivește dre situația de altă dată a femeei cu situația ei de as­tăzi . Să facă comparație mai profunda, mai conștiinciosă confrații noștri de la „Unirea“ între ceea ce a fost cu ceea ce este și cu ușurință vor înțe­lege ca au greșit aducând acest ar­gument în sprijinirea tezei ingrate, pe care voiesc a o apăra. Și acum să ne resumăm. Suntem de părere că aplecarea co­pilelor nóstre pentru instrucție supe­­rioră este de un augur fericit pentru viitorul țârei, ca din acastă aplecare nu pote eși de­cât un bine imens pentru patrie și că prin urmare sta­tul modern este dator a face tot ce depinde de el pentru a corespunde tendințelor fericite ce au deșteptat pe femeia română. Printr-o instrucție bună, deplină, superiora, femeia română va deveni o mumă bună și o patriotă luminată, adică va deveni ceea­ ce de mare tre­­­­­buință ne este. Să merga dar înainte copila română și în contra mormântului celor cu idei­­ retrograde să ocupe locul care ’i se idatorește în societatea modernă. D­ESPRE BOALA OILOR numită CÂRCIAGUL­ (TABIS DORSALIS­), o bola e­­reditară oilor Neputința molipsitore, așa precum slăbiciunea șelelor și piciorelor, mer­sul cel nesigur, înțepenirea membri­lor corpului, tremurul, frica sau timi­ditatea, slăbirea totală, slăbiciunea și disoluțiunea sigură a corpului lor sunt niște simptome comune bulei oilor Câr­­ciagul. Simptomele particulare ale cărcia­­gului, a acestei bule ereditare, luată de la berbeci, sunt: 1). Simptom­a, dupa care este de­numită acesta bula în limba germană Grubber sau Gripperkrankheit. Oile se par a avea o simțire de mâncă­­rime în partea posteriora a corpului cu deosebire la rădăcina codei, căci ele se frecä în acesta parte de tote obiectele și se scarpină cu gura (­gm­b­­hern, gmbhern­­). In acest mod, ele nu numai că-și smulg lâna din locul numit, ci se frece și se mușcă până la sânge. 2). In stadiul de pe urmă al ma­ladiei și până la decesul lor, care ur­­mază acum în curând, se ivește o o flegmă albiciosit sau verzie sâu mi­­rositore, care le curge din nas, și care se adună într’o mare c­antitate. Oile bolnave crăsnesc din dinți și se par a fi torturate de dureri mai tari de­cât berbecii. De acesta maladie nu sunt atinse nici­odată oile înainte de a fi ajuns în etatea de un an, sau acea de trei ani. Acesta maladie este de altmin­­trele ca cărciagul, o maladie cunos­cută deja de un timp îndelungat, și nu cum­va un râu adus prin oile nu­mite Merinos. Se pare ca bóla oilor cărciagul se propagă în mod ereditar mai mult a­­supra sexului masculin de­cât asupra acelui femenin. Din acesta și din alte observațiuni s’a tras deducțiunea că acest râu este provocat printr’o silință prea mare a actului de împreunare (­ în timpul mărfitului oilor­) mai ales când ber­becii se întrebuințază prea mult în a­­nul d’ăntâiu. De­ore­ce în contra acestei mala­dii nu este posibil nici un ajutor, nu remâne alt mijloc de­cât de a tăia a­­nimalele atinse de acesta böla. In privința exclusiunei acestora, ar trebui a se exclude cu desăvârșire berbecii și oile atinse de bula căreia­­­ gul. Pe lângă acesta nu trebuie a se FOILETON. P­L­E­V­N­A. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. D­U­P­Ă GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. NT. BUCȘĂNESCU. (Urmare). 25 ah­. Marica, fiica poporului rânboinic al munților ne­du cunoscea altă datorie mai Înaltă și nici o o­ Bere și bucurie mai mare pentru barbat, de­cât lupta pentru patrie, și ea ar fi considerat ca o înjosire u­­militore, dacă soțul ei ar fi râmas lângă dânsa, cu tote că inima ei era cuprinsă de durerea cea mai mare, când se gândia la dispăru­rea apropiată. Ea n’ar fi suferit să vupsă pe soțul ei inactiv în timp ce armatele ruseșci Înaintau sub contra inamicului, care era dar și inamicul patriei și al poporului ei. Martha era mândră și fericită, că bărbatul, pe care-l ridicase ea spre dânsa și la care societatea no­bilă din Petersburg se credea autorizată a se uita încă cu dispreț, va găsi din nou ocasiune de a se distinge chiar sub ochii Împăratului Însuși și să pro­beze preponderența sa intr’un timp atât de mare și important asupra atâtor purtători neînsemnați ai u­­nor nume aristocrate, ai căror predecesori se înal­țară dintr’o obscuritate și mai mare de­cât dânsul prin mijloce nedemne și disprețuite. Ast­fel îmbrățișară dor ambele femei junte, înăbu­șind totä tristeța adânc în inimele lor, pe soții lor și li doriră noroc pentru vocațiunea lor onorifiantă. Prințul Nicasa Joső nu mai sola ce se facă de bu­curie și de fericire, el ordonă ca să se adune toți servitorii castelului și le anunță, că amând­oi stă­pânii lor vor pleca In campanie cu Însuși milostivul imperat; după acesta ordonă el ca să se aducă vi­nurile cele mai excelente din pivniță și a se umplea pentru fie­care din servitori câte un p­­har mare plin, ca se beie în sănătatea impőratului și a armatei, și după ce ridicase el Însuși la masă un șir nenumă­rat de sânătăți, începând de la impărat amestecând pe toți marii­ duci și marele­ ducese, toți mebrii fa­miliei sale, pe toți comandanții corpurilor de armată și regimentele celor dnci ofițeri tineri, ordonă el un fine bătrânului său servitor rus Ivan Grigorievici ca să-i aducă blana sa de mic și ciubucul său și rugâ pe Martha și pe Blagonov ca să-i cânte pe rând tóte cântecele cele vechi rusesci, pe cari el le iubia atât de mult și pe cari le acompania cu o voce cât se pate de falsă, șed­ând pe un divan și scoțând un fum gros din ciubucul său. Vladimir și Marica ședeau Îm­preuna și șoptiau cuvinte de tandreță. Prințul decise plecarea la Petersburg pentru sera viitare, fiind­că el voia să fie present cu ori­ce preț la serbarea pregătită în satul Volotcika și se guste încă odată cu deplină mulțumire viața națională po­pulară, mai înainte de a se intorce in viața etiche­tată a reședinței. De abia forte tărfliu se dispăru­ră cu toții. Prin­țul ordonă camerierului său france­z ca să-l desbrace degrabă, care aruncă la o parte blana de mie a stă­pânului său cu mina cea mai disprețuitare, man ins­tand disgustul său în contra mirosului aspru al tu­tunului prin accese repetate de tușă. După acesta opri el încă un timp îndelungat pe Ivan Grigorie­vici în cameră, bătrânul servitor trebui să se așeze lângă patul său, și până târziu noptea vorbiră prin­țul și servitorul îmbătrânit de generațiuni întregi în casa stăpânului său cu ochi lucitori de victoriile ar­matelor rusești asupra detestaților Turci și despre ouârea cea mare care se făcuse casei prințului prin chrămarea ginerelui său în suita impăratului și care bătrânul Ivan o simția cu același orgoliu și cu ace­iași bucurie ca și stăpânul său. A doua zi inainte de prânz, plecă prințul într’o equipată elegantă în sat; lângă dânsul ședea contesa Sviatovski, care se consola asemenea despre dispăr­țirea curândă de fiul ei prin ouarea și distincțiunea ce se făcuse lui și care salută vesela și cu amabi­litate pe staroste, care o primi de’naintea celor d’ân­­tâia case ale satului. Trăsurile celor două perechi june urmau. Vladimir și Blagonov purtau uniformele regimentelor lor, și o exclamațiune de bucurie ge­nerală din partea întregei populațiuni a satului primi pe splendizii ofițeri și pe frumósele dame tinere la intrarea bisericei satului, unde părintele Christofor, preotul din localitate, le eși înainte până la porta­lul bisericei ca să le presinte crucea pentru săruta­rea obicinuită. Agitațiunea era mare în sat. Tinerii barbați, cari in urma mobilizării din nou decretate trebuiau să se presinte la regimentele lor și rudele acestora se siliau a ascunde neliniștea durerosă, în care’i adu­sese dispărțirea de patria lor, printr’o entusiasmare resboinică, la care ei se înalțau cu atăt mai lesne, fiind­că în adevĕr lupta în contra vechiului inamic ereditar turcesc era aprope un articol de credință petru fie­care Rus și cugetarea la acestă luptă face ca fie­care inimă rusescă să se bată mai tare. Noul-născut fu adus, starostele și Stefan Zaha­­riev, care avea o mină tristă și fața palidă, ruse întră cu tóte acestea mândru și cu capul ridicat în simțirea Înaltei opere ce se făcea primului său năs­cut, conduseră pe prinț și pe cei­lalți boeri ai cas­telului la locurile pregătite pentru dânșii. Vladimir se apropie cu soția starostelui de vasul în care era să se boteze copilul, ca să primiască în brațele sale pe noul-născut, care se uita cu ochi mari și suri­­zând la uniforma lucitare a nauașului său, și când părintele Christofor face in scurta sa cuvântare men­țiune despre resbelul apropiat exprimând speranța, ca și copilul va purta odată ca barbat armele pen­tru Țar și pentru sfânta biserică cu aceiași bucurie ca și înălțatul lui uauaș, și dinpreună cu dânsul totft tinerimea sfintei Rusie, se ridică un sgomot resună­­tor în totä biserica și nu lipsi mult ca sĕ se fi au­­­jit și’n acest sfânt locaș an vivat asurzitor pentru Țar și pentru sfânta Rusie. După finirea actului de botez și după ce boerii depuseră daruri bogate pentru biserică în talgerul pregătit pentru acest finat, se duseră cu toții, încon­jurați de populațiunea cuprinsă de bucurie, la casa lui Stefan Zahariev spre a aduce junei mame feli­citările lor. Eva Mihaelovna îi primi­sezând în pa­tul ei, acoperit cu plapomele cele mai scumpe ce le poseda casa ei; ea purta pe cap o bonetă scump brodată cu aur, lângă patul ei se aflau pe mese forte curat aranjate bucate reci de carne, pesci, sticle ca rachiu și pahare. Vladimir însuși puse copilul în brațele lehniei, apoi oferi Stefan Zahariev tuturor boierilor sare și pâne și toți locuri cu dânsul din paharele pline in sănătatea tinerei mame și a fiului ei primit în

Next