Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-01-15 / nr. 5

Anul al XVI-lea No. 5. IASSI Vineri 15 (21) Ianuarie 1888._____Apare Duminica, miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr . pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr. —pe semestru 14 Fr.­­pe trimestru 7 Fr. STRÉINATATE.............................................40 — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE » ... 1 Fr*— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. • • • Anunciuri.p ag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. (Ttt BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE C al zi da. r VL 1 t­ă­m­â.­za. a i [STIL VECHI P ț>­I­C­A PATRONUL Z­I­L­E­I | TIMPUL DIN SFiPTĂMÂNĂ STIL NOU | J­I­U­A | _____PATRONUL GlLS| Ianuarie. ====. Tanianc. 10 Duminică Cav. p&r­ Grigorie Episcopul 22 Duminică Vicentiu 11 Luni Cav. Theodosie eihinoviarcul 23 Luni Logodna Măriei 12 Marti Sf. M. Tatiana (cap­el la Ep. Arg.) La 17 Ianuarie Lună plină cu za- 24 Marți Timotei ÎS Mercuri 8f. Mat. Ermiliu ți Stratonic nadă si­­ noi vr­tare 25 Mercuri Conv. St. Pavel 14 Joi Cuv. Păr. cei uciși in Sinai și Raith pana și apoi ger­tare. 26 Joi Policarp 15 Vineri Cuv P. Pavel Ti­ eul și Ion Colib. 27 Vineri I. ChrÎBostom 16 Sâ­mbătă Inch evist, lanț al. Sf. Ap. Petru 28 Sâmbătă Parol Magnu_________________________________ Râs. <77n­iVr. 20 bani. CONRESPONDENȚI ÎN STREÎNATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunci­uri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue demont Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunc­uri și reclame, Paris; D-nul Lorette, 51 bis Strada St. Anna.--- Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 166. Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Un Vr. 90 timn ANUNCIURI Se face in timpul cel mai scurt in Tipo­grafia noastră BULETINE DE VOT In condițiunile cerute de legea electorală ca prețul cel mai moderat. VALURI DE LÂNĂ împletite, șaluri lungi englezești, cuverture de fianc și cuverture de lână sistem Jaeger, praiduri englezești W. GRUCHOL Iași Strada Lăpușneanu.­dețul Iași cu începere de la 198 Aprilie 1889. Doritorii să se adreseze la avocatul Marlăm strada St Nicolae No. 24 A­W­V i C 1­V sigur la multe contra-<ziceri, dar cel puțin am convincțiunea formata, ca fie­care este dator sâ’și faca datoria așa cum pate. Pate că pentru ada infiltrata în țăran ideea, de a’și cresce vitele după cel mai bun­ sistem, de a nu fi sgârcit iarna lor, câci soiut este, și după cum spune și cu forte mult reson d. I. Petrescu, me­­dicul-veterinar al județului Ialomița, în instrucțiunile date la comune, re­­­­lativ la buna întreținere a vitelor: „Déca iarna li se va da vitelor hrana­ puțina, distribuită cu zgârcenie, acele­ vite daca nu vor muri de feme (ina­­niție), apoi de­sigur prima­vara vor avea fizscul forte abimat“. Vă întreb pe voi țărani, care vă este beneficiul obținut din hrânirea­ pe sponci a animalelor în impul ernei ?. De­sigur că vă veți convinge și voi,­­ ca in loc să profitați prima­vara, având­­ la disposițiune pistre animale grase, puternice, voinice, veți perde, ne­po­sedând de­cât nișce animale slabe, gârbovite, de la cari nu puteți obține nici un profit. Deci fiți cu multa bă­gare de samă, nu nesocotiți acesta povață, și faceți ast­­fel, ca iarna vi­tele vostre sa fie bine hrănite, bine îngrijite, ca cu modul acesta la timpul necesar sa puteți trage mare folos dupa ele. De toți sa soie, cu­­^ca vitele hră­nite bine’și íaurt^oöțineZà mult» forța, pe care o exploateza agricultorul a ca s’ar putea vulgarisa medicina ve­,atunci Când cere trebuința. Dar pentru termare la țăra, acest sCopt cine credeți ca ar putea Nimeni, cred, ca ou contesta im­­vulgarisa mai bine veterinăria la țară portanța în general a veterinarii, fie­­ de­cât învățâtorii ? Ei copii satului, ca practicata în oraș, fie la țara; și decá o’ași exagera—nevoind sâ ating susceptibilitățile—ași putea sa o pun mai pe o aceeași trepta cu medicina omului. Ce, are omul se simte înjosit când îl punem alături cu animalele ? Nu, sa nu fie așa de egoist și sa nu-i fie rușine a­sta alâturi cu maimuța și cu alte animale, căci diferență intre om și maimuță nu exista. La țară cu atât mai mult trebue omenii mai culți, mai inteligenți, mai bine pătrunși de importanța acestor lucruri, ei sunt datori de a sfătui pe țăran, cum sa’și ție vitele și pentru ca sa le trateze bine. Sa’l povățuiască, ca pentru nimic în lume să nu scota vitele de dimineță la pășune, sa nu le scota de­cât numai atunci când rouă s’a uscat. Căci dându-le des de dimineața la pășune, și vitele fiind cu stomacul gol, iarba ne­fiind uscată de ómeni vulgarisarea medicinei veteri­nare la țerâ le-ar fi un ce imposibil. Ce, are puneți pe țăran atât de jos, îl faceți atât de rău­voitor, în­cât n’a­­veți confiența în buna credința a lui ? Credeți ca el—țăranul român—nu este apt ca să înțălagă, ca, pâr jănd regu­­lele higienice, se va ține bine și să­nătos atât el cât și vitele sale? Cre­deți, ca daca îi vom spune noi țăra­nului, nu face cutare lucru căci este Ha aranHat moșiile Roșc­ani și GRU­ în paguba ta, el îi va face ? Nu. Esta ue arena ai RENI»»iM.T.m­.j.­ și el at(U do inteligent, ca «> )<■(<%) atâta lucru. Și apoi la urma urmelor, cine strica, daca este atât de necre­­stator ? El! Nu. Societatea, care de - atâtea ori l’a amăgit și Ta făcut să nu mai crezá nimic. La Moșia Negrești județul Vad­uiu Mă voiu mărgini aci, eu vreau sa plasa Fundurile, se află de vânzare fan bull"; n. r;... am­­or,„„oi na îi pare bine cu prețuri forte moderate. *­ am, »PTM. Pe­­ Paotst­a se adresa­ io Mecresti la admirație greșită, dând loc la diferite interpre­­tinea Moșiei, iar in Iași la Dl. N,­o ■­tațiuni, cari de cari mai ecsagerate. Ca sa revin la subiectul meu și ca sa corespund scopului propus pe de o parte, iar pe de alta ca să’mi sta­bilesc o posițiune mai așpră, voiu de­jelara cA în eceat artwoo] me pimi. dito? IASSI 14 Ianuarie, 1888. NECESITATEA DE A SE VULGARISA ME­DICINA VETERINARĂ ! A TEARA. Citim In „Revista Agricolă“: Mobilul, care m’a decis a desvolta acest subiect, a fost numai sa arăt, ca necesitatea vulgarisarei medicinei veterinare la țara nu are o importanța așa de mica cum, póte, vor să pre­tindă unii omeni. Soiul este, că cea mai mare greutate și în același timp cel mai folositor lucru este, să facem pe țăran se înțelegft, că cunoscând câte-va principii de medicina veteri­nara în deosebi de higiena vete­rinara și aplicând aceste principii in­­tr’un sens respoabil și înțelept, se puta obține un folos real. Mă aștept de de a arăta modul cum ași crede eu, rouă, vitele vor fi forte adesea espuse a se îmbolnăvi. Se le spue, că cea mai mare parte din bele, și încă din cele mai grave, provin numai pur și simplu, din darea de pășune prea de dimineață, atunci când iarba este plină de rouri. Osebit de acesta, sa’i mai consilieze, ca adăparea vitelor vara să nu se faca în mlaștine, în băltie, fiind fórte vatamatore, se’i convingă de a­­cest adevăr spuindu-le, ca va fi în paguba lor ne­ascultând povețile , căci trebue sä stim cu toții, că patrologia înregistrează cele mai multe bale— și din cele cari au tendința la gene­ralisara—având ca causa numai adă­patul vitelor în baltace. Pentru ce noua nu ne place să ne potolim sătea în apa bălților ! Credeți ca animalelor le convine acest lucru , dar n’au ce face sărmanele, sunt prea copleșite de sete, și ast­fel beau apă de unde găsesc! Un bun consiliu, și pe care trebue sa-l auda țăranii tot din gura învăță­torului, este următorul: „feriți vă de a ușa prea mult de vitele vostre, adică să nu le munciți așa mult, să credeți ca și ele se obosesc ca și noi omenii, și vai aceluia care va nesocoti acest lucru, fiind amenințat sa-și piardă vi­tele și cu acest mod periclitându-și punga prin cumpărarea altora.“ Zic ca nimeni la sat nu ar putea povâțui mai bine pe țăran—în apli­carea câtor­va consilii relative la să­nătatea animalelor—de­cât învățătorii. Iata pe ce motive argumentez acest lucru : învățătorii sunt într’un contact direct cu țăranii, le cunosce tote pă­surile, le pote vorbi în limba lor, îi póte face ambițioși, și tot ei îi pote controla în aplicarea sau neaplicarea consiliilor date de ei. Paate că mă veți întreba. Fórte bine ! dar învățătorii de unde sciu ei aceste lucruri, nefâcând cursuri speciale ? Nu are nimenea pre­­tențiunea, ea se facă multa solipța, dar numai să le tălmăcească lor ceea ce citesc și ei prin gazete, relativ la asemenea cestiuni să comunice și ță­ranilor. Nimeni, cred, că eu este convins că în țara românească atât specia ca­balină cât și specia bovină a dege­nerat, și că avem trebuința de multe sforțări, și inca din cele mari, ca sâ le mai ameliorăm puțin, caci cu sis­tema acesta de indiferență, nu vom ajunge de cât la resultate răle, ță­ranul nu’și da cont de consecințe, noi trebue să’l facem sa­­n­ elega, și sâ’i spunem ca este în avantagiul lui a’și ține vitele bine. Să ne convingem cu toții, dacă vi­tele nóstre s’au degenerat, ea cantă contribuitóre a fost și roua îngrijire care li s’a dat și chiar li se dă, nu numai de țâran, dar și de mulți ómeni, cari au aerul de a se crede prea deș­tepți. Ca sa vorbesc despre căușele degenerării și despre căușele amelio­­rărei raselor nóstre, este ca să deviez de la subiect și să intru în altă ces­­tiune, care s’a discutat mai de mulți. Sunt convins, că pentru răspândirea veterinară la țară și în deosebi a hi­gienei vitelor—la care ținem foarte mult—este de neapărată trebuință, ca învățătorii să se convingă de asemenea lucru, și ei să convingă la rândul lor pe țărani, ținândule Duminicele câte o cuvântare relativă la îngrijirea vi­telor, relativă la hrană, la adăpatul lor. Cu toții trebue să fim convinși, că răspândirea consiliilor practice, relative la buna întreținere a vitelor, este una din căușele, cari ar contribui la ame­liorarea mult dorită a vitelor nostre. FOILETON. CÂNTECE ȘI SERUTĂRI. F­O­E­T­U­­L, Ah! câte glasuri de armonie In al meu suflet cântă duios, Tóte uimite se’nchina ție Gând te-are ți mie înger frumos. Albă românca, nu pentru mine Ești adierea lunei lui Mann, Darul iubirei, cerescul bine Naște și vine Din al tău grain. Privește’n lume cerescul spre Cam răspândește veseli flori, El da o flore Invietóre La ori­ ce flore Ivită’n zori. Privește-a nopței mândră comori Cam las’ sa cadă stele din ea De ori­ce suflet care’n cer sbórft Lin se coborS Câte-o stea. O­­ dulce Inger de desmerdare De-ai vrea unită cu dorul meu Dar nu’s cuvinte mai Înfocate Sa’mi dai ferice o sărutare Ca libertate De-ori­ce cântare Și viitor... Ași cânta eu. June poate ascunde’ți dorul N’ar fi in ceruri dalbe luuaine Căci nu e timpul de glile, plăceri, Nici flori pe lume s’ar legăna De­cât pe liră să cânți amorul. Pe câte versuri de amor pline Apără onorul Eu pentru tine Sărmanei țări. Ași suspina. Cânt’ au vers faluri do ro’nvioro IS­O ZK £ -A. IT O .A.. Care s’aprindă sufletul meu, Ridică neamul de la cădere Când primăvara cu lacrămidre 0, . . . T ..... .. , Șori ce’mi vei cere In locul ernei vine zimbind ga g­aj tgn Inima, dulce privighetóre Vasile Alexandri. Scâldatu’n spre _____ Cântă iubind. Dar când se luptă țara’n durere, Tot omul téner și simțitor Trebui să’i dea cu-a sa putere Pentru ochii tăi răpit­ ai O mângâere De la sere al seu foc Ș’un ajutor. Și pe buzele-ți aprinse , Ai făcut rozelor loc. Când tare geme sub apasare, Mai bine’mi place s’aud sunând Crinului i-ai luat albeața Un răcnet aspru de răsbunare Și cu ea­­ l-ai învâlit De­cât o stare Sino’n care se ascunde De amor blând, Un dor tainic de iubit, Versul iubirei duios strebate, Râsul care’l porți pe buze Focul poetic e râpitor, O­ de­sigur e furat, LA­L.... E râs de fermecátóre Căci cu el m’ai fermecat. Și când glasul teu s’alintă, Când s'alintâ ’ncetinel, Aiurez și’mi vine a crede Câ’i furat sigur și iei, înțeleg astea’s podobe Dar cu inimiera mea Ce podolbă poți a’ți face De-ai furat’o și pe ea ? 12 Nov. 1887 Lereve. M’AM UITAT. M’am uitat spre ochi’ți, dragă Să citesc un fund al lor Și câtând mereu la dânșii, M’a cuprins un tainic dor. Dar să sorbe dintr’ânșii focal­­e din ochi m’a fermecat Până când să prinzi de veste Rând pe rând i-am sărutat. Ce s’a petrecut stânces Na’mi dan socotélu drept, Am simțit pe urmă însă Focul lor la mine’n peps. Rutter 11.

Next