Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-09-26 / nr. 102

. V.. D-nii abonați sunt rugați cu stăruință să bine-voiască de a achita costul abo­namentului ce d-lor au a da, căci în caz contrar vom fi puși în neplăcuta po­­sițiune de a le suspenda trimiterea Zi­arului nostru, și a’i reclama la locul competent pentru dreptul ce ni se cu­vine, precum și a le publica numele, lo­cuința și suma cu cât ne datoresc. Administrația DE VANZARE casele foaste a lui Stefan Pavlescu, situate in strada Anas­­tase Pana No. 8. Doritorii se pot adresa pentru informațiuni și condiționi la pro­prietarul lor actual Dl. Eug. Donici. IASSI, 25 Septemvre 1890. Tractatul de comerț Roam-OIHez Cititorii noștrii cunosc deja studiile nostre de acum câte­va luni asupra aplicării acestui tractat. Din aceste stu­­dii reeșea clar ca aici Orlanda nici România nu profita de tractatul ce in­dicaseră, ci numai Austro-Ungaria, in detrimentul comerciului celor d’ntăia două țâri. Austro-Ungaria nemai putea­ in­troduce mărfurile sale in România din causa taxelor prea urcate ale tarifului autonom, pentru a eluda acest tarif,­­și a pornit mărfurile in’ Elveția și de acolo cu „certificate detinaturalizare in România plătind taxele mici la care sunt supuse mărfurile de origină sau de fabricațiune Elvețiană după trac­tatul in vigore. Ministrul de finance, constatând a­­cest abus, și având in vedere tractatul indicat cu Elveția care acordă taxe reduse numai produsurilor de origină sau de manufactură elvețiană, „iar un­ii celor străine naturalisate in acea țară,“ a ordonat tuturor șefilor vamali a taxa după tariful autonom, tote măr­furile ce ar intra din Elveția in Ro­mania, cu certificate de naturalizare. Cu modul acesta pórta Elveției in­­chir jându-se mărfurilor Austro-Ungare, fabricații din Austro-Ungaria se nă­pustiră asupra Ollandei și continuară a elude tariful nostru autonom inun­dând România cu produsele lor. Faptul acesta a deștepta atențiunea guvernului român, a presei și a ca­­merilor de comerciu de la noi și din Ollanda. Din cercetările făcute se con­stată in fine că fabricanții Austro- Ungari își duceu mărfurile la „Zavo­­noar“ oraș de frontiera intre Ollanda și Germania, trimițând la Rotherdam in Ollanda hîrtiile prin care declarau mărfurile de transit, nu pluteu nici o vamă, sau de platou era ceva forte neînsemnat, de­ore­ce vameșii Ollandezi nici nu vedau cu ochii mărfurile, și cu hîrtiele din Rotherdam pe care le ob­­ținau in 8 <jile, reexpediau mărfurile lor fără să fi văzut Ollanda, in Ro­mânia, cu titlu de origina O1landez, plătind taxele reduse ce resultau din tractatul Româno Ollandezi. Modul acesta de a expedia mărfurile Austro-Ungare In România, fie­care înțelege, era executarea unui comerț de contrabandă sub pavilion strâin. Tractatul nostru cu Ollanda este forte precis. Ambele state stipulez cla­usa națiunei celei mai favorizate: 1 ° pentru produsele solului și ale indus­triei țârilor contractante; 2 ° pentru tote mărfurile fără deosebire de ori­gină expediate din Ollanda in România. Cuvintele „fără deosebire de ori­gină,“ nu se refer și nici câ se pot referi la mărfurile vre­unei alte țări străine, de­cât la ale Ollandei și ale numeraselor sale colonii, expediate din Ollanda, colonii al căror numar fiind prea mare, era greu și chiar inutil ale enumera una câte una in tractatul ce s’a indicat. In adevar nimino n’ar putea admite ca Ollanda in momentul când a in­dicat tractatul cu România a ințeles sa stipuleze in acest tractat avantagii pentru mărfuri „care nu sunt nici pro­­ducțiunea sa, nici fabricațiunea sa, și nici chiar proprietatea comercianților săi.“ Orlanda nu putea trata pentru mărfurile altor țari străine, de­cât nu­mai pentru mărfurile ei și de origină din coloniile sale. Din tote acestea reese clar ca simu­lacrul de naturalizare la care au recurs fabri­cații Austro-Ungari grație tole­ranței vameșilor Ollandezi, este absolut contrariu spiritului tractatului nostru din 1881. Aci este vorba de o ade­­varata contrabandă efectuată ,fiua na­tniala mare sub ochi autorităților nóstre. Față cu asemenea manoperi, preju­­diciabile intereselor țarei, guvernul ro­mân nu putea remânea indiferent. In scopul deci de a garanta in viitor a­­plicarea exactă a sensului adevărat a art. 2 din tractatul Româno-Orlandeți, „d. German­“ Ministru de finance, a adresat tntelor biirourilor vamale din țară, o circulară cuprinzând instruc­țiunile urmatore: „Ori­ce marfa venind din Ollanda „și care ar putea fi clasată după ta­­­riful convențional, trebue să fi Însoțită „de un act oficial eliberat de autori­­tatea Ollandeză superiora sau de ca­­­mera de comerț de la punctul plecă­­­­rei. Acest act trebue să constate ca „cutare colet, cutare balot, purtând „marca cutare și numărul cutare de „greutatea cutare in kilograme și con­­­ ținând cutare marfă clar specificată, „este sau de producțiune, sau de fa­­­bricațiune Ollandez”, sau cel puțin, „ca este proprietatea cutărui comer­ciante residând in cutare localitate a „Ollandei. Acest certificat va trebui sa „urmă să fie vizat de consulul Ro­mâniei care resida in orașul de unde „emană certificatul, in cașul in care „se va afla unul. „In casal in care marfa nu va fi „nici de producțiune nici de fabrica­­„țiune Ollandeză, ci numai proprietatea „unui comersant din Ollanda, certifi­catul trebue să menționeze că marfa „a fost realmente importată in cutare „oraș al Ollandei unde a fost impusă „la tote informalitațile vamale cerute „de lege asupra importațiunilor măr­furilor străine și in special că a achi­­­tat tóte taxele, după ce a fost vis­­tata „și estimată.“ Acestea sunt instrucțiunile ce Minis­trul nostru de finance a dat bi­rourile vamale, pentru a garanta stricta apli­care a tractatului, și interesele comer­­ciului Român și Orlandez­Felicitările nóstre guvernului care s’a grăbit să pue capăt unei situațiuni forte prejudiciabile. C. F. Anul al XVIII-lea No. 102.__________IASS 1 Mercuri 26 Septembre (8 Oct.) 1890 Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunc­uri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția și Administrația — Strada D­olia. —­­1 ©. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI ÎN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Dl. Adam, négociant-comissionaire 81, rue des Saints-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru suuvcluri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. La 23. Anul 1660. La 24. Anul 1822 La 28. La 29. Anul 1396. Anul 1828. Grigore Ghica e prins și dus de Turci la Constantinopole și remâne țara Românesci fără Domn. Sosirea pe tronul țarei Românești a lui Gr. Ghica pr­iul Domn Român după Fanarioți. Mihail Bravul, voind a goni pe Turci din Transilvania, e oprit de Andreiu Batori ce este aliat al lor. Sigismund Batori, plecat din Moldova spre a relua tronul Ardelului. Generalul Rus Goltinn, ocupă cu armata, a treia oră Principatele Române. Gloriosa luptă a lui Mircea cel Mare la cetatea Nicopoli. Se Încheie tractatul de la Adrianopole care dă României Giurgiul și Brăila. Asociațiiile de studenți in Sulitéra (Urmare) Funcționarii in serviciul universi­­taței sunt însărcinați să vegheze pen­tru executarea acestor reguli. Dar cu tote acestea ei sunt tot așa de liberi ca și studenții in francez. Dimineria, după voe, lucreza sau asistă la cur­suri, după care urmază rândul „Lan­­tenois-ului,“ primblarei călare, cric­­ketului sau canotagiului, apoi vine rindul citirei jurnalelor și a distrac­­țiunilor de club și in urmă masa care o iau împreună cu profesorii lor. Sóra vine partida „vin­ului,“ adică al surelei petrecute cu amici in o ca­meră intre două pipe și o sticlă de „Sherry.“ In rezumat se vede ca a­­cesta viață de internat îndulcită pare a fi fost instituită pentru a prezerva pe studenți de multe vicii. Dar, după cum se zice, acestă supraveghere ar fi mai mult iluzorie, căci cei însărcinați cu îndeplinirea acestei reguli sunt a­­desea neputință ca să dejópe tóte șiret­licurile pe care studenții in tote țările știu să le inventeze. Dacă zidurile sunt foarte, brațele studenților sunt solide și nu li s ar putea incrimina că au profitat bine de secțiunile maeștrilor lor de gimnastică •mm« Din cele arătate rezultă ca exerci­­țiurile fizice țin un loc tot atât de considerabil in viața studenților englezi ca și lucrările intelectuale. Societățile formate in colegiile lor se însuflețesc in cluburi și societăți de canotagiu pentru dezvoltarea inteligenței și a for­ței musculare; pate că dau prea multă importanță aceștia din urmă, dar dacă examinăm rezultatele nu putem de­cât să admirăm acesta organizare care creează generațiuni vigurose și inteli­gente; acolo vedem acei mari omeni de stat cu o elocință așa de simplă și așa de admirabilă și tot acolo vedem pe un Gladstone fostul student la Ox­ford, despre care se zice că ie dóic arbori cu puterea sa și prepară acele discursuri uimitore. * * * Trecem acum să studiem pe stu­denți și asociațiunile lor in Germania. Acolo spiritul de camaraderie a pri­mit cele mai largi desvoltări. Acesta vine mai ales de acolo că studenții locuesc de ordinar orașe a căror u­­niversitate este centrul de viață și mai mult încă de acolo că invâțămîntului i se dă o considerațiune cu totul de­osebită. Profesorii și elevii sunt ade­vărații seniori ai țezei și încă seniori autoritari care nu cunosc in burghiji de­cât inferiori și nici­odată egali. Universitățile mari ca acele din Berlin sau din Leipzig sunt excepți­­uni și nu acolo dar la Halle sau la lena trebue să mergem pentru ca să găsim pe adevărații studenți germani. Iată cum ne descrie un scriitor aceste orașe: „Când intrăm in lena către mijlocul zilei, cel intăiu lucru care ne isbește este liniștea stradelor: nici pră­vălii, nici comerciu, nici trăsuri, nici femei in toalete. Studenții sânt la cursuri sau lu­­crezi. Singurele ființe ce veți întâlni sunt câțiva sermații „Stiefelwichens“, văcsuitorii studenților cari ațipesc re­­pausându-se de serviciul de dimine­a. Către 8 sau 4 ore, stradele încep a se popula de caschete albe, verzi, ro­șii, etc.,.., sunt studenți cari se plimbă pentru a câștiga apetit și sete inainte de a-și termina ziua la tavernă. Ei umblă in general in grupuri de câte 4—6; purta caschete forte mici, care Insă nu iubesc mai puțin vederea prin colorile lor bazatóre la ochi. Culorile acestor caschete și a panglicei trecu in bandulieră pe d’asupra vestei, dis­ting studenții in corpuri sau corpo­­rațiuni. Sub caschete studenții purta lungul lor păr; hainele forte scurte, dar in general largi și încrețite la spate, cisme forte lungi, pantaloni strimți. Complimentar acestui costum deja destul de burlesc, cascheta roșie sau alba, vesta cenușie cu gulerul verde și cismele mari, este spada și in fine.... marea pipă de porcelan, ca tabul de lemn de merișor, cu ciucuri roșii sau albastre. Dacă este adevărat că stu­denții fumeza rar pe stradă și pipa le rămâne in general la tavernă, nu este mai puțin adevărat că propietarul ei fiind mai tot­dea­una acolo, este rar de ai găsi unul fără cel­ l’alt“. Cu tote acestea, cei care lucrezä mult— de altmintrerea aceștia sunt destul de rari— știu să se sustragă din orele de băut ale zilei o bună parte de timp pe care o consacrază pentru lucru. Aceștia compun de ordinar o întâie și puțin importantă fel de grupare numită Seminar. Seminar­ele sunt compuse de studenți in particular iu­biți de profesorul lor și care duc cu el o viață de tote zilele. Profesor și elev au relațiuni de o intimitate care ar fi cu neputința a se vedea la noi și acesta vine de acolo, că ei sunt sin­gurii cetățeni ai orașul, apoi pentru că studenții aleg după voie pe profe­sorul lor, le adaugă chiar la loja lor forte mică, o cotizațiune personală pe care o plătesc direct in mâinile lor. Este natural clar că raporturile lor să fie intime mai cu samă dacă studenții sunt silitori, precum sunt cei ce com­pun Seminar­ele și caută a se apro­pia de profesorii lor. Aceștia li inițiază nu numai In ști­ința lor dar încă și mai cu samă in metoda lor. Ei invață ast­fel cum se analiseza o teorie, filosofică sau li­terară, după cum studenții din spita­lele nóstre invață urmând vizita pro­fesorilor lor, cum se ingrijește un bol­nav și câte odată cum se vindeca. Dar Seminar­ele acestea nu sunt propriu vorbind asociațiuni adică so­cietăți organizate de studenți. Ade­văratele societăți sunt corpurile și corporațiunile. Corpurile care sunt re­crutate din tinerimea aristocratică, au jucat un oare­care timp un rol im­portant in istoria germană. Din ele e și „Frederic Stobs„ îm­pușcat la 28 octombre 1809 pentru că a încercat să ucida pe Napoleon, de asemenea „La Sabla“, student din Leipzig, care fu arestat la Paris pen­tru conspirațiune contra personei îm­păratului. In 1814, din ura din a­­ceste societăți, din „Tagenbund“, plecă marea mișcare care se termină in e­­liberarea Germaniei. Studenții au fost —zice un istoric—care contribuiră mai mult pentru acesta. Ii Întâlneai cu pușca pe umăr, însoțind regimentele și cântând un cor Boerner.“ „La intorcerea lor in patria libe­rală aceste corpuri de isbiră de șica­­nele și persecuțiunile micilor prinți germani care vedeau un pericol in a­­ceste întruniri de suflate tinere și în­flăcărate, afitați de suvenirul servicii­lor aduse și de unde câte­odată eșua un „Land“ pentru a lovi un Kotzbue.“ Decrete mereu pronunțau disoluți­­unea acestor societăți dar ele renăștau tot­dea­una mai vii și când un student era întrebat dacă el face parte din una din aceste intruniri secrete, sta­tutele pronunțau excluderea lui mo­mentană pentru a’i permite să răspundă negativ. Alte statute impingeu chiar scrupulul până a decide câ ele erau atunci provizor disolvate, părăsite, pen­tru a renaște 5 minute mai târziu. La ore­care societăți, răspunsul era lăsat la conștiința studentului urmărit. Per­­secuțiunile fură numerose de energia desfășurată de câtre studenți fu ne­­vincibilă și corpurile nu căzură in de­cadență de­cât cu triumful sdrobitor al ideei pentru care luptase, adică u­­nitatea imperiului german. Organizațiunea interiora a corpuri­lor ramână mult cu acea a corpora­­țiunilor numite „Burchenschaften“ care sunt recrutate in un mediu ceva mai interior, dar ideia patriei ger­mane aoimeza exclusiv pe aceste și in afară de acesta idee, ele își inter­zic ori­ce chestiune politică. (Va urma­ Vucul Augustin student in medicină, veterinari." Rotter & C­o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele, nepublicate se vor arde. ..,v­­rei iVt*. 90 bani. La 25. Anul 1599 La 26. La 27. Anul 1601. Anul 1769. fr f--i4­4...________________________

Next