Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)
1890-09-26 / nr. 102
. V.. D-nii abonați sunt rugați cu stăruință să bine-voiască de a achita costul abonamentului ce d-lor au a da, căci în caz contrar vom fi puși în neplăcuta posițiune de a le suspenda trimiterea Ziarului nostru, și a’i reclama la locul competent pentru dreptul ce ni se cuvine, precum și a le publica numele, locuința și suma cu cât ne datoresc. Administrația DE VANZARE casele foaste a lui Stefan Pavlescu, situate in strada Anastase Pana No. 8. Doritorii se pot adresa pentru informațiuni și condiționi la proprietarul lor actual Dl. Eug. Donici. IASSI, 25 Septemvre 1890. Tractatul de comerț Roam-OIHez Cititorii noștrii cunosc deja studiile nostre de acum câteva luni asupra aplicării acestui tractat. Din aceste studii reeșea clar ca aici Orlanda nici România nu profita de tractatul ce indicaseră, ci numai Austro-Ungaria, in detrimentul comerciului celor d’ntăia două țâri. Austro-Ungaria nemai putea introduce mărfurile sale in România din causa taxelor prea urcate ale tarifului autonom, pentru a eluda acest tarif,și a pornit mărfurile in’ Elveția și de acolo cu „certificate detinaturalizare in România plătind taxele mici la care sunt supuse mărfurile de origină sau de fabricațiune Elvețiană după tractatul in vigore. Ministrul de finance, constatând acest abus, și având in vedere tractatul indicat cu Elveția care acordă taxe reduse numai produsurilor de origină sau de manufactură elvețiană, „iar unii celor străine naturalisate in acea țară,“ a ordonat tuturor șefilor vamali a taxa după tariful autonom, tote mărfurile ce ar intra din Elveția in Romania, cu certificate de naturalizare. Cu modul acesta pórta Elveției inchir jându-se mărfurilor Austro-Ungare, fabricații din Austro-Ungaria se năpustiră asupra Ollandei și continuară a elude tariful nostru autonom inundând România cu produsele lor. Faptul acesta a deștepta atențiunea guvernului român, a presei și a camerilor de comerciu de la noi și din Ollanda. Din cercetările făcute se constată in fine că fabricanții Austro- Ungari își duceu mărfurile la „Zavonoar“ oraș de frontiera intre Ollanda și Germania, trimițând la Rotherdam in Ollanda hîrtiile prin care declarau mărfurile de transit, nu pluteu nici o vamă, sau de platou era ceva forte neînsemnat, deorece vameșii Ollandezi nici nu vedau cu ochii mărfurile, și cu hîrtiele din Rotherdam pe care le obținau in 8 <jile, reexpediau mărfurile lor fără să fi văzut Ollanda, in România, cu titlu de origina O1landez, plătind taxele reduse ce resultau din tractatul Româno Ollandezi. Modul acesta de a expedia mărfurile Austro-Ungare In România, fiecare înțelege, era executarea unui comerț de contrabandă sub pavilion strâin. Tractatul nostru cu Ollanda este forte precis. Ambele state stipulez clausa națiunei celei mai favorizate: 1 ° pentru produsele solului și ale industriei țârilor contractante; 2 ° pentru tote mărfurile fără deosebire de origină expediate din Ollanda in România. Cuvintele „fără deosebire de origină,“ nu se refer și nici câ se pot referi la mărfurile vreunei alte țări străine, decât la ale Ollandei și ale numeraselor sale colonii, expediate din Ollanda, colonii al căror numar fiind prea mare, era greu și chiar inutil ale enumera una câte una in tractatul ce s’a indicat. In adevar nimino n’ar putea admite ca Ollanda in momentul când a indicat tractatul cu România a ințeles sa stipuleze in acest tractat avantagii pentru mărfuri „care nu sunt nici producțiunea sa, nici fabricațiunea sa, și nici chiar proprietatea comercianților săi.“ Orlanda nu putea trata pentru mărfurile altor țari străine, decât numai pentru mărfurile ei și de origină din coloniile sale. Din tote acestea reese clar ca simulacrul de naturalizare la care au recurs fabricații Austro-Ungari grație toleranței vameșilor Ollandezi, este absolut contrariu spiritului tractatului nostru din 1881. Aci este vorba de o adevarata contrabandă efectuată ,fiua natniala mare sub ochi autorităților nóstre. Față cu asemenea manoperi, prejudiciabile intereselor țarei, guvernul român nu putea remânea indiferent. In scopul deci de a garanta in viitor aplicarea exactă a sensului adevărat a art. 2 din tractatul Româno-Orlandeți, „d. German“ Ministru de finance, a adresat tntelor biirourilor vamale din țară, o circulară cuprinzând instrucțiunile urmatore: „Orice marfa venind din Ollanda „și care ar putea fi clasată după tariful convențional, trebue să fi Însoțită „de un act oficial eliberat de autoritatea Ollandeză superiora sau de camera de comerț de la punctul plecărei. Acest act trebue să constate ca „cutare colet, cutare balot, purtând „marca cutare și numărul cutare de „greutatea cutare in kilograme și con ținând cutare marfă clar specificată, „este sau de producțiune, sau de fabricațiune Ollandez”, sau cel puțin, „ca este proprietatea cutărui comerciante residând in cutare localitate a „Ollandei. Acest certificat va trebui sa „urmă să fie vizat de consulul României care resida in orașul de unde „emană certificatul, in cașul in care „se va afla unul. „In casal in care marfa nu va fi „nici de producțiune nici de fabrica„țiune Ollandeză, ci numai proprietatea „unui comersant din Ollanda, certificatul trebue să menționeze că marfa „a fost realmente importată in cutare „oraș al Ollandei unde a fost impusă „la tote informalitațile vamale cerute „de lege asupra importațiunilor mărfurilor străine și in special că a achitat tóte taxele, după ce a fost vistata „și estimată.“ Acestea sunt instrucțiunile ce Ministrul nostru de finance a dat birourile vamale, pentru a garanta stricta aplicare a tractatului, și interesele comerciului Român și OrlandezFelicitările nóstre guvernului care s’a grăbit să pue capăt unei situațiuni forte prejudiciabile. C. F. Anul al XVIII-lea No. 102.__________IASS 1 Mercuri 26 Septembre (8 Oct.) 1890 Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anuncuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Redacția și Administrația — Strada Dolia. —1 ©. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI ÎN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Dl. Adam, négociant-comissionaire 81, rue des Saints-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru suuvcluri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenkaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. La 23. Anul 1660. La 24. Anul 1822 La 28. La 29. Anul 1396. Anul 1828. Grigore Ghica e prins și dus de Turci la Constantinopole și remâne țara Românesci fără Domn. Sosirea pe tronul țarei Românești a lui Gr. Ghica priul Domn Român după Fanarioți. Mihail Bravul, voind a goni pe Turci din Transilvania, e oprit de Andreiu Batori ce este aliat al lor. Sigismund Batori, plecat din Moldova spre a relua tronul Ardelului. Generalul Rus Goltinn, ocupă cu armata, a treia oră Principatele Române. Gloriosa luptă a lui Mircea cel Mare la cetatea Nicopoli. Se Încheie tractatul de la Adrianopole care dă României Giurgiul și Brăila. Asociațiiile de studenți in Sulitéra (Urmare) Funcționarii in serviciul universitaței sunt însărcinați să vegheze pentru executarea acestor reguli. Dar cu tote acestea ei sunt tot așa de liberi ca și studenții in francez. Dimineria, după voe, lucreza sau asistă la cursuri, după care urmază rândul „Lantenois-ului,“ primblarei călare, cricketului sau canotagiului, apoi vine rindul citirei jurnalelor și a distracțiunilor de club și in urmă masa care o iau împreună cu profesorii lor. Sóra vine partida „vinului,“ adică al surelei petrecute cu amici in o cameră intre două pipe și o sticlă de „Sherry.“ In rezumat se vede ca acesta viață de internat îndulcită pare a fi fost instituită pentru a prezerva pe studenți de multe vicii. Dar, după cum se zice, acestă supraveghere ar fi mai mult iluzorie, căci cei însărcinați cu îndeplinirea acestei reguli sunt adesea neputință ca să dejópe tóte șiretlicurile pe care studenții in tote țările știu să le inventeze. Dacă zidurile sunt foarte, brațele studenților sunt solide și nu li s ar putea incrimina că au profitat bine de secțiunile maeștrilor lor de gimnastică •mm« Din cele arătate rezultă ca exercițiurile fizice țin un loc tot atât de considerabil in viața studenților englezi ca și lucrările intelectuale. Societățile formate in colegiile lor se însuflețesc in cluburi și societăți de canotagiu pentru dezvoltarea inteligenței și a forței musculare; pate că dau prea multă importanță aceștia din urmă, dar dacă examinăm rezultatele nu putem decât să admirăm acesta organizare care creează generațiuni vigurose și inteligente; acolo vedem acei mari omeni de stat cu o elocință așa de simplă și așa de admirabilă și tot acolo vedem pe un Gladstone fostul student la Oxford, despre care se zice că ie dóic arbori cu puterea sa și prepară acele discursuri uimitore. * * * Trecem acum să studiem pe studenți și asociațiunile lor in Germania. Acolo spiritul de camaraderie a primit cele mai largi desvoltări. Acesta vine mai ales de acolo că studenții locuesc de ordinar orașe a căror universitate este centrul de viață și mai mult încă de acolo că invâțămîntului i se dă o considerațiune cu totul deosebită. Profesorii și elevii sunt adevărații seniori ai țezei și încă seniori autoritari care nu cunosc in burghiji decât inferiori și niciodată egali. Universitățile mari ca acele din Berlin sau din Leipzig sunt excepțiuni și nu acolo dar la Halle sau la lena trebue să mergem pentru ca să găsim pe adevărații studenți germani. Iată cum ne descrie un scriitor aceste orașe: „Când intrăm in lena către mijlocul zilei, cel intăiu lucru care ne isbește este liniștea stradelor: nici prăvălii, nici comerciu, nici trăsuri, nici femei in toalete. Studenții sânt la cursuri sau lucrezi. Singurele ființe ce veți întâlni sunt câțiva sermații „Stiefelwichens“, văcsuitorii studenților cari ațipesc repausându-se de serviciul de diminea. Către 8 sau 4 ore, stradele încep a se popula de caschete albe, verzi, roșii, etc.,.., sunt studenți cari se plimbă pentru a câștiga apetit și sete inainte de a-și termina ziua la tavernă. Ei umblă in general in grupuri de câte 4—6; purta caschete forte mici, care Insă nu iubesc mai puțin vederea prin colorile lor bazatóre la ochi. Culorile acestor caschete și a panglicei trecu in bandulieră pe d’asupra vestei, disting studenții in corpuri sau corporațiuni. Sub caschete studenții purta lungul lor păr; hainele forte scurte, dar in general largi și încrețite la spate, cisme forte lungi, pantaloni strimți. Complimentar acestui costum deja destul de burlesc, cascheta roșie sau alba, vesta cenușie cu gulerul verde și cismele mari, este spada și in fine.... marea pipă de porcelan, ca tabul de lemn de merișor, cu ciucuri roșii sau albastre. Dacă este adevărat că studenții fumeza rar pe stradă și pipa le rămâne in general la tavernă, nu este mai puțin adevărat că propietarul ei fiind mai totdeauna acolo, este rar de ai găsi unul fără cel l’alt“. Cu tote acestea, cei care lucrezä mult— de altmintrerea aceștia sunt destul de rari— știu să se sustragă din orele de băut ale zilei o bună parte de timp pe care o consacrază pentru lucru. Aceștia compun de ordinar o întâie și puțin importantă fel de grupare numită Seminar. Seminarele sunt compuse de studenți in particular iubiți de profesorul lor și care duc cu el o viață de tote zilele. Profesor și elev au relațiuni de o intimitate care ar fi cu neputința a se vedea la noi și acesta vine de acolo, că ei sunt singurii cetățeni ai orașul, apoi pentru că studenții aleg după voie pe profesorul lor, le adaugă chiar la loja lor forte mică, o cotizațiune personală pe care o plătesc direct in mâinile lor. Este natural clar că raporturile lor să fie intime mai cu samă dacă studenții sunt silitori, precum sunt cei ce compun Seminarele și caută a se apropia de profesorii lor. Aceștia li inițiază nu numai In știința lor dar încă și mai cu samă in metoda lor. Ei invață astfel cum se analiseza o teorie, filosofică sau literară, după cum studenții din spitalele nóstre invață urmând vizita profesorilor lor, cum se ingrijește un bolnav și câte odată cum se vindeca. Dar Seminarele acestea nu sunt propriu vorbind asociațiuni adică societăți organizate de studenți. Adevăratele societăți sunt corpurile și corporațiunile. Corpurile care sunt recrutate din tinerimea aristocratică, au jucat un oarecare timp un rol important in istoria germană. Din ele e și „Frederic Stobs„ împușcat la 28 octombre 1809 pentru că a încercat să ucida pe Napoleon, de asemenea „La Sabla“, student din Leipzig, care fu arestat la Paris pentru conspirațiune contra personei împăratului. In 1814, din ura din aceste societăți, din „Tagenbund“, plecă marea mișcare care se termină in eliberarea Germaniei. Studenții au fost —zice un istoric—care contribuiră mai mult pentru acesta. Ii Întâlneai cu pușca pe umăr, însoțind regimentele și cântând un cor Boerner.“ „La intorcerea lor in patria liberală aceste corpuri de isbiră de șicanele și persecuțiunile micilor prinți germani care vedeau un pericol in aceste întruniri de suflate tinere și înflăcărate, afitați de suvenirul serviciilor aduse și de unde câteodată eșua un „Land“ pentru a lovi un Kotzbue.“ Decrete mereu pronunțau disoluțiunea acestor societăți dar ele renăștau totdeauna mai vii și când un student era întrebat dacă el face parte din una din aceste intruniri secrete, statutele pronunțau excluderea lui momentană pentru a’i permite să răspundă negativ. Alte statute impingeu chiar scrupulul până a decide câ ele erau atunci provizor disolvate, părăsite, pentru a renaște 5 minute mai târziu. La orecare societăți, răspunsul era lăsat la conștiința studentului urmărit. Persecuțiunile fură numerose de energia desfășurată de câtre studenți fu nevincibilă și corpurile nu căzură in decadență decât cu triumful sdrobitor al ideei pentru care luptase, adică unitatea imperiului german. Organizațiunea interiora a corpurilor ramână mult cu acea a corporațiunilor numite „Burchenschaften“ care sunt recrutate in un mediu ceva mai interior, dar ideia patriei germane aoimeza exclusiv pe aceste și in afară de acesta idee, ele își interzic orice chestiune politică. (Va urma Vucul Augustin student in medicină, veterinari." Rotter & Co Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele, nepublicate se vor arde. ..,vrei iVt*. 90 bani. La 25. Anul 1599 La 26. La 27. Anul 1601. Anul 1769. fr f--i44...________________________