Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-10-14 / nr. 110

> < .1 Anul al XVIII-lea No. 110. IASSI Duminică 14 (26) Octombre 1890 Apare Duminica, miercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunc­uri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b.CURIERUL (T­H. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA s se primesc anunciuri la Dl. Adam, négociant-comissionaire 81, rue des Saintes-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­- Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenbaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.—Pentra ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C, Manuscriptele nepublicate se vor arde. MJm JWr* 90 heami* GHEORGHE ASAKY Una din figurile mărețe cele mai providențiale care a jucat un rol predominant timp de 50 de ani, începând cu epoca de renaștere a Moldovei, alăturea cu Veniamin Costache, a fost Gh. Asaki. El s’a născut la 1 Mart 1788 in târgușorul Herța, jud. Dorohoiu. Tatăl său Leon Asaki era preot, insă după mortea soției sale, se dete in tagma călugărescă. Leon Asaky era un om în­vățat, și știea să prețuiască învățătura, așa că tre­bui să se mute cu copii cu tot la Lemberg sau Leopol, cum se zicea pe atunci, numai pentru că acolo se aflau școli bune. La vârsta de nouă ani Asaky incepe școlla și la 1804 când era in etate de 16 ani, termină u­­niversitate­a, dobândind gradul de doctor in filo­sofie. Peste un an, fiind­că el se ocupase și cu ingineria, obținu diploma de inginer și arhitect. Se zice chiar că ar fi ridicat planuri, încă de pe când era la Lemberg, și că ar fi construit o casă in mahalaua Halici din acel oraș. La intorcerea sa in Iași el se aplică la arhi­tectură și după planul său, s-au construit in Iași casele principesei Elena Sturdza Păstrăvanu, lângă biserica sf. Necolai cel sarac). Un caz de bala îl silește să-și schimbe clima și așa după consultul doctorului Werther plecat la Viena in August 1805 unde continua a fregventa cursul da matematici făcut de celebrul astronom Burg, care a fost medaliat de Napoleon I pentru invenția tablelor lunare, folositore navigațiunei. Asaky se mai ocupă ln Viena și cu pictura, dar fu întrerupt de năvălirea Francejilor, până la pacea de Austerlitz după care continuă cursurile când la 1809 se hotărește a pleca la Roma. In timpul pe când se afla la Viena, principa­tele române fiind ocupate de la 1806—1812 de armatele rusești, Asaky primește scrisore de la tatăl său prin care-l invita să vie in țară spre a-i da un post de inginer in armata rusască, cu grad de locotenent. Asaky refuză onorea ce i se făcea, și se duce la Roma, unde urmază cursu­rile literaturelor clasice pentru cari căpătase gust, arheologia și limba italiană, in care a făcut mai multe compuneri, după cari societatea literară din Roma îl și alese membru extra­ordinar. La 1812 intors in Iași după îndemnul amba­sadorului francez din Roma, remâne consternat de mândria Grecilor cari inconjurau pe domni­torul Scarlat Calimach. Dar in acea vreme A­­saky singur simte ce nevoe mare era de a se in­­vâța ingineria, căci mulțime de moșii române e­­rau in mânele Grecilor, prin faptul că nu erau ingineri români. Deci la 1813 Asaky e numit profesor de inginerie și la 1814, el, singurul pro­­fesor de românește in scala grecesca, propune matematicele superiore in limba română, lucru ce nu intra urmărui in cap că s’ar putea face. Cu acel prilej el a și compus un curs de ma­tematică, cuprinzând aritmetică, geometrie, alge­bră, trigonometrie și geodesie, pe care Ta tipărit in trei părți. Toți fiii de boeri mari din acea vreme s’au inscris la el la școlă și in interval de 5 ani (de la 1814 — 1819) școala sa e fregventată de 33 de elevi. In anul 1818 Iunie ir 18 se țină un examen public la școla lui Asaky din care s’a constatat două lucruri: 1) că Asaky este omul care póte deschide Românilor porțile culturei europene, și 2) că limba română este un instrument destul de propriu pentru a se intrebuința in acest scop. De la 1819 incóce nu mai știm nimica de școla lui Asaky, probabil că s’a închis prin vr’un ca­priciu al Domnitorului, sau póte de târnă să nu producă o tulburare intre Greci. Dar la 1820 Veniamin Costache și cu Asaky in unire cu Mi­hail Sturza un boer forte învățat al timpului séu, se pregătesc să aducă profesori din Transilvania pentru seminarul de la Socola, care funcționa de la 1804. Cu acest prilej Asaky zice: „Recunoscând că baza unui popor este luminarea clerului și for­marea parohilor, mitropolitul Veniamin după pro­punerea lui Gh. Asaky, și-a însoțit de epitrop al seminarului pe vornicul Mihail, cel mai invfițat din boerii jani. Punerea in lucrare a unui nou plan de organizare, a acelui institut s’a încredin­țat referendarului Gh Asaky, drept care el a că­lătorit in Transilvania in curs de șase luni spre a studia școllele române ortodoxe, care erau a­­cum organizate in acea provincie, incă de la îm­păratul Iosif al II. Patru profesori sub direcția doctorului Vasile Pop, din cei mai invățați și vrednici români, egajați pentru seminarul Socolei carele se organizase după un nou sistem, conform cu starea invățăturilor, au început cursul lor in 1820 ca un zel care promitea doritul rezultat.* Iată­­ i numele celor patru profesor aduși de Asaky: Ion Costea pentru ritorică și poetică, Ion Manu­ pentru limba latină, Vasile Bob-Fabian pen­tru teologie, și doctorul Vasile Popp.Toate pe lângă pradarea mai multor obiecte era și director. Asaky este cel intăi promotor al tatrului. La 1817 el organisase ca ale sale spese in salonul hatmanului Costache Ghica, din Iași un tetru de diletanți, pe scena căruia se jucară piese atât in limba franceză cât și traduse de Asaky in româ­nește ba chiar și originale. Cortina acestui te­­tru era zugrăvită de insuși Assiky un tablou ale­goric representând pe Apolon înconjurat de Muze cari iubind Moldovei mâna pentru a o râdica din căderea sa. Cu isbucnirea revoluției de la 1821 tote s’au spulberat pe un timp pre­care, ca să a­­pară mai târziu cu o nouă furie de a eși la viață și la lumină. Veniamin Costache fugise peste Prut in Basarabia, din cei 4 profesori transilvăneni, trei se intorfera in țara lor, remâind numai Bob Fabian. Seminarul incă se inchise, și nici nu se știe când reîncepură cursurile, de­și Veniamin Co­stache se întorsese la 1822, dar 1826 se asigură că el funcționa, pentru a se închide la 1828, când, cu ocupațunea rusascâ, in timpul resbelului ce se termină cu pacea de la Adrianopol. Rușii așezându-și lagărul lângă zidurile Socolei, și fă­când foc in cuptare de copt pâne, s’a aprins școla și monastirea, de au ars cu desevârșire. Gheorghe Asaky, care pe la 1827 se întorsese de la Viena unde fusese in misie diplomatică pe lângă principele de Metternich, adresază un me­moria Domnitorului Ion Sanda Sturza, relativ la un document de la Gheorghe Stefan, succesorul lui Vasile Lupu in Domnia Moldovei, și prin care se reamintea de trei moșii date danie de Vasile Lupu, scelei întemeiată de el in monastirea Trei Erarhi. Acele moșii erau: Răchitenii, Tâmășenii, și Agiudenii din jud. Romanul și cere de la dom­nitor ca să se ia din mâna călugărilor greci o­­ploșiți la Trei­ Erarhi, atât casele in care odiniora fusese școla Vasiliană, cât și acele moșii se fie interse la destinația lor, adecă se fie a școlei, care urmază a se reînființa cum a fost ea odată sub Vasile Lupu intemeetorul ei. Așa că Gh. A­­saky ca epitrop al scoielor, alăturea cu cei alți trei colegi ai săi de epitropie : Veniamin Gostache, Constantin Mavrocordat și Mihail Sturza, fac la 1 ianuar 1828 o anafora către domn prin care si spune: «că spre a îndeplini lipsa pricinuită de trecutele intâmplări in acest pământ, de cuviință am socotit a nu lăsa să răsară spini și pălămida pe câmpul cel mănos ce póte naște îmbelșugate roduri. Privind insă că intre alte nenorociri de cari s’a certat orașul acesta, și focul din vara tre­cută ce au ars și au surpat casa șc0rei domnești și ne ertănda­ ue nici veniturile nici timpul de a putea face acum o nouă zidire, drept și da cu­viință am socotit ca in monastirea Trei Erarhi, anume in casă și pe așezământul învechit a feri­citului intru pomenire domnului Vasile Voevod unde de când ne aducem aminte a urmat o shelă obștescă, să se statornicesca in acea casă o shela normală și o gimnasie, cătră care mai in urmă să se adaoge un curs de filosofie și de pravile, pănă i se va putea înlesni o statornică casă când apoi ar urma iu Trei Erarhi, numai o Schela normală*. Era greu ca Domnul să potă face tot ce cereu acești buni epitropi, dar de­odată a dat poruncă a se instala școlla «pănă când se va putea închipui o mai îndemânatică zidere pentru Academie, iar apoi să sluj­ască pentru tot­dea­una acésta casă pentru scóla incepatöre*. Pentru cheltuelele scelei așezate acolo s’a pus o taxă de cinci ori mai mare pe veniturile moșii­lor și acaretelor închinate locurilor sfinte, venituri înghițite de călugării greci. Școla se reinființază sub nume de școla Vasiliană cu un program forte bogat și sub privigherea referendarului școlilor Gh. Asaky. La 1 iunie 1829 Asaky scote cel întâia ziar in Moldova intitulat «Albina românască». Asaky care era sufletul scolei vasiliane, in ca­litatea sa de referendar al scrielor, post care echivala cu cel de Ministru de­­ Instrucție e tri­mis la București de către administrația rusasca din Moldova, unde stă din tomna anului 1829 până in prima­vara anului 1830, in calitate de secretar al comisiunei rînduite pentru redactarea regulamentului *). In acest timp bintuia și o epi­demie tara,adupa’stingerea­ epidemiei­ și intorcerea lui Asaky la Iași, se inființă in scala Vasiliană și un curs de jurisprudență, profesat de Hristea Flechtenmacher. In 1831 isbucni din nou holera, și trebui să se închidă di­n nou scala. Cursurile incetază făcân­­du-se o împărțire de­ premii ,fără examen. Șcala fusese fregventată­­ de§221 £ de elevi, și la împăr­țirea premielor se injgheba un cor vocal despre care d. Burada zice: In Moldova pe la începutul anului 1831 se inființază in scala domnescă de la Trei­ Erarhi o clasă de muzică vocală sub profe­sorul Paulice, renumit harpist, după stăruințele și inițiativa lui Gh. Asaky, fregventată de vr’o 22 elevi din 130 pa care-i număra atunci școla, aceștia compuneu un bun cor de muzică vocală europână și căutau la diferite solemnități publice, acompaniați cu harfa de profesor al lor, așa la Iunie acelaș an ei au cântat la ocasiunea impăr­­țirei premiilor, un imn cu cuvintele românești a­daptate pe muzica corului din opera Mo­ise de Rossini, cu o mare esactitate și ansamblu. Vrednic de auzire ni spune bătrânul Asaky a fost indu­­ioșetdrea armonie vocală a școlarilor cari in curs de patru luni de zile a făcut in muzica europană minunate spoturi sub povățuirea profesorului de muzică d. Paulicec, care le acompania acest imn cu maiestosul sunet al harfei. Intre elevii clasei de musică și al corului vo­cal erau și Anastasie Fotu, și Dimitrie Gusti­na de mult reposați. Când Mihail Sturza se face principe a Moldo­vei, și inființază academia în 1835, Asaky ca re­­ferendar mulțumește Domnitorului din partea cor­pului profesoral «pentru scopul de a fi Înființat în acest an acea de mult după a Inălțimei vos­­tre plan pregătită Academie națională. Cum că Gh Asary a fost in adevăr un factor netăgăzuit de cultură în timpul său, o dovedește și discursul prințului Mihail Sturza, care la inau­gurarea Academiei in­­ ziua de 16 Iunie 1835 Ilice Intre altele și urmatórele : «Drept aceea la anul 1814 îndată ce ni s a încredințat epitropi» scrielor, cugetarea nóstra a ținut asupra mijlocelor de a Întemeia o sistemă de­ îCT$țSi­ra publică inlesnitare potrivită cu gra­dul luminărei Europei și cu trebuința acestei țări. Metodul de a paradosa In limba națională cu a­­jutorul acelor clasice prin care în epoca cea nouă forte au sporit luminarea în lume, s’au încuviin­țat și de epitropie. Trecând sub tăcere împiedi­cările care pe acesta sistemă au impotrivit’o în acel pericol și năvălirea năprasnicilor ta templari care au precurmat cursul Învățăturilor pănă la Intorcerea nostră din migrație, sosim la epoca o­­cârmuirei vremelnicești sub a cârâia mântuitóre turturire, împreună cu preaosfințitul Mitropolit, sin­ epitropul D. vornic Const. Mavrocordat și re­­ferendarul Aga G. Asaky am aflat îndemnare în­­tru aplicarea acestor sisteme in scala Moldovei și după trecerea a 7 ani de la deschiderea gim­­nasiei s’au v­flat ostenelele nóstre Încununate cu dorita ispravă.... etc. Gh. Asaky este și fundatorul bibliotecei de la Universitatea de Iași, care în anul 1841 Sept. 1 se deschise în Academia Mihailena, dăruită fiind de Mihail Sturza cu 600 volume frumose. De pe la 1840 boerimea care vedea că prea mulți copii din popor se duc la învățătură la A­­cademie, începu a cârti în­potriva Domnitorului. Asaky care era inauguratorul luminei trebui se sufere mult și se întrebuințeza multe mijloce pen­tru a tocmi lucrurile. Dar și școlarii care în cea mai mare parte erau adulți, accentuau prea tare asupra cuvintelor ce loviau în boem­. D­l Neculai Ionescu, bătrânul orator al României și actual profesor la Universitatea din Iași, declamă la un examen, în fața Domnitorului Mihai Sturza, poe­zia lui Asaky „pe țintirimul unui sat* aude între altele se­plice: »O voi cari n’aveți stimă pentru omul umilit. »Nobili plini de fantazie mândri ’n titlul ruginit »De ce’n ură-aveți satanul ? când a frunzei lui sudore »A născut mărirea vostră și-a avuțiilor odore ? »Cruță timpul vre-o dată dritul unui evghenia ? »Ori frumuseța, avuția nu se trec ca 1 nopței vii? Rezultatul a fost că Domnitorul l’a oprit de a continua recitarea pentru a nu se descredita no­bilimea. Mihail Sturza care era un om prea învățat și iubitor de limba română, și care fusese mai mult de 20 de ani alăturea cu R3aky și cu Veniamin Costache în epitropia scrielor și om al progresu­lui, a trebuit în cele din urmă se cedeze stăruin­țelor rusești și să desființeze cursul superior al Academiei, cum și internatul. In locul cursului superior să pun câte­va limbi streine ca limbi de propunere între cars și cea rusască. Iată ce Ilice Asaky în asemenea împre­jurări : «Câte­va persone furturitore prin a lor posiție deprinse a considera dregătoriile adacătore de câștig ca o clironomie privilegiată a familiilor mari, erau departe a încuviința un sistem de în­vățătură publică, ce îndăituia fără deosebire cu tote­ acele cunoștinți pe acei avuți ca și pe acei săraci, și de care iști din urmă dese­ori se folo­­siau mai mult; de aceea s’au și insuflat neîncre­derea în țințirea acestui sistem și se aflau omeni cari întrebau : őre ce va face numerosa cetă de filosofi într’o țară atât de mărginită ?* Pe la 1847 Mihail Sturza devenise atâ­t de i­­dentificat j cu partida reacționară în­cât cu totu recunoștința ce-i datorim pentru timpii anteriori, nu trebue să ne pară de loc rău că revoluția de la 1848 îl detroneză. După un număr de ani de existență a «Albi­nei Românești* Asaky scote «Gazeta de Molda­­vie»*, și apoi «Patria* pănă la 5 Oct. 1859 când și acesta gazetă se schimbă în «Monitorul oficial* al Principat­elor-Ț­nite. Iată ce zice Asaky în No. 87 al «Patriei» de pe 1859 Octombre 5. Cătră compatrioții mei­ Iași «Poporul român atât de interesant prin a sa origină, inteligență și posiție geografică, lînceza în curs mai bine de un secol necunoscut Euro­pei și chiar mie. Limba sa atât de armoniosa, fiica cea mai mare a latinei antice, disperată din societatea cetățană se refugise în sinul bisericei și sub acoperișul cel umilit al locuitorilor câm­peni ; chiar numele de Român era proscris și în­sușit numai locuitorilor de țară. Dacă spiritul secolului nostru atât de mănos în resultate extraordinare, au deșteptat sentimen­tul amorțit de naționalitate română și au provo­cat în favorul nostru simpatia europenă, toți cari au urmărit cu luare a­minte fazele evenimentelor nóstre recunosc că publicitatea puternic a coo­perat la repedea desvoltarea morală a societăței nóstre, întemeind la 1829 acea întâia­ gazetă în limba națională, intitulată «Albina Română’ simt înda­torirea de a rosti astăzi adânca recunoștință că­tre Providență că mi-au procurat mijloce de a plini o sântă datorie cătră patrie. Cu concursul altor compatrioți zeloși bazele literaturei noue a României s’au așezat sub auspicii ferice și isto­ria națională a deschis inspirațiilor patriotice, o fântână nesecată. In cursul lucrărilor neîntrerupte de 30 de ani trecuți Albina Română, a căreia titlu s’a prefăcut în Gazeta de Moldaviea și în urmă în Patria, au pătimit sorta tuturor instituțiilor noue, adecă aceia a luptei cu prejudețele Învechite și încă în inte­resul păstrărei sale pentru un mai bun viitor, au suferit înr­uririle diferitelor regime ce s’au succe­dat în țară. Astăzi când publicitatea română a câștigat nu­­merose organe, eu nu pot mai bine închide ca­riera de publicist de­cât depuind partea politică a Patriei în sinul Monitorului oficial a Principa­­telor­ Unite. Mulțumind compatrioților pentru a lor indulgență, fac la astă ocazie voturi sincere: ca organele cele nouă a publicității să se pătrundă de scopul chemării lor, care este acela de a lu­mina și a conduce opinia publică spre acea cale ce se înfățoșază patriei nóstre spre a desvolta acea existență politică și tot­o­dată spre a ajun­ge la fericire și la glorie. Gh. Asaky. Iată în rezumat lucrurile lui Asaky: 1) O aritmetică, o geometrie și o algebră, ti­părite. 2) . Numerose piese teatrale parte traduse și prelucrate, parte originale, originale ca: Petru Rareș, Elena­ Dragoș și Turnul-Butului, comediile: Pedagogul și Țiganii, acestă din urmă cu ocazia desrobirei Țiganilor făcută sub Gr. Ghica. 3) . Albina románéscS, Gazeta de Moldavia, Patria și Fóia sStéscÜ șbare politice. 4) . Scena lamei, ficar literar și științific, sâp­­tămânal ilustrat opt stampe și cel mai instructiv pentru timpurile acelea. In acest­­ iaz este­­ frumosul tablou ce represintă pe Dochia și Traian întâlnindu-se în munți. 5) . Un atlas geografic. 6) . Un tablou istoric. 7) . Nuvele istorice a României, publicate în limba română și în cea franceză. 8) . Un volum de poezii, imnuri, idile, ode, fa­bule, elegii etc. Dar importanța lui Asaky e ca om de acțiune și o mulțime de alte lucruri lite­rare și artistice.­ El more la 1869 în etate de 81 lui, și n’a lá­sat după sine de­cât un nume la care posteritatea română nici o dată nu se va în­china în de-ajuns. Tsi­­lîalassau fost elev în tipografia -Gh­. Asaky.

Next