Curierul Foaea Intereselor Generale, 1891 (Anul 18, nr. 1-130)
1891-07-24 / nr. 73
1 cursului general al liceelor din Paris, că Francia nu cere decât să trăiască în pace cu tote poporele. Acelora cari ne acuzat că suntem o amenințare pentru pacea lumei, să le răspundem că Francia crede că starea militară actuală este contraria tuturor ideilor sale, tuturor dorințelor sale. Ea nu vrea să puie puterea sa decât în serviciul dreptului. Viena 31 iulie.După «Fremdericht» împăratul a conferit d-lui Badenn, guvernator al Galiției, marea Cruce a ordinului Leopold și a numit consilieri intimi pe prințul Sanguszko, președintele Dietei și pe d. Jondorski, președintele clubului deputaților polonezi. Atena 31 Iulie.—Se atribue scăderea valorilor grecești la bursele din Paris și din Londra. In urma ordinelor de vînzare venite din Berlin, unei manopere de bursă. Valorile grecești sunt mai bine asigurate decât oricând, veniturile publice arată o urcare constantă care se va accentua încă și mai mult după recoltă. Strugurii de Corinth vor da anul acesta o recoltă cu 20 la sută mai mare decât acea din anul trecut. Guvernul a primit propuneri din partea unui grup de capitaliști pentru împrumutul votat de Cameră. Seraevo 31 Iulie.—Batalionele bosniace și herțegovinene de infanterie, destinate a ține gardiana pe teritoriul monarhiei au plecat azi. Populația și a luat concediu in mod cordial de la trupe, cari au respins prin strigăte de «Zivis I* Epinal 31 Iulie.—Principesa Jorgenskai», văduva morganatică a lui Alexandru II, a părăsit eri Plombieres. Mulțimea i-a făcut ovațiuni cu strigăte de : «Trăiască Rusia !* Caulerest 31 iulie. — Baronul Morenheim, ambasadorul Rusiei și baronesa de Morenheim au sosit; li s’a făcut o primire entusiastă. D. de Morenheim a vorbit într’o alocuțiune de amiciția franco- rusască ale cărei ecouri trec peste munți. Sanfrancisco 31 iulie.—Se anunță din Yokohama că vaporul Timaemaru, care conținea 820 lucrători, cari veneau din Souto la Hiskodate, s’a ciocnit cu vaporul Migoslomaca și s’a scufundat. Numărul victimelor s’ar urca la 260. Viena 1 Aug.—Târgul internațional de grâuri din Viena se va ține la 31 Aug. și la 1 Sept. Londra 1 Aug.—„Times” asigură că a primit dintr’o sorginte pe care o pretinde forte sigură amănunte, care atribue visitei flotei franceze la Kronstadt o însemnătate mare. D. de Marenheim ar fi avut negocieri la Elysée in privința baselor unei alianțe franco rusești; proectul de tratat ar fi dus de amiralul Gervais pentru al supune miniștrilor afacerilor străine, de resbel și de marină, acest document va fi semnat de miniștrii și nici decum de Țarul; el va păstră un caracter preliminar până la momentul oportun. Amiralul Gervais ar fi petrecut mai multe ceasuri in conferință cu d-nii de Giers, generalul Wanowsky și cu vice-amiralul Tchihaceff. Condițiunile diplomatice in privința unei cooperațiuni pe uscat și pe mare s-au hotărât sub semnătura miniștrilor. Paris 1 Aug.—Ziarele anunță că dna Pierre Loîy va pleca la Veneția după invitația Reginei Elisabeta a României. Paris 2 Aug .D. Ribolo a fost informat in mod oficial că Regele Alexandru al Serbiei va sosi incognito la Paris pe la 13 August și că va petrece acolo vr’o 15 zile. Petersburg 2 Aug.— «Ziarul de St.Petersburg» salută in modul cel cordial sosirea Regelui Alexandru in Rusia. De la urcarea sa pe tron, Regele Alexandru a fost tot d’auna obiect al celor mai vii simpatii din partea Rusiei, care face urărele cele mai sincere pentru fericirea și prosperitatea sa și urmărește cu interes tate măsurile luate de guvernul sârbesc pentru desvoltarea morală și economică a Regatului. Regele se va asigura, prin primirea poporului rusesc de sinceritatea sentimentelor sale , poporul rusesc dorește ca Serbia să ínflorescă și să prospere sub domnia și dinastia tânărului suveran, ospete al împăratului. Celelalte ziare se exprimă in același mod. Petersburg 2 Aug.—Novoie-Vremia* anunță că copii evreilor străini, cari nu au dreptul să domicilieze in Rusia, nu vor fi primiți in școlile superiore, colegiuri sau licee cu începere din tomna anului 1891. CRONICA INTERNA La castelul Peles Recepțiune In ziua de 16 Iulie, M. S. Regele a primit pe Exc. La Sir Lascelles, ministru plenipotențiar al Marii Britanii, care a presentat pe d. Lowther, ca însărcinat de afaceri. Excelența Sa fiind chemată de guvernul seu la alte funcțiuni. Majestatea Sa bine-voia reține pe Sir Lascelles și pe d. Lowther la dejun, după care ’Și luă remas bun de le d. ministru la Angliei in termenii cei mai cordiali. Dejun In cursul săptămânei trecute, M. S. Regele a bine-voit a invita la dejun mai multe persoane de distincțiune, dintre cari: pe dt. general Florescu, președintele consiliului de miniștri; Const. Boerescu, președintele Senatului; principele D. Ver FOILETON. MIHAI VOLUTZA. 83 Cl BALABEAN nescu, 1ei și financelor; d. comite cinat de afaceri al Austro iipele Lichnowschy, msărcina 1 Germaniei; d. D. Sturdzi ; d. Esarcu, ministrul ale; d. de Coutouly, min st.runițele de Buisserei, tusărcina Belgiei; d. C. Eich nate al curței de casație; cmis, secretar la legețiunea Eag. Stătescu, fost ministru s efor al spitalelor civile; dir. Dailiu, senator; D. Alex. Lahovari, fost ministru; d. G. Filipescu, senator ; d. A. E Lahovari; d. Browne, secretar la legațiunea engleză; d. colonel Von John din armata germană; d. col. Salnaen, d. Alasso, secretar la legațiunea Rusiei, d. N. N. Moscu, d-rul Ștefănescu, d. Bornoiu, profesor de teologie, d Al. Em. Florescu, senator, d Take Ionescu, d. Păun, d. Lecomte de Nony, d. Ștef. Bellu, íd. col. Magheru , d. Crampescu Stoica, d. Alecu Catargi. O vizită Duminică, 14 curent, M. S. Regele, însoțit de adjutantul de serviu, a mers de a asistat la serviciul divin celebrat iusta biserică a monastirei Sinaia. Majestatea Sa fu intimpinată la ușa bisericei de către superiorul monastirei cu tot clerul și recondus cu acelaș ceremonial in mijlocul numeroșilor credincioși cari ’L salutau cu respect. Principele de Wied, augustul frate al M S. Reginei, nu va mai veni în țară, nici nu se va duce la Veneția. A. S. se va întâlni însă cu regina în străinătate. D-nii general Anghelescu și căpitan Averescu, care a representat guvernul român, la înmormântarea marelui duce Nicolae, au fost decorați de guvernul M. S. Țarul Rusiei cel d’intăi cu ordinul Sf. Ana clasa I și cel d’al doilea cu ordinul Stanislau clasa a II-a. Serviciul filoxerei a isprăvit cu distrugerea viilor de la Cotnari, atinse de filoxeră. * * S’a reușit a se isola cu desăvârșire viile neatinse de acea dată. O comisiune compusă din d-nii D. A. Sturdza, Gr. Tocilescu și Ionescu-Gion, a fost numită de ministrul instrucțiunei publice spre a examina actele de corespondență ale principelui N. Șuțu cu cavalerul de Gentz, precum și alte documente care interesază istoria modernă a României. Cetim in «Galatzii» . Sâmbătă dimineața, pe la orele 5, D-l David Efendi, fost vice-consul otoman la Tulcea, s’a sinucis pe malul Dunărei, la o cherestea de pe locul numit Bacalbașa. Sinucisul era desr’o câtva timp in orașul nostru și locuia la otel Sinaia unde se înscrisese sub numele de Rubin. Scrisorile, le primea sub numele de David Efendi. In noptea de Sâmbătă s’a sculat in zori de zi. A lăsat de o parte hainele bune ce le avea, s’a îmbrăcat cu un pantalon prost, fără ismene, fără ciorapi, și luând un mic revolver s’a coborît la port. Acolo s’a pus jos, cu bastonul pe lângă dânsul și și și-a tras un glonț in tâmpit dreptat. Martea a fost instanteneu. Un văruțaș care trecea pe acolo l’a găsit mort cu fața in sus și cu revolverul in mână. El a alergat să dea vestea unui gardist. Pe urmă a venit poliția, parchetul și d. doctor Vizza. Glonțul n’a strebătul prin tâmpla stîngă ci a rămas incrieri. In buzunarul paltonului cu care era îmbrăcat nenorocitul, s’a găsit o scrisore in care declară că se sinucide, insă fără a arata nici unul din motivele cari l’au împins la acest act de desperare. Se zice că cauza sinuciderea ar fi o b61ă incurabilă de care nenorocitul suferea de mult timp. Cadavrul a fost transportat la spital. Operațiunele de recrutare ale contingentului pe 1892, vor începe anul acesta mai târziu, decât iu cei la alți ani, din cauză că repartizarea regimentelor de linie, care va dura încă 2 — 3 luni, va face ca lucrările primitive ale recrutarii, să nu poată fi terminate la timp. D. Duca director general al căilor ferate a cerut generalului Florescu ca să intervină pe lângă consiliul de miniștrii, ca să facă ca in viitoarea sesiune a corpurilor legiuitoare, să se voteze creditul pentru construirea nouei gări centrale. Atât generalul Florescu cât și d. C. Olănescu au promis că această cestiune va fi rezolvată negreșit in anul acesta. D. Poni, noul ministru al instrucțiunei publice, a depus Luni jurământul înaintea M. S. Regelui. D. P. Poni, noul ministru al instrucțiunei, va prezenta încă de la deschiderea sesiunei Camerelor patru proecte de legi privitore la reforma învățământului. Unul din aceste proecte se referă la organizarea învățământului superior, al doilea la cel secundar, al treilea la cel primar și al patrulea la organizarea administrațiunei centrale și a controlului. D. colonel Paladi, comandantul regimentului 3 de linie, care se desființază, este numit comandantul brigăzei de infanterie cu garnizona în capitală. D. colonel Gorjan, va fi numit în aceeași calitate pentru a doua brigadă din capitală. ACTE OFICIALE D-nii Stănciulescu Ilie, Savulescu Barbu, Mihulescu Dionisie, Negulescu Dimitrie, Niculescu Ion și Christescu Ștefan, actuali constructori de telegrafe, sa înainteze în posturile de constructori de telegrafe gradul I. D. Teodor Moroianu, actual director al prefecturei de Argeș, se numește controlor fiscal cl. II, în locul d-lui I. Bălăcioiu. Sunt numiți: D. G. Demetrescu, actual procuror la tribunalul Teleorman, judecător la tribunalul Constanța, în locul d-lui I. Roșu. D. Aurelia Năcescu, actual judecător la tribunalul Buzău, în aceeași calitate la trib. Tulcea, în locul d-lui C. I. Aludeni. D. Petru Christu, fost procuror judecător la tribunalul Buzeu, in locul d-lui Aurelia Năcescu, permutat. D. Dionisie Crainalean, judecător la trib R.-Sărat, in locul d-lui Al. Bârsescu, care va trece in Alt post. D. I Theohari, supleant la trib. Tulcea, în locul d-lui T. Tomescu. D. St. Meitani, supleant la trib. R.-Sărat, in locul d-lui A. M. Nicolau. D. R. Lupașcu, supleant la tribunalul Buzău, în locul d-lui I. N. Dunca D. Stefan Balassan, actual supleant la trib. Iași, în aceeași calitate la tribuna lui R.Sărat, in locul d-lui St. Martani dimisionar. D. I. Gavrilescu, actual judecător al ocolului I Iași, supleant la tribunalul din acel oraș, in locul d-lui St. Balassan, permutat. D. N. I. PogoDat, judecător al ocolului I Iași, în locul d-lui I. Gavrilescu, trecut în alt post. D. Gr. Stoicescu, ajutor la ocolul Pârscol, județul Buzău, în locul d-lui D. Popovici. D. Aristid P. Demetrescu, portărel la tribunalul Teleorman, în locul rămas vacant prin dimisionarea d-lui St. Irimescu. D. St. Protopopescu, actual judecător al ocolului Bechet, județul Dolj, în aceeși calitate la ocolul Amaradia din acel județ. D. P. Anastasia, actual judecător al ocolului Alexandria, jud. Teleorman, în aceeași calitate la ocolul Bechet, județul Dolj, în locul d-lui D. St. Protopopescu, permutat. D. Marioțanu, jud. la ocolul Alexandria jud. Teleorman, în locul d-lui P. Anastasia, permutat. D. C. Papadopulo, judecător la ocolul Pechea, jud. Covurlui în locul vacant. D. G. Popescu Berea, jud. la ocolul Mangalia, în locul d-lui N. Scriban. D„ G N. Săulescu, actual judecător al ocolului Dorohoi, în aceeași calitate la ocolul Roman, în locul d-lui M. Pogonet. D. Th. Popescu, actual jud. al ocol. Siretiu, jud. Roman, în aceeași calitate la ocolul Dorohoi, în locul d-lui G. N. Săulescu, permutat. D. G. Vaidenu, actual ajutor la ocolul Roman, judecător al ocolului Siretiu, jud. Roman, în locul domnului Th. Popescu, permutat. D. I. Nicolescu, actual ajutor la ocolul Roman, în locul dlui G. Vaidenu, înaintat. D. G. Săndulescu, actual ajut. de grefă la trib. Roman, ajutor la ocolul Damienești, jud. Roman, în locul d-lui I. Nicolescu, permutat. MARIA «• ELENA PARTEA II-A CAPIT. Iiu. (Urmare). — Și’l vei păși și iu Eduard, acel ferm, îl vei păși cu mîndrie, in ziua frumosă când fără de veste, vei vedea lucind înainte, raza blîndă a vieței tale. Când ca prin minune, sub o tainică suflare, va dispărea orice urmă din trecut, și pe o brascia nouă vei privi cam ca și florile’n primi vara, resar gingaș și’n colori vii, virtuțile adevarate. Aicie Eduardo nu despera căci acea zi e aprope, o presimt in jurul tău, îi strevăd lumina, ca și pe curcubeul ce lasă să se strecore deja prin întunericul norilor, o geană roșiatici. Sfirșind, Ana Dornescu se râdică, și de astă dată cu entusiasmul deschis, cu zimbetul in față, își duse mîna, ca semn de o reconciliare deplină, pe umărul fiului ei : — Și’n acea $i, adaose ea cu’n accent încurăjator, de’mi vei cere o favore, eu îți voi da binecuvîntarea căci in acea zi mă vei răsplăti, de greșelile trecute, însuflețit prin aceste cuvinte isvorîte din adiocul sufletului, Eduard se plecă la rindul seu, și luând mina mamei sale, o strînse cu emoțiune, ca o probă vie și înaltă, a unui devotament perfect Și’n acest moment chiar in cugetul lui, amintirea Mariei Vardini, își îmbrăcă vestmîntul de doliu. CAPIT.Ie. De pe la mijlocul lunei lui Iunie, imediat după plecarea d-nei Vardini, se ivise svouul că bătrinul Moreanu, vrea a se retrage cu totul din vieața de țară. Acesta veste apărută mai întăi in Colești, și apoi răspîndită cu iuiala fulgerului prin împrejurimi, râdică’n mersul ei cea mai durerosa surprindere. Pentru cei mai mulți, depărtarea lui Moreanu, era privită ca un trist eveniment. Câte căminuri robite’n întunericul suferinței nu căpătară o rană blîndă de mulțumire, prin lumina ce lasa’n urmă, acest mentor al mîngâerei. Câte ogóre’n pustiire, părăsite chiar și de natură, nu reînvieră de odată refluând rude mănite, prin mîna și sprijinul lui binefăcător. Câte familii exilate din lumea sgomotósft, și supuse ani întregi grelei povere a ritului, nu găsiserâ’n legătura cu dânsul, și gustul veseliei și simțul înfrățit. Presența lui fusese’utot-d’auna, o camera dispusă tuturor, amintirea lui trebuia să fie un obiect sacru și respectat, ca și o tradiție. Și pentru ce se retrăgea el? O lume întrâgă căuta să răspundă acestei întrebări. Pentru unii strămutarea lui Moreanu se explica’n mare parte, prin plecarea d-nei Vardini. El luase acesta decisiune, își ziceau ei, ca un semn de respect, o arborare de doliu, in memoria amicei sale , precum și prin un început de respingere, a acelor locuri unde nu domnea acum alta, decât o adîncă întristare. Alții, luând ca punct de plecare, vrîsta de nobilă și posițiunea frumosă a Elenei Moreanu, o atribueau unei intime înțelegeri a familiei, de a se stabili în oraș, pe paralela înaltă’n spre care o determina, curentul unei posițiuni înbelșugate. In cugetul celor mai mulți însă, plecarea lui Moreanu, coincidea cu cerințele naturale ale vrîstei sale înaintate. Deși pornite din isvere deosebite, aceste aprecieri alcătuite la un loc, păreau a defini pănă la un punct, causa determinantă a decisiunei bătrînului inginer. Mult cugetă el asupra acestei decisiuni, mult timp șovăiel între nu și da, căci in prefața trecutului stăteau înscrise amintiri pe atât de adînci, pe cât de mari erau și’n present impresiunele de durere. Plecarea d-nei Vardini, fusese’n adevăr pentru Moreanu, semnalul unei schimbări generale. Din acea zi, echilibrul cu traiul seu, începu a se nimici, învins de urii și de amintiri durerose, el căutînd a se despresura’ntrucâtva de acesta povera, se dedase din nou solicitudinei de agricultor. Devenise pe atât de activ, pe cât era și de consumat in moralul seu, îl întîlneai desdeminați, pe când încă căldura sorelui nu absorbise cu totul recorda din aer, urcat pe calul seu cel mai blînd, mergând să visitește lucrul cîmpului. Cu tota sarcina de ani, ce purta cu sine, el simțea însă puterea de a’și susținea mersul, iu timp de câteva ore, înainta încet, la pas, observînd in modul cel mai minuțios, tot ce întîlnea. De la șesul întins, scaldat in valuri de iarbă, de la ogorul bătătorit, prin care plugul brășda pămintul, el se’ndrepta spre lanul aurit, in lungul căruia spicurile falnice și bogate, cădeau ca și un sceptru, lovite de secere. Aici, in fața acestei priveliști, privirele sale vărsau scîntei. Se simțea reînvieat in suflet de o vieață nouă, dulce, imbatatore, își aventura cugetul intr’un entusiasm orbitor, ca și copilul ce’n vrîsta lui capriciosa, își uită deodată supararea la vederea unui obiect dorit. De câtva timp însă, o șaptă încâtă, rău prevestitóre, îl surprindea mereu in acestă contemplare. Dacă ar părăsi Doleștii ? Să pârăsască patria adevarată a vieței sale active și laboriase, cerul senin și dulce sub a cărei protecție, anii se strecurară răpezi, liniștiți, cercând pături dese de zapadă deasupra franței lui deschise! Să se’nstrăinește de acel cămin, sub a cărui acoperemînt, găsise și liniștea conjugală, și fericirea unui părinte, și înfrățirea socială. (Va urma),