Curierul Foaea Intereselor Generale, 1891 (Anul 18, nr. 1-130)

1891-07-24 / nr. 73

1 cursului general al liceelor din Paris, că Francia nu cere de­cât să trăiască în pace cu tote poporele. Acelora cari ne a­­cuzat că suntem o amenințare pentru pa­cea lumei, să le răspundem că Francia crede că starea militară actuală este con­traria tuturor ideilor sale, tuturor dorin­țelor sale. Ea nu vrea să puie puterea sa de­cât în serviciul dreptului. Viena 31 iulie.­După «Fremdericht» împăratul a conferit d-lui Badenn, guver­nator al Galiției, marea Cruce a ordinu­lui Leopold și a numit consilieri intimi pe prințul Sanguszko, președintele Dietei și pe d. Jondorski, președintele clubului deputaților polonezi. Atena 31 Iulie.—Se atribue scăderea valorilor grecești la bursele din Paris și din Londra. In urma ordinelor de vînzare venite din Berlin, unei manopere de bur­să. Valorile grecești sunt mai bine asigu­rate de­cât ori­când, veniturile publice a­­rată o urcare constantă care se va accen­tua încă și mai mult după recoltă. Stru­gurii de Corinth vor da anul acesta o re­coltă cu 20 la sută mai mare de­cât acea din anul trecut. Guvernul a primit pro­puneri din partea unui grup de capita­liști pentru împrumutul votat de Cameră. Seraevo 31 Iulie.—Batalionele bosni­ace și herțegovinene de infanterie, desti­nate a ține gard­iana pe teritoriul monar­h­iei au plecat azi. Populația și a luat concediu in mod cordial de la trupe, cari au respins prin strigăte de «Zivis I* Epinal 31 Iulie.—Principesa Jorgen­­skai», văduva morganatică a lui Alexan­dru II, a părăsit eri Plombieres. Mulți­mea i-a făcut ovațiuni cu strigăte de : «Trăiască Rusia !* Caulerest 31 iulie. — Baronul Moren­­heim, ambasadorul Rusiei și baronesa de Morenheim au sosit; li s’a făcut o pri­mire entusiastă. D. de Morenheim a vor­bit într’o alocuțiune de amiciția franco- rusască ale cărei ecouri trec peste munți. Sanfrancisco 31 iulie.—Se anunță din Yokohama că vaporul Timaem­aru, care conținea 820 lucrători, cari veneau din Souto la Hiskodate, s’a ciocnit cu vaporul Migoslomaca și s’a scufundat. Numărul victimelor s’ar urca la 260. Viena 1 Aug.—Târgul internațional de grâuri din Viena se va ține la 31 Aug. și la 1 Sept. Londra 1 Aug.—„Times” asigură că a primit dintr’o sorginte pe care o pre­tinde forte sigură amănunte, care atribue visitei flotei franceze la Kronstadt o în­semnătate mare. D. de Marenheim ar fi avut negocieri la Elysée in privința base­­lor unei alia­nțe franco rusești; proectul de tratat ar fi dus de amiralul Gervais pentru al supune miniștrilor afacerilor străine, de resbel și de marină, acest do­cument va fi semnat de miniștrii și nici de­cum de Țarul; el va păstră un carac­ter preliminar până la momentul oportun. Amiralul Gervais ar fi petrecut mai multe ceasuri in conferință cu d-nii de Giers, generalul Wanowsky și cu vice-amiralul Tchihaceff. Condițiunile diplomatice in pri­vința unei cooperațiuni pe uscat și pe mare s-au hotărât sub semnătura miniștrilor. Paris 1 Aug.—Ziarele anunță că d­na Pierre Loîy va pleca la Veneția după in­vitația Reginei Elisabeta a României. Paris 2 Aug .D. Ribolo a fost infor­mat in mod oficial că Regele Alexandru al Serbiei va sosi incognito la Paris pe la 13 August și că va petrece acolo vr’o 15 zile. Petersburg 2 Aug.­­— «Ziarul de St.­­Petersburg» salută in modul cel cor­dial sosirea Regelui Alexandru in Rusia. De la urcarea sa pe tron, Regele A­­lexandru a fost tot­ d’a­una obiect al celor mai vii simpatii din partea Rusiei, care face urărele cele mai sincere pentru fe­ricirea și prosperitatea sa și urmărește cu interes tate măsurile luate de guvernul sârbesc pentru desvoltarea morală și eco­nomică a Regatului. Regele se va asigura, prin primirea poporului rusesc de since­ritatea sentimentelor sale , poporul rusesc dorește ca Serbia să ínflorescă și să pros­pere sub domnia și dinastia tânărului su­veran, ospete al împăratului. Cele­lalte ziare se exprimă in același mod. Petersburg 2 Aug.—Novoie-Vremia* a­­nunță că copii evreilor străini, cari nu au dreptul să domicilieze in Rusia, nu vor fi primiți in școlile superiore, colegiuri sau licee cu începere din tomna anului 1891. CRONICA INTERNA La castelul Peles Recepțiune In ziua de 16 Iulie, M. S. Regele a primit pe Exc. La Sir Lascelles, ministru plenipotențiar al Marii Britanii, care a presentat pe d. Lowther, ca însărcinat de afaceri. Excelența Sa fiind ch­emată de guvernul seu la alte funcțiuni. Majestatea Sa bine-voi­a reține pe Sir Lascelles și pe d. Lowther la dejun, după care ’Și luă remas bun de le d. ministru la Angliei in termenii cei mai cordiali. Dejun In cursul săptămânei trecute, M. S. Regele a bine-voit a invita la dejun mai multe persoane de distincțiune, dintre cari: pe dt. general Florescu, președintele con­sili­ului de miniștri; Const. Boerescu, pre­ședintele Senatului; principele D. Ver­ FOILETON. MIHAI VOLUTZA. 83 Cl BALABEAN­ nescu, 1­ei și financelor; d. comite cinat de afaceri al Austro iipele Lichnowschy, m­sărcin­a 1 Germaniei; d. D. Sturdzi ; d. Esarcu, minis­trul al­e; d. de Coutouly, min st.ru­nițele de Buisserei, tusărcin­a Belgiei; d. C. E­ich na­­te al curței de ca­sație; c­m­­­is, secretar la le­gețiunea Eag. Stătescu, fost ministru s­ efor al spitalelor civile; d­ir. Dailiu, senator; D. Alex. La­­hovari, fost ministru; d. G. Filipescu, se­nator ; d. A. E Lahovari; d. Browne, secretar la legațiunea engleză; d. colonel Von John din­ armata germană; d. col. Salnaen, d. Alasso, secretar la legațiunea Rusiei, d. N. N. Moscu, d-rul Ștefănescu, d. Bornoiu, profesor de teologie, d Al. Em­. Florescu, senator, d Take Ionescu, d. Păun, d. Lecomte de Nony, d. Ștef. Bellu, íd. col. Magheru , d. Cram­pescu Stoica, d. Alecu Catargi. O vizită Duminică, 14 curent, M. S. Regele, însoțit de adjutantul de serviu, a mers de a asistat la serviciul divin celebrat iu­sta biserică a monastirei Sinaia. Majes­tatea Sa fu intimpinată la ușa bisericei de către superiorul monastirei cu tot cle­rul și recondus cu acelaș ceremonial in mijlocul numeroșilor credincioși cari ’L salutau cu respect. Principele de Wied, augustul frate al M S. Reginei, nu va mai veni în țară, nici nu se va duce la Veneția. A. S. se va întâlni însă cu regina în străinătate. D-nii general Anghelescu și căpitan Averescu, care a representat guvernul ro­mân, la înmormântarea marelui duce Ni­­colae, au fost decorați de guvernul M. S. Țarul Rusiei cel d’intăi cu ordinul Sf. Ana clasa I și cel d’al doilea cu ordinul Stanislau clasa a II-a. Serviciul filoxerei a isprăvit cu distru­gerea viilor de la Cotnari, atinse de fi­loxeră. * * S’a reușit a se isola cu desăvârșire viile neatinse de acea dată. O comisiune compusă din d-nii D. A. Sturdza, Gr. Tocilescu și Ionescu-Gion, a fost numită de ministrul instrucțiunei pu­blice spre a ex­amina actele de corespon­dență ale principelui N. Șuțu cu cavale­rul de Gentz, precum și alte documente care interesază istoria modernă a Ro­mâniei. Cetim in «Galatzii» . Sâmbătă dimineața, pe la orele 5, D-l David Efendi, fost vice-consul otoman la Tulcea, s’a sinucis pe malul Dunărei, la o cherestea de pe locul numit Bacalbașa. Sinucisul era de­sr’o cât­va timp in o­rașul nostru și locuia la otel Sinaia unde se înscrisese sub numele de Rubin. Scri­sorile, le primea sub numele de David Efendi. In noptea de Sâmbătă s’a sculat in zori de zi. A lăsat de o parte hainele bune ce le avea, s’a îmbrăcat cu un pantalon prost, fără ismene, fără ciorapi, și luând un mic revolver s’a coborît la port. Acolo s’a pus jos, cu bastonul pe lân­gă dânsul și și și-a tras un glonț in tâm­pit dreptat. Martea a fost instanteneu. Un văruțaș care trecea pe acolo l’a găsit mort cu fața in sus și cu revolve­rul in mână. El a alergat să dea vestea unui gar­dist. Pe urmă a venit poliția, parchetul și d. doctor Vizza. Glonțul n’a strebătul prin tâmpla stîn­gă ci a rămas in­crieri. In buzunarul paltonului cu care era îmbrăcat nenorocitul, s’a găsit o scrisore in care declară că se sinucide, insă fără a arata nici unul din motivele cari l’au împins la acest act de desperare. Se zice că cauza sinuciderea ar fi o b61ă incurabilă de care nenorocitul sufe­rea de mult timp. Cadavrul a fost transportat la spital. Operațiunele de recrutare ale contin­gentului pe 1892, vor începe anul acesta mai târziu, de­cât iu cei­ la alți ani, din cauză că repartizarea regimentelor de li­nie, care va dura încă 2 — 3 luni, va face ca lucrările primitive ale recrutarii, să nu poată fi terminate la timp. D. Duca director general al căilor fe­rate a cerut generalului Florescu ca să intervină pe lângă consiliul de miniștrii, ca să facă ca in viitoarea sesiune a cor­purilor legiuitoare, să se voteze creditul pentru construirea nouei gări centrale. Atât generalul Florescu cât și d. C. Olănescu au promis că această cestiune va fi rezolvată negreșit in anul acesta. D. Poni, noul ministru al instrucțiunei publice, a depus Luni jurământul înaintea M. S. Regelui. D. P. Poni, noul ministru al instruc­­țiunei, va prezenta încă de la deschide­rea sesiunei Camerelor patru proecte de legi privitore la reforma învățământului. Unul din aceste proecte se referă la or­ganizarea învățământului superior, al do­ilea la cel secundar, al treilea la cel pri­mar și al patrulea la organizarea admi­­nistrațiunei centrale și a controlului. D. colonel Paladi, comandantul reg­i­­mentului 3 de linie, care se desființază, este numit comandantul brigăzei de infan­terie cu garnizona în capitală. D. colonel Gorjan, va fi numit în ace­eași calitate pentru a doua brigadă din capitală. ACTE OFICIALE D-nii Stănciulescu Ilie, Savulescu Bar­bu, Mihulescu Dionisie, Negulescu Dimi­­trie, Niculescu Ion și Christescu Ștefan, actuali constructori de telegrafe, sa înain­­teze în posturile de constructori de te­legrafe gradul I. D. Teodor Moroianu, actual director al prefecturei de Argeș, se numește con­trolor fiscal cl. II, în locul d-lui I. Bă­­lăcioiu. Sunt numiți: D. G. Demetrescu, actual procuror la tribunalul Teleorman, judecător la tribu­nalul Constanța, în locul d-lui I. Roșu. D. Aurelia Năcescu, actual judecător la tribunalul Buzău, în aceeași calitate la trib. Tulcea, în locul d-lui C. I. Aludeni. D. Petru Christu, fost procuror jude­cător la tribunalul Buzeu, in locul d-lui Aurelia Năcescu, permutat. D. Dionisie Crainalean, judecător la trib R.-Sărat, in locul d-lui Al. Bârses­­cu, care va trece in Alt post. D. I Theohari, supleant la trib. Tul­­cea, în locul d-lui T. Tomescu. D. St. Meitani, supleant la trib. R.-Să­­rat, in locul d-lui A. M. Nicolau. D. R. Lupașcu, supleant la tribunalul Buzău, în locul d-lui I. N. Dunca D. Stefan Balassan, actual supleant la trib. Iași, în aceeași calitate la tribuna­ lui R.­Sărat, in locul d-lui St. Martani dimisionar. D. I. Gavrilescu, actual judecător al ocolului I Iași, supleant la tribunalul din acel oraș, in locul d-lui St. Balassan, per­mutat. D. N. I. PogoDat, judecător al ocolu­lui I Iași, în locul d-lui I. Gavrilescu, trecut în alt post. D. Gr. Stoicescu, ajutor la ocolul Pâr­­scol, județul Buzău, în locul d-lui D. Popovici. D. Aristid P. Demetrescu, portărel la tribunalul Teleorman, în locul rămas va­cant prin dimisionarea d-lui St. Irimescu. D­­. St. Protopopescu, actual jude­cător al ocolului Bechet, județul Dolj, în aceeși calitate la ocolul Amaradia din a­­cel județ. D. P. Anastasia, actual judecător al ocolului Alexandria, jud. Teleorman, în aceeași calitate la ocolul Bechet, județul Dolj, în locul d-lui D. St. Protopopescu, permutat. D­­. Marioțanu, jud. la ocolul Ale­xandria jud. Teleorman, în locul d-lui P. Anastasia, permutat. D. C. Papadopulo, judecător la ocolul Pechea, jud. Covurlui în locul vacant. D. G. Popescu Berea, jud. la ocolul Mangalia, în locul d-lui N. Scriban. D„ G N. Săulescu, actual judecător al ocolului Dorohoi, în aceeași calitate la o­­colul Roman, în locul d-lui M­­. Pogonet. D. Th. Popescu, actual jud. al ocol. Siretiu, jud. Roman, în aceeași calitate la ocolul Dorohoi, în locul d-lui G. N. Să­ulescu, permutat. D. G. Vaidenu, actual ajutor la ocolul Roman, judecător al ocolului Siretiu, jud. Roman, în locul domnului Th. Popescu, permutat. D. I. Nicolescu, actual ajutor la ocolul Roman, în locul d­lui G. Vaidenu, îna­intat. D. G. Săndulescu, actual ajut. de gre­fă la trib. Roman, ajutor la ocolul Da­­mienești, jud. Roman, în locul d-lui I. Nicolescu, permutat. MARIA «• ELENA PARTEA II-A CAPIT. I­iu. (Urmare). —­ Și’l vei păși și iu Eduard, acel ferm, îl vei păși cu mîndrie, in ziua frumosă când fără de veste, vei vedea lucind înainte, raza blîndă a vieței tale. Când ca prin minune, sub o tainică suflare, va dispărea ori­ce urmă din trecut, și pe o brascia nouă vei privi cam ca și florile’n primi­ vara, resar gingaș și’n co­lori vii, virtuțile adevarate. Aicie Eduard­o nu despera căci acea zi e aprope, o presimt in jurul tău, îi strevăd lumina, ca și pe curcubeul ce lasă să se strecore deja prin întune­ricul norilor, o geană roșiatici. Sfirșind, Ana Dornescu se râdică, și de astă dată cu entusiasmul deschis, cu zimbetul in față, își duse mîna, ca semn de o reconciliare deplină, pe umărul fiului ei : —­ Și’n acea $i, adaose ea cu’n accent încurăja­tor, de’mi vei cere o favore, eu îți voi da bine­cu­­vîntarea căci in acea zi mă vei răsplăti, de greșe­­lile trecute, însuflețit prin aceste cuvinte isvorîte din adiocul sufletului, Eduard se plecă la rindul seu, și luând mina mamei sale, o strînse cu emoțiune, ca o probă vie și înaltă, a unui devotament perfect Și’n acest moment chiar in cugetul lui, amintirea Mariei Vardini, își îmbrăcă vestmîntul de doliu. CAPIT.­I­e. De pe la mijlocul lunei lui Iunie, imediat după plecarea d-nei Vardini, se ivise svouul că bătrinul Moreanu, vrea a se retrage cu totul din vieața de țară. Acesta veste apărută mai întăi in Colești, și a­­poi răspîndită cu iuiala fulgerului prin împrejurimi, râdică’n mersul ei cea mai durerosa surprindere. Pentru cei mai mulți, depărtarea lui Moreanu, era privită ca un trist eveniment. Câte căminuri robite’n întunericul suferinței nu căpătară o rană blîndă de mulțumire, prin lumina ce lasa’n urmă, acest mentor al mîngâerei. Câte o­­góre’n pustiire, părăsite chiar și de natură, nu re­­învieră de odată refluând rude mănite, prin mîna și sprijinul lui bine­făcător. Câte familii exilate din lu­mea sgomotósft, și supuse ani întregi grelei povere a­­ ritului, nu găsiserâ’n legătura cu dânsul, și gus­tul veseliei și simțul înfrățit. Presența lui fusese’u­­tot-d’a­una, o camera dispusă tuturor, amintirea lui trebuia să fie un obiect sacru și respectat, ca și o tradiție. Și pentru ce se retrăgea el? O lume întrâgă căuta să răspundă acestei între­bări. Pentru unii strămutarea lui Moreanu se ex­­plica’n mare parte, prin plecarea d-nei Vardini. El luase acesta decisiune, își ziceau ei, ca un semn de respect, o arborare de doliu, in memoria amicei sa­le , precum și prin un început de respingere, a a­­celor locuri unde nu domnea acum alta, de­cât o adîncă întristare. Alții, luând ca punct de plecare, vrîsta de nobilă și posițiunea frumosă a Elenei Mo­­reanu, o atribueau unei intime înțelegeri a familiei, de a se stabili în oraș, pe paralela înaltă’n spre care o determina, curentul unei posițiuni înbelșugate. In cugetul celor mai mulți însă, plecarea lui Moreanu, coincidea cu cerințele naturale ale vrîstei sale îna­intate. De­și pornite din isvere deosebite, aceste apre­cieri alcătuite la un loc, păreau a defini pănă la un punct, causa determinantă a decisiunei bătrînului inginer. Mult cugetă el asupra acestei decisiuni, mult timp șovăi­el între nu și da, căci in prefața trecutului stăteau înscrise amintiri pe atât de adînci, pe cât de mari erau și’n present impresiunele de durere. Plecarea d-nei Vardini, fusese’n adevăr pentru Moreanu, semnalul unei schimbări generale. Din a­­cea zi, echilibrul cu traiul seu, începu a se nimici, învins de urii și de amintiri durerose, el căutînd a se despresura’ntru­cât­va de acesta povera, se de­dase din nou solicitudinei de agricultor. Devenise pe atât de activ, pe cât era și de consumat in mora­lul seu, îl întîlneai desdeminați, pe când încă căl­dura sorelui nu absorbise cu totul record­a din aer, urcat pe calul seu cel mai blînd, mergând să visi­­tește lucrul cîmpului. Cu tota sarcina de ani, ce pur­ta cu sine, el simțea însă puterea de a’și susținea mersul, iu timp de câte­va ore, înainta încet, la pas, observînd in modul cel mai minuțios, tot ce întîlnea. De la șesul întins, scaldat in valuri de iarbă, de la ogorul bătătorit, prin care plugul brășda pămin­­tul, el se’ndrepta spre lanul aurit, in lungul căruia spicurile falnice și bogate, cădeau ca și un sceptru, lovite de secere. Aici, in fața acestei priveliști, privirele sale văr­­sau scîntei. Se simțea reînvieat in suflet de o vieață nouă, dulce, imbatatore, își aventura cugetul intr’un entusiasm orbitor, ca și copilul ce’n vrîsta lui ca­­priciosa, își uită de­odată supararea la vederea u­­nui obiect dorit. De cât­va timp însă, o șaptă încâtă, rău prevestitóre, îl surprindea mereu in acestă contemplare. Dacă ar părăsi Doleștii ? Să pârăsască patria adevarată a vieței sale active și laboriase, cerul senin și dulce sub a cărei protecție, anii se strecurară răpezi, li­niștiți, cercând pături­ dese de zapadă deasupra fran­ței lui deschise! Să se’nstrăinește de acel cămin, sub a cărui acoperemînt, găsise și liniștea conjugală, și fericirea unui părinte, și înfrățirea socială. (Va urma),

Next