Cuvîntul Liber, iulie-septembrie 1990 (Anul 2, nr. 130-194)
1990-07-03 / nr. 130
/". In fiecare an, ziua de 30 iunie este marcată în calendar ca ,,Ziua învăţătorului“, sărbătoare de suflet şi de inimă a celor care, cu credinţă şi devotament, slujesc şcoala, ţelurile ei generoase de a asigura prin tineretul de astăzi viitorul de mâine al patriei. „Ziua învăţătorului“ a fost marcată sîmbătă, 30 iunie, prin adunări festive ce au avut loc în diferite centre ale judeţului şi la care au participat educatoare, învăţători, profesori, maiştri instructori şi numeroşi invitaţi. Adunarea festivă din municipiul Tîrgu-Mureş s-a desfăşurat in sala Teatrului Naţional şi au fost prezenţi. In afara cadrelor didactice din municipiu, conducători ai unor întreprinderi şi instituţii din municipiu, inspectori ai Inspectoratului şcolar judeţean, alţi invitaţi, cu care prilej au luat cuvîntul, pentru a omagia munca plină de responsabilitate a celor ce-şi dedică CINSTIRE OAMENILOR DE LA CATEDRĂ viaţa şi munca formării şi modelării tinerei generaţii: Nicolae Ciurcă, inspector şcolar general, Laura Matei, educatoare, Vasile Dragoş, profesor, Maria Moldovan, învăţătoare, Iuliţa Moldovan, directorul Teatrului Naţional, Valerica Duicu, profesoară, Vasile Cristureaanu, directorul Şcolii generale nr. 17 din Tirgu-Mureş, Ioan Matepiuc, directorul Casei corpului didactic din Tîrgu-Mureş, Elena Cătană, inspector şcolar, Luminiţa Chioreanu, profesoară, domnul Vater Gabor, primarul judeţului Mureş. Vorbitorii au omagiat activitatea plină de răspundere a tuturor slujitorilor şcolii, a oamenilor de la catedră care sădesc în mintea şi sufletele copiilor, ale tinerilor, lumina cunoaşterii, formându-i ca oameni, viitori specialişti şi cetăţeni. Invăţămtntul românesc, care s-a desfăşurat in acest an sub semnul profundelor transaformări structurale şi ie esen- ION CIURDARU (Continuare în pag. a 2-a) Marți, 3 iulie Redactor- sef 4 pagini, Anul II, Nr. 130 (138)MSI! J) i ___ LAZAR LADARIU 1 leu COTIDIAN CU OPTIMISM, ÎNAINTE! Fosta cooperativă agricolă din Sîngeorgiu de Mureş, actualmente complex agroindustrial pe acţiuni, şi-a diversificat şi dezvoltat tot mai mult sfera sa de activitate, ajungînd astăzi să cuprindă o serie de acţiuni menite să-i asigure în permanenţă venituri importante. Această lărgire a sferei de activităţi se află şi în continuare în atenţia conducerii complexului şi stă la baza optimismului şi încrederii în viitor a acestui colectiv de muncă, conferindu-i siguranţăîn funcţionare. Din discuţia avută cu conducerea complexului aflăm că la ora actuală în cadrul unităţii funcţionează o formaţie de construcţii, un sector mecanic şi unul de prelucrare a lemnului, secţii de producere a răcoritoarelor, a pastelor făinoase şi o brutărie, iar în comună şi în municipiul Tir- VASILE ORZA (Continuare In pag. a 3-a) UNA PE ZI Desen de DAN SORINA proEuRop A Cînd vorbim de Europa nu ne gîndim în nici un caz la numele fiicei lui Agenor, regele Tirului, pe care Zeus, în extravaganţa lui, a răpit-o, nici la cuvîntul arab („ereb“) ce are înţeles de „apus“, ci ne concentrăm atenţia asupra unor sensuri mai profunde geo-istorice, socio-economice, politice, morale şi civilizatorii ce stau la baza fenomenului de europenism. De aceea, în interesul democraţiei, apreciem de la început că nu putem aborda în nici un caz această temă de pe poziţii pur declarative, declamatorii şi de interes conjunctural, ci de pe o platformă reală a existenţei „de facto“ şi de drept în acest continent.ţ Acest lucru este important deoarece apartenenţa la Europa reprezintă o realitate care ne implică pe noi ca români, de exemplu, încă din zorile apariţiei omului pe pămînt. în acest sens are un caracter profund evocator faptul că „cultura de prund“ de acum 1.000.000 de ani s-a dezvoltat de-a lungul întregii văi a Oltului, urmată fiind, cu o sută de mii de ani înaintea erei noastre, de „cultura paleoliticului mijlociu“ situată în Carpaţii Meridionali, iar în jurul anului 35.000 î.e.n., după ultima glaciaţiune, fiind succedată de „epoca prelucrării prin aşchiere a uneltelor“, cu vechi vestigii în Ţara Oaşului, a Ceahlăului, a Braşovului şi Buzăului, cît şi pe terasele cursului superior al Bistriţei, înspre anul 10.000 î.e.n., se afirmă arta „homo sapiensului“ în nenumărate zone ale patriei noastre, printre care teritoriul judeţului Mureş (Moreşti), al judeţelor Satu- Mare şi Suceava, iar în jurul anului 5.000 î.e.n. — bogata cultură de Criş, Cucuteni, pe un larg perimetru ce cuprinde prof. dr. OVIDIU V. BUŢIU (Continuare în pag. a 3-a) ! CINE SUNT risipitorii? Abia a început recoltarea ortului şi, iată, fotoreporterul nostru Ioan Florea surprinde pe drumul Band — Tîrgu-Mureş un covor de boabe răspîndite pe mai bine de un kilometru Cine îşi permite să facă risipă chiar acum, cind fiecare îşi cîntăreşte cu grijă avutul? „Voi sînteţi urmaşii Romei ?“...(!) Dacă în cele ce urmează revin asupra unor nume şi atitudini, în ciuda faptului că mi-am propus să le las în „plata Domnului“, această revenire se datorează faptului că un ciudatsentiment, o stare de revoltă surdă şi indignare amară, dar şi un dezgust atroce mă încearcă după citirea sau ascultarea unor ştiri din presa scrisă şi vorbită. M-am obişnuit şi eu cu veninul, injuriile şi falsificările grosolane ale unor „umbre“ de la „Europa liberă" sau alte oficine, înţelegîndu-i pe zeloşii mercenari că „se dau de ceasul morţii“ simţind apropiata şi iminenta lor dispariţie. Au fost — poate — necesari, au „asudat“ stîrnind norii de praf ai discordiei şi scandalului, ai calomniei şi trădării şi au fost plătiţi pentru asta. Treptat, cu opintiri şi cu dureri, lumea îşi vindecă rănile, îşi reaşează temeiurile pe făgaşul firesc şi ei devin nu numai inutili, dar şi periculoşi pentru noul echilibru naţional, internaţional şi uman şi deci sponsorizarea lor devine nu numai păguboasă, ci şi o culpă. Deci, „băieţii“ se zbat pentru o cauză pierdută, iar alta nu au, aşa că........zbatere plăcută“! Relatări, declaraţii şi l ori de poziţie neconforme sau contrare realităţii mai în Unim şi în ziare, la televiziuni şi posturi de radio străine, în intervenţii ale unor oameni politici, chiar conducători de state. Explicaţia o putem găsi (şi accepta?) în neştiinţă, cauzată la rîndul ei de neinformare sau dezinformare (reainformarel). Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu munca noastră toate acestea se pot în- IULIUS MOLDOVAN (Continuare în pag. a 3-a) Privatizarea nu înseamnă bişniţă Bişniţa şi specula ne sufocă, ne mănîncă nervii, timpul, banii. îngrijorător nu este faptul că bişniţa ar fi un fenomen. Era deja. Acum, este mult mai mult: o mentalitate, o îndeletnicire firească pe care, de la o zi la alta, şi-o revendică tot mai multe persoane. Dominată — la o foarte sumară observaţie — de legile asemănătoare „liberei concurenţe“, bişniţa şi specula funcţionează şi-n Tîrgu-Mureş fără greşeală, ca un angrenaj al unor legi perfecte, ca o reţea greu penetrabilă. HAI LA „WICHEND“ FRAŢIOAARE, HAI SA TE PRĂJEŞTI LA SOARE! Sîmbătă şi duminică am fost martor ocular la o serie de aspecte care n-au nimic comun cu libera iniţiativă, cu privatizarea, în schimb fac casă bună cu maniera de încălcare a legii favorizată, în unele cazuri, de autorizaţii în regulă. Sîmbătă, 30 iunie, ora 11, restaurantul tîrgumureşean din zona „Week-end“. Ca orice om, doresc să-mi potolesc setea cu o bere sau cu o băutură răcoritoare. Dar acest lucru este aproape imposibil. Pentru că la mesele restaurantului nu poţi găsi aceste sortimente, în schimb, la cabanele din jur mai mulţi indivizi „orientaţi“ au pregătit, la gheaţă chiar, zeci de sticle de bere şi de răcoritoare. Să reţinem un amănunt destul de important pentru noi şi pentru buzunarele noastre: berea costă 15 lei. Neavînd altă soluţie de a-mi astîmpăra setea scot banii şi plătesc. Fac totuşi un calcul. La cele 100 de sticle de bere vîndute în circa 30 de minute de pe taraba „vînzătorului necalificat“, acesta încasează suplimentar 700 de lei. Ce ziceţi, stimaţi cititori? Duminică, la „wichend“ cred că erau 67.000 de persoane. Pe malurile Mureşului, în aceeaşi zonă, alte vreo 2.000. Iată cîteva constatări fulger: pe la cele trei porţi de intrare s-au vîndut cam 4.000 de bilete, restul au intrat, deci, pe unde au putut. Şi se poate prin multe locuri, această masă de oameni veniţi la plajă, la baie, spera probabil să găsească şi ce munca şi mai ales ce bea, pe această caniculă. La remiza magazinului nr. 48 (Ioana Dorina Oltean — remizier) se vindea vată de zahăr. Anexele ICSAP —Unic“ (nr. 41), „Pescăruş“ (nr. 42) erau închise. La remiza CAP Sîngeorgiu de Mureş, Viorica Rad şi soţul vindeau tot vată de zahăr şi bomboane. Au avut de dimineaţă şi cîteva lăzi cu suc cald şi tulbure. La anexa „Salcia“, Bodi Dezideriu a pus în vînzare mititei. La ora 14:00 sucuri nu mai avea, deşi susţinea că primise 20 de lăzi. Pe un grătar (în spatele cabanei presei) Gelu Voinea (particular) prăjea cîrnaţi. Răcoritoarele, din nou, lipsă. Restaurantul „Pescăruş“ şi terasa „Vapor“ sunt închise — inventar de ... duminică. O scurtă discuţie cu administratorul bazei, domnul Ioan şi speculă Moldovan, au fost refăcute canalizarea la cele trei bazine de înot opturate de ani de zile şi curăţate bazinele. Au fost vopsite toate instalaţiile de duşuri şi pentru jocurile copiilor. Secţia străzi a Primăriei municipiului a promis cîteva coşuri fixe de gunoi, care n-au apărut, aşa că oamenii aruncă toate resturile pe jos. La administraţia bazei există un punct sanitar. Ca firmă doar, pentru că în acest an Staţia de salvare Tîrgu-Mureş n-a asigurat nici un cadru sanitar, şi cîte nu se pot întîmpla, mai ales , cu copiii. După-amiaza, pentru că unii se încing prea tare la soare, şi cu ajutorul altor stimulente, se mai ivesc şi situaţii .. conflictuale (ca să nu mai vorbim de furturi). N-ar fi, oare, necesar un post de poliţie măcar sîmbătă şi duminica? De asemenea, nu există nici un telefon public (cu ex- MIHAI BARDASANU DORU MUREŞAN (Continuare în pag. a 2-a)