Cuvîntul Liber, aprilie-iunie 1992 (Anul 4, nr. 64-126)

1992-04-01 / nr. 64

/% „Intre partide «Luptele» se dau, firesc, in sfera ideilor" Dialog cu domnul senator RADU CEONTEA, preşedintele Partidului Unităţii Naţionale Române — Veţi intra în vreo alianţă, în vederea alegerilor legis­lative? — Strategia Partidului Unităţii Naţionale Române pentru alegerile legislative încă un î.: d -toLl-fim sută. ît. pr.r.» cipiu, precum în alegerile locale, PUNR intenţionează să nu facă alianţe. N-am agreat „colhozul“ de partide. Am dorit să ne testăm popularitatea reală nu conjuncturală. Am primit, nu am­ luat voturi. Acum știm care ne este locul în topul politic, suntem­ al cincilea partid. Dacă in mod d­eocratic conducerea PUNR, în ansamblul său, va considera că ne putem alia onest cu alt partid sau cu alte partide, atunci vom proceda în consecință. Personal cred că mai degrabă sunt posibile unele fuziuni ale altor partide spre PUNR. Afişele noastre electorale sînt deja imprimate. Sigla noastră are un coeficient de atracţie, deci, tehnic sîntem pregătiţi să nu ne aliom. — Care este poziţia PUNR faţă de problema Basarabiei şi faţă de situaţia din Transnistria? Cum vedeţi o rezolvare? — In această problemă foarte complicată, partidele luate cite unul rfU trebuie să rişte şi să se exprime în exclusivitate. Dar partidele reprezentative trebuie să contribuie la formu­larea unei strategii şi a unei tactici naţionale. Nimic nu tre­buie întreprins fără consultarea prealabilă a Parlamentului şi Guvernului Republicii Moldova. Trebuie luat ritmic „pulsul“ de la faţa locului şi trebuie să ţinem seama de faptul că su­veranitatea şi independenţa Moldovei sunt limitate. Regretăm, dar aceasta este realitatea. Cum poate fi vorba de suvera­nitate şi independenţă, atîta vreme cit Armata a XIV-a a fostei URSS se află în exerciţiu pe teritoriul românesc de dincolo de Prut? Economia Republicii Moldova nu-i îngăduie încă independenţa şi suveranitatea, fiindcă este racordată „vascular“ la reţeaua energetică şi de materii prime a fostei stăpiniri. Asta n-ar fi o problemă, dacă în schimbul oferte­lor economice nu s-ar mai practica supunerea la temenele politice. Nu este comod să constatăm că această independenţă a Republicii Moldova funcţionează ca un obstacol in calea reîntregirii, dar noi trebuie să o considerăm şi să o transfor­măm în treaptă spre unire. Cînd spun noi, înţeleg parlamen­tel şi guvernele naţiunii noastre obligată să trăiască artifi­cial în două state române . Cînd «I «mm credeţi că va avea loc reunificarea teri- t­or­iilor de dincolo de Prut, care au aparţinut României pînă la anul 1940? — Cred că, după 22 decembrie 1989, au fost două momente mai propice pentru această reunificare. De multe ori ceea ce nu pot face guvernele şi parlamentele, pot puna la cale doi­­trei şefi ai statelor aflate în „ecuaţie“. Acum, pe măsură ce vremea trece, se petrec complicaţii. Există persoane care se exprimă şi confundă Tratatul Ribbentrop-Molotov cu statutul frontierelor din Europa, aşa cum acestea au fost desenate după cel de-al doilea război mondial. Anularea Tratatului R­ib­ntrop-Molotov şi a consecinţelor sale este una, şi alta este mişcarea actualelor frontiere. In ceea ce ne priveşte, ne­dreptatea este cu atît mai dureroasă, cu cit este mai „istorică“. Dar şi mai dureroasă este modificarea demografică-etnică din unele zone ale Basarabiei, zone în care românii au fost răniţi. Chiar şi aşa fiind mai cred în competenţele diplomatice ale României şi în luciditatea partenerilor ruşi şi ucraineni. Sînt dator să sper că orgoliile militare şi militariste nu vor învinge legile firii. Dacă nu mai devreme, poate nu foarte tîrziu să se petreacă unificarea, cînd Republica Moldova va avea armată „NICI UN PAS ÎNAPOI!'' cum, chid Dinaintul îşi ce­­re sămânţa centru roduî viitor, cînd treaba gospodaru- ' lui ar fi să mîngîie brazda cu rostu-i binefăcător, necru­­ţătoarea viaţă i-a împins pfl fraţii noştri de la Cocieri şi Coşniţa, de la Lopatna şi Jura (Orftei) sub' şuierul ucigător al plumbului din linia întîi. Se trage fără somaţie cu arme cu lunetă. Cu rachete. La Crîuleni şi Dubăsari, la Rîb­­niţa — unde se fac intense pregătiri de război prin înro­larea rezerviştilor în cadrul formaţiunilor paramilitare — şi la Tighina, oamenii care ar trebui acum să are ogorul şi să semene poartă veste antiglonţ şi căşti de oţel. Prin aerul cu miros de moarte, aşezind la foc sfînt datoria înainte de toate, unul dintre cei care umăr la umăr apă- LAZAR LADARIU (Continuare în pag. a 3-a) _________| (Continuare in pag. a 3-a) e­ i . ­­ DOR DE NICHITA Ar fi împlinit aşadar, 59 de ani, dacă îngerii nu îl chemau să le vorbească des­pre necuvinte, şi despre firul ierbii, şi despre copacul Cică, şi despre limba română cea „ca o duminică", şi despre toate pe care numai el ştia să le tradă intr-o lumină nepe­reche, căci... „înnodat ca aerul / de sub aripa ciocîr­­liei sunt“, şi „Timpul gîgîie improşcîndu-mă / scap / se­curea din mînă“, şi... „Tu, / rază scurtă de stea oarbă. / După scris, tăcerea mîinii“. Ne e dor de Dumneavoas­tră, Nichita... Şi,... urare intru Nemurire­. MARIANA FLORE­A _______________________________/ S-a născut la 31 martie 1933, la Ploieşti, şi n-a murit niciodată. __________________ Ora Moscovei în Basarabia? Nikogda! Transnistria, în procente: 12 la sută din teritoriul Ba­sarabiei, 13 la sută din popu­laţie. Etnic: 42 la sută români, 21 ruşi, 26 ucraineni. Intr-o discuţie-fulger cu d-l Iurie Roşea, „umbra lui Mir­­cea“­ (Druc) la Front, sîntem asiguraţi că, totuşi,din iu­i­­nistria dorinţa de revenise a­­casă, în casa mare a României, există, fie şi răzbătîr,dă de undeva din subconştient. „De-ar veni odată românii să ne salveze!" exclamă unii.­a rugă. Pe lingă revirimentul sentimentului naţional, nu lip­sesc nici forţele umane per­tru o ofensivă, acolo. Lipsesc ar­mele, tehnica grea de luptă, în speţă. Rină se va defini­tiva armata republicii. în curs de organizare sub comanda generalului Ion Costaş, sar­cina de apărători ai hotarelor au preluat-o poliţiştii, nu fără riscul proliferări infractorilor în interior, în vreme ce ti­neri voluntari nu ezită să sară peste Nistru şi să moară, interminabile coloane de spe­cialişti ai bişniţei îşi conti­nuă cursa, forţează Prutul, Basarabia, fac continuu acel El Dorado numit Vest. Nu e chestiune doar de puncte cardinale... Impresionant curajul flăcăi­lor de la­ Academia de poliţie care, fără ordin, au trecut Nistrul. Unii nu se vor mai înturna niciodată. Dar există şi români tră­dători (ei îşi spun, răspicat, „moldoveni“). Au şi argumen­taţie „ideologică“, „schimbarea jugului pe hamuri,“. Aşa i-au educat liderii, inoculîndu-le fixul că vor intra în robia românilor. Şi există minţi mai şubrede care chiar cred, tre­­cînd fără şovăire de partea teroriştilor smirnovişti şi a mercenarilor cazaci, săvîrşind suprema trădare, cea de neam. Implicit, făcînd jocul forţe­lor Diximperiale ce m­ucife.TL' distrugerea inimii. La figurat­, dar şi la propriu. Depun mărturie 30 de tineri poliţişti agonizînd în Spitalul militar central, „aterizaţi“ aici după un crîncen ,,relâche“ în tem­niţele tiraspolene. In Coşniţa, aflu, au rămas doar bărbaţii, femeile şi prun­cii luînd calea incertă a pri­begiei. Nici bătrînii nu și-au părăsit vatra, chiar de mai au amintirea fărădelegilor MIHAI SUCIU (Continuare in pag. a 3-a) S3 Ucraina şi Republica Moldova nu au nici un fel de re­vendicări teritoriale una faţă de cealaltă. Pentru normalizarea situaţiei, ieri, a început o întîlnire la nivelul miniştrilor de externe d­in Rusia, Ucraina, Republica Moldova şi România. (După Agenţia „Moldova-press").­­ • • Al La Tighina, 15 bărbați au fost făcuți prizonieri și duși într-o direcție necunoscută. ! PATRIOTISMUL - o „haină" care nu se mai poartă? Sînt tot mai răspîndite a­­cele voci din afară, cu audi­enţă destul de mare în­ inte­rior, care încearcă să ne con­vingă că a-ţi iubi ţara este ceva depăşit de timp, iar dacă noi, românii, în stadiul în ca­re ne aflăm, nu ne putem totuşi lepăda de un astfel d­e sentiment, atunci sîntem sfă­tuiţi să iubim ... Europa. Ca­re Europă ? Cea de vest, de­sigur, pentru că de prin anii ’20 şi pînă la revoluţie eram sfătuiţi să ne îndreptăm pri­virea numai spre est. Din cîte ştim şi noi, dra­gostea de ţară se mai numeşte şi patriotism. El vine de la cuvântul patrie şi cred că nu poate exista un popor, fie el mare sau mic, sărac sau bo­gat, să nu-şi iubească locul în care îşi dorm somnul de veci strămoşii, pământul devenit leagăn al vieţii pentru cei de acum şi d­in viitor. IOAN CISMAŞ (Continuare în pag. a 2-a) .­­ Semnalăm... g Conducerea Romcereal Mt­- C reş, reprezentată prin domnii­l ing. Ovidiu Tomuleţ — direc- 9 tor, şi ec. Corneliu Lateş —­­q director comercial, se arată • optimistă în privinţa asigură­­­­rii judeţului cu grîu pentru Q panificaţie. Mai concret, sunt % în măsură să onoreze şi pe Q luna aprilie repartiţia de griu • către „Mopan“. Mai trasă de • hăţuri, mai priponită să nu • se răstoarne, căruţa sărăciei • poate că va ajunge pînă la • noua recoltă. Cît despre griul • care trebuie să sosească din • import, deşi l-au plătit încă • din luna decembrie, întîrzie • să sosească. Domniile lor au • rămas cu ochii de-a lungul O drumului de fier, fredonînd 0 printre dinţi : „Vai de săra- 0 cui care aşteaptă mila boga- 0 tului !“ 0 Pînă una alta, credem că 0 n-ar­ fi lipsit de importanţă • dacă Prefectura judeţului Mu­­­reş ar adopta de urgenţă sis­­t­­tem­ul de cartelare a plinii. 1 VASILE BOTA • (Continuare în pag. a 2-a)

Next