Cuvîntul Liber, aprilie-iunie 1992 (Anul 4, nr. 64-126)

1992-04-01 / nr. 64

pAfuwA ? cnvîwmr­rror.n E 1 I­E­E I i I 1 i t 8 8 I I I I I PATRIOTISMUL — o „haină" care nu se mai poartă? (Urmare din pag. 1) Necazul ne vine tocmai de aici pentru că, spun „europe­nii“, fiind de sorginte comu­nistă (? !), patriotismul nos­tru n-ar fi de cea mai bună calitate şi, ca atare, el devi­ne un impediment în faţa bu­nelor maniere ce se poartă în Casa comună a Europei, unde ni se pregăteşte şi nouă un oarece locşor. Ce ne reproşează, în fapt, dumnealor, cei din vestul mai apropiat sau mai îndepărtat ? Că patriotismul nostru este de paradă, că prin modul în care ne comportăm prea ţi­nem la ce-i al nostru, că spa­ţiul în care trăim nu e destul de deschis bunelor lor inten­ţii şi multe altele. Lozincile acestea au tîlcul lor şi, din păcate, au „luat“ faţa multora dintre conaţio­nalii noştri. Unii destui la nu­măr, s-au grăbit spre vest fă­­cînd o gaură mare în tezau­rul nostru intelectual, iar al­ţii au întărit pegla societăţii occidentale. O parte a cona­ţionalilor noştri nu şi-au pă­răsit ţara, dar au devenit, peste noapte (oare cu ce preţ ?), ambasadori zeloşi ai intereselor altora la noi. Dacă mai sîntem sfătuiţi de către fraţii noştri mai eman­cipaţi să nu fim exaltaţi, a­­dică să nu mai ţinem a­­tît la marcarea marilor eve­nimente din viaţa poporului, la Tricolorul nostru, la apă­rarea demnităţii româneşti, a sărăciei noastre, cum se spu­ne, să vedem cum se proce­dează la ei acasă. Bunăoară, liniştita ţară a cantoanelor, Elveţia, cu oa­meni ponderaţi şi calculaţi, cunoaşte de ziua naţională, 1 august, o exuberanţă explo­zivă, de tip sud-american , cu artificii şi carnavaluri, cu cin­­tece şi jocuri, supralicitînd, parcă ostentativ, în faţa vizi­tatorului străin, mîndria de a fi elveţian. Şi asta o fac cam de peste 700 de ani, fără să le spună cineva că sunt depă­şiţi. în privinţa drapelului ţării, la care ţin foarte mult, există încetăţenit obiceiul de a fi arborat numai de adevă­raţii elveţieni, adică de cei din generaţia a doua de imi­granţi. De altfel, după cum bine ştim, acest exagerat con­servatorism nu i-au împiedi­cat să fie sau să ajungă ceea ce au ajuns. Din contră, cred că unul din principalii fac­tori care i-au ajutat în dez­voltare este această vie şi u­­nită dragoste de ţară. Iată un alt exemplu. Mani­festările organizate în luna iulie 1989 pe teritoriul Fran­ţei, cu prilejul împliniri a 200 de ani de la Revoluţia fran­ceză din 1789, au fost de un fast şi o amploare care au de­păşit cu mult festivităţile lui Ceauşescu din cîţiva ani la un loc. Iar dacă vorbim de eforturile pe care le fac unele naţiuni pentru a intra, cu voia sau cu forţa, în conştiinţa popoa­relor lumii, atunci este bine să luăm exemplul Ungariei şi al Germaniei. Iată, prima nu se sfieşte să-şi pună tricolorul nici pe tăbliţele de înmatri­culare ale autoturismelor şi nici pe milioanele de săculeţi de boia iute sau dulce pe care o exportă în toată lumea. In ce o priveşte pe Germania, deşi limba ei nu este recu­noscută oficial la ONU, di­plomaţia acesteia refuză să-şi ţină discursurile în altă limbă decît în cea germană, iar exemplele ar putea continua. Iată, deci, că noul sfat „fră­ţesc“, pe care ni-l dau cei mari şi galanţi cu noi, este bun doar pentru prieteni, ca să nu zicem pentru fraieri. Ei ştiu bine că prin alterarea u­­nor valori­­ fundamentale, a sentimentului de dragoste fa­ţă de ţară, prin despuierea de ceea ce avem mai sfînt, de­­personalizîndu-ne, ne pot lua mai uşor tot ceea ce avem, transformînd România dintr-o colonie de est într-un hinter­land de­ vest. Atunci, punerea fără discernămînt, ne tavă, a bogăţiilor ţării, a avuţiei na­ţiunii la dispoziţia fraţilor noştri mai emancipaţi nu se mai cheamă nici trădare şi nici vânzare de ţară, ei europeni­zare cu plata în ceva mult mai valoros decît valuta forte : pierderea demnităţii şi a in­dependenţei noastre. i 1 l p !­f: l I i I et II I I i I J De pe valea Loirei pe valea Tîrnavei Mar)­ O delegaţie a Societăţii Sa­­logne-Roumanie din Blois-Fran­­ţa, în frunte cu preşedintele a­­cesteia, Rigault Roger, a vizitat Primăria municipiului Sighişoara. Scopul: realizarea de schimburi culturale şi întărirea legăturilor între şcolile şi căminele de copii din Sighişoara şi din această zo­nă a Franţei, vestită prin cele peste 40 de castele fără egal si­tuate pe văile Loirei şi Cherului. După cum ne informează pri­marul municipiului, domnul Con­stantin Ştefănescu, în cadrul în­ţelegerilor convenite, copii din Franţa vor urma să-şi petreacă o parte a vacanţei în mijlocul unor familii din Sighişoara, şi invers. De asemenea, membrii delegaţiei franceze s-au angajat să facă reclamă turistică adecva­tă României şi în special acestui minunat oraş cu tentă medievală, care este Sighişoara. Constituirea şi la Sighişoara a unei asociaţii asemănătoare va permite asigurarea unui cadru adecvat întăririi relaţiilor de prietenie, pentru mai buna cu­noaştere a oamenilor acestor do­uă zone geografice atît de înde­părtate, dar atît de pitoreşti: Va­lea Loirei — Franţa şi Valea Târnavei Mari — România. IO­AN CISMAȘ FIL,IV[ Tăcerea mieilor în sfîrşit, la cinematograful Arta putem vedea în cursul a­­cestei săptămîni un film auten­tic, un film mare, un film făcut cu multă artă şi meşteşug. Asta, ca să ne spele, măcar în parte, impresia proastă cu care trăim de la Revoluţie încoace despre cei care au fost investiţi să ne mai informeze, cit de cit, des­pre ce se întîmplă în domeniul celei de a şaptea arte pe mapa­mond. „Tăcerea mieilor“, pro­ducţie a studiourilor americane, realizat în regia lui Jonathan Demme, a fost aureolat în 1991 cu nu mai puţin de 7 premii Oscar, filmul fiind considerat, pe drept cuvînt, cel mai bun film al anului. „Tăcerea mieilor“ nu se urmă­reşte cu interes insă numai da­torită artei cu care a fost creat şi distincţiilor cu care şi-a făcut intrarea în ţară, ci şi subiectu­lui şi mediului în care ne in­troduce, care, chiar dacă nu to­tal inedite, sunt mai puţin a­­bordabile şi mai puţin cunoscute la noi: lupta antiteroristă, cu întreg cortegiul ei de consecin­ţe pe plan­­ spectacular, adică dinamism, suspans, neprevăzut etc. Teroriştii sunt de fapt nişte psihopaţi care supun populaţia, mai bine zis o parte a popu­laţiei, cea de gen feminin, la un grav supliciu, amintindu-ne, în acest fel de o situaţie similară întîlnită şi la noi cu mai mulţi ani în urmă prin acel odios cri­minal Ion Rîmaru, împotriva căreia se dă o luptă dură, cu consecinţe adesea imprevizibile, de către FBI. Protagonista aces­tei bătălii este tînăra şi fru­moasa Claris Starting, excelent interpretată de Jody Foster care, Pentru a-l descoperi pe crimi­nalul care ucide femeile tinere pentru a le utiliza pielea la confecţionarea unor articole de marochinărie, se foloseşte de experienţa şi informaţiile pe care le deţine în acest domeniu un alt bolnav psihic, doctorul Lecter (Anthony Hopkins), in­ternat într-un fel de ospiciu-în­­chisoare. Este o creaţie care în multe din elementele sale se a­­propie de filmele „horro“, dar ar fi cu totul greşit dacă am introduce-o în categoria acestora, pentru că „Tăcerea mieilor“ este o producţie artistică de primă mărime, în care realismul şi bursul simţ al realizatorilor pri­mează, iar mijloacele artistice ale celei de a şaptea arte îşi găsesc o utilizare expresivă, dar ponderată. ION CIURDARU „Speranţa şi curaj“ Asociaţia „Speranţă şi curaj“ îşi cheamă membrii la şedinţă în ziua de 4 aprilie 1992, ora 10, în sala Laboratorului de educaţie sanitară din Tîrgu-Mureş, strada Bartok Bela, nr. 1. Semnalăm... (Urmare din pag. I) Ruşinos, dar sănătos, în mă­sură să asigure pîinea pentru orăşeni. Dacă vinerea sau sîmbăta dimineaţa te învîrţi prin gară, sau autogară, mult te minunezi cînd vezi cum se transportă pîinea la ţară, cu sacul, acolo unde hambarele sînt pline de grîu, în pericol să-l distrugă gărgăriţele. A­­propo de dăunători. Este bine ca toţi deţinătorii de cereale să efectueze zilnic verificarea stării sanitare a stocului. Găr­găriţa griului şi gîndacul de Tribolium se înmulţesc, la o temperatură de peste 10 gra­de C, mai rău ca rîia, iar pi­na la noua recoltă sînt în sta­re să lase în ladă numai tă­­rîţe. Se pare că la toamnă, za­hărul va deveni o marfă de lux, valută forte, întrucît Fa­brica de zahăr din Tîrgu-Mu­reş, pînă la ora actuală, a reuşit să încheie contracte ferme numai pe 3.000 de hec­tare. Oameni buni, trebuie să înţelegeţi un lucru de căpătîi! Cultivînd numai porumb şi o­­văz, neglijînd plantele tehni­ce — sfecla de zahăr, soia, tutunul, inul — nu faceţi alt­ceva decît să accentuaţi să­răcia ţării. - S3 -Truditorule de rînd, cînd ai chef de o bere bună să nu treci pragul bodegilor din car­tierul Tudor, cu nume fisti­chii : Ultimul leu, Pufoaica ruptă, Soldatul grăbit, Distru­gătorul, Trei varice, că te fură ăia mai ceva ca-n codru ver­de din vremea haiducilor. Mai pe concret, berea la hal­bă în restaurantul Diamant, zis Distrugătorul, și la Barul viilor — Trei varice, este­ dij­muită cu două degete sub li­nie. Cît despre condica de re­clamaţii sau controalele Poli­ţiei economice, nici pomenea­lă, exact ca în ţara lui Papură Vodă, hoţie curată la drumul mare. Unde eşti tu Ţepeş, Doamne? Pe domnul inginer Eugen Bolgar , şeful fermei vitico­le Mica, l-am întîlnit trist şi abătut în primăria comunei. Oameni răi, din lumea rea, vor să-i distrugă via. Dacă pînă în 26 martie a.c. a reu­şit să termine cu tăiatul şi cu revizuitul spalierilor pe o suprafaţă de 78 hectare de vie pe rod, pe 10 hectare este îm­piedicat să execute aceste lu­crări, fiindcă proprietarii s-au grăbit să intre pe vechile am­plasamente, chiar în mijlocul tarlalei. Pentru 0,8 ha, rămîn nelucrate 10 hectare ! Ba, mai mult, au fost scoase cîteva rînduri de vită cu rădăcină cu tot, au fost furaţi spalieri cu sîrmă cu tot. Un domn, inspector de ban­că din Tîrnăveni, Ostroveanu, incită lumea să-şi aplice sin­gură legea , fiecare după cum îl taie capul. In toamna anu­lui trecut, domnul inspector de bancă, fără să presteze nici un minut de muncă, s-a dus şi a cules strugurii de pe te­renul care a fost cîndva al soacrei domniei sale. Şi, fiind democraţie, nimeni nu i-a fă­cut nimic. Halal democraţie, dacă pînă şi inspectorii de bancă nu respectă legile. Precizare în legătură cu afirmaţiile d-luî LIVIU VÎNAU din „Gazeta de Mureş“ nr. 12, pagina 5: „D nul Ioan Mureşan .. aştepta ca bi­roul evidenţa populaţiei din cadrul Poliţiei municipiului Tîrgu- Mureş să-i acorde viza de domiciliu în Tîrgu-Mureş . Cererea sa era depusă la un interval confortabil de timp... însă întîrzierea rezolvării favorabile devenise primejdioasă. ... Poliţia uită de birocraţie şi oferă viză de domciliu“, precizăm: Numitul Mureşan Jean, născut la data de 24 ianuarie 1919, în Baia Mare cu ultimul domiciliu stabil în Baia Mare, str. T. Vladi­­mirescu nr. 67, de profesie inginer automatist, încadrat la Schela de producţie Gaze naturale Tîrgu-Mureş, starea civilă căsătorit, s-a prezentat la data de 17 martie 1992, la biroul evidenţa populaţiei unde a depus cererea de schimbare a domiciliului în Tîrgu-Mureş, cu actele necesare la dosar. Cererea a fost soluţionată la 20 martie 1992. Precizăm că Poliţia municipiului Tîrgu-Mureş „nu oferă“ do­micilii în Tîrgu-Mureş, ci aplică Legea nr. 5/1971. Purtător de cuvînt Cpt. VIRGIL MURZEA RS I­­­B­I 1 Vacanţa şi pericolul străzii în trimestrul al II-lea al acestui an şcolar în judeţul nostru s-au comis trei acci­dente de circulaţie grave, în care doi copii au fost grav răniţi, iar altul a decedat. Ultimul eveniment a avut loc la 20 martie, pe str. Cuza- Vodă din Tîrgu-Mureş. Victi­ma a fost Szombatfalvy Sán­dor, de 9 ani, elev la Şcoala generală nr­ 4. Aflat în traver­sare prin loc nepermis, mi­cul pieton a fost acroşat şi­­ rănit grav de autoturismul 3—HG—3840, condus de Ros­tás Janos din Suseni, jude­ţul Harghita. '­ Părinţi şi bunici! Supra­vegheaţi copiii mai îndeaproape, stabilindu-le locurile de joa­că departe de pericolul stră­zii! Le dorim o vacanță plăcută! maior IOAN OROS Astăzi Miercuri 1 APRILIE Soarele răsare la ora 6,56; apune la ora 19,43. Zile trecute 91; zile răma­se 275. CINEMA TÎRGU-MUREŞ — Arta: Tă­­cerea micilor Unirea: Dreptatea lui Steele. Progresul: Cei şapte „magnifici“ Kung-Fu. Select- Noaptea cometei. Tineretului: Brigada specială. SIGHIŞOARA — Lumina: Viaţa în ritm de rapp. REGHIN - Patria: Casa de pe strada Carol. TÎRNĂVENI — Melodia: Şobolanii roșii. LU­PUS — Flacăra: Emmanuelle. SO­VATA — Doimia: Harababura. JERNUT — Lumina: A fi sau a nu fi tun. SARMASU — Popu­lar: La Bamba. TEATRU TEATRUL NATIONAL, azi ora 18. Pelicanul (secţia română). Mîine, 2 aprilie, ora 19. Fan­toma cu bretele (secţia română). Abonament­­. RADIO TÎRGU-MUREŞ Joi, 2 aprilie Orele 7—10. Relatări din ju­­deţe. Dialogul ideilor. Snort. Păcăleală — prelungiri şi unşpe metri. Mărturii prin vreme. Mu­zică pentru mai toate gusturile. Redactarea emisiunii: Septimiu Cioloboc. Orele 18—21. Agenda actuali­tăţii. Pe undele tinereţii (Condeie la Olimpiada naţională de limba Şi literatura română. Secvenţe sibiene la Jazz ’92). Redactarea emisiunii: Dana Ardelean. SPICUIRI DIN PROGRAMUL TV Joi, 2 aprilie 10.00 — Actualităţi. 10.20 — Calendarul zilei. 10 30 — Vid­eo­­satelit. 12.10 — Ora de muzică 13.00 — Oameni de lângă noi. 13.30 — Jazz-magazin. 14.00 — Actualităţi. 14.20 — Audio-vizual studio. 14.50 — Preuniversitaria. 15.30 — Terescoală (engleză). 16.00 — Muzică de operă. 16.30 — Forum. 17 00 — Actualităţi. 17.05 — Repere moldave. 17.35 — Drumuri în memorie 18.00 — Vîrstele peliculei... în vizită la ser­i­ală (reluare) 19.00 — Studiu. ...“. 19.30 — Desene animate. 20.00 — Actualităţi. 20.35 — Sport. 20.45 — Film se­rial: „Dallas“ (115). 21,40 — In fata naţiunii. 22,05 — Reflecţii rutiere. 22,20 — Recital Toto Cutugno. 22,40 — Reporter ’92. 23,10 — Cronica Parlamentului. Actualităţi. 23,40 — Stadion.

Next