Cuvântul Liber, decembrie 2005 (Anul 17, nr. 237-257)

2005-12-02 / nr. 237

C .................................. CE MAI SCRIU GAZETELE STRĂINE DESPRE NOI? e mai scriu despre noi unii „binevoitori"? De pildă, să parcurgem câteva pagini din ziarul elveţian „Der Bund", pentru a reţine câteva „idei" aşezate sub un titlu programatic-incitator: „Pământ cu pietre pentru unguri". Din capul locului, încă de la primele cuvinte, intenţia provocatoare, sub masca diversiunii, este uşor de reţinut. Atâta timp cât „minoritatea puternică din nord-vestul României (n.a. - adică, cea maghiară) simte din partea statului presiunea pentru adaptare", cum se spune acolo, România, care doreşte să adere la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, trebuie să fie atentă şi „să respecte drepturile minorităţilor". Deocamdată, drepturile minorităţii maghiare rămân un „deziderat" realizat, după unii, „cu totul nesatisfăcător". Iar pentru a merge cu minciuna şi mai departe, „Der Bund" scrie: „La 19 martie 1990, românii au pustiit, la Târgu-Mureş, sediul central al partidului ungurilor (n.a. - despre devastarea şi vandalizarea sediului „Vetrei Româneşti", la 20 martie din acelaşi an, despre lovirea sălbatică a lui Mihăilă Cofar nu se suflă nici măcar un cuvânt!). Ziua următoare, 15.000 de unguri au demonstrat împotriva pustiirii şi criticau lipsa de acţiune a autorităţilor". Ce paşnici demonstranţi! Văzând doar paiul din ochiul altuia, „Der Bund"îi numără doar pe românii care, cică, au „boicotat" manifestaţia udemeristă, dar antiromânească, din 20 martie 1990, exagerând numărul celor „înarmaţi cu ciomege", dar nu-i mai pune la socoteală pe cei veniţi, cu miile, de pe Valea Nirajului, în sprijinul celor nu 15.000, cum scrie acolo, ci 30.000 de maghiari, cu „cocteiluri Molotov", cu securi, cu bâte, cu lanţuri, cu arme albe improvizate etc. O atestă cele 200 de fotografii aflate intr-o arhivă particulară. Precizând că, de atunci încoace, „amărăciunea şi neîncrederea" au rămas şi „se simt până azi în multe locuri", cei care trag sforile din umbră abia acum văd că „ungurii şi românii trăiesc astăzi, de cele mai multe ori, unii lângă alţii, nu împreună". Da, acesta-i adevărul. Dar cine, oare, a dorit separatismul aceasta în grădiniţe, în şcoli, în universităţi, în viaţa socială şi politică? Nu UDMR? De ce mereu sunt arătaţi cu degetul românii? Cum de s-a ajuns - aşa cum precizează Smaranda Enache, copreşedintele PRO Europa - în Ardeal ca românii şi ungurii să se intereseze „unii de alţii adeseori numai atunci când se văd siliţi"? Cine-i de vină că „relaţia româno-maghiară"din România LAZĂR LADARIU (Continuare în pag. a 3-a) J__L \ COTIDIAN MURESEAN DEMOCRATIC SI INDEPENDENT ( • AK1JI, XVII, \K. 237 (4.149) » UI IM(iJM. 50 BANI (5.000 LEI). Diplome de excelenţă pentru dascălii pensionari! La numai o zi după încheierea „revoltei" dascălilor (de altfel, justificată), Inspectoratul Şcolar Mureş, Sindicatul „Spiru Haret" şi Sindicatul învăţământului Preuniversitar Mureş au ieşit în decor cu o DORIN BORDA (Continuare în pag. a 6-a) 1 DECEMBRIE - Ziua în care simţim, cu toţii, româneşte * 7 * 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, ziua în care cu toţii simţim şi trăim cel mai fierbinte sentimentul şi mândria de a fi român, a fost onorată, la Târgu- Mureş, prin mai multe momente solemne, de un real şi binemeritat festivism şi un fast aşa cum merită această zi de o nemaipomenită importanţă pentru întreaga istorie a neamului românesc. Ora 11 a însemnat debutul manifestărilor în centrul municipiului reşedinţă de judeţ,în Piaţa Victoriei, în prezenţa unui numeros public DAN TRIFU (Continuare în pag. a 3-a) De Ziua Naţională a României Patru personalităţi mureşene au primit Diploma de Excelenţă şi „Fibula de la Suseni" Distincţia „Fibula de la Suseni" şi diplomele de excelenţă decernate de Ziua Naţională a României personalităţilor marcante mureşene au adăugat sărbătorii gestul recunoaşterii valorilor umane şi al aprecierii celor mai dăruiţi dintre mureşeni, meritele şi faptele lor depăşind adesea graniţele judeţului şi ale ţării. Este fără îndoială cazul actorului Ion Fiscuteanu, primul dintre mureşenii care ieri, în cadru festiv şi în ambianţa selectă oferită de Sala Oglinzilor, a fost distins de prefectul Ciprian Dobre cu Diploma de Excelenţă şi semnificativa „Fibulă de la Suseni". O recunoaşere locală, după ce numele actorului târgumureşean Ion Fiscuteanu a făcut înconjurul Europei, pe măsura talentului său, iar şansa nominalizării domniei sale printre stelele Hollywood-ului, pentru rolul din „Moartea domnului Lăzărescu", este încununarea unei trude, dar şi pasiuni, de peste 40 de ani pe tărâmul teatrului şi cinematografiei. „Laudatio" rostit la decernarea distincţiei de către Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional, oglindeşte o viaţă închinată artei, Ion Fiscuteanu slujind din anul 1968 Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, şi nu oricum: „cu talent şi devotament, cu măiestrie şi pasiune, cu modestie!" Iar pentru că LIA STRĂUȚ (Continuare în pag. a 4-a) JUnStSdStS în ciuda apelului preşedintelui Traian Băsescu. TÂRGUMUREŞENII N-AU PREA ARBORAT DRAPELUL Dacă în alte state ale lumii ziua naţională reprezintă un motiv de mândrie pentru locuitorii lor, se pare că în România mulţi cred că sărbătoarea naţională este una de sorginte... comunistă, sau, pur şi simplu, ea poate fi ignorată. Ieri, de 1 Decembrie, cu mic cu mare, ar fi trebuit să dovedim că suntem o naţiune mândră, sensibilă la trecutul neamului, că ştim să promovăm valorile acestuia, apreciind marile momente din istoria lui la adevărata valoare, dându-le azi noi semnificaţii. Din păcate, cei mai mulţi târgumureşeni, aprecierea este valabilă pentru toţi mureşenii, au rămas insensibili nu doar la momentul aniversar, ci şi la îndemnul preşedintelui ţării ca tot românul, care are un steag tricolor, să nu se sfiiască în a-l arbora în balcon, din moment ce drapelul naţional a putut , fi văzut arborat cu atâta zgârcenie. Un tur de oraş a scos în evidenţă faptul că târgumureşenii, în mare parte, nu s-au ridicat la TARFIN TODEA (Continuare în pag. a 3-a)