Cuvîntul Libertății, ianuarie 1993 (Anul 5, nr. 786-805)

1993-01-15 / nr. 794

tei 12 miniștri de externe ai CEE, reuniți la Paris, au decis sa­­"1 pregătească măsuri de­­ izolare totală" a Serbiei și Muntenegrului . 15 IANUARIE I in caz de eșec al negocierilor de la Geneva asupra Bosniei» 4 lei _________a anunțat ministrul danez al afacerilor externe­ ultrascurte SS „MARE E MOARTEA, PESTE SURĂ / Sintem­ ai ei, ca surisul pe gură..." — așa grăiesc două versuri ala celebrului poet german Rainer Maria Rilke, răsădite în românește de Ale­xandru­ Philippide. Reamintim, citito­rilor noștri, aceste versuri ca un me­mento, nu doar pentru frumusețea lor răscolitoare și pentru dureroasa luci­ditate pe care o conțin, ci și în semn de pios omagiu adus prof. univ. dr. Aurelian­­ Popescu, senator C.D.R. de Dolj, trecut fulgerător în neființă. Dumnezeu să-l odihnească în pace. • COTIDIANUL BRITANIC „THE GUAR­DIAN“ publică pe prima pagină un­ articol despre o scrisoare secretă care ar dovedi că prim-ministrul John Ma­jor este la curent cu faptul că atît prințesa Diana, cât și prințul Charles s-au făcut vinovați de a fi comunicat presei diferite informații despre starea căsniciei lor. Comentatorul englez su­gerează că aceste informații și canti­tatea lor au stat la temelia proiectului de lege care urmărește restrîngerea li­bertății presei, în ultimă instanță. Ca de obicei,­în prezentarea unor poziții oficiale, Diana a fost cea mai criticată, pomenindu-se și numele grupului de publicații cu care a cooperat „News International“ din care face parte și revista de scandal „Sun“. Autorul scri­sorii care a fost publicată în „The Guardian“, lordul Mc­Gregor, șeful co­misiei pentru probleme de presă, a re­cunoscut autenticitatea scrisorii și a deplîns faptul că a fost făcută publică. Această informație vine să întregească imaginea războiului dintre cei doi, Diana și Charles, susținînd ideea pre­meditării întregii campanii care a cul­minat cu anunțul separării lor, in de­cembrie 1992. • CONTROVERSA în ceea ce privește noul regulament de funcționare a Premiilor Cesar pare să ia amploare. Hotărîrea de a nu ad­mite în competiție filmele realizate de regizori francezi, în care se vorbește altă limbă decât franceza, a dus la de­misia a doi dintre membrii marcanți ai comisiei pentru premiile Cesar: Jean-Jacques Annaud și Claude Bern. Annaud, regizorul unui film vorbit în limba engleză, „Amantul“, și Berri au condamnat decizia, caracterizînd-o ca limitată într-o perioadă în care engle­za devine limbă de comunicație uni­­versală. Berri a amenințat că, dacă nu se modifică această decizie, își va re­trage din competiție cele două filme franțuzești ale sale, inclusiv adaptarea după „Germina“ de Emile Zola, cu Ge­rard Depardieu în rolul principal. Di­rectorul comitetului pentru decernarea premiilor Cesar, Georges Cravenne, a anunțat că acest comitet se va reuni din nou în această săptămînă pentru a discuta decizia și că el este în favoarea compromisurilor.­­ CERCETĂTORII BRITANICI AU AnUNȚAT că au des­coperit cauzele bolii lui Alzheimer, o boală degenerativă specifică vârstei înaintate, care se manifestă prin degra­darea intelectuală, pierderea memoriei, paralizie. După ce presupunerile că ar fi fost datorată surplusului de aluminiu au fost infirmate, oamenii de știință au furnizat o altă explicație. Procesul cu­noscut de scădere a numărului neuro­nilor odată cu înaintarea in vîrstă este asociat cu creșterea în volum a acelor rămași. Acest proces este urmat de producerea unei proteine, BAPP, care­­ in exces, este vinovată de manifestările maladiei Alzheimer. Următorul stadiu al acestei cercetări va fi găsirea unor mijloace de prevenire și ameliorare a bolii, care afectează 2 din 10 persoane trecute de 80 de ani, informează REUTER. <§ LEGENDARA TRUPA de balet a Teatrului Mare din Moscova (Bolșoi Teatr), pentru prima oară pre­zentă în Marea Britanie după trei ani, a fost criticată de majoritatea celor prezenți in seara spectacolului care va fi prezentat timp de cinci săptămîni pe scena de la Albert Hall. „Am suferit din cauza celor care vor judeca această trupă după spectacolul de acum", a a­firmat specialistul de la „Guardian“, citat de REUTER. Presată, de lipsa de bani, conducerea de la Bolșoi a optat pentru un program conținînd fragmente din trei opere ale lui P.I. Ceaikovski: „Lacul lebedelor“, „Spărgătorul de nuci“ și „Romeo și Julieta“. Numai The Times“ a salutat această inițiati­vă : „Oamenii care nu au intrat nicioda­tă să vadă un spectacol de balet clasic, ar putea fi „prinși" și ar putea deveni împătimiți, în urma vizionării specta­colului de la Albert Hall“. iiH »a*t­urtc CRAIOVA ANUL IV NR. 794 La S.U.C.P.L — S.A. Craiova A fost 13... Nu a fost marți, dar a fost în data de 13 și, dacă la ora 13 ar fi fost întuneric în acea zonă, desigur că raidul lansat de aliați asupra Irakului ar f­ fi fost întreprins la acea oră. Părăsind însă zona superstițiilor să mai precizăm că nici Bagdadul nu a stat cu mîinile în sin în ultima perioadă, forțele sale militare efectuînd mai multe incursiuni în teritoriul kuweitian. Ultima dată, în al patrulea eveniment de acest gen, chiar miercuri, în dimineața raidului, într-o at­mosferă foarte încărcată. Mai întîi Consiliul de Secu­ritate O.N.U. l-a avertizat in două rînduri pe Saddam Hussein să înceteze noul său joc de-a pisica și șoarecele cu Kuweitul. Pentagonul a dat de înțeles că a acu­ e iminent. Chiar miercuri dimineața, cînd semnele privind raidul punitiv se înmulțeau, în presa guvernamentală din Bag­dad apărea un amplu articol al purtătorului de cuvînt oficial în care acesta relua­sec vechea teză: „Irakul consideră Kuwei­tul drept a 19-a provincie a sa și nu a renunțat, deci, la reali­­pirea acesteia“. între timp, citi­torul , va afla, desigur, date în plus despre raidul aerian ful­ger executat miercuri după­­amiaza, timp de 40 minute dea­supra teritoriului irakian în care au fost distruse, se pare, patru baterii fixe de rachete și două mobile de către avioanele de luptă americană, engleze și franceze. Să zăbovim însă asu­pra orelor care au precedat atacul. Miercuri, la prima oră a di­mineții, purtătorul de cuvînt al Casei Albe spunea la obișnuita sa întîlnire cu presa că : „State­le Unite urmăresc îndeaproape situația, fiind foarte preocupate de către violările de către Irak ale deciziilor O.N.U.“. Dar refuzat să fie mai concret ch­ar a și în cazul întrebării exprese , s-a decis un atac Și pentru cînd ? în ajun, deci marti, o înaltă oficialitate americană de­clara că George Bush și-ar fi­­ dat acordul de principiu pentru operațiune militară, iar miercuri dimineața, ziarul NEW YORK TIMES scria ca nu tre­buie decis să se spună cînd să se apese pe buton, în aceeași­­ zi. Intr-un interviu acordat la Paris, canalului de televiziune A.B.C., secretarul de stat ame­rican declara că aliații pot lansa o operațiune militară în urmă­toarele zile. Mai tîrziu, tot el declara Canalului CBS că răb­darea lui Bush a ajuns la capăt. Nu s-a precizat dacă președin­tele american a avut convorbiri telefonice cu omologul său fran­cez și cu premierul englez, dar știri pe această temă au circu­lat. Capacul l-a pus Bagdadul­ pentru a patra oară, consecutiv, in tot a îtea zile, irakienii au pătruns în Kuweit pentru a re­cupera material nemilitar. Cit­eva ore mai­ tîrziu, raidul masiv, dar limitat geografic, al aliaților avea loc,­­eaducînd in act­ivitate „FURTUNA ÎN DE­ȘERT“ într-un moment în care multă lume o aștepta in Bosnia- Herțegovina. Pe moment, lide­rul de la Bagdad este din nou umilit, dar, în schimb, pare că a cîștigat lunga lui partidă de pocker cu Bush. Peste exact cinci zile, acesta din urmă va deveni un simplu cetățean ame­rican, in timp ce regimul lui Saddam Hussein este încă pu­ternic. DUMITRU CONSTANTIN V E loc și pentru... optimism! După ce și-a încheiat cu bine bilanțul pe anul trecut, condu­cerea­ SUCPI-S.A. Craiova are toate motivele să fie optimistă. Aici, contractele la export, în­cheiate pentru întreg anul 1993, îi determină pe toți salariații să scruteze cu încredere, cu spe­ranță, viitorul. Imediat după dez­membrarea de T.A.G.C.M., in 1991, SUCPI Craiova și-a păstrat specificul de activitate (confecții metalice, tîmplărie, utilizarea mijloacelor de transport și ance­lor folosite în construcții), fiind schimbați doar beneficiarii. De­sigur, au fost și sunt și probleme la această unitate, numărul per­sonalului reducîndu-se în iulie, anul trecut, de la 900 la 750, in special datorită restingerii sau chiar sistării lucrărilor de con­strucții, categoria cea mai afec­tată fiind direct dependentă de acestea. Apoi, blocajul financiar a făcut și aici ravagii. La ora ac­tuală beneficiarii SUCPI Craio­va (C.M.-­ S.A., ASTRA, ATLAS și altele), înregistrîndu-se cu o datorie de peste 150 milioane lei. Dar, evaluată pe ansamblu, ac­tivitatea de producție desfășurată la SUCPI-S.A.-Craiova (director, dl. Iulian Bușoi), eclipsează ne­ajunsurile, noile contracte în­cheiate la export (construcții metalice pentru Combinatul Si­derurgic de la Krivoirog — Ucrai­na, Maloiaroslaveț și Astrahan — Federația Rusă), epuizînd în­treaga capacitate productivă,­­ pe anul în curs, pentru toți solici­tanții interni. Iar, așa cum ne re­latau domnii Constantin Cherciu, inginer șef, Stelian Burada, mais­tru și Marin Sorescu, lider de sindicat, întregul personal, pu­ternic motivat de aceste comenzi, a abordat anul în curs, știind că fapta lor înseamnă și avîntul unității, dar și progresul indivi­dual. Se așteaptă în continuare deblocarea lucrărilor de con­strucții pe diferite șantiere, unde și salariații S.C. SUCPI-SIL Cra­iova au un cuvânt greu de spus, macaralele turn ale acestei uni­tăți, mijloacele de transport și celelalte utilaje fiind pregătite să intre în funcțiune. (I.M.). Cu infractorii $S traficanții Sintem­ de mult în Europa! Din bilanțul pe 1992 al Minis­terului de Interne, reiese cu fran­chețe un lucru de care am fi dorit să ne îndoim , cu numărul de infractori și traficanți, sin­tem­ de mult în Europa ! Aflăm astfel că de-a lungul perioadei raportate s-au înregistrat în ju­rul a 46 000 infracțiuni, cele mai păgubite sectoare fiind comerțul interior, agricultura, construcțiile de mașini. Dincolo de specificul domeniilor de activitate, un ele­ment comun se unește : se fură, stimați compatrioți, ca-n codru !... O rază de mingîiere, în tot acest talcioc balcanic, ar fi că infrac­țiunile de natură juridică se prezintă în scădere, 87 la sută soluționîndu-se prin identifica­rea făptuitorului. De la cei 32 000 de traficanți și speculanți s-au ridicat 26 kg aur, 317 kg argint, peste 611 000 dolari americani și mărfuri în valoare de 1,5 mi­liarde lei. Pentru a nu mai avea nici un fel de dubii privind in­trarea și... staționarea noastră în Europa, organele de poliție au mai confiscat 30 kg stupefiante, *416 arme (nu mai contează ca­librul) și 780 kg exploziv. Nu se cunoaște, nici nu ar avea cum, cîți alți ticăloși au trecut „pe lingă“ și este alte afaceri mur­dare se înnoadă prin părțile noastre de lume. O anume sta­tistică îndeamnă cel puțin la meditație, dacă nu ia măsuri ime­diate. In România 1 polițist co­respunde la un număr de 518 lo­cuitori, față de : Spania — I la 301, Canada —­ I la 283, Franța — I la 295, Israel — I la 292, Grecia — I la 267 etc. In mediul rural, situația in ceea ce ne pri­vește este și mai puțin încuraja­toare, revenind un polițist la mia de locuitori. VIRGIL DUMITRESCU — Am auzit că prin Asia la hoți li se taie mina. — Fugi de-aici domnule, poate te-aude cineva șî-ar fi vai și amar cu aplicarea, la noi, a unui astfel de atentat la... drepturile omului. 8UMAH~7 • Pag. 2 — Viața școlii. Pro­­movații erau, de fapt, re­­pe­tenți. Carnet editorial. Trad­­­e și actualitate crea­­toare ; „Ramuri“ II—12 ; „Sora mai mică“ a medici­­nei : Sport, e Pag. 3 — Cra­iova — Kuopio. Puncte de colaborare la 3835 km. Trăiește cine poate ? ; Pro­tecția mediului; Craiova ! Orașul lucrurilor făcute pe jumătate ? ; Ultrascurte • Pag. 4 — Publicitate. A 143 de ani de la nașterea POETULUI NATIONAL ÎN CI CONSTĂ MIRACOLUL EMINESCIAN? Prin ce se caracterizează mi­racolul eminescian, în raport cu alte miracole creatoare (Dante, Shakespeare, Goethe) este rela­tiv ușor de observat și de con­statat , printr-o durată mult mai scurtă a existenței creatoa­re. Mai dificil este de răspuns la cea de-a doua întrebare, ca­pitală , în ce constă acest mira­col ? La această întrebare au încercat să răspundă aproape toți exegeții. Cu excepția docu­mentariștilor și arhiviștilor, al căror demers, util și necesar, adeseori, nu se bazează, însă, de regulă, pe interpretare, ci pe a­­cumulare factologică. (Ei sunt „termitele“ istoriei literare. Atît și nimic mai mult. Nu pot fi numiți cercetători propriu­­ziși), în măsura în care miracolele pot fi explicate — și știința a dovedit-o, în mare măsură deși nu avem încă, pînă astăzi, o „miracologie“, o știință a mi­racolelor — și miracolul emines­cian poate fi explicat, cel puțin pînă la un punct. Aceasta este datoria exegeților. Pentru expli­carea miracolului eminescian, iar nu pentru „elucidarea“ lui (acest lucru ar fi imposibil!), s-au scris mii de pagini și se vor mai scrie. Ar fi de prisos și pueril, chiar dezarmant, să credem că aceste mii de pagini exegetice, la miracolul emines­cian, au fost scrise în zadar. Efortul rațiunii și al intuiției critice nu este, niciodată, inu­til. Din fiecare efort cri­tic se cîștigă ceva. Eminescu trăiește, pe rînd, în interpretarea exe­geților săi. Cea mai completă exegeză a miracolului emines­cian, cea a lui Călinescu, a fost considerată, multă vreme, un „monstrum criticum“, în stare să-i închire pe viitorii exegeți. Și exegeza lui G. Călinescu este un „monstrum criticum“, dar asta nu înseamnă că nu s-au mai scris și nu se vor mai scrie pagini substanțiale despre Eminescu. Exegeza emi­nesciană trebuie, cu alte cuvin­te, să meargă înainte. Qine a parcurs, sistematic, cele mai importante despre Eminescu — și exegeze asta îți ia cîțiva ani buni din viață — nu poate să nu-și dea seama că răspunsul la întrebarea: în ce constă miracolul emines­cian ? a fost, în mare măsură, dat. OVIDIU GHIDIRMIO (Continuare In pag. a H-a) IZVOARE Și pe ger unora li se încinge mintea... âm­i.aMi 1 -a Jmîefan oî Lu­hiii i»i«od Iu fiO îamtâi*î» Sî­r* /«utl­ia cât pui Ml Aparent, la Izvoare, liniștea, calmul și bunul simț tronau nestingherite la nivelul obștei. Pa­trimoniul fostei C.A.P. din comună fusese lichidat, tristețea și regretul așternîndu-se pe ruinele fostelor falnice construcții de mai ieri, ridicate cu sudoare și eforturi materiale. In sa­tul Domnul Tudor, comisia de lichidare a atri­buit prin proces verbal — lucru perfect legal — o parte din mijloacele fixe ale fostei C.A.P. (o magazie, un grajd, o basculantă, alte utilaje) unei asociații agricole condusă de Petre Bărbu­­ceanu și Ghebrea Herd­ea, membrii acesteia ur­­mînd să-i dezdăuneze pe ceilalți foști membri cooperatori. Evident, în timp. Dar, din motive „subterane“ la 12 ianuarie a.c., cîțiva săteni cu mințile încinse, deși afară era un ger strașnic, s-au apucat să demoleze, fără motiv, construc­țiile respective, generînd rumoare, o forfotă ne­firească și mai ales o stare de spirit tensionată, însăși intervenția primarului comunei, a vice­­primarului s-au dovedit inoperante în fața unui grup de oameni extrem de irascibili. In mod legal, cei care au demolat construcțiile amintite, atribuite asociației agricole din comună, ar tre­bui să apară în fața legii. Deși, la un brigandaj general, ce mai contează ceea ce s-a întâmplat, deunăzi, In satul Domnul Tudor din comuna Izvoare. Cultura de grîu este în pericol! Contrar aparențelor, timpul frumos ne înnegurează gînduri­­le și ne sporește grijile pentru soarta plinii din acest an. Fap­tul că în toamna trecută au fost semănate, în condiții agro­­meteorologice deosebite, 196 600 ha cu culturi păioase, din care peste 160 000 ha cu grîu — este de apreciat, numai că punerea griului „sub brazdă nu înseam­nă, cîtuși de puțin, că vom avea și pîine. Lupta pentru rodi­rea culturii este aprigă și tre­buie dusă pînă la capăt. Așa cum ne-a precizat dl. dr. ing. Mihai Nicolescu, directorul Stațiunii de Cercetări Agricole Șimnic, deficitul de apă in sol este, în prezent, de peste 1000 m.c. la ha, acest an agricol fiind cel mai secetos din ultimul sfert de secol. Lipsa, în conti­nuare, a precipitațiilor trebuie să pună în stare de alertă ma­ximă pe toți factorii de decizie care au răspunderi, într-un fel sau altul, în privința asigurării plinii. In primul rînd, trebuie puse în stare de funcțiune sis­temele de irigații. Este clar: dacă nu vom iriga nu vom face grîu în acest an, li conducerile societăților și asociațiilor agri­cole, specialiștii de la centrele agricole să facă, acum, demer­surile necesare la SC ELIF Dolj pentru a încheia contracte vi­zând asigurarea apei. Funcție de regimul pluviometric, vor tre­bui, poate, frigate, Inclusiv parcelele semănate pe care griul nu a răsărit, și sunt multe situații de acest fel. In al doi­lea rînd, este imperios necesar să asigurăm cel puțin 41150 tone de îngrășăminte chimice. Avem combinat specializat în zonă, cu un plus de efort ■— care sînt convins că se va­­ de­pune — este posibil să înceapă, din plin fertilizarea facială. In al treilea rînd, acum este timpul potrivit să ne asigurăm erbicidele și insec­tei Unghcidele necesare. Fără toate acestea nici nu se poate vorbi de realizarea unor pro­ducții­­ minimale de grîu. Ce nu este ci pentru cultura de grîu este alarmă de gradul zero. NICOLAE BĂBĂLAU In­­negur­area... Ca un făcut, în chiar ziua cînd POETUL NAȚIONAL al românilor ne readuce la starea de grație a ascultării de sine, buciumul Moldo­vei de dincolo și de dincoace de Prut „sună cu jale". Nu s-a întîmplat încă nimic în stare să ne dezbine și e greu de crezut că așa ceva poate fi posibil pe lumea aceasta. Gesturi ire­parabile se pot produce, însă, oricînd, iar ASTĂZI o geană de întuneric e gata să se su­prapună peste colțul de lumină al unei primă­veri timpurii. Astăzi, așadar, parlamentarii de la Chișinău ar urma să se pronunțe în ches­tiunea referendumului pentru reunificarea cu România, apartenența la Comunitatea Statelor Independente sau independența totală. Două din cele trei ipotetice soluții se situează în afara procesului firesc prin care Moldova de dincolo de Prut și-ar recăpăta unica și reala identitate. Sînt atît de evidente, nicit nu ne vom opri asu­pra lor. Dar ceva tot e de subliniat și anume inoportunitatea demersului politi­c, abil (se pare) pus în regie proprie de președintele Mircea Snegur. De ce ? în condițiile staționării in zonă a Armatei a 14-a, flancată de coexistența repu­­blicilor-fantomă — Transnistria și Găgăuzia —, dat fiind și­ că procentul nemoldovenilor îl în­trece pe cel al populației autohtone, ce vrea să însemne un referendum de natura acestuia ? N-am vrea să credem că pe umerii statuii lui Eminescu sau Ștefan cel Mare și Sfînt se lasă la­ Snegur­area!... VIRGIL DUMITRESCU S-a deschis expoziția Edițiile operei eminesciene La Biblioteca județeană „Ale­xandru și Aristia Aman“ din Cra­iova s-a deschis, cu prilej­ul îm­plinirii a 143 ani de la nașterea poetului nostru național, MIHAIt EMINESCU, expoziția „EDIȚIILE OPEREI EMINESCIENE“, un a­­devărat itinerar spiritual, ale cărui repere sînt cărțile apărute de-a lungul a peste un secol, de la prima ediție și pînă azi. Ast­fel, în cadrul expoziției sînt cu­prinse ediții de poezie, literatură populara, proză literară, publi­cistică, dramaturgie, corespon­dență și documente, ex-librisuri, lucrări de critică și istorie lite­rară, care dau imaginea com­plexității și genialității creației eminesciene. (F.M.), în semn de omagiu La manifestarea omagială „Sfîn­­tul preacurat al versului româ­nesc“, dedicată poetului nostru național și programată astăzi, de la ora 12, în sala Teatrului Liric din Craiova, alături de profesori, cercetători, exegeți ai operei eminesciene, este prezent poetul loan Alexandru, D-na Stana Bățilă (60 de ani), din cartierul Craiovîța Nouă, a cunoscut infernul în urmă cu trei ani cînd, in urma unei ope­rații de rotulă, a rămas imobi­lizată la pat, putindu-se deplasa doar cu mare greutate în curje. Boala i se trage însă din copilă­rie (o poliomielită), datorită că­reia a rămas cu un picior para­lizat. „Așa, într-un picior, mă duceam pe la familii, să le fac menajul, ca să am din ce trăi", ne mărturisește. Acum însă e obligată să­­ se descurce cu un ajutor social care ajunge la — cu­ credeți ? •— 865 lei. Dacă n-ar fi fost mila și bunătatea vecini­lor această femeie n-ar fi supra­viețuit. Pentru că ei îi cumpără pîine, îi aduc mîncare gătită, îi fac curățenie și o duc pe brațe pînă jos, pe scări (ca un făcut, liftul n-a oprit niciodată la acest etaj!). Tot o vecină î-a dăruit o DESTIN pereche de cîrje, din Germania. Cel mai mult s-a atașat însă, de familia Uță, al cărei copil l-a crescut pînă la 5 ani. Ultimul lor dar a fost un reșou (în gar­soniera din blocul 83 A2, Craio­­­vița Nouă, este cumplit de frig — oare ce părere au despre asta domnii de la Asociația de loca­tari nr. 16 ?), dar ea n-a îndrăznit să-l folosească, de teamă că nu va putea achita consumul. Ru­de ? Este, ca și cum n-ar avea. Fratele, care locuiește în Craio­va, n-o vizitează. „Străinii m-au ajutat întotdeauna, nu rudele“, ne mai spune. Ne este greu să înțelegem de ce s-a înverșunat destinul, lovind atît de crunt o femeie pe al cărei chip se citește noblețea sufle­tească. Dar oare nefericirea ale­ge ?! ? DOINA BERCE­A­NU

Next