Cuvântul Libertății, ianuarie 2005 (Anul 17, nr. 4625-4648)

2005-01-15 / nr. 4635

{ > www.cuvantullibertatii.go.ro Anul XVI, Nr. 4635 Sâmbătă 15, duminică 16 ianuarie 2005 12 pagini 5000 lei PSD DOLJ. INTRE INHIBARE ȘI DETENTĂ ► Ieri după-amiază, staff-ul PSD Dolj s-a reunit, pentru prima dată în acest an, în cadrul unei Delegații Permanente, profitându-se și de prezența senatorului Mircea Geoană, dar și a celorlalți parlamentari în teritoriu. Tema discuțiilor, derivata din recenta întâlnire a liderilor PSD, Adrian Năstase și Ion Iliescu, cu președinții organizațiilor județene, a suscitat puncte de vedere diverse pe marginea situației politice actuale, a modului de continuare a procesului de renovare a PSD, dar și a calendarului acțiunilor politice și organizatorice viitoare. S-a subliniat că PSD a intrat în opoziție, dar cu un alt statut intern și internațional - membru al Internaționalei Socialiste și membru asociat al Partidului Socialiștilor Europeni - și soluția nu este „să se schimbe” ci să continue să se schimbe, prin eradicarea corupției de la toate nivelele, debirocrati­­zarea structurilor­ sale, curățirea imaginii. Pentru PSD Dolj, alegerea unei noi­ echipe legitime și performante, conturarea unui nou program politic, dar mai ales conservarea credibilității sale în rândul membrilor, al simpatizanților se constituie în para­metri ai procesului de modernizare, dar în egală măsură performanțele administrative vor trebui să dobândească detentă reală. CLAUDIA VĂTUI loan Groza - alegerea Guvernului, nu a PNL Dolj ■ Instalarea noului subprefect de Dolj-liberalul loan Groza-va avea loc astăzi de dimineață, la ora 10, după o săptămână de la „ungerea” prefectului, de către PD. Nicolae Giugea a aflat de numirea colegului de echipă din fruntea Prefecturii la câteva ore bune de la terminarea ședinței de Guvern, din cauza unor încurcături cu telefonul. Act medical făcut sub semnul superficialității Se transportă pacienții de la o |--------------- r­ Mml Se transportă pacienții de la o unitate la alta, mai ceva ca într-un carusel, scăunelele prinse în chingi fiind înlocuite de tărgi, 200 de salariați, concediați de la RAADPFLA Craiova . Conducerea Regiei spune că a trimis oamenii în șomaj numai ca să respecte recomandarea expresă a primarului Antonie Solomon și, pentru a ajunge la limita de personal cerută de autoritatea locală, a meditat mult, luându-le în cele din urmă banii din mână doar celor care îi consumau pe băutură. ■ Deși Mihai Viteazul și calul său în bronz au fost instalați pe soclul din Piața Prefecturii în 1990, nimeni nu a făcut până acum vreo plângere oficială pentru că poziția lor e... necuviincioasă. Municipalitatea consideră, însă, amplasamentul statuii ecvestre prost gândit și vrea să-l schimbe, deoarece domnitorul și cabalina stau cu dosul la Prefectură. Sau pentru că reprezentanții Palatului Administrativ stau cu nasul înspre-acolo... Motivul nu e deloc întemeiat, așa că Primăria Craiova invocă un revoluționar proiect de reabilitare și modernizare ce vizează Calea Unirii și care urmează să fie pus în aplicare în acest an. Pagina O ESafe i '«Mpunct ! „Lăsați pe băiatul ăsta să scrie, că are condei...” La finalul anului trecut, o anchetă a revistei „România literară” la care au răspuns 34 de critici literari îl poziționa pe Mihai Eminescu pe locul întâi într-un top de zece. Cei mai buni poeți români din toate tim­purile au primit note pe o scară de la 10 la 1 și astfel am putut remarca faptul că Mihai Eminescu, deși nu a fost constant pe locul întâi în cla­samentele respondenților, a fost prezent în toate topurile. Că a fost câteodată pe locul doi, trei, patru sau chiar cinci (cum a crezut de cuviință un tânăr critic, Cătălin Stur­za) este mai puțin important. Cert este că poetul născut acum 155 de ani continuă să fie reperul funda­mental al literaturii române și în pri­mii ani ai mileniului trei, făcându-ne să credem că profeția lui G. Căli­­nescu se va adeveri atâta timp cât va fi limbă română: „Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea se va veșteji pe cer în depăr­tări, până când acest pământ să și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Cu toate că după 1989 s-au au­zit voci care i-au contestat supre­mația, una pe care poetul nu și-a dorit-o niciodată, deși era conștient de valoarea sa. Eminescu rămâ­ne mai departe marele scriitor ne­citit și rău interpretat în amvoanele celor ce întrețin un cult deșănțat, stropit din belșug cu fade cuvinte de țârcovnicii și idolatrii de care țara nu duce lipsă. Multe dintre marile sale poe­me postume, de care face vorbire I. Negoițescu, nu sunt deloc învă­țate în școală: se insistă pe ace­leași poeme - 7-8 - pe care ge­nerații întregi le știu pe de rost, cele care creează oricărui cititor leneș sentimental fals că poemul este bun de "pus la rană” și merită tran­scris în albumul personal, de re­gulă la modul dolorist-cretin. Fa­ceți o probă și cereți­le celor care jură pe icoana poetului să vă reci­te un cât de mic poem postum sau măcar să vă indice câteva titluri și veți avea în fața ochilor neputința exprimată caraghios. Chiar lectu­rile multor profesori se întind între “Ce-ți doresc eu ție, dulce Româ­nie” și "Sara pe deal”, în acest caz, ce mai putem spera de la tinerele generații obișnuite să le “viersu­­iască” Eminem sau Tupak Sha­­kur? Cât despre Eminescu gazeta­rul politic, lucrurile sunt și mai com­plicate. Mii de articole au fost strân­se laolaltă în ediția Academiei Ro­mâne, înainte de 1989, și reeditate de editura ieșeană „Timpul", pe du­rata a trei ani începând cu 1997. Credeți că s-au format cozi uriașe pentru achiziționarea acestor cărți care ne arată un puternic gânditor politic și un gazetar de mare carac­ter? Nimic din toate astea nu s-a întâmplat, nici măcar într-o perioa­dă când articolele sale, deși scrise în a doua jumătate a sec. XIX, vor­besc parcă despre grozava noas­tră epocă, contorsionată și apoplec­­tică atunci când încearcă să-și du­reze „viitor de aur", însă, așa cum spunea Ionesco, viitorul e în ouă și ar trebui să cunoaștem câte ceva despre zorii modernității românești, atunci când Eminescu apare în cultura română, pentru a ne face o idee cam cât de mare este și azi genunchiul broaștei... Ca gazetar, Eminescu este cu câteva clase peste, să zicem, Ion Cristoiu sau C. T. Popescu, oameni obișnuiți să creadă că nația îi as­cultă cu gura căscată, delegați de Phylla să o reprezinte în teritoriu. Dau anume aceste exemple pen­tru ca vreun curios din viitor să poa­tă compara peste 50 de ani „opera” gazetărească a celor doi cu ceea ce avem de la Eminescu. La auto­rul „Scrisorilor”, știința punerii în pa­gină a unui subiect de gazetărie este ajutată de contraforții unei gândiri speculative nutrită dintr-o cultură cu care puțini intelectuali români de azi se pot mândri fără să roșească. Poate doar Mircea Eliade să-i stea pe-aproape. Și mai este ceva: caracterul lui Eminescu. Acest om dintr-o buca­tă, care își iubea poporul și, așa cum ne spune Mite Kremnitz, „era ro­mân pasionat, tot binele îl aștepta de la popor căci cei zece mii din clasa superioară n-aveau nici o valoare în ochii lui”, este și azi măsura superi­oară a modului de a fi o conștiință într-o țară în care mulți s-au operat de așa ceva și le merge bine. Eminescu la „Timpul" se arată a fi o istorie pe care adversarii memo­riei poetului angajat de conservatori cu normă ar trebui s-o știe mai bine înainte a de a contesta independența lui pe linia gândirii politice. Eminescu era conservator natural și înțelegea să respecte o tradiție de care azi ne este rușine. Așa se face că pe­rioada gazetăriei sale, una grea, ori­cât de mult i-ar fi plăcut să-și sufle mânecile și să scrie articolul zilnic, este una pe care Titu Maiorescu a surprins-o foarte bine. El a muncit acolo nu pentru vreo glorie vană, ci „pentru a biciui frazeologia neade­vărată și a formula sinteza unei di­recții istorice naționale”. în mai multe rânduri, Eminesccu nu pregetă să ia atitudine împotriva erorilor liderilor din Partidul Conservator. Consecvent cu propria sa linie, el își permitea să-l laude pe Alexandru Ioan Cuza, de­loc pe placul regelui Carol I, sau pe liberalul Kogălniceanu. Avem infor­mații că P.P. Carp, conducătorul po­litic al „Junimii”, era nemulțumit de direcția imprimată de Eminescu zia­rului și, în semn de supărare, și-a suspendat abonamentul. Carp i-a spus lui Maiorescu, într-o scrisoa­re, că este iritat de „deștepții de la Tim­pul”, adică Eminescu și Slavici.­­ Conflictul cu Al. Lahovari, tatăl Martei Bibescu, este bine cunos­cut. Acesta i-a făcut reproșuri că, într-un articol scris în timpul războ­iului din 1877, nu-i ataca mai viru­lent pe liberali. Se știe că Emines­cu i-a răspuns cu bun simț: „Die Lahovari, războiul este o problemă gravă națională, care trebuie privit pe deasupra luptelor noastre de partid". Nemulțumit, șeful conser­vator a continuat critica, iar Gheor­­ghe Eminescu, fiul fratelui poetului, Matei, ne spune că acesta l-a înju­rat scurt și a vrut să-i dea cu o că­limară cu cerneală în cap. Conflic­tul a ajuns până la șeful conserva­torilor, Lascăr Catargiu, care, însă, l-a exonerat pe Eminescu spunând: „Lăsați pe băiatul ăsta să scrie, că are condei". NICOLAE COANDE AIV CONSILIUL JUDEȚEAN VA CONTROLA TOATE SERVICIILE DE EVIDENTA PERSOANELOR * ► Consiliul Județean va prelua sediile și personalul Serviciului de evidența informa­tizată a persoanei Dolj doar pentru a le transfera, apoi, către primăriile pe raza cărora își desfășoară activitatea aceste instituții, în vederea constituirii Serviciului public comunitar de evidență a persoa­nelor. La Craiova, la o întâlnire recentă a președinte­lui CJ, Ion Prioteasa, cu primarul Craiovei, Antonie Solomon, acesta din urmă s-a arătat gata să preia tot personalul - aproape 60 de salariați­­ care își desfășoară, în prezent, activitatea în municipiu în cadrul Serviciului amintit: „Noi vom păstra, ca salariați ai CJ, doar aproximativ 8 persoane, care se vor constitui într-un compartiment de control și supervizare a activității celorlalți. Treptat, numărul salariaților urmează sa crească’până la 25, potrivit planurilor noastre”, ne-a lămurit Ion Prioteasa. Până pe data de 20 luna aceasta, CJ trebuie să definitive­ze organigrama și Regulamentul de Organizare și Funcționare a noului Serviciu public comunitar de evidență a persoanelor, ghidându-se după un model-­cadru, elaborat de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor. Până atunci, președin­tele Ion Prioteasa speră să primească vești, de la Ministerul Administrației și internelor, referitoare la fondurile din care va fi finanțată activitatea noii structuri, pentru că CJ n-are­ prevăzut nici un leu pentru așa ceva, în bugetul pe 2005. CLAUDIA VĂTUI AL 13-LEA SALARIU, CALCULAT CU COTA UNICĂ ► Drepturile salariale care reprezintă lichida­rea lunii decembrie 2004, care se plătesc angajaților în luna ianuarie 2005, se impozitează potrivit grilei de impozitare valabilă în luna decem­brie 2004. Celelalte drepturi salariale cuvenite sau plătite în luna ianuarie 2005, inclusiv al 13-lea salariu, se vor impozita în conformitate cu prevederile Ordo­nanței de Urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571 / 2003 privind Codul fiscal, respectiv cu cota unică de impozit de 16 la sută. Imediat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, angajații Finanțelor Publice au fost asaltați prin numeroasele întrebări primite de la contribuabili, referitoare la impunerea drepturilor salariale obținute în ultima luna a anului 2004, pre­cum și a celor obținute la nivelul anului 2005. MARGA BULUGEAN MD ® studi MIS ■ Catastrofele calc ■ Furii seismice ■ Genociduri vulca ■ Furori ciclonice ■ Șuvoaie ucigașe

Next