Cuvîntul Nou, august 1972 (Anul 5, nr. 706-731)

1972-08-01 / nr. 706

PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNIJI-VA Organ al Comitetului judeţean Covasna al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Anul V Nr. 706 MARJI, 1 august 1972 6 pagini 30 bani WilBIBIBlBIBiMlBlMttlBIBIBIBIBIBIBlBIBIBIBIBIBIBIBlBIBIBIBIBIIilBIBIBIBiHIBI fl B 1 m 9 Bi ■ B 9 Citiţi în paginile 4 — 5 şi 6 LEGEA PROIECT1 remunerării după cantitatea şi calitatea muncii1H8 în unităţile de stat SlIBIBIBIBIBIfllfllfllBIBISIBIfllBIBIBIBIBIfllBIBIBIBIlSiRIBiBiaifliniK IBIBIBIBIBIBIBß (Continuare in pag. a 2-a) Potrivit hotărîrii Conferinţei Naţionale a P.C.R., se supune dezbaterii publice proiectul Codului Muncii Observaţiile şi sugestiile oamenilor muncii vor fi trimise pînâ la 30 septembrie Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi In Republica Socialistă România exploatarea omului de către om a fost desfiinţată pentru totdeauna, economia naţională, relaţiile sociale se întemeiază pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, întreaga putere politică şi economică aparţine poporului, liber şi stăpin pe soarta sa. Eroica noastră clasă muncitoare îşi îndeplineşte cu cinste misiunea sa istorică de clasă conducătoare a societăţii, mobilizează eforturile întregului popor pe drumul făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Prin politica sa marxist-leninistă, care corespunde aspiraţiilor, vitale ale întregii naţiuni, Partidul Comunist Român, forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste, asigură creşterea impetuoasă a forţelor de producţie, perfecţionarea organizării întregii societăţi, adîncirea democraţiei, dezvoltarea conştiinţei socialiste, promovarea în raporturile sociale a principiilor eticii şi echităţii socialiste. In procesul revoluţiei şi construcţiei socialiste s-a făurit alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea, intelectualitatea şi celelalte categorii de oameni ai muncii, s-a creat şi se dezvoltă unitatea moral-politică a întregului popor în jurul Partidului Comunist Român. Crearea şi dezvoltarea proprietăţii socialiste asupra mijloacelor de producţie formează temelia relaţiilor sociale de tip nou, de întrajutorare şi colaborare între toţi oamenii muncii, de la oraşe şi sate — români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi — înfrăţiţi în procesul muncii, în opera de făurire a socialismului şi comunismului în patria noastră. Stăpîni pe mijloacele de producţie, pe toate bunurile materiale, cetăţenii patriei noastre au devenit, în acelaşi timp, făuritorii conştienţi ai propriului lor viitor. In dubla lor calitate, de producători şi în acelaşi timp de proprietari ai mijloacelor de producţie, oamenii muncii, singurii beneficiari ai tuturor bunurilor materiale şi spirituale, participă la conducerea treburilor economice şi sociale, ca deţinători suverani ai puterii politice şi economice,ei participă la gospodărirea avuţiei naţionale, la conducerea treburilor obşteşti, la guvernarea întregii ţări. In condiţiile societăţii socialiste, în care dreptul la muncă este garantat, fără nici un fel de discriminare, şi în care se înfăptuieşte vechiul deziderat al clasei noastre muncitoare — „nici muncă fără pline, nici pîine fără muncă“ — fiecare CAPITOLUL I Principii generale privind relaţiile de muncă ART. 1. In Republica Socialistă România, desfiinţarea pentru totdeauna a exploatării şi asupririi omului de către om, dezvoltarea impetuoasă a forţelor de producţie şi generalizarea relaţiilor de producţie socialiste, aflate intr-un proces continuu de perfecţionare, aşază munca — principalul factor de progres şi civilizaţie — pe cea mai înaltă treaptă a valorilor sociale. Oamenii muncii în calitatea de producători ai valorilor materiale şi spirituale şi în acelaşi timp de proprietari ai mijloacelor de producţie, ai întregii avuţii naţionale au dreptul şi obligaţia de a desfăşura o muncă utilă pentru societate, bunăstarea şi interesele fiecăruia fiind legate organic de bunăstarea şi dezvoltarea societăţii în ansamblu. ART. 2. Tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România, fără nici o îngrădire sau deosebire de cetăţean apt de muncă are, potrivit Constituţiei, îndatorirea de onoare de a munci Nimănui nu-i este îngăduit să realizeze venituri ca urmare a însuşirii muncii altora, fiind interzisă obţinerea de cîştiguri pe altă cale decit prin munca proprie, utilă societăţii. Munca reprezintă o necesitate pentru existenţa şi progresul societăţii, pentru formarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane. Partidul Comunist Român şi statul nostru acordă o atenţie deosebită educării tuturor membrilor societăţii, şi în primul rînd a tineretului, prin muncă şi pentru muncă, stimulării responsabilităţii sociale pentru calitatea şi eficienţa muncii depuse. In orînduirea socialistă, munca şi rezultatele sale constituie criteriul fundamental de apreciere a meritelor fiecăruia; munca pentru sine şi munca pentru societate formează o unitate indisolubilă, se condiţionează reciproc, spre bunăstarea fiecărui om al muncii şi propăşirea întregii societăţi. Muncind neobosit pentru continua înflorire a patriei sale, poporul român este în acelaşi timp un factor activ în viaţa internaţională, în lupta pentru libertate şi progres în întreaga lume, îmbină organic patriotismul socialist cu internaţionalismul proletar. In societatea socialistă ţelul suprem al întregii activităţi îl constituie omul, creşterea continuă a bunăstării sale materiale şi spirituale, pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste, afirmarea multilaterală a personalităţii umane. Pe măsura creşterii producţiei şi productivităţii muncii, a făuririi unei economii avansate, de o înaltă eficienţă, a sporirii venitului naţional, se creează condiţiile necesare pentru ridicarea nivelului de civilizaţie şi cultură a întregului popor, creşterea veniturilor obţinute din muncă, dezvoltarea învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, a măsurilor de ocrotire a sănătăţii, asigurarea condiţiilor pentru trecerea la reducerea săptăminii de lucru. In conformitate cu prevederile Constituţiei, Codul Muncii cuprinde principiile şi normele de bază privind relaţiile de muncă, reprezintă carta muncii şi consfinţeşte drepturile şi îndatoririle celor ce muncesc din ţara noastră. Codul Muncii constituie cadrul legislativ general al relaţiilor de muncă corespunzător actualei etape de dezvoltare a ţării, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, naţionalitate, rasă, sex sau religie le este garantat dreptul la muncă, prin posibilitatea de a desfăşura o activitate în domeniul economic, tehnico-ştiinţific, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale şi aspiraţiilor fiecăruia, în funcţie de nevoile întregii societăţi. ART. 3. In Republica Socialistă România formarea, repartizarea şi utilizarea deplină şi raţională a resurselor umane se realizează in concordanţă cu obiectivele planului de dezvoltare economico-socială a ţării, cu cerinţele sporirii necontenite a eficienţei economice şi sociale a muncii, cu necesitatea dezvoltării armonioase şi echilibrate a tuturor judeţelor ţării. ART. 4. Pe măsura dezvoltării bazei economice a socialismului, a introducerii în producţie a rezultatelor ştiinţei şi tehnicii contemporane, a dezvoltării învăţămîntului şi culturii, in ţara noastră are loc ştergerea treptată a deosebirilor ei esenţiale dintre munca fizică şi cea intelectuală, dintre modul de muncă şi viaţă de la sat şi cel de la oraş şi omogenizarea treptată a societăţii. ART. 5. Munca, în condiţiile societăţii socialiste, formează şi dezvoltă intre oameni relaţii noi, de colaborare, de întrajutorare şi respect reciproc potrivit principiului toţi pentru unul şi unul pentru toţi — contribuie activ la formarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane. Prin activitatea desfăşurată în comun în industrie, agricultură, instituţiile de artă, cultură şi în celelalte domenii, pentru înflorirea patriei socialiste, se dezvoltă relaţii de înfrăţire intre oamenii muncii români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi, se întăreşte continuu coeziunea moralpolitică a întregului popor in jurul Partidului Comunist Român. ART. 6. însuşirea sub orice formă a muncii altuia şi toate manifestările de parazitism social sint interzise ca incompatibile cu orînduirea socialistă, cu principiile eticii şi echităţii socialiste. ART. 7. Incepind cu vîrsta de 15 ani, fiecare persoană aptă de muncă şi care nu urmează cursurile unei şcoli este datoare să desfăşoare, pînâ la vîrsta de pensionare, o muncă utilă societăţii, care să-i asigure mijloacele de existenţă şi de dezvoltare spirituală, încadrarea în muncă se poate face şi de la vîrsta de 14 ani, cu dreptul şi îndatorirea celui în cauză de a-şi continua studiile pentru absolvirea învăţămîntului obligatoriu de cultură generală. ART. 8. Prin încadrarea într-o unitate socialistă, fiecare persoană dobîndește calitatea de membru al colectivului de muncă din acea unitate, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate. Fiecare membru al colectivului de muncă participă la conducerea unităţii respective şi poartă răspunderea faţă de societate, atît individual, cit şi împreună cu ceilalţi membri ai colectivului, pentru buna gospodărire şi dezvoltare a părţii din avuţia naţională încredinţată, fiind dator să-şi consacre întreaga capacitate, pricepere şi putere de muncă scopului ca unitatea în care lucrează să-şi desfăşoare activitatea cu maximum de eficienţă. ART 9 Tuturor oamenilor muncii din Republica Socialistă România le este garantat dreptul de a participa efectiv la conducerea vieţii politice, economice şi sociale. Ca expresie a adîncirii democraţiei socialiste, activitatea tuturor unităţilor se bazează pe principiul muncii şi conducerii colective. Participarea la conducerea unităţilor a persoanelor încadrate in muncă se asigură direct sau prin reprezentanţii lor in adunările generale, în comitetele si consiliile oamenilor muncii sau în alte organe de conducere colectivă ale unităţilor. Adunarea generală a oamenilor muncii constituie forma superioară a conducerii colective, prin care oamenii muncii participă în mod organizat la conducerea activităţii economico-sociale, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de îndeplinirea planurilor de producţie, la exercitarea controlului asupra activităţii organelor de conducere. Fiecare membru al colectivului de muncă are dreptul de a participa in mod direct la dezbaterea şi rezolvarea problemelor privind organizarea şi conducerea unităţii în care îşi desfăşoară activitatea. La încadrarea, selecţionarea şi promovarea cadrelor, colectivul de muncă are dreptul să şi spună părerea, astfel incit să fie repartizat omul potrivit la locul potrivit. ART. 10. Dezvoltarea planificată a economiei naţionale — întemeiată pe un inait nivel de organizare socială a muncii — face necesar ca relaţiile de muncă să fie aşezate pe principiul însuşirii liber consimţite şi aplicării cu consecvenţă a normelor disciplinei socialiste a muncii. Respectarea cu stricteţe a ordinii şi disciplinei la locul de muncă constituie o obligaţie de bază a fiecărui membru al colectivului de lucru din întreprinderi şi instituţii, din toate unităţile socialiste. Colectivul de muncă, conştient că orice act de indisciplină dăunează rezultatelor muncii, propriilor sale interese, este îndreptăţit, şi în acelaşi timp dator, să ia atitudine fermă faţă de orice abatere, iar la nevoie să ceară sancţionarea şi chiar îndepărtarea din rîndurile colectivului a acelora care încalcă ordinea şi disciplina şi nu-şi realizează sarcinile ce le-au fost stabilite. ART. 11 Pentru munca prestată, cei ce muncesc primesc ca remunerare o parte din venitul naţional destinată consumului, potrivit principiului socialist de repartiţie după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, în spiritul normelor eticii şi echităţii socialiste. Pe lingă veniturile directe, obţinute pe calea remunerării, oamenii muncii beneficiază de avantajele şi înlesnirile asigurate prin fondurile sociale destinate dezvoltării învăţămîntului şi culturii, ocrotirii sănătăţii, prin acordarea de ajutoare pentru copii, precum şi prin alte acţiuni cu caracter social-cultural. Ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a celor ce muncesc se realizează pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale a socialismului, a introducerii in producţie a tehnicii noi, a creşterii productivităţii muncii sociale şi a venitului naţional. In semn de preţuire din partea societăţii, colectivele sau persoanele care se evidenţiază in muncă primesc pentru rezultatele pe care le obţin recompense materiale şi morale, premii, gratificaţii, ordine, medalii şi alte stimulente. ART. 12: In Republica Socialistă România oamenilor muncii le este garantat dreptul la odihnă şi repaus pentru refacerea forţei de muncă, pentru desăvîrşirea pregătirii profesionale şi lărgirea orizontului cultural , condiţii de muncă prin măsuri de securitate şi igienă a muncii, care să excludă posibilitatea primejduirii vieţii şi sănătăţii ajutoare materiale în caz de incapacitate temporară de muncă şi pensii ; realizarea efectivă a tuturor drepturilor referitoare la muncă, înscrise în Constituţie. ART. 13. Perfecţionarea pregătirii profesionale, politico-ideologice şi de cultură generală constituie pentru fiecare om al muncii un drept şi o îndatorire permanentă, de îndeplinirea căreia depind rezultatele în producţie, încadrarea la locuri de muncă corespunzătoare, promovarea în funcţii superioare. In ţara noastră, continua perfecţionare a pregătirii profesionale constituie o latură esenţială a politicii Partidului Comunist Român de edificare a socialismului şi comunismului, fiind o condiţie fundamentală pentru asigurarea participării active şi competente a oamenilor muncii la propăşirea naţiunii socialiste. În acest scop, prin sistemul naţional de perfecţionare a pregătirii profesionale sunt create căi şi forme adecvate pentru toţi cei ce muncesc în vederea împrospătării şi îmbogăţirii sistematice a cunoştinţelor, în pas cu noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. ART. 14. In Republica Socialistă România, femeii i se asigură largi posibilităţi de afirmare în condiţii de deplină egalitate socială cu bărbatul, beneficiind la muncă egală cu acesta de o retribuţie egală, de măsuri speciale de ocrotire. Femeii îi este garantat dreptul de a ocupa orice funcţie sau loc de muncă, in raport cu pregătirea sa, pentru a-şi aduce contribuţia la dezvoltarea producţiei materiale şi a creaţiei spirituale, asigurîndu-i-se totodată condiţiile necesare pentru creşterea şi educarea copiilor. ART. 15. Societatea socialistă acordă o grijă deosebită formării şi educării tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de muncă, al însuşirii unor temeinice cunoştinţe şi deprinderi profesionale, al dăruirii de sine şi pasiunii revoluţionare. Statul asigură prin sistemul de învăţămînt şi prin organisme specializate orientarea, pregătirea şi încadrarea în muncă a tinerilor, potrivit capacităţii şi aspiraţiilor personale, puse în slujba patriei socialiste. Prin măsuri speciale se asigură protecţia şi securitatea muncii tinerilor. ART. 16. Fiecare om al muncii, participant la procesul de desfăşurare a vieţii sociale, este dator să respecte cu stricteţe prevederile legale, să promoveze neabătut principiul legalităţii socialiste, să manifeste spirit de intransigenţă faţă de cei ce încalcă legile ţării. Forţa orînduirii socialiste stă în conştiinţa înaltelor răspunderi şi îndatoriri, pe care fiecare om al muncii le are faţă de patrie, faţă de apărarea cuceririlor socialiste ale poporului. Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii ART. 17 Drepturile şi îndatoririle fiecărui membru al colectivului de muncă din cadrul unităţilor socialiste sunt menite să asigure participarea efectivă la gospodărirea cu spirit de răspundere a mijloacelor materiale şi financiare încredinţate de stat colectivelor de oameni ai muncii, la valorificarea in grad superior a resurselor materiale şi umane ale ţării, pentru o înaltă eficienţă economică în toate compartimentele de activitate, în scopul asigurării creşterii nivelului de civilizaţie şi bunăstare a fiecăruia, a întregului popor. ART. 18. In Republica Socialistă România drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. ART. 19. Persoana încadrată într-o unitate socialistă are următoarele drepturi principale: a) să i se asigure un loc de muncă potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale, aspiraţiilor, precum şi nevoilor unităţii; b) să fie retribuită potrivit principiului socialist de repartiţie, în raport cu cantitatea, calitatea si importanţa socială a muncii pe care o desfăşoară; c) să i se asigure stabilitatea in muncă, contractul de muncă neputînd să înceteze sau să fie modificat decit in cazurile prevăzute de lege; d) să participe nemijlocit la conducerea şi organizarea activităţii unităţilor, să aleagă şi să poată fi aleasă în organele de conducere colectivă; e) să beneficieze de condiţiile create pentru ridicarea pregătirii profesionale şi a nivelului general de cunoaştere, în raport cu dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii şi cu cerinţele progresului social, pentru formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialistei f) să fie promovată în categorii superioare de încadrare sau în funcţii de conducere, în raport cu pregătirea, experienţa şi rezultatele muncii, beneficiind astfel de condiţiile create de orînduirea socialistă pentru afirmarea şi valorificarea aptitudinilor şi capacităţilor personale; g) să i se asigure repaus săptămânal şi concediu de odihnă anual plătit, să folosească condiţiile create de societatea socialistă pentru recreere, refacerea capacităţii de muncă, ridicarea nivelului de cultură, să beneficieze de înlesniri pentru trimiterea la odihnă şi tratament in staţiuni balneoclimaterice ; h) să beneficieze de condiţii corespunzătoare de muncă, asistenţă medicală gratuită şi protecţia muncii, în care scop se alocă importante fonduri pentru uşurarea efortului fizic, înlăturarea cauzelor care determină accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale, pentru îngrijirea sănătăţii, precum şi pentru protecţia specială a femeilor şi tinerilor; i) să beneficieze de pensie pentru limită de vîrstă sau în caz de pierdere a capacităţii de muncă; j) să folosească baza materială a unităţilor socialiste destinată activităţii culturale şi sportive; k) să se asocieze în organizaţii sindicale şi în alte organizaţii obşteşti, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Socialiste România; l) să se adreseze organelor superioare, celor de jurisdicţie sau oricărui for competent, ori de câte ori consideră că a fost prejudiciată în drepturile sale. ART. 20. Colectivul de muncă din fiecare unitate socialistă poartă răspunderea faţă de societate pentru valorificarea maximă a fondurilor încredinţate şi pentru îndeplinirea prevederilor de plan, fiind dator să mobilizeze toate resursele materiale, financiare şi umane pentru a-şi aduce din plin contribuţia la creşterea fondului naţional de dezvoltare economico-socială a ţării. Ca membru al colectivului de muncă, persoana încadrată într-o unitate socialistă are următoarele îndatoriri principale: a) să apere proprietatea socialistă şi să contribuie la dezvoltarea ei; b) să realizeze norma de muncă şi celelalte sarcini ce decurg din funcţia sau postul deţinut şi să răspundă de îndeplinirea lor faţă de colectivul de muncă şi faţă de conducerea unităţii; c) să efectueze orice activitate potrivit pregătirii sale şi nevoilor unităţii, în situaţii deosebite, cînd interesul unităţii o cere, fiecare are obligaţia de a participa — indiferent de funcţia sau de postul pe care-1 ocupă — la executarea oricăror lucrări şi la luarea tuturor măsurilor cerute de nevoile unităţii; d) să respecte programul de lucru, să folosească integral şi cu eficienţă timpul de muncă; e) să asigure utilizarea integrală a capacităţilor de producţie, ridicarea productivităţii muncii, reducerea cheltuielilor de producţie, realizarea lucrărilor încredinţate, în condiţiile de calitate stabilite, creşterea eficienţei activităţii unităţii în care lucrează; f) să respecte disciplina la locul de muncă şi să militeze pentru respectarea legilor statului; g) să-şi ridice necontenit calificarea profesională, nivelul de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice şi de cultură generală, să urmeze şi să absolve cursurile de perfecţionare organizate sau recomandate de unitate ; h) să respecte normele socialiste de conduită în relaţiile cu ceilalţi membri ai colectivului de muncă, să vegheze la aplicarea lor în viaţă, să dea dovadă de cinste şi corectitudine, să contribuie la întărirea spiritului de disciplină, de întrajutorare tovărăşească, să combată orice fel de manifestări înapoiate; i) să asigure păstrarea secretului de serviciu şi a secretului de stat; j) să respecte normele de protecţie a muncii şi să contribuie la preîntâmpinarea şi înlăturarea oricăror situaţii care ar putea pune în primejdie viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor şi bunurilor materiale. Persoanelor încadrate în muncă le este interzis să primească de la cetăţeni bani sau alte foloase pentru activităţile prestate în cadrul atribuţiilor de serviciu. ART. 21 Conducerile unităţilor socialiste au datoria să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării normale a procesului de producţie, la un înalt nivel tehnic şi cu randament economic maxim, să asigure un control eficient al îndeplinirii sarcinilor de plan in toate compartimentele, să se preocupe de îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă,in cadrul unităţii respective. In întreaga activitate, ele trebuie să aplice consecvent principiul muncii şi conducerii colective şi să informeze periodic personalul unităţii asupra modului de realizare a sarcinilor. Conducerile unităţilor socialiste trebuie să examineze cu atenţie şi să ia în considerare sugestiile şi propunerile făcute de oamenii muncii în vederea îmbunătăţirii activităţii în toate compartimentele. ART. 22. Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii prevăzute în prezentul cod se realizează ţinîndu-se seama de rolul şi condiţiile specifice pe care industria, construcţiile, transporturile, agricultura, precum şi activităţile în toate ramurile social-culturale le au în procesul de creare a valorilor materiale şi spirituale, în dezvoltarea economică şi socială a ţării. INDUSTRIE ART. 23. Oamenii muncii din industrie au răspunderi deosebite faţă de întregul popor, decurgînd din rolul pe care această ramură conducătoare a economiei naţionale îl are în asigurarea progresului general al societăţii în dubla lor calitate de proprietari ai mijloacelor de producţie şi producători direcţi ai bunurilor materiale, de importanţă hotărîtoare pentru întreaga economie, lucrătorii din industrie au îndatorirea să asigure dezvoltarea în ritm înalt a acestei ramuri, în vederea unei contribuţii sporite la crearea venitului naţional — bază sigură a creşterii bunăstării întregului popor. ART. 24. In îndeplinirea sarcinilor care le revin, colectivele de oameniai muncii din unităţile industriale au îndatorirea de a asigura valorificarea superioară a resurselor, de care dispun, ridicarea nivelului tehnic-calitativ al producţiei, sporirea continuă a productivităţii muncii, creşterea eficienţei economice în toate compartimentele de activitate. ART. 25. Fiecare membru al colectivelor de muncă din industrie are sarcina de a gospodări cu grijă mijloacele materiale şi financiare de care răspunde, de a depune toate eforturile pentru reducerea consumurilor specifice, folosirea intensivă a mijloacelor fixe, introducerea în producţie a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. ART. 26. Colectivele de oameni ai muncii din industrie, conducerile unităţilor industriale au îndatorirea să asigure organizarea raţională a fiecărui loc de muncă, a fluxului de fabricaţie în ansamblu, aplicarea procedeelor moderne în conducerea producţiei, să stimuleze şi să valorifice iniţiativa creatoare a muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor. In fiecare unitate socialistă trebuie să se asigure folosirea integrală a forţei de muncă, organizarea calificării şi policalificării continue a muncitorilor, justa organizare a schimburilor, utilizarea deplină a timpului de lucru, respectarea riguroasă a disciplinei în muncă. ART. 27. Oamenii muncii din unităţile industriale au dreptul la remunerare potrivit cantităţii şi calităţii muncii desfăşurate, în funcţie de locul şi importanţa pe care fiecare ramură de producţie industrială o are în dezvoltarea ţării. ART. 28. Oamenii muncii din industrie beneficiază, în condiţiile legii, de premii şi recompense pentru rezultate deosebite obţinute in promovarea progresului tehnic, activitatea de invenţii, inovaţii şi raţionalizări, economii de materii prime, materiale şi energie, potrivit aportului propriu la îndeplinirea obiectivelor planului şi creşterea eficienţei economice. ART. 29. Persoanele încadrate în unităţile din industrie beneficiază de măsuri corespunzătoare de securitate şi igienă a muncii, deechipament de lucru şi de protecţie, iar cei care lucrează în condiţii vătămătoare şi periculoase, de program de lucru redus, sporuri la salariu, concedii suplimentare şi condiţii de asigurări sociale speciale, potrivit legii. CONSTRUCŢII ART. 30. Oamenii muncii din construcţii trebuie să asigure folosirea raţională a fondului naţional de dezvoltare destinat vastului program de investiţii, ridicării noilor construcţii industriale, agricole şi social-culturale, să asigure executarea in bune condiţii a noilor obiective. In acest scop, colectivele de oameni ai muncii au îndatorirea să asigure ridicarea gradului de mecanizare şi industrializare a lucrărilor, reducerea termenelor de execuţie, îmbunătăţirea calităţii lucrărilor, creşterea productivităţii şi eficienţei muncii. Oamenii muncii de pe şantiere au obligaţia să gospodărească cu înalt simţ de răspundere fondurile încredinţate, să lichideze risipa de materiale, să asigure întărirea disciplinei şi folosirea integrală a timpului de lucru. ART. 31 Persoanele încadrate în unităţile de construcţii au dreptul la o remunerare a muncii stabilită pe baza principiilor generale de remunerare, în funcţie de importanţa şi complexitatea lucrărilor executate. Persoanele care au adus o contribuţie deosebită la predarea înainte de termenul planificat a obiectivelor, cu realizarea indicatorilor tehnico-funcţionali stabiliţi, beneficiază de recompense materiale şi morale, potrivit legii. Personalul nelocalnic de pe şantiere, cei care se deplasează pentru lucrări de montaj, revizie şi reparaţii, cei care lucrează la obiective situate în zone cu condiţii deosebite beneficiază de sporuri la salarii, înlesniri la cazare şi transport, potrivit prevederilor legale. AGRICULTURĂ Şl SILVICULTURĂ ART. 32. In Republica Socialistă România, pămîntul — principal mijloc de producţie in agricultură — animalele şi plantaţiile reprezintă, indiferent de forma de proprietate, o avuţie naţională, în a PARTEA I. Principii generale ale relaţiilor de muncă. Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii Ministerului Muncii, comisiilor economice ale comitetelor judeţene de partid, redacţiilor organelor de presa locale şi centrale. CU U PROIECT CAPITOLUL II *