Cuvîntul Nou, martie 1973 (Anul 6, nr. 885-911)

1973-03-21 / nr. 902

Pag. 2CUVÂNTUL NOU Librarul vă recomandă: XXX —„Pentru cooperare şi securitate internaţională" Lucrarea cuprinde principa­lele momente ale relaţiilor ţă­rii noastre cu un număr de 15 state nesocialiste din Europa (Anglia, Austria, Belgia, Da­nemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Grecia, Islanda, Italia, Malta, R.F.G., Norvegia, Olan­da, Suedia) şi cu S.U.A., relie­fate prin vizitele efectuate de conducerea superioară de par­tid şi de stat a României în ţă­rile respective, şi de conducă­tori ai acestor state în ţara noastră. Pentru fiecare din ţările cu­prinse în lucrare sunt elabora­te capitole în care se prezintă: vizitele la înalt nivel, convor­birile, cuvîntările, toasturile, documentele semnate la nivel înalt, interviurile acordate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi materialele unor conferinţe de presă. Fiecare capitol dedicat unei ţări (aşezate în lucrare în or­dine alfabetică) mai cuprinde : harta ţării respective, o pre­zentare sintetică a ţării (date cu caracter istoric, geografic, economic, politic etc.) fotogra­fii, precum şi reportaje sinte­tice asupra vizitelor. ace­sticupia Vl£UeiOI. „Pentru republică în România“ (monografie) Lucrarea, elaborată de un colectiv de autori de la Acade­mia de ştiinţe social-politice „Ştefan Gheorghiu“ de pe lîngă C.C. al P.C.R. (A. Petrie, N. Petreanu, C. Mocanu, T. Cara­­ciuc, St. Lache), apare în cinstea împlinirii unui sfert de secol de la instaurarea Repu­blicii Populare în România. Autorii analizează într-o structură organică procesul revoluţionar care a dus la în­lăturarea monarhiei şi instau­rarea Republicii, semnificaţia internă şi internaţională a acestui eveniment. Cartea evidenţiază mişcarea ma­selor populare, a forţei social-politice înaintate îm­potriva monarhiei, pentru in­staurarea unui regim demo­cratic republican, relevă pozi­ţia Partidului Comunist Ro­mân — forţa politică cea mai consecventă — în lupta pentru o Românie în care masele muncitoare să deţină puterea politică, însemnătatea instaurării Re­­ EBEIT- 3EÎ3SS5SfflîCffi‘î*SfflB publicii în patria noastră, a cuceririi întregii puteri poli­tice de către clasa muncitoare aliată cu ţărănimea muncitoa­re sunt complinite prin analiza urmărilor evenimentului, a dezvoltării Republicii timp de douăzeci şi cinci de ani, pe­rioadă în care, sub conducerea partidului comunist, masele populare au construit şi, în e­­tapa actuală dezvoltată multi­lateral, orînduirea socialistă. SBÎRNĂ VASILE - „Aşa a fi fost ieri“ Lucrarea urmăreşte să facă cunoscută tinerilor de astăzi viaţa grea a tineretului şi lup­ta lui pentru o viaţă mai bu­nă, pentru socialism în anii regimului burghezo-moşieresc. în volum sunt tratate condi­ţiile în care erau nevoiţi să-şi desfăşoare activitatea ucenicii şi tinerii muncitori, tineretul de la sate, elevii şi studenţii, despre lupta lor organizată, mai ales după crearea U.T.C., pentru libertăţi cetăţe­neşti şi drepturi politice, pen­tru respectarea demnităţii u­­mane, împotriva bătăilor, cor­vezilor şi jignirilor de tot fe­lul, pentru lichidarea exploa­tării şi construirea unei vieţi noi drepte. I. FLQÎIEA Cartea politica i Cronică cinefilă \ j,, Queimada“] 1 N-am să fac vreo analogie \ I intre Queimada“ şi grec­eden- l­­ tele filme ale lui Pontecorvo. 1 ţ Îmi pare mai nimerit pentru 1 4 situaţia de faţă a-l privi pe re- ( . gizor în contextul noii — iată i j un termen cam vag —­atmos- ) i fere ce domneşte în cinemato- \ I grafia italiană (să zicem în ul- 4 I timii cinci ani); acești cineaști ) ț fac realmente film politic, ope- i­­ rele lor fiind parcă exempli- ( 1 ficări sau traduceri în limba-1 1 jul filmului, a teoriilor filozo- i ( fice și politice de stingă, mai \ i vechi sau mai noi; această 4 ) problematică majoră — o do­­­­vedesc ei — atunci cînd este 1 1 asociată cu intuiția creatoru- \ I lui dă adevărate capodopere, i I Nici o problemă politică la or- )­­ dinea zilei nu este eludată. Re- ) t zultatul nu poate fi decit po- 4 4 zitiv. ? 1 Se vorbește mereu de neo- * I colonialism. Normal sau para- \ \ doxal — fiindcă oricum e o ac-1 i țiune petrecută în secolul tre- J cut — „Queimada“ este un do- i \cument posibil despre neoco- / i lonialism (în sensul proverbu- i l lui -u lupul și năravul său). \ 1 Dezvăluind o lume cu care nu i j prea suntem­ obișnuiţi, Ponte- J ) corvo şochează ostentativ, în ) ( intenţia canalizării fluxului l ; nostru intelectual spre această J 1 acută problemă. ) I O oarecare ambiguitate ca-­­ i racterizează filmul. Totul poa- 1 ) te fi luat aşa cum este a- ' j rătat, dar in intenţia au- t 1 torului a stat clar la- i­m­portarea la prezent. La jumă-­­ t tat­ea secolului trecut Portuga- \ t lia slăbise, ca putere colonia- 4 1 lă, în faţa Angliei ; prin urma- / 1 re, aceasta din urmă lupta i j să-şi devoreze partenera smul- ( 4 gindu-i colonii din America La- i­­ tină. După ce monopolul por- * \ tughez asupra producţiei şi des- t i facerii zahărului a fost înlătu- 1 l rat şi sclavii eliberaţi — în e- / * senţă înlocuindu-se un sistem ) * de exploatare perimat cu altul i ) mai nou — cei ce înfăptuiseră 1 i prin insurecţie această prefă ) l cere — negrii conduşi de José­й 1 Dolores — sînt exterminaţi, i I cînd după zece ani, îndrăznesc ) 1 să se ridice la luptă minaţi de ) i aceleaşi idealuri, „să se pună '« i contra istoriei“. Neintenţionat , englezii i-au implicat hotăritor ) 4 în mersul istoriei. Privit pa- ( ) rabolic, filmul reconstituie o i ) istorie de peste un secol, de la ’ 1 pătrunderea relaţiilor capita- ) ? liste în colonii şi trezirea con- 4 ) ştiinţei negrilor, pînă la lovi- ) I( tura de stat, atit de folosită şi i / azi. ( / Prin Marlon Brando — im- 4 1 punător in rolul lui William / i Walker — Pontecorvo dărîmă ) 1 mitul — asimilat mentalităţii ( J burgheziei engleze în perioada , ^ victoriană — lui Robinson , 4 Crusoe și căpitanului Blood și \ ? relevă clar realitatea politicii 4 ț colonialiste. Prin Jose Dolores / 1 — ne dă un tip reprezentativ­­ ? pentru generaţia de conducă- i î tori ai luptei de elibera- i ^ re colonială. Pentru o mai 1 i mare expresivitate autorul a 1 1 recurs la unele mijloace ale 4 ) documentarului de reconsti- / 4 taire, asimilate insă inteligent­­ procedeului lung-metrajului ( t artistic 1 \ Lovitura concepută de autor 1 1 e precisă. Concepîndu-și filmul \ ) bazîndu-se pe simboluri, el ne 4 ) obligă să-l judecăm intr-o altă ) l gamă, să-l purtăm încă mult \ 1 timp in noi. Unii spun că a­­i­­­ceasta ar fi menirea artei ade- ? \ vărate. 1 j ADRIAN SÎRBU \ \ \ Jakabos Imola : „Pasărea Phönix“ Concurs anual pentru debut in volum Stimate tovarăşe Râpeanu, sîn­­teţî nu de foarte mult timp la conducerea celei mai importante edituri de literatură originală contemporană şi, ca unul ce vă cunosc activitatea în calitate de colaborator, ştiu că o serie de iniţiative pe care le-aţi întreprins — printre care „Concursul anual pentru debut în volum“ — s-au bucurat de o deosebită atenţie. Ci­titorii ar dori să afle de la sursa cea mai autorizată, care a fost ideea de bază care v-a călăuzit în lansarea acestui concurs ? — Ideea — aşa cum bine aţi spus, de bază — este consemnată chiar în prospectul editat cu a­­cest prilej şi în care spuneam că prin acest concurs, Editura Emi­­nescu îşi propune să stimuleze şi să promoveze creaţia literară originală, să lărgească şi să di­versifice prezenţa tinerelor talen­te, să dea un cadru larg şi exi­gent de afirmare autorilor debu­tanţi. Acest concurs a pornit din dorinţa de a asigura o direcţie fertilă căutărilor creatoare ale tinerilor, înţelegînd că de acum înainte, publicarea debuturilor în cadrul editurii, trebuie să se rea­lizeze doar pe această cale. în acest sens Editura Eminescu re­comandă tinerilor autori o tema­tică inspirată din viaţa şi efor­turile eroice ale contemporanilor noştri pentru edificarea Roma-Interviu cu criticul şi istoricul literar Valeriu Râpeanu, direc­torul Editurii Eminescu unei socialiste, lucrări care să în­făţişeze cu talent şi măiestrie ar­tistică procesul complex de fă­urire şi autoperfecţionare a con­ştiinţei omului devotat patriei şi partidului celor ce muncesc, via­ţa sufletească, bogată a omului nou. — Care sunt condiţiile de par­ticipare la concurs şi cine sunt consideraţi debutanţi ? — Debutanţi sînt consideraţi toţi cei care n-au mai publicat pînă în anul respectiv în genul literar pentru care candidează la concurs. Candidaţii vor putea participa la concurs numai cu lucrări originale nepublicate în volum. Dacă un volum de poezie sau un volum de schiţe, nuvele, nu întruneşte în ansamblul său ca­lităţile publicării integrale în vo­lum, juriul are latitudinea să re­comande tipărirea celor mai va­loroase lucrări în culegerile co­lective de poezie şi proză (Caie­tele de proză şi poezie ale Editu­rii Eminescu). — Ce dimensiuni vor trebui să aibă şi care este data cînd vor mai putea fi trimise ? — Lucrările pentru concurs vor trebui trimise pînă la 15 aprilie şi nu vor depăşi: poezie — 700 versuri; nuvele, schiţe, povestiri — 7 coli editoriale; reportaje — 4-5 coli (80 pag.); roman — pînă la 15 coli editoriale (300 pag.). Manuscrisele vor fi expediate pe adresa Editurii Eminescu, Bd. Ana Ipătescu 39, sect. I, cu men­ţiunea : „Pentru concursul de de­but al Editurii Eminescu“. Ace­laşi motto trebuie să fie repro­dus pe un alt plic, ce conţine nu­mele autorului şi adresa, plic ce se va deschide numai după sta­bilirea premiilor. ARISTIDE POPESCU Sfîrşitul anului 1970 aducea o apariţie insolită în rîndul publi­caţiilor noastre literare : MANUS­­CRIPTUM, revistă a Muzeului li­teraturii române, fondată de ne­uitatul şi distinsul om de litere, care a fost PERPESSICIUS. Sa­lutată la apariţie, aşa cum se cu­vine unui atare eveniment, de personalităţi literare din ţară şi din străinătate, de-a lungul celor zece numere, revista s-a remarcat prin publicarea, într-o ţinută grafică ireproşabilă, a unui bogat material arhivistic literar inedit. Şi în acest număr se remarcă rubrica devenită constantă de cît­­va timp, Eminesciana, care, prin documentele publicate, contribuie la elucidarea multor probleme de istoriografie eminesciană , o scri­soare a lui Titu Maiorescu către Vlahuţă din care reiese, încă o­­dată, grija şi preocuparea juni­miştilor faţă de soarta poetului, cu mintea zdruncinată pe atunci (1884), un fragment din traduce­rea eminesciană a lucrării lui Theodor Rötscher, ,,Arta repre­­sintaţiunea dramatice“ şi cinci­sprezece scrisori — din cele trei­zeci şi şase, aflate în fondul do­cumentar al Casei memoriale „Ion Creangă“ din Iaşi — ale ta­tălui poetului către b boierul C. Hurmuzaki, reflectând activitatea lui Eminovici ca administrator al moşiei Dumbrăveni. Cele patru scrisori, din cores­pondenţa C. A. Rosetti — Ion Ghica, cu referiri la perioada re­voluţiei de la 1848, pătrunse de suflul patriotic al celor doi co­respondenţi, reprezintă omagiul revistei la împlinirea unui veac şi un sfert de la revoluţia care a propulsat România pe calea pro­gresului. Rubrica Scriitorul — conştiinţa e­pocii prezintă în patru scrisori din perioada 1938—1943 atitudi­nea fermă şi dezaprobatoare a lui Lovinescu faţă de procesul de fas­cizare a ţării ; două dintre scri­sori sunt legate de adeziunea de­plină şi recunoştinţa criticului fa­ţă de conţinutul Manifestului programatic al cercului literar de la Sibiu, venit să apere, în mod public, principiile lovinesciene împotriva fascizării culturii noas­tre. Literatura beletristică inedită este bogat reprezentată prin poe­ziile lui Vlahuţă din 1879, (scrise în stilul epocii) în albumul de ,,Suveniruri“ al surorilor Greces­­cu, prin povestirea neterminată a lui Panait Istrati, ,,în Docurile Brăilei“, cu un pronunţat caracter autobiografic, care trebuia să fa­că parte dintr-un nou ciclu de romane, şi prin „La ţărmul mă­rii“ piesă inedită a lui Mihail Săulescu. Dintre aniversările literare, re­vista se opreşte la împlinirea a 125 ani de la naşterea lui Slavici, dînd la iveală documente legate de apariţia primei ediţii a roma­nului ,,Mara“ , un contract al scriitorului cu Institutul de arte grafice şi editură „Luceafărul“, din Budapesta, corespondenţa sa cu Oct. C. Tăslăuanu şi un răs­puns al administraţiei editurii, în legătură cu soarta romanului, precum şi comunicarea Acade­miei Române prin care îi este a­­tribuit premiul ,,I. Heliade Rădu­­lescu“ pentru volumul „Din bă­­trîni“. Scriitori români în arhive străi­ne : o scrisoare diplomatică a lui Ion Ghica din 1852, adresată zia­ristului şi omului politic David Urquhart, conţinînd detalii de­spre Imperiul Otoman şi despre Principatele Române. Revista mai publică autografe ale lui Brătescu-Voineşti, Minu­­lescu, Arghezi, Rebreanu, Camil Petrescu, Goga ş.a. pe un album omagial C.I. Nottara, „Bacilul lui Koch“ al lui Topîrceanu, într-o nouă versiune, o cronică la cele două volume de corespondenţă a lui Al. Papiu Ilarian, apărute re­cent la Cluj, cîteva pagini ale lui Vladimir Streinu despre Tudor Vianu, scrise în 1957, cînd acesta din urmă împlinea 60 de ani şi car­e trebuiau să facă parte din­tr-un proiectat volum omagial, o schiţă a Iuliei Haşdeu şi, în sfîr­­şit, două seri., mi, una a Horten­siei Papadat-Bengescu către N. T. Cristescu şi alta, a lui Franz Hel­­lens către Cezar Petrescu. SORIN TEODORESCU MANUSCRIPTUL - fa­ a zecea apariţie Expoziţie plastică — Maszeika János Muzeul din Tîrgu Secuiesc găzduieşte expoziţia lui Ma­szeika János, în cadrul căreia expune 25 de lucrări, majori­tatea peisaje al căror colorit plăcut şi căldură tonală im­presionează. Remarcăm în ta­blourile expuse delicateţea tandră a „peştilor“ sau lumi­na roşiatică a unei zile de „Toamnă“ sau măiastră reda­re a vieţii satului în tabloul „La treierat“ unde oamenii sînt prinşi în hora minunată a strîngerii­ recoltei. Peisajele de pe „Tîrnave“ sau cele din munţii Retezatului surprind frumosul din natură. Remar­căm încă delicata realizare a unor naturi moarte, în acua­relă. SAVI ADRIAN PaoS PeiresGu: „iotfve decorative celebre“ Subintitulindu-şi lucrarea, e­­ditată la Editura Meridiane, „Con­tribuţii la stilul ornamenticii ro­mâneşti“ autorul, dr. Paul Petres­­cu, porneşte spre o cercetare de pătrundere înspre izvoarele artei populare, cu diferitele ei stadii de dezvoltare, evident, în ceea ce priveşte motivele decorative. Cer­cetările de acest fel, după cum spune autorul, sunt „deosebit de fecunde... la arta populară ro­mânească“, fiindcă teritoriul ro­mânesc reprezintă (în evoluţie istorică) o vatră de străveche ci­vilizaţie, conservată cu o impre­sionantă continuitate în timp. Motivul decorativ, prin carac­terul său funcţional, (preponde­rent) are o problematică specială în această arie ce face parte din peisajul civilizaţiei şi culturii eu­ropene. în arta populară el re­flectă organizarea socială, evolu­ţia istorică, incluzînd informaţii istorice, adesea criptograme (a­­parent) de nerezolvat. Clasificarea semnelor, compo­nente ale decoraţiilor, este unul dintre momentele principale în studiul motivelor. întreaga gamă de criterii răspunde unui anumit rost în procesul cunoaşterii ştiin­ţifice. în general, însă, criteriile de desluşire a semnificaţiei sem­nelor depinde de la autor la au­tor, graniţele structurii întrepă­­trunzîndu-se, adesea cu cele ale simbolicii. Dar, înainte de toate aceste cri­terii ale clasificării „semnelor“ decorative, în ceea ce priveşte sensurile, nu sînt totuşi prea nu­meroase, ducînd uneori la con­cluzia unei unităţi globale a gîn­­dirii umane şi deci la o univer­salitate a acestor motive. Repertoriul românesc al moti­velor decorative nu este încă al­cătuit, catalogat. Există însă une­le motive cu o circulaţie mai ma­re, cu o frecvenţă mai ridicată — semne solare, arborele vieţii, i­­maginea omului şi a calului. A­­cestea fac obiectul studiului lui Paul Petrescu. Lucrarea este îm­părţită în cîteva capitole, care sunt de fapt nişte studii aparte, despre soare, pomul vieţii, om, cal şi călăreţ, motive principale în decoraţia populară româneas­că. Ilustraţiile completează organic reflecţiile asupra motivelor stu­diate. SILVIU SORIN TRUSCA ANUL VI. Nr. 902 Propagandiştii Mihai Pekhé (Căpeni) şi Albert Deák (Hăghig) ni se adresează cu următoarea întrebare: -Care vor fi atribuţiile noilor organisme economico-sociale ce vor lua fiinţă pe baza hotărîrilor Conferinţei Naţionale din iulie 1972 şi ale Plenarei C.C. al P.C.R. din 28 februarie - 2 martie a.c.? Conferinţa Naţională a P.C.R. din iulie 1972 a reafirmat nece­sitatea de a se acţiona continuu pentru îmbunătăţirea sistemati­că a organizării, conducerii şi planificării activităţii economico­­sociale. Pornind de la aceste ce­rinţe obiective, a apărut necesi­tatea adoptării unor măsuri care să asigure perfecţionarea condu­cerii planificate a întregii dez­voltări economico-sociale, îndru­marea în mod unitar a organiză­rii economico-sociale şi organi­zarea corespunzătoare a controlu­lui la toate nivelurile de activi­tate. în acest context se înscrie a­­doptarea proiectelor de legi pen­tru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi So­ciale a României, a Consiliului pentru Problemele Organizării E­­conomico-Sociale, şi Curţii Supe­rioare de Control Financiar, me­nite să contribuie la perfecţiona­rea relaţiilor economice, sociale şi juridice, la adîncirea democra­ţiei socialiste şi la sporirea rolu­lui factorului conştient în întrea­ga dezvoltare a societăţii româ­neşti. a) Consiliul Suprem al Dezvol­tării Economice şi Sociale a Ro­mâniei , va fi un organ perma­nent de partid şi de stat, chemat să asigure elaborarea prognozelor referitoare la dezvoltarea ţării şi să dezbată proiectele de directi­ve pe baza cărora se întocmesc planurile cincinale. Faptul că acest consiliu este conceput­ ca un organism delibe­rativ şi că va fi investit cu largi atribuţii şi răspunderi va da po­sibilitatea ca, paralel cu dezvol­tarea de ansamblu a economiei naţionale, să se practice o cit mai judicioasă strategie de dez­voltare multilaterală a tuturor judeţelor ţării. Atribuţia acordată acestui or­ganism de a elabora prognozele dezvoltării României, concomi­tent cu sarcina de a asigura îm­binarea organică a acestor prog­noze cu planurile cincinale şi a­­nuale, îi dă posibilitatea să trans­pună în viaţă studiile de prog­noză întocmite, să definească perspectiva dezvoltării tuturor ramurilor economiei naţionale, a fiecărui judeţ în parte, să influ­enţeze şi să corecteze, pe parcurs, prevederile iniţiale în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei perioade. b) Consiliul pentru Probleme­le Organizării Economico-Sociale — va fi un organ de partid şi de stat cu sarcina de a asigura în­făptuirea politicii partidului şi statului în domeniul organizării economico-sociale. Acesta va e­­labora directive pentru perfec­ţionarea activităţii organelor cen­trale şi locale de stat, economice şi social-culturale; va coordona şi îndruma activitatea acestora pentru simplificarea relaţiilor dintre ele, eliminarea paralelis­melor şi verigilor intermediare, creşterea operativităţii şi sporirea eficienţei muncii de conducere; WML-MO- ■ ,r va face propuneri pentru perfec­ţionarea activităţii organelor de partid, a organizaţiilor de masă şi obşteşti. c) înfiinţarea Curţii Superioare de Control financiar — corespunde unor necesităţi obiective ale e­­conomiei naţionale, exigenţelor pe care le impune gospodărirea cu înalt nivel de eficienţă a pa­trimoniului nostru socialist în continuă dezvoltare. Va duce la creşterea simţitoare a rolului controlului financiar, care se va putea exercita asupra adminis­traţiei centrale de stat, asupra activităţii organizaţiilor centrale cooperatiste şi a celorlalte orga­nizaţii centrale obşteşti pe laturi lega­te de îndeplinirea obligaţiilor faţă de buget, utilizarea fonduri­lor primite de la stat şi respecta­rea disciplinei financiare. Acest organism urmăreşte dez­voltarea funcţiilor de control ale puterii de stat, întărirea contro­lului financiar, cu scopul perfec­ţionării continue a gestiunii eco­nomice, cunoaşterii de către so­cietate a modului cum sunt folo­site mijloacele materiale şi bă­neşti şi cum este realizat echilib­rul financiar, monetar şi valutar. Este neîndoielnic că înfiinţarea acestor organisme va constitui un aport în întărirea cercetării de perspectivă, în perfecţionarea sis­temului de prognoză şi planuri, a organizării activităţii economi­ce şi sociale, a întăririi rolului controlului financiar şi regimului de economii. Totodată va contri­bui la îmbunătăţirea întregului mecanism de conducere a socie­tăţii şi adaptarea lui la necesită­ţile făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Nota redacţiei: Prezenta ru­brică stă la dispoziţia tuturor propagandiştilor şi cursanţilor din orice formă a învăţămîntului de partid, spre a răspunde la în­trebările și problemele ivite în cadrul studiului. Casa de cultură din Covasna Poşta juridică Unui grup de angajaţi — Co­vasna. Carnetul de muncă este act oficial şi constituie documen­tul unic prin care se dovedeşte ac­tivitatea şi vechimea în muncă ale salariaţilor şi ale altor categorii prevăzute în Hotărîrea Consiliu­lui de Miniştri pentru stabilirea drepturilor ce decurg din aces­tea, inclusiv dreptul la pensie. Carnetul de muncă se păstrea­ză la unitate; la încetarea rapor­turilor de muncă unitatea este obligată să-l înmîneze fostului angajat, fără nici o întîrziere. Actele necesare pentru întoc­mire : — declarația completată de an­gajat; — buletinul de identitate; — actele de stare civilă ale ti­tularului și membrilor lui de fa­milie­; — actele de studii; — actele privind calificarea: carte de lucrător, carte de meş­ter, diploma sau certificatul de absolvire a unei școli tehnice sau profesionale, a fostelor li­cee industriale sau şcoli de arte şi meserii, ori a institutelor de învăţămînt superior, certificatul sau procesul verbal eliberat de comisiile din unităţile privind calificarea la locul de muncă, procesul verbal încheiat de co­misiile tarifare de calificare din întreprinderi; — actele prin care se dovedesc distincţiile conferite prin decre­te; — adeverinţe şi alte dovezi scrise de activitate salariată e­­mise de unităţi; — adeverinţele eliberate de or­ganele de partid pentru activita-, tea antifascistă depusă pînă la 23 August 1944 şi pentru activitatea salariată desfăşurată în aceste or­ganizaţii ; — adeverinţe eliberate de orga­nizaţiile de sindicat şi U.T.C. pen­tru activitatea depusă în cadrul acestora; — declaraţiile de reconstituire a vechimii cu procedura legală; — orice alte acte legale de vechime , carnete de serviciu şi adeverinţe emise pentru perso­nalul de serviciu de organele for­ţei de muncă şi de organele de sindicat privind activitatea la persoanele fizice, dovezi de ca­lificare ca angajat la fostele case de asigurări sociale, la casa de asigurări a fostelor barouri şi actualelor colegii de avocaţi, pre­cum şi la casele sau fondurile de pensii preluate de stat pe ba­za Legii nr. 10/1949, cărţi de lu­cru şi carnete de muncă vechi, carnetele vechi de asigurări eli­berate de fostele case de asigu­rări sociale. Florian P. — Barcani. Taxarea actelor autentice de vînzări, schimburi sau donații de bunuri imobile se face în funcție de va­loare : — pînă la 20.000 lei — 6 la sută; — pînă la 40.000 lei — 8 la sută; — pînă la 80.000 lei — 10 la — pînă la 120.000 lei — 12 la — pînă la 160. 000 lei — 14 la — peste 160.000 lei — 16 la Taxa se datorează la valoarea declarată de părţi, dar nu la mai puţin decit valoarea asigu­rată prin efectul legii pentru clădiri şi valoarea stabilită con­form baremului Ministerului Finanţelor pentru terenuri. Unui grup de salariaţi — Tîr­gu Secuiesc. Vechimea în muncă se consideră perioada cut o per­soană, a activat în calitate de angajat, indiferent de felul con­tractului de muncă şi de modul de remunerare a muncii, situa­ţiile prevăzute în Codul Muncii ca fiind vechime sau vechime ne­întreruptă în muncă, perioadele de prizonierat, de persecuţie ra­sială sau alte perioade stabilite prin Hotărîre a Consiliului de Miniştri în care o persoană a desfăşurat o activitate sau, dato­rită unor cauze ce nu le putea înlătura. Pentru angajaţii care prestează muncă mai puţin de o normă întreagă, vechimea în muncă se ia în considerare pro­porţional cu munca întreagă. Tim­pul cu­ angajatele care, potrivit legii, au fost încadrate în func­ţii cu jumătate de normă pentru a creşte copiii pînă la vîrsta de 7 ani se consideră, la vechimea în muncă, timp lucrat cu normă întreagă. Timpul lucrat în străinătate de un cetăţean străin se consideră vechime în muncă numai pe ba­za convenţiilor încheiate între Republica Socialistă România şi statul respectiv în condiţiile sta­bilite de aceste convenţii. IOAN LASCU sută: sută; sută, sută.

Next