Cuvîntul Nou, ianuarie 1993 (Anul 4, nr. 777-790)

1993-01-15 / nr. 782

i­n. Gînd nemernic, răzbunare nedemnă Binevoitori, umani, cinstiţi şi setoşi de dreptate şi ade­văr ca o fîntînă de apă în deşertul irakian, cei de la U.D.M.R., prin ziarul „Há­romszék“, ne informează cu promptitudinea care le e ca­racteristică atunci cînd e vor­ba de români, că d-l Mircea Mosora a fost informatorul fostei Securităţi. Figura, conform documentelor auten­tice deţinute de U.D.M.R., la nr. 12 şi avea numele de cod Marin. Nu ştim dacă d-l Mosora a fost informator al Securi­tăţii. Nu ştim dacă şi cît rău a făcut dumnealui semenilor noştri. Nu-i uşor să judeci şi să dai un verdict în a­­ceastă problemă, cu conştiin­ţa împăcată. De asta a şi aşteptat, probabil, d-l Pus­kás Attila aproape trei ani de zile: să i se împace con­ştiinţa cu indicaţiile condu­cerii superioare a partidului unic... Oricum, nu despre vinovă­ţia sau nevinovăţia d-lui Mosora e vorba aici şi acum. Ci despre scopul acestei in­formaţii publicată de ziarul maghiar: 0 cu cîteva zile doar înaintea Congresului U.D.M.R. de la Braşov, de care multe depind, inclusiv liniştea noastră; 0 ca repli­că la repetatele atacuri ale d-lui Funar, care au culmi­nat cu cererea de scoatere a U.D.M.R. în afara legii,­­ imediat după ce la Cluj şi Tîrgu Mureş inscripţiile in româneşte ale oraşelor res­pective au fost dublate de scrierea lor în limba ma­ghiară. Un întreg concert de fapte, prea evident legate în­tre ele ca să poată fi nu­mite întâmplătoare, tulbură apele și instigă. E limpede că radicalii U.D. M.R. atacă furibund. După părerea lor cele două etnii Dumitru MANOLACHESCU (Continuare in pag. a 2-a) | NOU SERIE NOUAB Cotidian social-politic al județului Covasna Anul IV Nr. 782 Vineri, 15 ianuarie 1993 4 pagini — 10 lei " • Spălatul rufelor în public Consiliul judeţean Covasna a dorit ieri, 14 ianuarie, să dea dovadă de transparenţă (imitînd Prefectura), organi­zînd o întrlnare-dezbatere­­ plenară, la care au­ fost in­vitaţi şefii filialelor locale­­ale unor partide, delegaţia permanentă a Consiliului ju­deţean, presa şi... conduce­rea Prefecturii, aceasta din urmă mai mult pentru a fi trasă de urechi. Că nu s-a prea întîmplat aşa, este altă poveste. După trei ore (ce puteau fi foarte bine reduse la două) de discuţii mai mult sau mai puţin sterile, importan­tă ni s-a părut caracteriza­rea finală făcută de d-l pre­fect Fodor Francisc: „Proble­mele existente între Consi­liul judeţean şi Prefectură nu sunt de natură să afecte­ze activitatea judeţului, să creeze tensiuni între oame­nii săi, ci este vorba de di­sensiuni între anumite per­soane aflate în fruntea ce­lor două instituţii“. Acesta-i adevărul şi el nu poate fi O ALTĂ FORMA A TRANSPARENŢEI: ocolit. In loc să fie discu­tate, aşa cum a afirmat d-l Cornel Iacob (P.U.N.R.) pro­bleme de real interes, pro­bleme sociale, această „şe­dinţă“ s-a transformat în prima parte la un rechizito­riu formulat de d-1 Orbán Árpád, preşedintele Consi­liului judeţean, la adresa Prefecturii, cu referire di­rectă la d-l prefect Dan Te­­lea, pentru „îndrăzneala“ de a nu fi fost de acord cu a­­numite decizii ale consiliu­lui. Bineînţeles, acţiunea de stigmatizare a trebuit să ai­bă şi un pretext. Acesta l-a constituit darea, de seamă a­­supra activităţii Consiliului judeţean în anul trecut. Con­ceput în stil caracteristic, a­­cesta a reuşit să plictiseas­că şi să încerce să toarne apă de trandafir în pahare­le invitaţilor. Cu toate aces­tea au lipsit aplauzele pen­tru faptul că anul trecut nu s-au pierdut fondurile de investiţii, că există planuri proprii de urbanism local, aprobări pentru gaz metan, iar la insistenţele consiliului (probabil­ în unele comune . Gabriel FLORESCU (Continuare în pag. a 3-a) APROPO DE FIRMA PRIMĂRIEI DIN ZAGON Zagon­­ La Hulpe: o dragoste reciproc exprimată La Zagon m-a dus mai a­­les o scrisoare anonimă ca­­re-l acuza pe primar de șo­vinism. Am vrut să-l cu­nosc pe primar și să stau de vorbă cu el. L-am găsit destul de greu, dar l-am gă­sit. Ceea ce nu s-a întîmplat cu „anonimii“ reclamanţi. In lipsă de argumente, acuzaţi­ile cad. — Domnule Gödrn, vă rog să-mi spuneţi cu ce proble­me se confruntă oamenii din comună ? — Avem probleme destu­le. Uneori am impresia că județul uită de noi. Parcă­­suntem­ la capătul lumii. Za­­gonul are 7 km lungime. Dumitru MANOLĂCHESCU (Continuare tc pag. a 2 a) „Spectatorii au de ce să ne treacă pragul“ • Interviu cu domnul Radu MACRINICI, directorul Teatrului „Andrei Mureșianu" — Domnule director, ce-aţi zice de un interviu acum, la început de an ? Ar putea fi interesant pentru cititor ? — Cred c-ar fi. E de zis cîte ceva. — Să începem cu anul trecut. Care a fost agonisea­la ? — Am avut şapte premie­re, am organizat festivalul de teatru la care au participat zece trupe, am făcut un turneu în est, adică atît în Moldova noastră, cît şi în cea împrumutată. La Bălţi, de pildă, unde e un teatru extraordinar — numai Tea­trul Naţional din Bucureşti mai arată aşa — am mar­cat un semnificativ început: primul spectacol prezentat de o trupă din România de la război încoace. — E vorba de războiul al doilea mondial ? — Bineînţeles. Şi aş mai adăuga că cele mai bune le­gături cu teatrul basarabean le are Teatrul din Sfîntu Gheorghe. — Asta și prin numeroșii actori de-acolo pe care i-ați importat... — Nu, nu neapărat. In a­­fară de teatrele din Bucu- Ioan DRAGÁN (Continuare în pag 2 ea Se cuvine, astăzi, să ne plecăm cu smerenie în faţa memoriei celui care a fost Unicul, Inegalabi­lul, Poetul. De fiecare 15 ianuarie, de la Nistru pin’ la­ Ti­sa tot românul îşi înde­plineşte o sacră datorie înălţînd un gînd spre Lu­ceafărul veşniciei noastre. Pentru că a fost unul, Domnul Eminescu, cel ca­re a înşirat nestematele limbii româneşti într-o salbă de rime ce poartă-n ele atîta trăire îneît ori­ce cuvînt de muritor de rînd roşeşte a neputinţă. Prinţ al slovei, Emines­cu s-a încoronat şi îm­părat al simţirii de ro­mân, nepot dac al lui De­cenal, fiu bun al lui Mir­cea, frate cu Avram Ian­cu, singe din sîngele lui Ştefan, urmaş al tuturor celor care una au dorit ţării lor de dor — la trecutu-i mare, mare vii­tor. La 15 ianuarie, Emines­cu s-a născut pentru a intra în nemurire. N-a vă­zut lumina zilei în 1850, nu s-a stins din viaţă în 1889. Nu, Eminescu s-a ivit odată cu poezia­ ro­mână, şi va dăinui cît va dăinui şi ea. Adică mereu. Pentru că El este poezia română. | \\\ \\ \ \\ \ | | \ li\ \\\ \ \ \ s Pregătirea congresului U.D. M.R. de la Braşov a înce­put, iată, în mai multe lo­calităţi. A fost mai întîi Clu­jul. Dintr-un puternic elan revoluţionar unii — nu, n-au fost­­ membri ai U.D. M.R., nici nu ştiu ei ce în­seamnă aceste iniţiale — au început să-şi pună semnătu­rile de adeziune pe docu­mentele programatice ale respectivului partid într-un M.R. s-a delimitat... Iarăşi... Dar, cine mai crede aceste delimitări. Şi, dacă veni vor­ba, oare cine a semănat fur­tuna încă din 26 decembrie 1989 ? Cine a forţat mereu nota cu o politică agresivă şi naţionalistă ? Să nu-i dai atunci dreptate domnului Funar, președintele P.U.N.R., cînd, într-un Apel adresat președintelui României, Gu­vernului, Parlamentului, par- SCHIMBĂRI mod cît se poate de original. Apoi, nedorind să rămînă mai prejos, alţi „neudeme­­rişti“ şi-au zis că nici Tîr­gu Mureşul nu poate rămî­­ne de căruţă şi s-au apucat şi ei de „pictat“. Şi-au zis, probabil, că prea multă li­nişte în ţară strică şi ape­le trebuie din cînd în cînd învolburate, conform unui plan cu bătaie lungă bine conturat ca obiective şi tac­tică. Bineînţeles, după prima is­pravă, cea de la Cluj, U.D. DELIMITĂRI tidelor politice şi întregului popor român arăta: „De alt­fel, politica „delimitărilor, retractărilor“ şi „ofertelor politice“ cu care, de fieca­re dată, U.D.M.R. încearcă să-şi salveze gesturile şi comportamentele antiromâ­­neşti, a devenit o practică ridicolă a acestei formaţiuni politice etnice“. Este de-a dreptul puerilă atitudinea unora care, după Gabriel FLORESCU (Continuare in pag. a 2-a) ­ Aniversare Eminescu Marcind aniversarea naşterii Poetului Naţional, Li­ceul „Mihai Viteazu­l“ din Sfîntu Gheorghe organizează o manifestare culturală în propria sală de festivităţi, astăzi, de la ora 12. Cu acest prilej, profe­soara Marianne Iliescu pre­zintă expunerea „Arte poetice eminesciene“, urmată de un recital de poezie eminesciană susţinut de elevii li­ceului. Totodată, va fi prezentată o expoziţie de carte cu ediţii diferite din opera lui Mihai Eminescu.

Next