Dimineaţa, septembrie 1912 (Anul 9, nr. 3051-3080)

1912-09-26 / nr. 3076

Amtf TS.—No. 3076 si­­ IV». *•• PUBLICITATEA CORSOEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Doamnei, 8 Et. I.—Telefon */* Miercuri 26 Septembrie 1933 DIRECTOR CONST­­UNI­LE Abonamente cu premii: Un 8.cî £ r.----i>­­'.m­­ Si.,*— 8 Inni . . . *.<!Î 6 — Pentru străinătate prețul este îndoit T­HC.IL B £ FO ’ Capitala..................8.p. 14.16 n. .•*•••• i> Provincia......................... 4p/SȘ Străinătatea . . . 40 ............................................ÂL.:M..........................................................................................; ’ ..........................,».vv......,.,»»vvvvvvyvwvwv vvYvy .«yymwvyv mwww'AVrt'WV/WAW/li'/V' A'\n/vvvv\AaA/\^/VVWVVVW\,v\n.^/WvXA^O/VWVOA/V\A^.A/Wl/VIAMA)VU ~ | B —0 APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TOATA LUME* Birourile ziarului: ===== = Str. Sărindar No. 11 București Deranjindu-se unul din motoarele noa­stre electrice, sintem­ ia neputința de a pune in­ funcțiune citeva zile noua noastră ma­șină in culori. Sintem­ siliți prin urmare a apare în ve­chiul format. Strigătul äs alarmă al unu român macedonean ------------------"HS-----------------­­ de o lună de zile și mai bine au zistâm­ la un fapt nemaî­pomenit și Bemal auzit de straniu. De o lună de zile se pune la cale și se prepară unirea celor mai vrăjmașe națiuni, din cîte au existat vreodată, a națiu­nilor creștine din peninsula balca­nică. Ce rezultat va avea această minu­ne ? Este ea durabilă și izvorîtă din­­tro matură chibzuință ? Ori va fi un fel de sperietoare trecătoare, ce oda­tă lucrurile liniștite, autonomia Ma­cedoniei obținută, vrăjmașii să se ia de păr cu și mai mare furie spre a-și disputa Intîietatea ! Aceasta nu mă importă. Dar ca ro­mân macedonean văd lucrurile cu totul din alt punct de vedere. In toa­te aceste frămîntări, mi-am pus pa­tru întrebări: a. Ce facem, noi romînii macedo­neni ? b. Cu cine ne av­em, și contra cui vom lupta ? c. Ce vom cere ? d. Cine ne protejează? Iată patru întrebări ce cu durere se pun, căci, de mult trebuia să fie puse de cei ce ne conduc, și să le gă­sească soluția. Dar e cu atât mai du­reros că nici acum, la pragul pră­pastie! In care ne găsim, nu cred să li se dea un răspuns de către acei cari ne au azmuțit să ne omorim fra­te cu frate spre a ține sus și tare stindardul și numele de roman. ¥ Grație ur­ei conduceri nefaste de 40 de ani, ne găsim dezorientați, des­curajați, unii deziluzionați, fără nici o conducere ca lumea, și deci nu pu­tem decide nimic In aceste momente teribile, nici măcar să alegem ce iei fi în ce mod să murim. Masacrați de greci și bulgari pentru singura vină că nu avem aspirații teritoriale, și, defil n’avem de ce ne uni cu ei, ori să murim alături de turci, ca fii ai aceleiași patrii, deși nici turcii n'au făcut nimic pentru noi, căci n’am a­­vut protectori ca lumea cari să pro­fite de împrejurări întru întărirea noastră ca neam în imperiul vecin. De o lună de zile toate națiunile conlocuitoare cu noi își iau măsuri Întru apărarea avutului, vieței și prestigiului național, numai noi stăm cu mîinile încrucișate. Dacă am fi fost protejații Madasca­­rului, Tibetului ori Abisiniei, în ace­ste momente de grea cumpănă, tot era să dea un comunicat prin presa­­ lor, ce gindește guvernul, ce vrea de Sind să facă, ce măsuri a finit intru apărarea vieței atîtor sute de mii de suflete în ale căror vine curge un sin­ge romînesc și ce intervenție va face întru apărarea prestigiului național scump la toată suflarea rominească ? Ei bine.... presa rom­înă, oficială ofi­cioasă, naționalistă n’a spus nici un cuvânt, ca și cum n'ar exista sute de mii de suflete ce bat și simt române­sca Ia acea îndoliată Macedonie, care în curând, va fi teatrul unui măcel nemai­pomenit. Antarții greci năvălind în Epir,­­centru armenesc la granița greco­­turcă, nu vor lăsa nici urmă din gospodăria aromânilor, vor trece prin foc și prin sabie copii, femei și bă­­trâni, neputincioși de a se apăra. Bulgarii de altă parte în părțile Meglenien, ținut llocuit de aromîni, precum și cel de la granița bulgaro­­turcă, ne vor masacra, căci prea ne știfi atașați politicei turco-file și a­depți ai statului-quo. Turcii să se apere pe ei Înșiși ori să ne apere pe noi ? Iată deci oglinda fidelă spusă fă­ră frică și fără înconjur. Am așteptat ca să ia condeiul să spue cele de mai sus alții cu mai mare competință, căci slavă Dom­nului, avem printre romînii macedo­neni oameni cari ocupă înalte situa­ții sociale. Fiindcă însă toată lumea tace, sunt silit să vorbesc e­l. Mă ridic deci în­potriva nepăsării generale. Regele care în mesagiul tronului din 1906 a amintit celor cari ne ma­sacrau în Macedonia că aromânii sînt protejații săi, a spus’a el a­­cuma contelui Berchtold că și ro­mânii din Macedonia au dreptul să trăiască, ca națiune? Chemat’a el pe reprezentanții statelor balcanice, ce­­rându-le ca, guvernele respective să oprească pe antarțiî și volunta­rii lor de a­ masacra pe aromînî ? Dar d. Dissescu, dar I­­P. S. S. mitropolitul Ghenadie, dar d. dr. Is­­tariL, dar d. Manu, fiul marelui ge­neral, de ce nu intervin în favoarea noastră ? Și unde stoic­țî voi cei 35 de con­silieri al societății de cultură m­a­­cedo-romîn­ă, în cap cu d- dr. Le­­onte? Unde sînteț­î voi, tineret ma­­cedo-romîn, să luați o atitudine băr­bătească față de situația nenorociri în care se găsesc părinții, frații și rudele voastre ? Ridicați glasul sus și taxe ! Astăzi, cînd e vorba să se evite vecinica pomenire a tot ce e romî­­nesc în Macedonia, datori sînteți cu toți cari ați intervenit în chestia găsim la marginea prăpastie! nu din altă vină, decit că­ prea am ascultat toți și In toate și prea ne-am su­ci v­eo isprttțod íláagjü snd ' ffl.raținoH pj'sS. ©uiq pur A venit momentul suprem ca voi toți cari ați intervenit în chestiei macedoneană să declarați în mod o­f­ici­al: Sunteă apărătorii și ocrotitorii a­­românilor ? Dacă da, luați măsurile dictate de împrejurări întru apărarea noastră. Iar de nu, declarați că vă desto­­t;>resați de soarta noastră, ca să știm ce ne rămîne de făcut. Tașcu I. Facerea Revolta Deținuților Din arestat galați GALAȚI, 21 Septembrie.— Ani di­mineață a izbucnit la penitenciarul local o revoltă a deținuților, in urmă­­toarele împrejurări: Vlad Topolensky, condamnat pen­tru crimă la 5 ani și avînd să mai a­­pară înaintea Justiției untr’un pro­ces pentru omor, s’a fost la cear­tă cu un alt deținut, Mari­a Iancovici, condamnat de asemenea la 7 ani în­chisoare pentru omor, căruia i-a a­­plicat o lovitură de cuțit. Garda In­­chisoarei Intervenind, Topolensky s’a refugiat In secția deținuților pe care a încercat să-i soldarizeze cu dânsul, făcând astfel imposibilă apropierea spre dl. D. prim-procuror Eugen Dona­che. Înștiințat, a sosit imediat la Închi­soare. D-sa a găsit pe Topolensky în ca­­pul scărei care duce la secția celule­­lor, înarmat cu un cuțit și un topor, secondat de un alt deținut pentru crimă, Harabulea, și avînd la spatele să fi vreo 20 de deținuți, toți agre­sivi. Toate intervențiile primului procu­ror făcute pa lingă Topolensky pen­tru a-1 liniști, au fost zadarnice. De­ținutul a refuzat să te supună con­­tinuind să amenința cu un dulap pe d. palm-procurOr ccre tot preună cu doi­­ Midn­l mu JW*jOpuAb *p«T­ra in capul căreia se aflaă revoltații. Neputîmdu-se ajunge pe aceasta cale la potolirea revoltei, clțiva adidajî. Îm­preună cu sergentul lor, afi fost tri­miși pe gangul celulelor pentru ca a­­jungînd in spatele deținuților, să-î determine a-l izola pe Topolensky. Pușcăriașul simțind stratagema, a atacat pe sergentul care se afla în capul soldaților, incercind in acelaș timp să-i smulgă pușca din mină. U­nul dintre soldați văzîndu-și superio­rul amenințat, a tras un foc de puș­că care a nimerit pe deținutul Gră­­nescu. In pîntece. In zăpăceala pro­dusă, un alt soldat a mai tras un foc care a rănit pe Topolensky in brațul sting. Primul rănit, Grănescu, a căzut, scăldat la singe. In momentul cînd telefonez, el se află in agonie. Topolensky s’a ales cu o gravă fractură a brațului sting. Cazul a fost telegrafic raportat di­recțiunei generale a închisorilor cum și ministerului de justiție.—Pedro. Vapor grecesc oprit in drum spre Cons­­tantinopol SULIN­A. 21 Septembrie.­­ Vaporul „Halkydar", sub pavilion elin, plecat din Salina Încărcat cu cereale spre Constantinopol in dreptul portului Burgas (Bulgaria) a fost întimpinat de un remorcher care i-a oprit conti­nuarea cursei. Vaporul s’a înapoiat la Sulina. Generalisimii armatei turcești Comandantul de­piin­ acum al cor­pului de armatei din Smyrna, gene­ralul Abdulah pașa a fost numit co­mandant suprem al armatei tur­cești. Generalul Abdulah pașa a fost multă vreme aghiotantul mareșalu­lui von der Golts care a reorganizat armata turcească. Generalul Abdulah pașa trece drept unul din cei mai instruiți mili­­ta­­­ri ca un foarte iscusit strate­gian. »»«i­Min-w GENERALUL AUDULAM PAȘA REZlîifii lulflil­ülili Hifii Turcia dispusă la reforme Cortstantihi apol. 24 Septembrie.— „Agenția otomană“ publică un bu­letin asupra situației. In buletin se spune că se asigură din sursă ofi­ciala că in vederea realizărei îmbu­nătățirilor necesare In administra­rea venetelor din Turcia europea­nă, guvernul imperial otoman a ho­­tărit să pună în aplicare reformele edictate in legea asupra vilietelor elaborată în 1880 de către delegații otomani și comisiunea internaționa­lă pentru Rumelia orientală. Reformele care vor fi aplicate vor pune pe picior de perfectă ega­litate toate elementele imperiului o­­toman. „Agenția otomană“ mai adaugă că informațiunile și telegramele ce i-au­ sosit în ultimul moment au un caracter foarte liniștitor, întru­ct ele arată că în străinătate se dă ca sigur că pericolul războiului este înlăturat. Informat în sine însă pe cari le am personal dela persoane sus puse, nu concordă în totul cu optimismul e­­xagerat al .Agenției otomane“. O licărire de speranță există însă, în orice caz, cuvîntul hotărîtor pentru menținerea păcei aparține de astădată mai mult Bulgariei decit Turciei. Trebuie să se știe dacă ho­­tărirea pe care ar lua-o Turcia ar fi suficientă ca să asigure demobili­zarea în statele balcanice. R. A. Guys. Constantinopol, 24 Septembrie.— Ministerul de externe, cu care am avut o convorbire, îmi confirmă ști­rea „Agenției otomane“ cum că guvernul a adoptat legea vilietelor din 1880, elaborată de o comisiune internațională conform tratatului din Berlin. Nu trebue însă să se creadă că guvernul a adoptat legea în scopul de­ a evita conflictul actual. Guver­nul hotărîse aplicarea legei încă de acum trei săptămîni, prin urmare, cu mult înainte de izbucnirea con­flictului balcanic. Guvernul a întrebuințat trei săp­­tăm­îni ca să o revadă și să-i dea ul­tima formă, iar astăzi legea e gata. Totuși, guvernul consideră că ea va fi încă obiectul unor serioase discuțiuni, deoarece ea are o bază serioasă incontestabilă și, după cum se știe, statele balcanice nu ur­măresc reforme și Îmbunătățiri, ci cuceriri teritoriale. Nu se poate spune, deci, că con­flictul e înlăturat. Situația se va clarifica pînă Mer­­curi. — Guys, Constantinopol, 24 Septembrie.— Ministerul de externe a comunicat reprezentantului agenției „K. K. Te­legraphen Correspondenz Bureau“, dîndu-i și autorizația de a telegra­fia știrea, că Poarta a hotărît, în dorința de a îmbunătăți administra­ția provinciilor europene din Tur­cia, să aplice legea din 1880 care este o consecință a art. 23 al tra­tatului din Berlin. — Erî la orele 9 seara, s’a pu­blicat un comunicat oficial spunînd că pentru aplicarea reformelor ho­­tărîte erî, pentru vilaetele europe­ne, s’a hotărît a se pune în aplicare legea provizorie, în limitele legei a­­supra vilaetelor elaborată în 1880 conform art.­ 23 al tratatului din Berlin. Din convorbirile cu funcționarii otomani, străinii deduc că se vor face reforme fundamentale pentru toate elementele populațiunei, pe un picior de perfectă egalitate. Se zice că senatorii, întrunindu­­se, au fost pentru aplicarea legii din 1880. Constantinopol, 24 Septembrie.— Guvernul, mai ales după demersul făcut de marile Puteri, ajunsese la hotărîrea să aplice reformele hotă­rît­e pentru Turcia europeană, luînd de bază legea din 23 August 1880 de comisia prezidată de ministrul de externe Assim Pașa, după consul­­tarea comisiunei internationale eu­ropene instituită pentru Rumelia O­­rientală, lege ce decurgea din art. 23 el­­regatului de Berlin, sancțio­nați prin a ccessi íreden dar nea­plicată pina astăzi . Convocarea Senatului s’a fă­cut, zice-se, spre a-l consulta cu pri­vire la oportunitatea acestei măsuri guvernul neîndrăznind să-și asu­me singur toată răspunderea. Senatul n'a putut ține ședință nici astăzi căci asistau numai 8 sena­tori. ............ .......— berlin. 24­­ Septembrie.— în cer­curi diplomatice să anunță că Aus­tro-Ungaria și Rusia vor intrina­­ statelor balcanice, în timpul cel mai scurt, în 48 de ore, o notă colecti­vă prin care li se cere să demobili­zeze de urgență. O altă notă colectivă a marilor Puteri va fi înmânată la Constanti­­nopo. Aci se crede că ostilitățile, dacă războiul nu va fi în­lăturat, nu se vor ncepe înainte de sfirșitul aces­tei săptămâni.­­ Colonia. 24 Septembrie. — Co­respondentul din Paris al ziarului „Köllnische Zeitung”" află din sursă sigură că Turcia nu numai că s’a declarat pentru intervenția marilor Puteri, ci ea a dat și asigurarea că va lua în seamă cererile marilor Puteri cu privire la ideea reforme­lor și la o egală reprezentare în Parlamentul turcesc, a elementelor creștine din imperiu. Ziarul citat mai anunță că propu­nerea franceză s-a făcut în acord cu diplomația germană. ¥ Constantinopol, 24 Septembrie.— Ambasadorii Franței și Rusiei au avut azi după amiazi o întrevedere cu ministrul de externe în urma că­reia Poarta a publicat comunica­tul privitor la reforme, i úiícerA .. ¹ ¥ Bărbatul Alfelei d fl# Răspuns la 55 Istoria Vietei MeleTM­ie lOiZa as TOSCIM*) Din cauza accidentului motorului electric al nouei noastre mașini rota­tive, im­a­grii numărului de eri al DOMTNEȚEI n’a putut fi complect satisfăcut. Cum foarte mulți dintri acei cari urmăresc MEMOMU­ E LOT SIGNOR TOSSELI nu ți-am putut procura a­­cel număr, reproducem azi și partea apărută etc. CAP. JV LUIZA DE SAXA FACE CUNOȘ­TINȚA PĂRINȚILOR MEI Urmate „in 1796 în timpul trecerei armatei din Italia comandată d generalul Bonaparte, citeva ba­tal­ioane ajungind la Nizza nu mai voiră să plece sub pretext că nu aveau încălțăminte, nici bani și se risipiră prin oraș. Auzind aceste, scrie fratele bunicului meu, în cartea sa, Bo­naparte plecă imediat pentru a potoli pe răsculați. El trecu piața Saint-Dominie intră în strada Marché, găsind acolo o ceată de răsculați pe cari în zadar încercă a-i face să se supună. — Dă-ne pîine și cizme, gene­rale, strigau el, apoi vom pleca și se îmbărbătau reciproc strigînd din ce în ce mai tare, iar situația se agrava. Iată că iubitul nostru bunic negustorul Petre Toselli, stînd pe pragul magazinului său, era martor la încurcătura tînărului general și, temîndu-se să nu i se întîmple o nenorocire, avu inspi­rația de a ordona amploiaților săi, de a aduce imediat pîine și vin pentru a împărți soldaților Acest act generos făcut fără multă gîndire liniști spiritele și Bonaparte putu filăpini pe răsculați.” . > ----­Ascultînd cu mult interes a­minti­rile noastre, Luiza de Saxa cîștigă cu multă ușurință inima părinților mei. — Ori­cit de mult îmi place societatea artiștilor, zise ea. Au idei nobile și generoase, nu sînt sclavii prejudecăților meschi­ne. Cu dînșie, orice lucru are in­teres, totul pare neprevăzut Dacă ai ști cum erau tratați artiștii la Curtea din Dresda ! Totul se rezumă în a li se plăti onorarul. Sunt ținuți deoparte ca niște simpli salariați, îmi aduc aminte că într’o sea­ră se organizase la palatul regal o serată intimă, ca să auzim pe Paderewsky. Marele pianist Interprets mi­nunat pe Chopin, mă paraliza și sugruma în­ mine orice libertate.­­s Am o fire vioaie și idei mo­derne. Cum puteam sau sufăr viața de la Curte? Am putut s’o tolerez un timp oarecare, dar să mă supun, sa ma obicinuesc, niciodată ! Noi o ascultam cu mult inte­res. Nu se mai oprea, se înfier­­bînta din ce în ce. Continuă, așa cînd : — Trebue să fi trăit cineva cum am trăit eu la Curtea din Dresda, pentru ca să cunoască intrigile, josniciile, comediile, farsele, și — vai! — dramele ce se întîmplă acolo. Dar dramele au loc în umbra culiselor tronului, căci Curtea e un teatru, — un teatru trist și o școală tot tristă. Scenele varia­­­ză după caracterele și interesele ce sunt față în față. Ce groază, să nu simți în jurul tau decît calcule, combinații,­­imploturi și altele mai rele încă. Uneori spectacolul e amuzant. Dacă aș putea întotdeauna râmi­, ne simplu spectator, ar fi nos­i tim, dar trebue să fii actor ta însuți, și în acțiunea în care joci, rolul unui personagiu, îți pufi ideile, speranțele, onoarea, liber­­tatea și viața întreagă. 4) După ce vorbi astfel, prințe­­sa, schimbînd tonul, începu să­ rîdă de lucrurile ridicole delai­ Curte, și mi-am dat bine seama] de plăcerea ce trebuie s’o fi simțit ducînd existența aceeas artificială pe care o condamna și de care ridea după ce o pară»­sise. M’ims întrebat dacă nu era maostră in arta de a trage sfo­­rile acestor păpuși cari se nu­­mesc oameni­i privii cu aten­­­ție... Luase de pe o mobilă o mică­ lampă antică, de lut, foarte o­­riginală, și pe care mi-o dăduse un prieten cînd se întorsese de la Roma, unde asistase la niște săpături.­­. Tata, ori de cîte ori examina această lampă, cita cu regulari» tate aceste două versuri dLCf Lucreția lui Pousard; i­ Scoală,­­aodice, scoate "din urnă î Uleiul ce va arde in lampa ~ nocturnă . Nu ui­ți «I faci citația sa făi» vorită și prințesa admiră lampa* care a luminat poate acum pes­­te 2000 de ani viața virtuoasă al vreunei Lucreții, mre torcea ’V Anglia de partea Turciei BULGARIA NU POATE BILIZA . DEMO-Berlin, 24 Septembrie. — Ziarul „Lokal-Anzeiger“ anunță că situa­ția s-a înrăutățit întru­cît tratati­vele intre marile Puteri au dovedit că Anglia este contra oricărei ac­țiuni îndreptate contra Turciei. Situația din Balcani prezintă cel mai mare pericol pentru situația generală. Demobilizarea în Bulgaria ar constitui pentru regele Ferdinand o luptă pierdută. Guvernul turc ar trebui să ofere deci regelui Ferdi­nand un prilej care să-î îndreptă­țească față de supușii săi la o ati­tudine pacinică. zintă că un Dumnezeu... Sub mîinile sale pianul părea aci o harpă dumnezeiască,­ aci^ o or­chestră în care cîntau înseși gla­surile naturii.... După ce sfîrși, nimeni din fa­milia mea nu se mișcă, nimeni nu-i făcu vreun compliment Eü singură, într’un avînt de entuziasm, m ’am repezit spre dînsul și l’am felicitat căldu­ros. Actul meu de politețe, atît de firesc, nu fu deloc pe placul so­crului meu. Mă fulgeră cu pri­virea și mi-a spus în urmă că purtarea și ținuta mea nu erau acelea ale unei prințese regale. Eticheta, — acest soiü de ar­mură de prejudecăți și prostii, aproape întotdeauna comice, *— șî ea sîna­m Căminul conjugal. Am cerut Luizei de Saxa să îmi facă cinstea de a o primi în amintirea vizitei sale. Ea-mi mulțumi și puse lampa cea mică în manșon, cu o bucu­rie copilărească. Apoi plecă repede, spunînd mamei că-o va scrie în curînd, invitînd-o la vila Montauto. Am întovărășit-o pînă la trăsură, i-am­ sărutat mîna, iau ea murmură privindu-mă drept în ochi: — In veci și pentru veci, a ta!... Sttițl ccntisiL’srsa in pa§. il s- 1) Traducere autorizată pentru Re»­mlnia de către societatea în nume colectiv „Le Journal“ din Paris. Orice reproducere interzisă. Plimbare idilică.

Next