Dimineaţa, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 3081-3111)

1912-10-14 / nr. 3094

* Asini IX. —Kn. «M4 - <F F AGENpEl DE PUBLICITATE 'CAROL SCHULDER Ä Comp. Strau* 0©emn«t No 8, Etaj i.—Taieton */4 6-8-10-12 PAGINI Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Bínnoarüe si&ru lui: Str. Sărindar Ro. 11. — București Io.» 1»IO, I PUBLICITATEA it CONCED* TA EXCLUSIV &B08A1ERTE CU PIENI!: i Ca as C«l 8«».— i A luai B»*I 11 ț * l«ml Lrl A.— Pratr* MrSin»inM prețul »»!• Episoade războiul muntenegrean Patru capete pentru un picior. — Regele și răniții. — Baltad­arlî. — Demnitate ereditară. —P lin septu­agenar războinic. — Concurenta Intre tată și Uu.­­ D. P. Benevici, corespondentul u­­­nui ziar italian, povestește epizoa­­de interesante din război și. In lupta de la Decici un tînăr sol­dat muntenegrean a pierdut un pi­cior. Doi infirmieri ai Crucei Ro­șii puseră pe rănit pe un cal și îl transportară la ambulanță. Rănitul își păstrase tot singele rece. Fe­meile cari îl întilneau pe drumul spre ambulanță și felicitau. Și el răs­pundea vesel : — Nu face nimic! Efi am decapi­tat patru turci în schimb. Un pi­cior pentru patru capete, cred că nu e prea scum­p. * Crud corespondentul s'a întors des pe cimpoi de luptă la Podgoria, a găsit acolo un bătrân, atlt de grav rănit la o mină, ni­cit nu mai putea să se miște. Era insă înarmat. Deodată el zări un albanez cato­lic, dezarmat. Atunci 1i dădu pușca și cartușele sale, zicîndu-i: — Du-te și răzbună-mă ! Caută să ucizi cîțiva turc!. Altfel singele meu te va blestema. Mal­som! primi cu bucurie grați­oasa ofertă. El sărută de mai mărite ori pe bătrînul rănit și-i zise, bucu­­cindu-se ca un copt!: — Trag nădejde­­ă mă arat vred­nic de cinstea ce-rrii faci. Ca ’s tuf­o* tii! lui Dumnezeu aim să te răzbun. Scene mișcătoare se petrec de cite ori regele Niki­ta stă de vorbă cu răniți­, li sărută pe tot­ și-î min­gile. De asemenea sărută și morți!. Prințul Mirko ta în spinare pe tra­sd ț­l ce-i găsește în cale, și-i dues în ambulantă. ! * ! Un mare rol joacă Baîracîaril! în războiul muntenegrean. Bairactari! sint stegari!. In timpurile mai vechi erau Iu­­ Muntenegru trei feluri de bairacîarî. Ala­bairac­ar era stegarul gene­ral, care mergea in fruntea întregii armate. Bairad­ar-batalionski era stegarul batalionului. $! Bairad­ar-cere, stegarul regim­en­itului. Demnitatea asta se dădea numai de prinț si ura ereditară. Din cauza tongutiu! timp de pace tot! batrac­ian! au murit, iar acum izbucnind războiul mai tot! aceia care aveau pretenții, ca fii și nepoți, la titlul a­­cesta, s'afi dus la ministru! de răz­boiu­ și la însuși regele, revendicin­­du-sî dreptul. Este însă un balrad­ar care In războiul pentru independentă ,i-a dus pururea steagul la izbîndă și care trăește încă. Este bătrânul! Le­­ko Popovici, azi în virstă de peste 75 de ani. Ce­ în drept afi socotit că te vira­ta asta el nu mai este bun de stegar și fac Înlocuit prin fiul său Marko.’ în momentul plecării trupelor, Le­­ko s’a aruncat la picioarele regelui și i-a cerut voie să vorbească. — Vor­bește, i-a zis regele cu bu­nătate. — Măria Ta ! este dreptul meu sîînt să port steagul L’am moștenit de la părinți­ și străbuni­ me! și î’am dus cu cinste la izbîndă. Acum mi se zmulge dreptul acesta și se dă fiului meu, care mă moștenește ide viii. Dacă nu-mi vii în ajutor, eu mor de durere, Măria Ta ! Regele, mișcat, dădu ordinal ca și bătrînul să meargă alături de stegarul cel tânăr și, din cînd în g fnd, să-l înlocuiască­­ a­ducerea steagului. Bătrînul fu atît de incintat, în­cît începu să joace de bucurie. i=lioitați-va­la =1 I = revista I I Un an 7 lei, 6 luni 4 lei f­i Redacția și administra­ț I­ția str. Sărindar No. 111­1 București* I Domini«* 14 Ovtomieri« 19X3 , xx A.XUXXIX Il ui*rm­ai Dormiți, dormiți, ca să va de**» cu somaț! cel de voci Turcia si Romînia — Ce ar fi concursul Romîniei p­en­tru turci ■— —-------------------- ————~——* Cercurile politice din Turcia au o crudă decepție. Se pare absolut ne­îndoios că ele așteptau ca in mo­mentul izbucniri conflictului general din Ballcani, Romînia să intervie împotriva statelor balcanice, mai cu seamă împotriva Bulgariei. Totul în observațiiile și discuțiile lor arăta această speranță, care,de asemenea­, se răsfrîngea în presă foarte lămurit și strălucitor. Dar războiul s’a dezlănțuit și ati­tudinea Rond­nie­ mi e de loc a­ceea pe care o nădăjduia și turcii. Și ei sînt înciudați, dar nu pot decît să ne privească încă cu multă curtenie și să spere m­ereu că poate lucrurile se vor schimba. E posibil ca interesele României să nu fie puse la foc prin conflagra­ția balcanică? Nu­ cercurile politi­ce turcești nu cred aceasta; iar „Le Jeune Turc“ se întreabă: „Adică, Austria și Romînia o să privească filozofic ește cum Turcia europeană e invadată de armatele aliate ?“ Turcilor nu li se pare posibil a­­ceasta și astfel vedem și unele che­mări indirecte la arme adresate Ro­mfale! Așa „îidam“ ©crie : „Uni! din marii factori actual! care, pentru moment, sînt spectatori și se prepara, este Romînia, care, dacă ar părăsi atitudinea sa tăcută de astăzi pentru a se arunca în con­flict, i-ar imodifica complect și în mod straniu toate fazele. Iată de ce e de trebuință să ur­mărim cu atenție atitudinea luată în ultimul timp de guvernul român. In România, nic!, opinia publică, nicî cercurile oficiale nu stau indi­ferente la fața actualei crize balca­nice, ci îl urmăresc cu cea mai ma­re atenție toate peripețiile. Se simte că Ros&îma se mișcă și că assasul mișcare pare că nea sâ devie o tre­­i sârtie violentă... 1 De altfel, nu încape nici o îndoială că interesele Romfniei nu sînt iden­tice cu ale celorlalte state bal­­­­cani­ce. Dacă ar fi fost altfel, ar fi­­ intrat și ea in alianța. Prin urmare, vocea și acțiunea Roml­iei vor da imediat cu totul­ un alt curs crizei de astăzi, „. Amestecul ei ar fi răul văzut de Rusia, care ar interveni și ea atunci,­­ astfel că pronejdia ar lua atunci și­­ mai mare întindere și a­r amenința întreaga Europă“... Acesta e tonul care domină în mai toate organele presei turcești în pri­vința Romîniei. Turcii par cu tot dinadinsul că au nevoe de concursul Romîniei, poa­te că nu pentru a o ajuta în lupta ■ cu bulgarii, ci mai ales pentru a a­­prinde focul în toată Europa, căci, evident intervenția Rusiei ar adu­­j ce amestecul Austriei și nici nu tre­bue miai mult pentru o conflagrație europeană. 1i Cititi In corpul ziarului IM! Pil­ik­îli Birthi DE PE 1 Ce vrea Austria! — Nu drumul spre Salonic, ci cucerirea Serbiei — ------------—­si———­— viena, 8 octombrie. — Bingima argument pe care-l aduce Austria ca sa poată invoca dreptul ei de a si amesteca in sand lacul Novibazar, este că are interes să-și treacă măr­furile pe acolo, spre Salonic. S'ar fi crezut că în veacul nostru Interes și drept nu sînt sinonime. I­­dealiștii pot constata ca s’au înșelat. E adevărat că interesele celor mici nu atrag nici un drept pentru aceș­tia cu ce f mart e altceva. Vrînd-ne­­vrînd trebue să admitem decî punc­tul de vedere austriac. Dar cel puțin e adevărat pretextul revoltător de bruta) al Austriei căci ea are nevoe de bucățica de pîine a Serbiei? în această privință, depu­tatul ceh­ Kramars, un mare bărbat de stat, oricît și-ar bate joc nemții de el, a spus, nu una din ședințele delegațiilor, adevăruri usturătoare. Austria nu vrea să cucerească San­­giacul, cel puțin așa spune. In 1008, de bună voie și-a retras trupele din el. Prin urmare, celebrul drum spre Salonic, tot prin teritoriu străin, prin Turcia, trece. E de admis că da­că Sangiacul ar fi al Serbiei, aceasta î-ar face greutăți !n transportul măr­furilor? Nici un copil n'o poate spu­ne. Bacă Austria e gata să traterm­e ca armata ei, pentru a menține sas­­fa ea! sub turci, ea atît mai sau!» va țintea Interveni eîsse Serbia, stăpînă pe sanlac, i-ar Snerde calea spre Sam Ionic. Și că Serbia ar risca un razboiu cu Austria, asta n’o crede nimeni Astăzi, cînd­ Serbia se vede urmă­rită la fiecare pas pînă -n pînzele al­be, de acest vecin fioros o ură adln­­că, abea stăpînită clocotește în su­fletul fiecărui strb contra Austriei Dar din momentul ce Austria și-ar schimba politica și ar ajuta Serbia să obție sangiacul, din acel moment sentimentele anti-austriace ar dispă­rut cu desăvîrșire. Fericită că și-a găsit drumul la mare, că a scăpat de centura sufocantă din jurul gîtu­­lui. Serbia nici n’ar avea de­cît ac­cente de recunoștință pentru binefa­cătoarea ei,­­ . ... _____ Altfel, de­sigur că Serbia tot fără debușeul la mare va rărâniea. Dar cît de departe va merge alianța statelor balcanice nu se știe. Și se prea poate ca ea să rănite fapt împlinit și du­pă räzboiö. Și atunci, dacă nu se va putea face războia vamal, cu închi­derea Balcanului ca debușeu pentru Austria, mari pagube o așteaptă pe industria austriacă în acest caz. Cum vedem deci, din argumenta­ția atît de dreaptă a lui Kramars, reese că Austria ar avea chiar inte­res s-o lase pe Serbia să ocupe san­­jiacul; și dacă din contra, o oprește, nu e pentru că are nevoe de un drum liber spre Salonic. Atunci dee ce face ? Pentru ea s’o încătușeze, s’o sufoce din ce în ce mai mult, pînă­ cînd îl va cădea în­ ghiară. Aci e punctul culminant al con­flictului balcanic; aici ne așteaptă pericolul contla grației generale eu­ropene. Și acuma, cu toate asigură­rile de pace din toate părțile, știm de unde pîndește primejdia. — —­ Serbia are bani Corespondentul din Belgrad al zia­rului „Berliner Tageblatt1’ a avut un interview cu d. dr. Milan Șainovici, șeful secției politice a ministerului de externe sîrb. Șaimovici a făcut elogiul armatei sîrbe: — Sîrbii sînt un popor de munte, viguros, viteaz, care intimpina cu În­drăzneală primejdia și nu se va da în­lături, orice s'ar întimpla, pentru că e însuflețit de ideea națională. Vom duce războiul pînăi în pînzele albe. — Dar cît va dura el? — Optimiștii spun șase săptămîni. pesimiștii zic șase luni. — Și cît costă ? — Zilnic 800.000, pînă la un milion de lei. Avem în castel o sută de mili­oane bani ghiață. Spiritul de jertfă e mare, subscripții se fac mereu. ! Mitropolitul ■­ I. Mețiami Cine a luat parte la adunarea ge­nerală a asociației „Astra“ «4 la congresul național bisericesc care continuă și acum la Sibiu, și la­ vă­zul și auzit pentru fartea oară pe mitropolitul loan Mețiatm, — aceas de buna seamă ca a fost captivat de această prea interesantă figură. Și mulți dintre ardeleni de abia fe­­cum și-au putut da seamă ce­tate a­­gență seînteetoare și ce favoare nesecate de energie sînt ascunse și acest moșneag de 82 de ani, cu iar­ba ninsă toată. Prezența acestui ma­re arhiereu­ la festivitățile dfe Șt­­ein, înfățișarea lui impunătoare, se­nină și blindă, a împrăștiat o .atirap ©» •ferii de bunătate, ce a fermecat agr­âștigat întreaga «zistență, la mijlociși episcopiilor, depsior­­lor și oaspeților, mitropolitu­l Me»­țianu pair­ea câ devine mai tinăr, și arunci mi greaua povară a anilor mulți, Ișî Îndreaptă spinarea și cu fata iluminată prinde să vorbească, domol, ca grăit! cumpătat de §*,« îriarh. Vorba lui cucernică ,î plină de 1oc îți arăta cum acest mitropolit, Juos la adînc! bătrânețe,­­stă tocă la înălțimea vreme!, și că e călău­zit de convingeri largi și democra­tice. A st ir­nit mare surprindere șî ■adrorrațiune printre domnii deputați sinodal­ și numerosul public prezent­­ In catedrală, acea parte din cuvin­­t toi de deschidere a congresului na­tional bisericesc, unde mitropolitul Me­tiams ,cu­rte profetic spunea : „Ni sa impune, d-allor, de asta­­ dată să cheltuim mai puțin pentru biserică, pentru ca cu ații m­ai mult să putem jertfi pentru școală, și mai ales pentru școalele primare, totu­ de necesare pentru popor, căci numai așa va putea crește și îîne­­t­­retul nostru, în spirit național și pa­­t­trio­tic, ca să devie folositor bisetic­­ioeî, neamului și patriei". Deși pen­­­­tru aceasta, se cer «târî jertfe, mai ales de la noi­intelectualiî și frun­tașii poporului, dacă vom conside­ra însă că în timpul de acum școa­la este chestiune de viață și pentru poporul nostru, și dacă vom lua, considera că acest popor «e susți­ne pe no! arhiereii, pe di­ev­a­nul! de preo­! și învățători. Intelectuali!, ! comerciant!, profesioniști, industr!« 'aș! și alții, pe cari la viitor numai cu ajutorul învățăturii, ne-ar mai putea susține, atunci vom înțelege că și cea mai mare jertfa ce am pu­ne pentru școală, este prea mică. Căcî la ce măsură vom jertfi, la aceea se va lumina și poporul și a­­poi tot la acea măsură s'ar întări și s’ar putea susține și pe sine și­ pe noi‘‘. Cuvinte de aur sunt acestea, dar în acela­ș timp și o bună lecție pen­tru anumiți, preoți dim cercurile re» neș-ilor Marwira si Lievescu ,— preoți care de un timp încoace se agită, preocupați numai de intere­sele lor materiale. Acesti preoți ar trebui să reflecteze la cuvintele de mai sus ale marelui lor fruntaș și conducător, la datoria lor față de poporul care II susține: g. L. p.i . , a mîROFOLI îm I. METXANG

Next