Dimineaţa, noiembrie 1912 (Anul 9, nr. 3112-3141)

1912-11-26 / nr. 3137

akul IX. — Wo. 3137 1 PUBLICITATEA 1k CON­CEDATA exclusiv # AGENȚIEI DE PUBLICITATE­­ CAROL SCHULDER ft Comp. Strada Doamnei No 8, Etaj I.—Teleton 1­6-8~10-12 PAGINI cele din urma știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Blurourile ziarului: Str. Sărindar No. îl. — București * IBOHARESTE CU PREMII: I Cn an Let 30.—­­ O înot 1*«! 11 ra • luni tei 6.— ■ Pontra iMîn Matr prețul «" Malin telefon"« linii 1 No.t 14/10; 04/73; 14/0% 12/40 Db cb n’avEin Increflsre în noi înșine ? V jf_W­O­N­S­TRU OZ­T­ A TEA HA­«; viii-uimiau m­incimi cu* DIALE­E CAUZA — De cind ați repurtat bulgarii întîia victorie contra turcilor în actualul războiul, se observă la noi o adevărată descurajare, o team­ă de vii­tor care nu se poate ascunde! Mărirea Bulgariei, vic­toriile vecinilor noștri dela sud ne neliniștesc și ne înspăin­întă, s pare că înălțarea vecinilor noștri ar însemna umilirea și îngenun­­chiarea noastră Profesorul uni­versitar Bazilescu scria chiar zi­lele trecute că „o Bulgarie mări­tă, fără ca Romînia să obile compensații. Înseamnă peirea noastră“, iar cunoscutul om po­litic d. C Banu, mărturisia cu multă mîhnire prin revista ,,Fla­­căra“: „Da, eu­ mă tem de o Bul­garie mărită S’ar părea că ptnă astăzi noi nu ne-am bizuit decit pe slăbi­ciunea vecinilor noștri, că în­­­treaga noastră existentă depin­dea numai de această slăbiciune a celor ce ne înconjurați, că sun­tem­ un popor istovit, stors de vlagă, lipsit de entuziasm și in­capabil de ideal, pe care orice primejdie îi înspăimîntă, care nu mai simte în sine puterea de a trăi. Cauza­­ acestei lipse de încrede­­re în propriile noastre puteri stă numai în monstruozitatea stări­lor noastre sociale. Sînt­em singura țară din lume în care un milion de țărani (so­­cotind niupa­î capii de familie) stăpînesc mai puțin de trei mi­lioane de hectare pămînti, în vre­me ce numai o mie de mari pro­­prietarî stăpînesc­ mai mult de patru milioane hectare. In adevăr după o ultimă sta­tistică rezultă că 1.015.302 țărani stăpînesc 3.319 695 h. a., adică în medie cite 3,27 h a. pe cînd 1.503 mari proprietari au 3.001 473 h a. adică în medie cite 1920,33 h. a. de om. Adău­gînd apoi la cifra de 3.001.473 h­a. — in care nu se cu­prind decît pămînturile de mun­că — și pădurile în întindere de vreun milion 200.000 h. a., vedem că deabia o mie de mari proprie­tari st­ăpînesc peste patru mili­oane de hectare. Sîntem deci sin­gura țară din lume în care dis­proporția dintre averi e așa de înspăimîntătoare, sîntem singu­rul stat în care o mie de inși stă­­pînesc mai mult decît stăpînesc un milion de țărani. în asta stă slăbiciunea noastră cea mare și de aceea ne temem așa de grozav de o Bulgarie mă­rită. Și cum nu ne-am teme noi cu relațiile noastre sociale monstru­oase de o țară, care nu are mare proprietate, dar are o țărănime plină de conștiință națională: ca­re la o populație de trei milioane și jumătate de locuitori are 4720 de școli primare, pe cînd Romi­nia la cinci milioane și jumăta­te de locuitori are de abia 4­040 școli, cînd numărul elevilor în Bulgaria e de 300.000 pe cînd în Romînia e deabia de 320.000, cînd în Bulgaria sînt 98 de școlari la mia de locuitori, pe cînd în Ro­­m­înia la o mie de locuitori de abia 52 de copii frecventează șco­lile ?­­Sînt atîtea constatări cari în­tristează și îngrozesc pe cei ce se gândesc la viitorul­­ acest ei târî. Nu mărirea Bulgariei e pericolul cel mare pentru noi, ci dispro­porția extraordinară între pro­prietatea mare și proprietate,­ mică, stăpînirea pământului a­­cestei țâri de o mie de oameni ti vreme ce milioane de țărani se sting în sărăcie, lipsiți de­­ pă­minte de lumină și de conștiința cetățenească. O țară nu se poate niciodată bizui pe o mie de latifundiari stăpînind fiecare mai mult de patru mii de h­. a., pe cînd mili­oanele de țărani n'au nici­­ pămînt de casă. In zilele astea turburi îmbîcsite de praf de pușcă și de singe, gindindume la victoriile vecini­or pe cari îi credeam așa fie slabi la pretențiile noastre și la războiul de mîine nu putem să nu ne amintim și de raportu­rile noastre, sociale anormale, și monstruoase, de împărțirea ne­dreaptă a păm­întulii și de‘sără­cia și întunericul' în cari se zbate cea mai mare parte a populațiu­­nei acestei tari. AL FiUpessn # Lam 2® Noembríe 1913 Cucerirea Hirkiîisei Independența Albaniei Fumătorii Albanezii au fost totd­eauna geloși de independența lor și tot trecutul lor e plin de jertfe­­ sângeroase, de lupte pentru a-și asigura indepen­dența. Skender-Bey între anii 1442— 1486 a scuturat jugul turcesc sub care căzuse Albania în timpul dom­niei lui Ion Kastriota. De atunci i­­storia Albaniei nu e decît un ușir neîntrerupt de lupte, iar poporul al­­banez și-a vărsat sîngele an de an spre a-și recuceri libertatea. La 1821 cînd grecii dau semnalul eteriei, albanezii au fost cei dintîi cari au pus mina pe arme și poetul englez Lord Byron a evi­tat atunci cu mult entuziasm vitejia albaneză. După lupte glorioase au rămas în­să tot. sub stăpînirea turcească de­­­oarece grecii perfizi, vâzîndu-se e­­mancipați, i-au părăsit. In­­ urmaș războiului­­ româno-ruso­­turc din­­ 1877, conș­tiinț­a națională se manifestă cu o extraordinară pu­tere la po­porul albanez. Văzând ,cu congresul de la­­ Berlin, nu ' ia-­in‘­­ cottsMerauift - ‘ çebe Tile Tei“,'' albanezii înființează „Liga de la Prischend“ și pornesc lupta contra turcilor pe cari i-au hărțuit timp de doi ani de zile. De atunci conștiința națională la poporul albanez izbucnește din ce în ce cu mai multă putere. Au început sâ se­ gîndească la o cult­ură albaneză, care să le înles­nească, păstrarea iraționalitateî­i lor, au adoptat un alfabet original, au tipărit­ cele dinții abecedare In limba­ albaneză ș au­­ făcut sa apară la Constantinopol, revista lunară ,Bes­­sa“ La 1881 comitetul pentru răs­pândirea culturei nationale printre albanezi, terorizat de turci, fu nevoit să-și­ mute­ sediul la București , unde apărură cârti didactice, broșuri, că­rți, răspîndite­ în zeci de­ mii de exemplare în­ întreaga­ Albanie. O influență­ imensă a avut asupra poporului albanez, broșura poe ului ■Naim bej Frasexi intitulată: Alba­nia, el­ a fost, ce este și ea va fi. ■“ Broșura--aceasta' ara-.® mece­ áitatea' de a exista un stat albanez inde­pendent. Tot in vremea aceea apar ziare ca: SSdparia (Albania)­,­ Skîțretari (Alba­nezul), BeSsa (Credința), Schipenisa (Steaua Albaniei), Utila (Luminii), Perlîndja e Schipen­sa (Renașterea Albaniei), etc. Odată cu introducerea regimului sune-turc,­ albanezii cari sub Adelul n­arürn, își cuceriseră multe drepturi și se bucurau de favoruri în armată și în însărcinările publice, încep să fie asupriți. Se ordonă dezarmarea generalăl a albanezilor, la care a­­ceștia răspunde cu revoluția. Ei au luptat cu eroism con­ta armatelor turcești trimise spre a-i pacifica și una , dintre cauzele,, căderea junilor turci de la pu pre­adost și ostilitatea elementului, albanez. Popor viguros, de.­o vechime de mii de ani în­ Ti drapa, păstrîndu-și limba și obbiceiurile. ‘albanezii — își vor avea, în. curîr­d..statuia lor. Un co­­„.­.v.a4 la Duranzo mal zilele trecute independența­ Al­baniei și ’ se. .pare .'că toate ' pai­ten­ ie sin’ ai spus­e a recunoa’ște­­ această idee pe Pider fitfc ’...■' ■'­Unt ‘'aîfcsaeîs"’... nu se îmbolnăvesc de holer Așa susține cel puțin savanți: ■M. Wenek într’un raport pe care o reproduce „La Gazette des Hôpi­taux". Dr. M. Wenck afirmă ca­ ti­tanul e cel mai eficace remediu pre­ventiv contra holerei. în timpul­ ul­tim­ei epidemii de holeră, la Ham­burg s’a’constatat că nici unuul di’ lucrătorii dela fabrica de țigări n’a fost atins de teribila boală. Mult dintre ei locuiau totuși în case îi cari s’au declarat cazuri de holer-Mai mult decit atlta : în­ apa. In­trebuințata în fabrica, de țigări for­foteau,microb­i holend,și totuși îi nici o­­ țigare nu s’a putut găsi mă­car un microb. Dr. M. Wenck a mai constatat că fumul de tutun omoară­ în mai pu­­­țin de cinci minute toți microbii ho­lerici aflați în­­ salivă.'; : - - ■ • Declarațiile d­­in situl Amarai Despre prințul Amatani s’a timp. Se știe că el este func­ționar superior în ministerul de comerț și industrie din Peters­burg, unde e delegat cu co­menzile speciale ale acestui de­partament și reprezentantul so­cietatei ruse din Odessa pen­tru navigația de Dunăre. În această calitate prințul Amatuni a fost delegat de so­cietatea de navigație să facă un studio economico-industrial în țările balcanice și Romînia. El și-a început călătoria cu ci­te­va zile înainte de începe­rea mobilizărilor în Balcani, iar cînd ajunsese în Belgrad, răz­boiul aliaților era declarat. Terminîndu-șî misiunea cu care fusese însărcinat, prințul Amaturi s-a înapoiat la Peters­burg, unde fiind solicitat de un redactor al ziarului „Novoe Vremea“ i-a acordat un inter­view sehițîn­d situația politică din țările vizitate. Vorbind de Austria, prințul arată că această țară încă de la începutul războiului păstrează o atitudine dubioasă și nu în­cetează de a se înarma la gra­nița Rusiei. Faptul chiar că Au­stria a mobilizat nu ne îndrep­tățește să credem că ea va re­curge la războiu, ci mai curînd Austria prin această măsură caută sa facă demonstrații spre a-și putea ajunge anumite sco­puri. Interesante sînt părerile ce și-a exprimat prințul Amatumi asupra relațiilor dintre Romi­­nia și Austria, iată ce spune prințul: „Cabinetul din Viena se stră­­duește de mult să atragă în hora austriacă și Romania, dar aceasta nu se decide la un ast­fel de pas și cu toate relațiile de prietenie existente între cei doi monarhi, pînă azi nu s’a făcut această apropiere. Romî­nia, după cu­ sînt informat, se găsește la o răspîntie și nu știe ce drum să apuce — cel spre Austria, sau cel spre tarile bal­canice. Trebue să se observe că și Romînia a grămădit for­te armate spre granița noastră: „înarmările acestea din Ro­mînia se fac în vederea unor complicatiuni, cari în momen­tele de față sunt foarte posibile si tot aceleași motive fac ca Europa întreagă să fie cuprin­să de frigurile unui război și ge­neral“. Rusia ! și Austro Ungaria Rivalitatea care se manifestă astăzi intra aceste două imperii spune în grea cumpănă soarta în­tregii Europe. Dintr’un moment In altul ne poate surprinde un­­ ră­zboiö între ele, care ar deschi­de un formidabil mormânt pen­tru popoarele europene.­­ Prin atitudinea lor în actualul Hizboiu din Balcani, Rusia și Austro-Ungaria spar’că nu caută altceva decit motiv de a se încăe­­>a între­ ele ,și de a provoca un măcel general. Una, lucrînd pe sub mină pe îngă aliații din Balcani, iar alta prijinind Turcia, ele vor ajunge a un conflict­ direct ântre dinseîe t că nu­ rezolvare nu va putea să ie alta decit calea armelor. ■Diplomația austriacă nu poate ■­­­ teiste ca ”O puterb­e europeană' să­­ se opună planurilor, ce urmă­­rește In Orient, cea rusă nu poa­­­te ierte austriacilor desele suc­­ese dobindit'O',de­­ aceștia în daun­­­a prestigiului ■­ diplomației ’ ru­­•pșfl. Rusia caută, să câștige terenul,­ierdut, dar în această năzuință >a se lovește de Austria. • Cum Insă această țară repre­zintă, mai mult .’.o confederație ■’■lavă, deci un imperiu cu un , :dea­l .național,, Rusia a căutat prin­ toate mijloacele să provoace curente slavo­file p­rin Austria­ și să infiltre între­ slavii din impe­riul habsburgic tendințele unei confederațiimî.a .tuturor popoa­re!«^ sistai.« ...­­ v Vb

Next