Dimineaţa, ianuarie 1913 (Anul 10, nr. 3171-3200)
1913-01-28 / nr. 3197
Anal X. — No. 3197 — O PUBLICITATEA f CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj 1 — Telefon ». Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Biurourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București Un an Lei 2».— 6 luni Lei 11 Stinul lei 6. — Pentru «Irälname prețul este Indult Ce unesc altenii ! _— Cum au cîștigat bulgarii sprijinul grecilor și al sîrbilor Astati’ au reînceput războiul. L’au reînceput împreună tot așa cum l’au pornit împreună. Firește că nici grecii, nici sîrbii n’au acceptat să reintre în campanie fără să aibă motive puternice pentru aceasta. Și este clar pentru oricine că au tendința de-a oferi bulgarilor Adrianopolul, împinge pe aliați la sacrificiile războiului. Sunt precedente edificatoare în această direcție. Salonicul l-au luat grecii prin surprindere tocmai cînd bulgarii tratau predarea orașului în suria lor. Sîrbii se agită pentru păstrarea orașelor ocupate de ei și rîvniite de bulgari. Aceasta dovedește că, cu tot acordul care se manifestă la suprafață, persistă între aliați neînțelegeri cari spre a fi înlăturate numai pentru moment chiar, trebue să intervie înainte de fiecare acțiune importantă este un acord special. Un astfel de acord a trebuit să întervie între aliați și înainte de reînceperea ostilităților. Fără acest acord sîrbiî nu ar fi aruncat în gura tunurilor turcești zeci de mii de oameni la Ceatalgea, Adrianopol și Galipuli. Nici grecii, cari știu cîtă nevoe au pentru salvarea demnitătelor să șî cruțe armata de încercarea războiului, n’ar fi trimes trupe la Dedeagacî ca să sară în ajutorul bulgarilor. V * Bulgarii nu urmăresc numai Adrianopolul. Aspirațiile lor trec mult dincolo de avantajul de a dispune de un oraș mare cum este vechea capitală a Padișahilor. Tendința lor este să devină o țară întinsă cu legătură deschisă cu lumea din afară; ei vor să realizeze o Bulgarie mare care să se întindă de la Dunăre la marea Egee. Bulgarii mai urmăresc ceva: ei vor să și întărească și să-și asigure ceea ce a fi cucerit cu prețul autor sacrificii. Ei urmăresc să stăpînească și o parte a coastei mărei de Marmara slăbind prin aceasta stăpînirea turcească asupra Dardanelelor. Bulgarii, realizind această tendință a lor, își pregătesc în chip sigur viitoarea stăpinire desăvîrșită a celei mai importante porțiuni europene. Pentru realizarea acestor tendințe bulgarii vor fi siliți să facă numeroase concesiuni sîrbilor și grecilor. In cazul cînd războiul se va isprăvi și de astădată în favoarea aliaților, sirbii își vor întinde stăpînirea pînă în inima Macedoniei, pâstiind orașele pe cari le-au ocupat, deși nu cădeau, după înțelerea dintîiu, în sfera sîrbească. Grecii îșî vor întinde stăpînirea la nordul graniței lor de azi, vor rămîne stăpînii Salonicului și ai insulelor ocupate. Bulgarii, întinzîndu-sî granița la sud pînă la marea de Marmara și marea Egee, stăpînind și Adrianopolul care nefiind în mîna turcilor nu va mai fi un pericol pentru el, nu vor maî avea motiv să se opună dorințelor sîrbești nicî celor grecești. Aliații cari n’au pornit războiul pentru triumful unei idei, ci pentru satisfacerea propriilor interese, nu l’ar fi reînceput dacă n’ar fi intervenit această socoteală de oameni practici. Nici sîrbii, nicî grecii nu s’ar fi simțit datori să facă noul sacrificii numai pentru a cuceri Bulgariei Adrianopolul, sau numai pentru satisfacția de a fi impus Turciei conditiunî umilitoare. Nouile conditiunî in care aliatii ar dori să indice pacea sunt nouă dovezi că ceea ce regele Ferdinand a numit cruciadă n’a fost decit pornirea războinică încolțită în suflete setoase de dorul mărirea. Fiecare din aliați a drămuit jertfa pe care trebue s-o aducă în război și. Pentru fiece soldat sacrificat, pentru fiece ban cheltuit aliații lor o palmă de pămînt mai mult. Ei n’aîi făcut doar jertfe neutru o idile ca să nu fi precupețit ultimul ajutor de care are nevoe Bulgaria de la aliații ei. ■ iii. ^— M. Sărăteanu 6-8-1CM-2 PAGINI Atentatul din India Cu toate că liberalismul englez a căutat să ușureze cit mai mult dominațiunea engleză în India, totuși, în populația indigenă nu se poate stinge ura contra stăpînitorilor și de multe ori înalții funcționari englezi au scăpat ca prin minune de cursele și loviturile conspiratorilor indieni. Actualul vice-rege al Indiei, lordul Hardinge, n’a fost însă așa de fericit- Venise la Delhi, noua capitală a Indiei. I se pregătise o primire somptuoasă. Un cortegiu strălucit trebuia să-l ducă la noua sa reședință.Vice regele și soția lui luaseră loc într’un luxos baldachin, așezat pe spatele unui elefant. Dar cînd cortegiul trecu pe un bulevard, un om asvirli o bombă de pe un acoperiș. Viceregele fu rănit la umăr, doi din însoțitorii lui fură uciși. Lordul Hardinge, după o lungă suferință, a scăpat cu viața, dar cu un brat paralizat. Atentatorul a rămas necunoscut, deși au avut loc cercetări îndelungate. Viceregele rănit cu o bombă Importanța luptei de la Galipoli A fost o surprindere că armata bulgară a întreprins o puternică ofensivă contra trupelor turcești din peninsula Galipoli Acțiunea aceasta trebuia să intervie Armata turcească concentrată în peninsula Galipoli constituia o mare piedică pentru acțiunea contra liniei Ceatalgea: într’adevăr, dacă armata din Galipoli compusă din vreo 35 de mii de soldați turci ar fi încercat să îa ofensiva și părăsind peninsula ar fi atacat trupele bulgărești de la Ceatalgea, lupta bulgarilor contra armatei principale turcești ar fi fost periclitată. Lupta contra forțelor turcești din Galipoli a fost așadar impusă de nevoia de a asigura libertatea acțiunea armatei bulgare la Ceatalge Numai cînd armata turcească din Galipoli va fi cu desăvîrșire distrusă și cînd peninsula va fi ocupată de bulgari, trupele bulgărești de la Ceatalgea îșî vor putea îndeplini misiunea. Peninsula Galipoli în mîna turcilor în timpul războiului periclita acțiunea bulgară și din alt punct de vede reeadierea turcilor posibilitatea de a debarca liber rezervele din Asia mică. In lupta care s’a dat pentru desăvîrșita distrugere a forțelor turcești din Galipoli, flota grecească putea ușura mult acțiunea aliaților Ea ar fi putut încerca debarcarea de trupe în peninsulă sau în apropierea ei Aceasta, firește, numai în cazul cînd grecii nu ar fi ținut pînă la sfirșit să-și cruțe forțele Lupta în peninsula Galipoli are mai mare importanță ca aceea de la Adrianopol. Contra peninsulei, bulgarii, cu ajutorul sîrbilor și grecilor, trebuiau să ducă o luptă tot atit de aprigă ca și la Ceatalgea. Războiul îl va decide nu rezultatul pe care îl va avea bombardarea Adrianopolului, ci soarta pe care o decid armele întîiu la Calipo, și apoi la Ceatalgea. Numai după ce turcii sînt respinși din peninsula Galipoli, acțiunea contra liniei Ceatalgea poate începe cu șansele dorite de aliați. Atît timp cît aceasta nu s’ar întîmpla, triumful final va fi tot atît de depărtat ca și la începu VRUTE ȘI NEVRUTE Să se isprăvească odată! Presa franceză ne atacă cu vehementă, ea are o atitudine cu totul dușmănoasă față de revendicările noastre externe. Ziarele engleze ne insultă cu epitetele cele mai drastice, in aceeaș chestiune. Ziarele rusești vorbesc de o prefacere a României in gubernie rusească ! Austria ne trădează, iar Germania nu ne susține ! Busmant sau neprieteni pretutindeni Ar trebui, deci, să ne arătăm și noi colții tuturor acestor neamuri și să le facem și noi cu mai mult rău. Haideți să le boicotăm.... literatura ! Să nu mai lăsăm să pătrundă la noi nici o carte franțuzească, engleză, rusă sau austriacă să nu le mai jucăm nici o piesă de teatru să nu le mai răsfoim ziarele să rupem orice legătură intelectuală intre noi și el. Să ne mulțumim cu puținul pe care-l avem care e al nostru, rodul muzicel și al geniului nostru. Cum vom vedea vreo carte engleză la vitrina vreunei librării sau vreo piesă franceză pe scena Teatrului National, să dăm fuga și să publicăm in ziarele noastre de pildă informația următoare: „Printre studenții universitari din Capitals se observă o mare agitație din cauza hotărîrei directorului Teatrului National de a reprezenta piesa ungurească „Fracul". Bineînțeles putemi face o schimbare neînsemnată : în loc de ungurească puneți franceză, engleză sau germană, e același lucru: toți ne sint dușmani, prieteni ne suntem numai noi, să trăim numai cu noi înșine. Orbit de genială ar fi opera literară străină care ar căuta—infama! — să escaladeze zidurile uriașe ridicate de supărarea noastră, totuși n oi să stăm de veghe și să luăm de git dacă va reuși să se strecoare în cetatea noastră. Să primim, aci, la noi numai literatura prietenilor noștri. Dacă azi vom încheia o convenție pentru exportul scindărilor cu Muntenegru, să deschidem largi brațele magnificei literaturi a acestui regat. S'ar putea prea bine să primim dovezi de simpatie din partea Marocului, Boliviei sau Indochinei, cu literatura acestora deci să ne hrănim sufletul. Nimic de la dușmani, studenți să stea vecinii neadormiți și „să se observe printre ei o mare agitație din cauză, etc., etc...Aceasta e adevărata cale pe care trebue, s’o urmăm. Pînă cînd lașitatea de a te cultiva cu talentul și geniul francez, maghiar, german sau englez ?! Să se isprăvească odată cu această rutină Waglaila. Luni 28 Ianuarie 1913 Funcționarismul Și enteza electorală Cu ocazia constituirei ministerului Briand, ziarul „La Dépéche”l reamintește diferitele obiceiuri ce însoțiau altă dată în Franța schimbările de guvern. Intre alte obiectiuni în timpul Restaurațiunea era și acela de a da afară, odată cu schimbarea ministerului, pe vechii funcționari și a-i înlocui cu partizanii noului regim. Asta se întîmpla în Franța dintre anii 1815 și 1830. Și totuși ziarului din Toulouse i se pare extraordinar de revoltător, că au putut să existe cîndva în Franța oameni și guverne cari să tolereze ca fiecare post să aibă de fapt doi titulari : unul care aștepta să plece odată cu venirea unui nou guvern și altul care ardea de nerăbdare să-i ia locul, odată cu venirea „alor săi“ la putere Ce-ar zice ziarul francez dacă ar ști că la noi, nu la 1815, dar chiar acum cîțiva ani schimbarea tuturor slujbașilor statului odată cu venirea la putere a unui nou guvern, era un principiu de guvernămînt. Se înlocuiau nu numai funcționarii, dar, chiar portarii și uișierii ministerelor, întreg personalul administrativ și pînă chiar și sergenții de oraș. Fiecare partid venea la putere cu ceata sa de agenți electorali cari trebuiau neapărat plasați în posturi ocupate de partizanii partidului advers. Din fericire astăzi stăm mult mai bine, deși rușinea înlocuirii funcționarilor numiți de guvernul precedent, n’a dispărut încă cu totul din moravurile noastre. Sînt încă administrații : primăriile, prefecturile, polițiile, avocaturile statului în cari personalul se primenește odată cu schimbarea guvernului Cit sintem însă departe de vremea cînd odată cu venirea la putere a unui nou guvern, curgeau și decretele de destituiri și de numiri, cînd pentru a ocupa sau a rămîne într’un post se cerea ca singură condiție aceea de a fi înscris în clubul partidului care era la putere. * De cîțiva ani s’a găsit un alt mijloc pentru a satisface clientela electorală : nu se mai dau afară vechii funcționari, ci se crează posturi noul. Fiecare guvern, fiecare ministru mai încarcă budgetul statului cu încă cîteva milioane și se numesc astfel în posturi din nou create partizanii noului guvern sau noului ministru. S’au creat astfel sute de posturi inutile, s’au împănat ministerele și administrațiile publice de funcționari cari n’au ce face, s’au inventat posturi încît se poate vorbi astăzi la noi cu multă dreptate de plaga funcționarismului. Și cînd mijloacele budgetare sînt totuși insuficiente, se găsește soluția așa de comodă a diurnelor. Sînt la noi administrații publice in cari figurează mai mult! funcționari diurniști, decît budgetari. Imediat ce se prezintă un nou postulam care „trebue neapărat satisfăcut“, i ss crează o funcțiune plătită cu diurnă, de multe ori din fonduri cari ar trebui să aibă cu totul altă destinație. Și astfel devine funcționarismul pentru a satisface interesele politicianilor, un adevărat parazitism și în loc de a avea numai numărul necesar de funcționari pe cari să’i plătim cu salarii cari sa satisfacă cerințele vieții, introducem în administrația statului un număr înspăimîntător de flămînzînt maî mulți și cît mai prost plătiți. Al.