Dimineaţa, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 3531-3560)

1914-01-15 / nr. 3544

* Artad­ XI.—no. so**— O în mis si gress AFACERILE GUVERNANȚILOR DUC LA RESTRÂNGEREA LIBER­TAIEI PRESEI fn Ungaria este la ordinea zilei preocuparea guvernului de a res­­trtnge libertatea presei. Cu puțin cu opinia publică indignată de afa­cerile necurate în care erau amestecate diferite personalități politice de frunte. Fostul prim­­m­inistru Lukacs, se dovedise că a abuzat de situația sa oficială ca să stoarcă sume mari de bani in folosul său sau al partidului său. Acela care, du dinții, dăduse de i­­fere afacerei și denunțase tărea pe cel pătat, fu dat judecăței. Dar pre­sa independentă ungureasca îșî luase din timp sarcina de-a împie­deca mușamalizarea afacerei sau condamnarea celui ce făcuse ope­ră de om cinstit denunțînd necins­te fostului prim ministru. Adusă în­­naintea Justiției, afacerea s’a termi­nat cu achitarea celui dat judecate. Erau atîtea dovezi că acuzațiunile împotriva lui Lukacs au fost drep­te, nicit nici chiar judecătorii de miniștrii numiți, n’au­ putut da cer­tificat de cinste fostului prim mi­nistru de necinste vinovat. Intîmplarea a fost neplăcută gu­vernanților unguri. Și decit să se dezbare de obiceiuri urîte și necu­rate, au preferat să aducă o lege pentru îngrădirea libertatei presei. După guvernanții unguri nu scan­dalurilor in sine trebue să se pună capăt, ei denunțarea lor, * m ítt ungaria­, aducîndu-se proectul de restrîngere a libertăței presei, guvernanții au dat ca pretext unele părți vulnerabile ale gazetăriei mo­derne. Și în Ungaria s’a vorbit de asa­narea presei. Vorbeau de asanarea presei tocmai aceia cari, cu cîteva luni înainte, au umplut coloanele gazetelor cu afacerile lor scanda­loase. Vorbeau de asanare, partiza­nii­­ oamenilor politici dovediți că au­ acordat confesiuni in schimbul u­­nor bacșișuri grase, de milioane de coroane. Ei uitau că în lagărul lor tronează necinstea și că in cuprin­sul vieții partidului lor se întinde iar de sfîrșit lanțul pătat al afaceri­lor necurate. Și, totuși, oamenii a­­ceștia cutezau să afișeze preocupa­­rea dezinteresată a asanărei unui tărîm de activitate, care, nici în cel mai rău­ caz, n’a fost niciodată și nicieri coborît la nivelul politi­­cianizrmului caracterizat prin aface­rile fostului prim-ministru Lukacs-Trebue reținut că tocmai atunci când se produc și unde se produc afaceri ca acelea ale fostului prim­­mii­istru maghiar Lukacs, guver­nanții se gîndesc să asaneze presa. Ceea ce ascund guvernele sub a­­­cest paravan a­l asanăreî este înă­­­bușirea libertatei presei și mai cur, seamă preîntâmpinarea posibilitate­a de a se mai dezvălui afacerile ob­­­j Ociitorilor veroși. A fost o vreme cînd ideile preo­cupai pe guvernanți. Pe atunci e­­rau urmărite ziarele cari propa­gau­ anumite idei. Astăzi cînd gu­vernanții sînt preocupați de afaceri este firesc lucru să urmărească pre­­­sa care dezvăluie necinstea poar­­ta altorio ®. * I­m­m De cînd a venit la putere guver­nul liberal, se tot vorbește și la noi de intenția lui de a „asana“ presa. Bănuiala aceasta nu este de loc măgulitoare pentru noul guvern. Fără să vrem, suntem­ puși în p­ozițiunea de a compara situația de la noi cu cea din Ungaria- Fără să vrem ne gîndim la trecutul oa­menilor politici cari se poartă cu gindul să restrîngă libertatea pre­sei și tot fără să vrem dăm peste cazurile cari confirmmă concluzia noastră: cînd se produc și unde se produc afaceri de-ale guvernanților, guvernele se gîndesc la „asanerea“ presei. Pare o lege întronată în vremurile noastre de corupție și perfidie... O lege pe care nelegiuiții o consacră ca armă de guvernare. M. SĂRATEANU 6-8-10-12 PAGINI Klerourt 15 ianuarie 1914 Moartea Negusului Abisiniei — Menelik II — într’o țară depărtată, pe țarmul răsăritean al Africei, la bătaia va­lurilor oceanului, în Abisinia, a domnit zeci de ani un împărat pe care supușii îl adorau ca pe un zeu. Se închinau înaintea lui supușii și străinii cari se apropiau de el spun că negusul Abisiniei Menelik, a fost un om mare, mare prin inteligentă și puternic prin voință., Își cîrmuia poporul nu după legi ca ale noastre alcătuite după fră­­mîntări și lupte,­ ci după obiceiuri și datini și supușii eraui mulțumiți­ Și supușii îl pling și spun că s’a înălțat în cer și că tronează și acum după ce a auzit și Coroana o poar­tă altul. Așa și-l­ închipue supușii săi negrii, etern stăpînitor. Avînd o educație deosebită, cu­­noscînd civilizația altora, el a încer­cat să transplanteze și în țara sa ceva din bunurile străinilor înain­tați. Dar acești străini înaintați au voit să-l înfrîngă și s’a pornit răz­boi mare. Menelik n’a voit să se plece și cu ei supușii­ săi au opus rezistență civilizației ce voia să se supună prin sabie și foc. S’a vărsat sînge mult. Prin deserturi șerpuiau dîre de sînge. Pe nisipul cald al pu­stiului se încinseseră, bătălii cari au rămas neuitate- Amintirea lor. tră­iește și azi în Italia, țara care voia cu orice preț să stăpînească Abisi­nia. Menelik nu a fost supus — deși civilizația europeană reușise să ru­pă o fîșie de păm­înt din trupul Abi­­siniei-Pe tronul lui Menelik II, negusul Abisiniei, s-a urcat moștenitorul sau­ Acesta găsește un drum bătut, o țară bine îndrumată și pe temelii solide puse. Amintirea lui Menelik II nu se va șterge ușor. El a adus o viață nouă în țara sa, îndrăgostit de progresele civili­zației europene, deși această civili­zație a tăbărît odinioară cu tunul asupra tărei sale, Menelik Îi a lăsat urmașului sail o politică în care cul­minează străduința pentru progres. Starea de spirit In Bulgaria Sunt foarte interesante de la o vreme ziarele bulgărești. Amărăciunea și durerea care a cuprins pe bulgari în urma teribilu­lui lor eșec, reiesă din toate artico­lele. Iată de pildă în ce fel salută a­­nul nou ziarul 1‘Echo de Bulgariei „Un an fericit. — Ce râu ar suna în momentele de față la urechile bulgare această formulă banală de urări . Ce an fericit se va putea oare ura văduvei al cărui bărbat se odihnește sub una din numeroasele movilițe care cocoșează pămîntul Trade­, fa­miliei al cărei fiu a dispărut in ma­rea văltoare națională, sau din care tatăl a pierit lăsînd în jurul cămi­nului un gol ireparabil? Ce urări de fericire n’ar fi o iro­nie pentru cetățenii a căror patrie a fost așa de aspru umilită și micșo­rată după un război din cele mai glorioase? Curaj și răbdare, iată urarea care convine mai bine, anul acesta, po­porului bulgar și nefericiților ma­cedoneni refugiați în Bulgaria. Aceștia din urmă merită mita noastră, expuși tuturor suferințelor morale și fizice, el așteaptă cu ne­liniște întoarcerea unui timp mai propice pentru a încerca să-și refacă un cămin pe pămînturile devastate de război. Să nu se urăm deci un an fericit, dar să­ I ajutăm, după mijloacele noastre, să străbată într'un chip su­­portabil rigorile iernei și să facem urări ca să-și păstreze energia nece­sară pentru a se reconstitui pe baze solide í­oua și viitoarea mare Bul­garie“. E de notat că Echo de Bulgarie este organul ministerului de exter­ne, asa că cele exprimate in arti­colul de mai sus au o semnificație deosebită. W. NUVELELE „DIMINEȚII“ Cîntec ițe B. NEMȚEANU Foaie verde, poamă acră, Chiar și-un an de-ai mai trăi, Puișor de mamă soacră, Zău, că nu m’aș năcăjii Ba, de-oi da de părăluțe, Cum îmi ești tu mie dragă, Am să-ți torn niște căsuțe. Să se mire lumea ’ntreasă­ Case mari și văruite, Geamuri mici și cu zăbrele Și cu garduri ghintuite — Să nu intre hoții’n ele... Și ca nimeni să nu-ți strice Liniștea și voia bună, N’am să ți­ le fac aice, Pe pămînt — ci tocma ’n lună î­ B. Nemtearra GÎNDURI SIMPLE Fără plictiseală! Primesc următoarele 5 — „Să-mî datî voe să răspund un cuvinte! d-reî Pietricica din Galați care vă scrie că una din cauza scă­derei căsătoriilor ar fi egoismul băr­baților cari nu vor să se însoare fără zestre. Bani, bani și iar bani! Dar oare s’a întrebat gingașa corespon­dentă pentru ce sîntem atît de mate­rialist! ? Să-mî permită a spune o vorbuliță adevărată. Mai toate d-rele, săracă sau bogată, cultă sau ba, iubesc luxul, flirturile-moda ! E­­conomia, gospodăria „conștiente de­­ adevărata lor situație ? Doamne pă­zește î­ți vedeți cînd o fată este așa, nu are decît un pas pentru a merge pe drumul nepăsărel și al imoralita­te! De aceia dacă ’i place moda și nu cunoaște gospodăria cu toate econo­miile și greutățile ce se cer pentru a conduce o căsnicie, cel puțin dacă are zestre, cu venitul acelei zestre !șî va putea satisface curiozitățile și cerințele modei. Cauza acestor rele este educația dată de părinți. Edu­cația este cauza acestor defecte. Pă­rinții, mamele mai ales ar trebui să cugete asupra acestor neajunsuri'1. I. Dinculescu — Subsemnatul zice numai­ rezon și alivoar, fiind­că altfel se supără nenea Nae paginatorul. Stan Bolovan

Next