Dimineaţa, iulie 1920 (Anul 17, nr. 5022-5049)

1920-07-15 / nr. 5035

< Pe la mijlocul lui Noembrie 1919, armata română de ocupa­­țiune, evacuând Budapesta, s-a retras treptat, treptat și din res­tul Ungariei. Odată cu retragerea trupelor române a fost adus din Ungaria și materialul rechiziționat a­­colo. Multe din obiectele rechi­ziționate au fost repartizate și plasate la vreme și in locurile cuvenite. Au rămas încă în mijlocul drumului sute de mașini, în va­goane de marfă, descoperite, aș­teptând noul stăpân, noua­ fa­brică unde să fie așezate. Sunt opt luni acum, de când au fost aduse aceste mașini din Ungaria și cine străbate astăzi Ardealul, din Cluj spre Brașov, e surprins, văzând la diferite stații numeroase vagoane cu ma­șini de tot soiul, cu franmente dintr’o mare fabrică de muni­­țiuni, dintr’o moară, sau din­tr’o fabrică de sârmă, etc. ex­puse ploiei și intemperiilor vre­­mei, — ruginite, — bune pen­tru a fi vândute ca fier vechiu. Mașinele acestea reprezintă o avere de milioane. Naște întrebarea : Nu are ne­voie industria românească de a­­ceste mașini ? De ce am­ fost a­­tunci rechiziționate de la ungurii? Numai spre a pricinui pagube maghiarilor ? Dar avem motive să credem că industria țării noastre are mare nevoie de mașini de tot fe­lul, după ce în timpul ocupațiu­­‘ nei, a fost adusă îmi‘lui hal de decădere, prin rechiziționările făcute de nemți, austriaci, un­guri și bulgari. Nu e păcat așa­dar, că atâtea bunuri materiale stau în mijlo­cul drumului descoperite, fără adăpost, fără stăpân, așteptând ca factorii competenți să ia în fine o hotărâre și în această pri­vință ! De câte o­ri am­ făcut drumul în tren dela Cluj la București, mi-a fost tirat să aud de la călă­tori aceleaiși regrete și aceiaș in­dignare contra indolenței auto­rităților, contra tembelismului oriental al­ factorilor autorizați, cari privesc impasibili la acea­stă avere națională care se pră­pădește, de la fabricele din Gyor, din Bu­te până ce toate mașinele aces­tea scumpe, au fost demontate de la fabriicele din Gyor ,din Bu­dapesta, din Újpest, din Csepel, etc. și apoi transportate în Ar­deal — și acolo au fost lăsate în voia întâmplării, înțeleg, ca ’n primele luni, ale evacuării­, să fi dăinuit această situație, până ce autoritățile mi­liare care­ au adus aceste bunuri, să se fi înțeles cu forurile civile ce destinație să se dea acestor mașini. Dar se împlinește acum anul, și mașinele tot așteaptă în ploaie, sa le vie rândul să intre iar în funcțiune. In vremea aceasta concetățenii noștri un­guri călătoresc și ei cu trenul în Ardeal și văd și ei ma­șinele acestea fără stăpân. In fața noastră se rețin dela orice comentari Dar în privirea lor, putem piti mânia și amărăciu­nea, că i s’au luat din Ungaria averi <3­e milioane, numai ca să se risipească în vânt­uirea, nu­mai elita, răzbunare, numai din dorul de a cășuna pagube țării învecinate. De aceia, chiar de ochii turned străine, ar fi momentul suprem, să se coboare aceste mașini de pe vagoanele descoperite, de marfă, și să fie duse la fabrici, în ateliere,­­ acolo unde pot fi reparate și întrebuințate. L. P. Mmm avea pâine SHini. Direcțiunea aprovizionărei a regle­mentat fabricatiunea păinei, impunând morarilor si brutarilor noul conditiuni pentru măcinarea făinei si fabricarea păinei, cu începere de la 1 August. Vom avea astfel 3 calități de făina: prima destinată anume pentru fabrica­rea patiseriilor, a doua pentru pâinea de calitatea întâia si a treia pentru păi­nea de calitatea doua. Precum se vede aprovizionarea n‘a admis sistemul cerut de majoritatea populațiunei din Capitala, de a se con­­suma o sini­e.-P calitate de pâine: tipul unic, care din experiențele de pe vre­mea primelor luni după ocupațiune era o pâine gustoasă, eiiină și pentru toa­tă uimea­la lei. Nu credem că noul sistem, care nu face decât să păstreze vechea formă a celor două calități, cu modificare ln măcinatul fainei, să schimbe ceva în lipsa de pâine de calitatea a doua, de care se plânge populația nevoiașă. Ceea ce trebue să supravegheze apr­o­vizionarea este proporția celor doua categorii de pâine, ținând in seamă că pâinea de calitatea a noua, fiind mai eftinâ, este mai căutată de mulțimea consumatorilor. Până acum proporția dintre cele 2 calități a fost preponderentă de calita­tea jimblei și marele public a fost silit să consume pâine de calitatea întâia, lăsându-se ca tocmai cantitățile mici de pâine neagră să fie speculate, tn dauna celor săraci. A doua greșeală a nouei ordonanțe este aceea privitoare la pedepse. Intra­devăr regulamentul se mărginește sa dea contravenienților amenzi. Dar ori­cât de mari ar fi amenzile, s’a dove­dit că ele nu sperie pe speculanți. Ci căi contravenientul plătea amenzi mai mult cu atât căuta metode nou de a specula spre a se despăgubi de a­menzi Găsim că e locul să se aplice peder­se mai grele, precum ar fi închisoa­rea, închiderea morei sau brutăriei­­, confiscarea fătinei sau a păinei.­­ Trăsduc sa se termine odată cu acei ce trăesc furând banul publicului. Lo­cul lor e la pușcărie. V. SC. i înarmarea ungurilor Ca toate hotărârile tratatului de pa­ce, Ungaria continuă a se înarma. Autoritățile militare superioare din Ardeal­ au fost recunoștiintate despre aceasta. Numai la granița dinspre România, ungurii au mascat cam între 25-30 de mii de oameni. Guvernul maghiar a dat ordin, lan­sând și manifeste pe străzi ca toți ti­nerii n­ăscuți în anii 1895-96, 97, 98 și 99 să­ se prezinte la recrutare. Ei vor fi încorporați chiar în toamna anului cu­rent. Paza orașului la Budapesta se face numai­ de jandarmi. La frontiera noastră ungarii conti­nuă să construiască linii de garaj cu rampe. Toate cele de mais sus au fost adu­se la cunoștința guvernului de d. gene­ral Rășcanu, ministrul de războiu. ReisitatBi pliidlilji lii Berlin. __ Presa germană reprodu­ce rezultatul plebiscitului în Prusia de est și vest. In totdeauna a fost convingerea că Germanii vor eși vic­torioși din plebiscit, însă nimeni nu s’a așteptat la o majoritate atât de covârșitoare c aceea rezultată acum. 99 la sută din voturi în Prusia de vest au fost pentru Germania și nu­mai 8 la sută pentru Polonia. In Pru­sia de este 98 la sută voturi pentru Germania și numai 2 la sută pentru Polonia. In districtul Stuhm din Pru­sia de vest, unde germanii nu aveau atâta nădejde, au obținut totuși 18 mii voturi față de 5300 voturi polone. Votarea s-a efectuat în toate distric­tele fără tulburări și incidente se­rioase. Această reușită trebue soco­tită ca o mărturie minunată de cre­dința germanilor în provinciile de frontieră, pentru patria mamă. O ma­re majoritate de preoți au votat pen­tru rămânerea la Germania. In 39 de sate din districtul Sensburg, nu­mai 3 voturi au fost date polonilor. In 15 sate din Loetzen, în 30 sate din districtul Oletzko, în 33 sate din dis­trictul Iohannisburg, polonii nu au obținut nici un vot. Prin aceasta chestiunea dacă mazurii se conside­ră pe ei înșiși ca germani sau poloni, a fost rezolvată, răspunsul plebiscitu­lui fiind cât se poate de convingă­tor. Polonia IN JURUL CRIMEI DE LA TG.­­MUREȘ Curtea marțială a dat sentința, în care un militar a fost tristul erou al crimei din Târgul-Mureș — pa­tru ani închisoare. Pentru acei cari și-au făcut o clipă iluzia că rezultatul procesului va fi altul, e poate o dureroasă evo­care asupra justiției de castă. Pe noi nici nu ne-a surprins, nici nu ne-a mai emoționat hotărârea Curței marțiale. E încă o nedreptate; încă un fapt, care denotă că însuși militarii sunt tece, ce ni pun-o fearfora srniteleo­-­-pS și cetățenească între ei și ceilalți muritori — civili. Urmăriți atmosfera procesului și veți vedea cum se joacă comedia judecăței. Partea civilă, acea care a suferit, acela care a văzut sângele nevino­vat curgând și care în străfulge­rarea gestului criminal și-a pierdut fiica sedusă și batjocorită — partea civilă n’a fost admisă să-și pue a­­părător. Nu era de ajuns rechizi­torul comisarului regal care a acu­zat pe criminal? Apoi actul medico-legal, pe care o somitate în ale științei medicale l’a dresat, profesorul dr. Ninovici, ce valoare a avut în fața justiției mili­tare, odată ce acest act emana dela un civil? Nici o valoare, nici o dovadă con­vingătoare. Un alt medic, militar bineînțeles, a avut „ordinul de a verifica exa­menul și autopsia cadavrului.... civil. Dar pentru că presa a făcut prea multă vâlvă în jurul crimei de la Târgul-Mureș, afacerea nu s’a putut mușamaliza, nici lăsa sub inserția acreditată de cercurile militare că a fost o sinucidere. In schimb hotărârea este oglinda fidelă a justiției ce stă cu mâna la chipiu. Rămâne încă ca amnistia ce va veni să cuprindă și pe victima­» ci­vililor din Tg.­Mureș. DACIAN volai­orarea cu Federația „Adeverul" a arătat în repetite rân­duri că în cercurile răspunzătoare se discută chestiunea unui guvern de con­centrare din care să facă parte repre­zentanții Federației. D. Iorga a publicat de curând un ar­ticol în „Neamul Românesc“ în care spunea că e... „o trevă a lui Dumne­zeu". Acum treva a început să împingă spre un guvern de colaborare. Intr'un articol apărut ori în „Nea­mul Românesc“ sub titlul „Condițiile problemei interne", d. Iorga face urmă­to­­arele precizări: Să vorbim limpede. , Țării nu i se poate cere încă mai multă vreme zbuciumul u­­nei campanii electorale, în care o anumită demagogie ar merge până la crima de Stat. E sigur. Tot așa de sigur este însă și altceva , că acest Ministeriu de noăsprezece voinici nu poate merge, chiar cu Făt-Frumos în frunte. Beci, „târguiala“ ? Nu, ci simțul că alături de un Parlament tolerat se impune un Ministeriu, de competențe, tre­cător șî el când viața politică va putea reveni pe căile legale. Până atunci el ar avea să pre­­sideze la alcătuirea reformelor în sensul înaintat pe care-l vrea țara și la sincera lor aplicare. Opoziția națională n’are de­cât de pierdut în această even­tualitate pe care o impun îm­prejurările. Sau, mai bine, ea, ca totdeauna, e gata pentru sa­crificiul momentan al interesu­lui ei legitim.­­" the r li ‘Cottel"cAHV-stituționalismul va fi restabilit într’o societate liniștită ea nu renunță, fiindcă nu poate deșer­ta pentru motive de oportuni­tate personală. felii! !! Vilii­ PACEA CU ROMANIA Paris. 13. — „Le Temps“ se în­treabă dacă germanii nu se vor jena să prezinte un program de repara­tion­ față de aliați, ei cari in Mai 1918 nu s-au sfiit să oblige România să semneze stipulațiunile cari asi­gurau Germaniei și Austriei livrările de cereale și petrol. Pentru cereale și celelalte produse agricole, se adap­ta și soluția ca România să livreze Germaniei și Austriei întregul ex­cedent al producțiunei de cereale și să-i dea un monopol de vânzare. Daja ce au pustiit două treimi din teritoriul românesc, germanii nu puteau să impune României aceste contracte de asociațiune invocând despăgubiri și restituiri, aliații însă pot invoca pagubele ce li s’au pri­cinuit, au dreptul să aplice căr­bunilor germani.... (întrerupt). Militarizarea Poștei OGLINDA ZILEI im8@, do­mi­te nr.112 u­mei zi ^udiie* IM ©, 'acuta nu mai svedem dom­mi sfeâri i­­. n AS nuvelele grFiil S’a dus... în găină cu buzele tremu­rând, cu ochii înecați în lacrimi Nera Coman, uitându-se lung în urma fiului ei scump, plecat la chemarea patriei și după ce-i înghițise demult depărtarea,­­, S’a dus... Și cine știe când îl mai văd... In aer e miros de praf de pușcă, la hotare bubue­tunul, popoarele fiind în­cleștate intr’un război sângeros. cândl­­ gemând din greu, pe când închidea por­tița deia stradă. Se încuiă apoi în casă izbucnind în­­tr’un hohot de plâns de uda pământul , pe când îl urma în călătoria-i din mun­­­­ții Bicazului. Cât i-a fost de drag acest copil, — născut târziu, la câțiva ani ■ după ceilalți doi, cu bucii blonde, de l’ar fi putut pismui o marchiză de pe­­ vremile crailor Franței, cu ochii negri, lucitori, lacomi de lumină, cu râsu-i moale, ca aripa unei adieri și de o bu­■­nătate îngerească. Cât s’a jertfit cres­­­­cându-i, deși era un copil potolit, bla­­­­jind. Ș’acum, când să-i fie mângăie­■­rea bătrâneții, e infir­ pat, ești ofițer, , deci e scăpată de grijile materiale cu creșterea lui, i-i ia patria, își afirmă asupra-i dreptul de a totstăpână trimi­­țându-l pe câmpul de­­ război. Iar dânsa, muma, care l’a crescut ră­­­­mâne singură, părăsită cu deznădejdea în suflet drept tovarășă. — Sărmanul, sărmane’ meu copil, ~ i­oftă Nera printre lacrmi. Ce soartă cruda!... Așa de plăpând, — abia îm­­­­plinise nouăsprezece ani, și aruncat in vâltoarea de foc și de sânge. Și lacri­mile ei n’au putut soca căci sunarea­­ goarnelor pentru război pe Puiu găsin­­du-l la Bicaz, el trecu munții cu regi­mentul lui Făr’ să mai dee pe acasă să­­și vadă părinții­­ . Și multe săptămâni încheiate s’au­­ scurs făr’ să știe pe unde-i Puiul ei, în ce parte a zării să-i trimeată binecu­­’­vântarea părintească și urările de bun­­ sosit. Dar în sfârșit, iată câteva slove scri­se de mâna scumpă: „Înaintăm victo­­ü .Cui*' bine Voi? S­ ajutărî de DO­I pământul Strămoșesc". " Nerei îi năvăli sânge­e la cap. Sim­­­­tea un vârtej. Bucuria mare că-i tră­­­­ește băiatul era s’o omoare. Apoi, iar nimic... nici o veste de la Puiu. Și scri­sese el mereu dar faimoasa noastră poștă prăpădea scrisorile în loc de a le înmâna. Pe la sfârșitul lui Octombrie, Nera își văzu în sfârșit băiatul. O îmbrățișa printre râs și plâns. — „Sănătos, zdra­văn după lupte crâncene?“. — Opt la număr măicuța mea, — îi răspunse tânărul viteaz, cu un zâmbet plin de mândrie. Nera, se lua de cap. Prin ce foc și urgie trecu Puiul ei!... In ce lupte crân­cene, cele mai multe corp la corp, lu­ase parte rănind și omorând el care avea un­ suflet așa de bun și milos. El, care nu se putea uita când se tăia o pasere din­ curte și de la masă se scula nemâncat când se servea friptură de porumbei. Nu, la asta nu s’au gândit, când s’au dat la școala militară. Dar îndârjirea luptei îți schimbă firea și dacă nu-ți o­­mori dușmanul, te omoară el. Fierbințeala luptei dându-i îndrăz­neală, Puiu s’a bătut aprig făcând și câțiva prizonieri. Luase și câteva tro­fee. (Un binoclu, o hartă, un revol­ver, etc.). Pe Nera se încrâncena pielea, când îi povestea Puiu, prin câte a trecut, cât a suferit atât în mez­ul lor triumfal în Ardeal cât și cu prilejul retragerii. Indurase mult și din pricina batalio­nului, care atașat când de un regiment, când de altul și întotdeauna unde era mai îndârjită împotrivirea dușmanului avea soarta „vasului fantomă“, fiind zvârlit din loc în loc de vălătugul răz­boiului. Abia întors din Ardeal fa trimes la Piua Petrii. De aici, trecând Dunărea, într’un revărsat de zori, Puiu în frun­tea companiei a reluat Hârșova. După câteva zile s’a oprit la Mogoșoaia. Ofi­țerii căpătaseră trei zile concediu pen­tru Capitală. Puiu s’a grăbit să-și revadă părinții, a căror casă de la poalele Arsenalului era ținta bombelor de aeroplane. De aici, batalionul „fantomă“ s’a ivit la Bărbătești, lângă Jiu. — „Descindeți și bateți-vă“. A fost­­ porunca. Scurt, hotărît. Unde, cum, sub t a cui comandă? Nimic. Nici destu- i sire. Nimeni nu știa nimic­­ N’au dat­­ cu ochii nici de un ofițer superior, n’au­­ fost alipiți nici de un regiment. / Erau aruncați în voia soartei, fără­­ cap, fără conducere intr’o învălmășeală’] I de foc și de obuze. /. ] A fost o zi de groază și deujrt ■ ziua de patru Noembrie când "aty6 .­­ ■ în valea Jiului. Sub vițetul înfiorit"“ “ " gh­iulelelor și șrapnelelor care ?®/ . cișeau în văzduh pare a fi­­­ pământul, se oprimi­ obuzele slâA­­­­ end, dese și îr-v­ bte ca­ o piț ■ grindină imunoșcand moartea... i Căpița--»11­1» zărind un pale ,de duș­­m­ăoecomandă un atac cu ml a cărei mânuire ostașul român e neîn­trecut. Când se apropiară, ce surpriză!« Erau români!... Bine că n’au tras în ei cu puștile. Apropiindu-se mai mult­­ 2... oh, ce groază!... Erau de fapt duș­­i îfet­­*. Îmbrăcați cu mantale * chipiuri TSt­ Ini­­­tiirea sa cumplită. Lupta^M . grozavă căci batalionul n'avea de să se predea. Un furnicar de oameni se zvârcolea într’un năpraznic vălmășeag sângeros. In aerul zlguduit de bombe și răpăit de gloanțe se amesteca asurzitor bubuit de tun cu lătrat de mitraliere, răcnete , sălbatice, strigăte răgușite, gemete pre­a lungi și horcăitul de moarte al celor, cari cădeau sfărâmați Ofițerii batalionului glorios, cădeau rând pe rând. Puiu și-a văzut pe că­pitanul P­ pastopol, căzând lângă el , locotenentul M. fu împușcat în picior. In fruntea batalionului rămăsese Pu­iu. Stătea neclintit, smirnă pe spinarea unui deal în bătaia vijeliei de gloanțe și ghiulele. Nu șovăia, nu se ferea. Precum îi va fi scris, gândea înfrun­­­­tând obuzele, care i se spărgeau în față, în spate și pe de lături Și cu ochii ■ țintiți înaintea lui, cu atenția încordată,­­ conștient de răspunderea, ce o avea ■ față de atâtea vieți, ce-i încredințase f­ursita, comanda cu siguranță și sânge • rece, dând porunci precise.­­ Dar glonțul nu alege, nu cruță. Deodată simți o izbitură în spinare, • o durere ascuțită îi trecu ca un fulger • prin mijloc, în inimă-i tremurase­ o clipă un dor năvalnic de mama lui, lân­­­gă care i-ar fi așa de bine în pacea i religioasă ce răspândește în juru-i, a­­­poi nu mai simți nimic.­i Obuzul, ce i s’a zdrobit în spate Fa prăvălii­a pocnită de sub deal Când ■ și-a revenit era pe prin­­ul­”,­­ din Craiova, unde-i duseră cei câțiva­­ ostași, cari au mai rămas din falnicul lor batalion. Dar m­i’și putu aștepta ■ vindecarea aici, îl năpădise sângele pe ■ nas, pe gură, — căci potopul dușman­­ venia din urmă și fu trimes la Bucu­rești cu toți răniții. Și de aici, peste câteva zile în Mol­­­­dova, cu porunca rece: „Plecați, pe unde știți!" i Bieții răniți, atât de bine îngrijiți, [ răsfățat chiar la începutul războiulil ■ erau acum zvârliți pe drumul pribegiei Nimenea, nu le mai purta de grije. Cei­­ din fruntea trebilor, și-au pierdut ca­­­­pul Ce le mai păsa de norod. Fiecare s’a gândit numai ia eul scump. Să’și­­ scape pielea. Pentru rest, potopul... Nera, când își văzu copilul grav ră­c­nit, cu hainele mototolite, pline de sân­­­­ge, ciuruite pe el — nu venise , decât cu ce se afla pe el, zestrea lui­­ nouă, notiță căzând în mâinile vrăjma­­­­șulul, — simți o arsură vie, sfredelita­­­­re la inimă. Apoi, încremenise­ buima­că, amețită. Pare că nu înțelegea bine ; toată grozăvia adevărului crud. Dam­brana o amenință iar. Dar bucuria de a-l vedea în viață pe Puiul ei drag îi redădu puterile. După câteva întrevederi duioase, îl petrecu apoi la gară. Despărțirea mr­mei de fiu era o jale. Lacrimi de ip și de sânge-i ardeau pleoapele. El­ plângea pe înfundate, ca să nu-i fie plecarea și mai grea, decât era. Când se vor mai vedea, dacă ctmi»a­nul cotropitor pune între dânșii țu­­ii mări? Și această durere a frămătat-o aproape doi ani de zile când vei ziua sfântă de bucurie de­ja putut o strân­ge la inima-i bolnavă de poja­l doru­lui. , Puiu, era teafăr, sănătos a su­ferit luni de zile pe la spital în urma rănilor primite. . Fusese de două ori răi, dar nici­odată decorat. . Dar dacă eroismu­l n’110!F răsplătit lună cum trebuia, Puiu ‘ ,JȘ1 P ° £r la brațul stâng cea mai fenoasă decora­ție a vitejiei, doi, colți­` TiIre» lucitor, la cari când se uit­ ^era, b­» ma­i crește de bucurie ^^^RNEA ——-------min­ti '**— “ grșvBstînc­' ^®*a Comandantul 0'^1 »dat­ați ur­mătorul ordi către funcționari» sxe­ VWj • Se’ BB.no 7 veri ere funcționarîîor­p T. r ./s/coîiting sîîteîe 1317-1920 . "jr-ț a“ fo­. lăsați în concediu, n ®­­lîmîtaî la sjîsra o zîțimnea Direcțiune*, pe baza M. St M. No. 310 și 1630 din­­ 920, să Se prezinte la sm­­vncînî­îor ce, mi_­­tjr^în în ziua de 14 Iunie Î02B sxeic 112. Or­i ce au se vor prezenta la a­­ceasti dată­, vei smici consecințele legilor militar?­­­ Gom­aridantu­l m­­ilitar superir ‘ al Dyecțiunei p­u­­­p-ul de Vlczie ‘Mihtipr NELS COStiflEA • . /

Next