Dimineaţa, iulie 1920 (Anul 17, nr. 5022-5049)
1920-07-15 / nr. 5035
< Pe la mijlocul lui Noembrie 1919, armata română de ocupațiune, evacuând Budapesta, s-a retras treptat, treptat și din restul Ungariei. Odată cu retragerea trupelor române a fost adus din Ungaria și materialul rechiziționat acolo. Multe din obiectele rechiziționate au fost repartizate și plasate la vreme și in locurile cuvenite. Au rămas încă în mijlocul drumului sute de mașini, în vagoane de marfă, descoperite, așteptând noul stăpân, noua fabrică unde să fie așezate. Sunt opt luni acum, de când au fost aduse aceste mașini din Ungaria și cine străbate astăzi Ardealul, din Cluj spre Brașov, e surprins, văzând la diferite stații numeroase vagoane cu mașini de tot soiul, cu franmente dintr’o mare fabrică de munițiuni, dintr’o moară, sau dintr’o fabrică de sârmă, etc. expuse ploiei și intemperiilor vremei, — ruginite, — bune pentru a fi vândute ca fier vechiu. Mașinele acestea reprezintă o avere de milioane. Naște întrebarea : Nu are nevoie industria românească de aceste mașini ? De ce am fost atunci rechiziționate de la ungurii? Numai spre a pricinui pagube maghiarilor ? Dar avem motive să credem că industria țării noastre are mare nevoie de mașini de tot felul, după ce în timpul ocupațiu‘ nei, a fost adusă îmi‘lui hal de decădere, prin rechiziționările făcute de nemți, austriaci, unguri și bulgari. Nu e păcat așadar, că atâtea bunuri materiale stau în mijlocul drumului descoperite, fără adăpost, fără stăpân, așteptând ca factorii competenți să ia în fine o hotărâre și în această privință ! De câte ori am făcut drumul în tren dela Cluj la București, mi-a fost tirat să aud de la călători aceleaiși regrete și aceiaș indignare contra indolenței autorităților, contra tembelismului oriental al factorilor autorizați, cari privesc impasibili la această avere națională care se prăpădește, de la fabricele din Gyor, din Bute până ce toate mașinele acestea scumpe, au fost demontate de la fabriicele din Gyor ,din Budapesta, din Újpest, din Csepel, etc. și apoi transportate în Ardeal — și acolo au fost lăsate în voia întâmplării, înțeleg, ca ’n primele luni, ale evacuării, să fi dăinuit această situație, până ce autoritățile miliare care au adus aceste bunuri, să se fi înțeles cu forurile civile ce destinație să se dea acestor mașini. Dar se împlinește acum anul, și mașinele tot așteaptă în ploaie, sa le vie rândul să intre iar în funcțiune. In vremea aceasta concetățenii noștri unguri călătoresc și ei cu trenul în Ardeal și văd și ei mașinele acestea fără stăpân. In fața noastră se rețin dela orice comentari Dar în privirea lor, putem piti mânia și amărăciunea, că i s’au luat din Ungaria averi <3e milioane, numai ca să se risipească în vântuirea, numai elita, răzbunare, numai din dorul de a cășuna pagube țării învecinate. De aceia, chiar de ochii turned străine, ar fi momentul suprem, să se coboare aceste mașini de pe vagoanele descoperite, de marfă, și să fie duse la fabrici, în ateliere, acolo unde pot fi reparate și întrebuințate. L. P. Mmm avea pâine SHini. Direcțiunea aprovizionărei a reglementat fabricatiunea păinei, impunând morarilor si brutarilor noul conditiuni pentru măcinarea făinei si fabricarea păinei, cu începere de la 1 August. Vom avea astfel 3 calități de făina: prima destinată anume pentru fabricarea patiseriilor, a doua pentru pâinea de calitatea întâia si a treia pentru păinea de calitatea doua. Precum se vede aprovizionarea n‘a admis sistemul cerut de majoritatea populațiunei din Capitala, de a se consuma o sinie.-P calitate de pâine: tipul unic, care din experiențele de pe vremea primelor luni după ocupațiune era o pâine gustoasă, eiiină și pentru toată uimeala lei. Nu credem că noul sistem, care nu face decât să păstreze vechea formă a celor două calități, cu modificare ln măcinatul fainei, să schimbe ceva în lipsa de pâine de calitatea a doua, de care se plânge populația nevoiașă. Ceea ce trebue să supravegheze aprovizionarea este proporția celor doua categorii de pâine, ținând in seamă că pâinea de calitatea a noua, fiind mai eftinâ, este mai căutată de mulțimea consumatorilor. Până acum proporția dintre cele 2 calități a fost preponderentă de calitatea jimblei și marele public a fost silit să consume pâine de calitatea întâia, lăsându-se ca tocmai cantitățile mici de pâine neagră să fie speculate, tn dauna celor săraci. A doua greșeală a nouei ordonanțe este aceea privitoare la pedepse. Intradevăr regulamentul se mărginește sa dea contravenienților amenzi. Dar oricât de mari ar fi amenzile, s’a dovedit că ele nu sperie pe speculanți. Ci căi contravenientul plătea amenzi mai mult cu atât căuta metode nou de a specula spre a se despăgubi de amenzi Găsim că e locul să se aplice pederse mai grele, precum ar fi închisoarea, închiderea morei sau brutăriei, confiscarea fătinei sau a păinei. Trăsduc sa se termine odată cu acei ce trăesc furând banul publicului. Locul lor e la pușcărie. V. SC. i înarmarea ungurilor Ca toate hotărârile tratatului de pace, Ungaria continuă a se înarma. Autoritățile militare superioare din Ardeal au fost recunoștiintate despre aceasta. Numai la granița dinspre România, ungurii au mascat cam între 25-30 de mii de oameni. Guvernul maghiar a dat ordin, lansând și manifeste pe străzi ca toți tinerii născuți în anii 1895-96, 97, 98 și 99 să se prezinte la recrutare. Ei vor fi încorporați chiar în toamna anului curent. Paza orașului la Budapesta se face numai de jandarmi. La frontiera noastră ungarii continuă să construiască linii de garaj cu rampe. Toate cele de mais sus au fost aduse la cunoștința guvernului de d. general Rășcanu, ministrul de războiu. ReisitatBi pliidlilji lii Berlin. __ Presa germană reproduce rezultatul plebiscitului în Prusia de est și vest. In totdeauna a fost convingerea că Germanii vor eși victorioși din plebiscit, însă nimeni nu s’a așteptat la o majoritate atât de covârșitoare c aceea rezultată acum. 99 la sută din voturi în Prusia de vest au fost pentru Germania și numai 8 la sută pentru Polonia. In Prusia de este 98 la sută voturi pentru Germania și numai 2 la sută pentru Polonia. In districtul Stuhm din Prusia de vest, unde germanii nu aveau atâta nădejde, au obținut totuși 18 mii voturi față de 5300 voturi polone. Votarea s-a efectuat în toate districtele fără tulburări și incidente serioase. Această reușită trebue socotită ca o mărturie minunată de credința germanilor în provinciile de frontieră, pentru patria mamă. O mare majoritate de preoți au votat pentru rămânerea la Germania. In 39 de sate din districtul Sensburg, numai 3 voturi au fost date polonilor. In 15 sate din Loetzen, în 30 sate din districtul Oletzko, în 33 sate din districtul Iohannisburg, polonii nu au obținut nici un vot. Prin aceasta chestiunea dacă mazurii se consideră pe ei înșiși ca germani sau poloni, a fost rezolvată, răspunsul plebiscitului fiind cât se poate de convingător. Polonia IN JURUL CRIMEI DE LA TG.MUREȘ Curtea marțială a dat sentința, în care un militar a fost tristul erou al crimei din Târgul-Mureș — patru ani închisoare. Pentru acei cari și-au făcut o clipă iluzia că rezultatul procesului va fi altul, e poate o dureroasă evocare asupra justiției de castă. Pe noi nici nu ne-a surprins, nici nu ne-a mai emoționat hotărârea Curței marțiale. E încă o nedreptate; încă un fapt, care denotă că însuși militarii sunt tece, ce ni pun-o fearfora srniteleo--pS și cetățenească între ei și ceilalți muritori — civili. Urmăriți atmosfera procesului și veți vedea cum se joacă comedia judecăței. Partea civilă, acea care a suferit, acela care a văzut sângele nevinovat curgând și care în străfulgerarea gestului criminal și-a pierdut fiica sedusă și batjocorită — partea civilă n’a fost admisă să-și pue apărător. Nu era de ajuns rechizitorul comisarului regal care a acuzat pe criminal? Apoi actul medico-legal, pe care o somitate în ale științei medicale l’a dresat, profesorul dr. Ninovici, ce valoare a avut în fața justiției militare, odată ce acest act emana dela un civil? Nici o valoare, nici o dovadă convingătoare. Un alt medic, militar bineînțeles, a avut „ordinul de a verifica examenul și autopsia cadavrului.... civil. Dar pentru că presa a făcut prea multă vâlvă în jurul crimei de la Târgul-Mureș, afacerea nu s’a putut mușamaliza, nici lăsa sub inserția acreditată de cercurile militare că a fost o sinucidere. In schimb hotărârea este oglinda fidelă a justiției ce stă cu mâna la chipiu. Rămâne încă ca amnistia ce va veni să cuprindă și pe victima» civililor din Tg.Mureș. DACIAN volaiorarea cu Federația „Adeverul" a arătat în repetite rânduri că în cercurile răspunzătoare se discută chestiunea unui guvern de concentrare din care să facă parte reprezentanții Federației. D. Iorga a publicat de curând un articol în „Neamul Românesc“ în care spunea că e... „o trevă a lui Dumnezeu". Acum treva a început să împingă spre un guvern de colaborare. Intr'un articol apărut ori în „Neamul Românesc“ sub titlul „Condițiile problemei interne", d. Iorga face următoarele precizări: Să vorbim limpede. , Țării nu i se poate cere încă mai multă vreme zbuciumul unei campanii electorale, în care o anumită demagogie ar merge până la crima de Stat. E sigur. Tot așa de sigur este însă și altceva , că acest Ministeriu de noăsprezece voinici nu poate merge, chiar cu Făt-Frumos în frunte. Beci, „târguiala“ ? Nu, ci simțul că alături de un Parlament tolerat se impune un Ministeriu, de competențe, trecător șî el când viața politică va putea reveni pe căile legale. Până atunci el ar avea să presideze la alcătuirea reformelor în sensul înaintat pe care-l vrea țara și la sincera lor aplicare. Opoziția națională n’are decât de pierdut în această eventualitate pe care o impun împrejurările. Sau, mai bine, ea, ca totdeauna, e gata pentru sacrificiul momentan al interesului ei legitim." the r li ‘Cottel"cAHV-stituționalismul va fi restabilit într’o societate liniștită ea nu renunță, fiindcă nu poate deșerta pentru motive de oportunitate personală. felii! !! Vilii PACEA CU ROMANIA Paris. 13. — „Le Temps“ se întreabă dacă germanii nu se vor jena să prezinte un program de reparation față de aliați, ei cari in Mai 1918 nu s-au sfiit să oblige România să semneze stipulațiunile cari asigurau Germaniei și Austriei livrările de cereale și petrol. Pentru cereale și celelalte produse agricole, se adapta și soluția ca România să livreze Germaniei și Austriei întregul excedent al producțiunei de cereale și să-i dea un monopol de vânzare. Daja ce au pustiit două treimi din teritoriul românesc, germanii nu puteau să impune României aceste contracte de asociațiune invocând despăgubiri și restituiri, aliații însă pot invoca pagubele ce li s’au pricinuit, au dreptul să aplice cărbunilor germani.... (întrerupt). Militarizarea Poștei OGLINDA ZILEI im8@, domite nr.112 umei zi ^udiie* IM ©, 'acuta nu mai svedem dommi sfeâri i. n AS nuvelele grFiil S’a dus... în găină cu buzele tremurând, cu ochii înecați în lacrimi Nera Coman, uitându-se lung în urma fiului ei scump, plecat la chemarea patriei și după ce-i înghițise demult depărtarea,, S’a dus... Și cine știe când îl mai văd... In aer e miros de praf de pușcă, la hotare bubuetunul, popoarele fiind încleștate intr’un război sângeros. cândl gemând din greu, pe când închidea portița deia stradă. Se încuiă apoi în casă izbucnind într’un hohot de plâns de uda pământul , pe când îl urma în călătoria-i din munții Bicazului. Cât i-a fost de drag acest copil, — născut târziu, la câțiva ani ■ după ceilalți doi, cu bucii blonde, de l’ar fi putut pismui o marchiză de pe vremile crailor Franței, cu ochii negri, lucitori, lacomi de lumină, cu râsu-i moale, ca aripa unei adieri și de o bu■nătate îngerească. Cât s’a jertfit crescându-i, deși era un copil potolit, blajind. Ș’acum, când să-i fie mângăie■rea bătrâneții, e infir pat, ești ofițer, , deci e scăpată de grijile materiale cu creșterea lui, i-i ia patria, își afirmă asupra-i dreptul de a totstăpână trimițându-l pe câmpul de război. Iar dânsa, muma, care l’a crescut rămâne singură, părăsită cu deznădejdea în suflet drept tovarășă. — Sărmanul, sărmane’ meu copil, ~ ioftă Nera printre lacrmi. Ce soartă cruda!... Așa de plăpând, — abia împlinise nouăsprezece ani, și aruncat in vâltoarea de foc și de sânge. Și lacrimile ei n’au putut soca căci sunarea goarnelor pentru război pe Puiu găsindu-l la Bicaz, el trecu munții cu regimentul lui Făr’ să mai dee pe acasă săși vadă părinții . Și multe săptămâni încheiate s’au scurs făr’ să știe pe unde-i Puiul ei, în ce parte a zării să-i trimeată binecu’vântarea părintească și urările de bun sosit. Dar în sfârșit, iată câteva slove scrise de mâna scumpă: „Înaintăm victoü .Cui*' bine Voi? S ajutărî de DOI pământul Strămoșesc". " Nerei îi năvăli sângee la cap. Simtea un vârtej. Bucuria mare că-i trăește băiatul era s’o omoare. Apoi, iar nimic... nici o veste de la Puiu. Și scrisese el mereu dar faimoasa noastră poștă prăpădea scrisorile în loc de a le înmâna. Pe la sfârșitul lui Octombrie, Nera își văzu în sfârșit băiatul. O îmbrățișa printre râs și plâns. — „Sănătos, zdravăn după lupte crâncene?“. — Opt la număr măicuța mea, — îi răspunse tânărul viteaz, cu un zâmbet plin de mândrie. Nera, se lua de cap. Prin ce foc și urgie trecu Puiul ei!... In ce lupte crâncene, cele mai multe corp la corp, luase parte rănind și omorând el care avea un suflet așa de bun și milos. El, care nu se putea uita când se tăia o pasere din curte și de la masă se scula nemâncat când se servea friptură de porumbei. Nu, la asta nu s’au gândit, când s’au dat la școala militară. Dar îndârjirea luptei îți schimbă firea și dacă nu-ți omori dușmanul, te omoară el. Fierbințeala luptei dându-i îndrăzneală, Puiu s’a bătut aprig făcând și câțiva prizonieri. Luase și câteva trofee. (Un binoclu, o hartă, un revolver, etc.). Pe Nera se încrâncena pielea, când îi povestea Puiu, prin câte a trecut, cât a suferit atât în mezul lor triumfal în Ardeal cât și cu prilejul retragerii. Indurase mult și din pricina batalionului, care atașat când de un regiment, când de altul și întotdeauna unde era mai îndârjită împotrivirea dușmanului avea soarta „vasului fantomă“, fiind zvârlit din loc în loc de vălătugul războiului. Abia întors din Ardeal fa trimes la Piua Petrii. De aici, trecând Dunărea, într’un revărsat de zori, Puiu în fruntea companiei a reluat Hârșova. După câteva zile s’a oprit la Mogoșoaia. Ofițerii căpătaseră trei zile concediu pentru Capitală. Puiu s’a grăbit să-și revadă părinții, a căror casă de la poalele Arsenalului era ținta bombelor de aeroplane. De aici, batalionul „fantomă“ s’a ivit la Bărbătești, lângă Jiu. — „Descindeți și bateți-vă“. A fost porunca. Scurt, hotărît. Unde, cum, sub t a cui comandă? Nimic. Nici destu- i sire. Nimeni nu știa nimic N’au dat cu ochii nici de un ofițer superior, n’au fost alipiți nici de un regiment. / Erau aruncați în voia soartei, fără cap, fără conducere intr’o învălmășeală’] I de foc și de obuze. /. ] A fost o zi de groază și deujrt ■ ziua de patru Noembrie când "aty6 . ■ în valea Jiului. Sub vițetul înfiorit"“ “ " ghiulelelor și șrapnelelor care ?®/ . cișeau în văzduh pare a fi pământul, se oprimi obuzele slâA end, dese și îr-v bte ca o piț ■ grindină imunoșcand moartea... i Căpița--»111» zărind un pale ,de dușmăoecomandă un atac cu ml a cărei mânuire ostașul român e neîntrecut. Când se apropiară, ce surpriză!« Erau români!... Bine că n’au tras în ei cu puștile. Apropiindu-se mai mult 2... oh, ce groază!... Erau de fapt duși îfet*. Îmbrăcați cu mantale * chipiuri TSt Initiirea sa cumplită. Lupta^M . grozavă căci batalionul n'avea de să se predea. Un furnicar de oameni se zvârcolea într’un năpraznic vălmășeag sângeros. In aerul zlguduit de bombe și răpăit de gloanțe se amesteca asurzitor bubuit de tun cu lătrat de mitraliere, răcnete , sălbatice, strigăte răgușite, gemete prea lungi și horcăitul de moarte al celor, cari cădeau sfărâmați Ofițerii batalionului glorios, cădeau rând pe rând. Puiu și-a văzut pe căpitanul P pastopol, căzând lângă el , locotenentul M. fu împușcat în picior. In fruntea batalionului rămăsese Puiu. Stătea neclintit, smirnă pe spinarea unui deal în bătaia vijeliei de gloanțe și ghiulele. Nu șovăia, nu se ferea. Precum îi va fi scris, gândea înfruntând obuzele, care i se spărgeau în față, în spate și pe de lături Și cu ochii ■ țintiți înaintea lui, cu atenția încordată, conștient de răspunderea, ce o avea ■ față de atâtea vieți, ce-i încredințase fursita, comanda cu siguranță și sânge • rece, dând porunci precise. Dar glonțul nu alege, nu cruță. Deodată simți o izbitură în spinare, • o durere ascuțită îi trecu ca un fulger • prin mijloc, în inimă-i tremurase o clipă un dor năvalnic de mama lui, lângă care i-ar fi așa de bine în pacea i religioasă ce răspândește în juru-i, apoi nu mai simți nimic.i Obuzul, ce i s’a zdrobit în spate Fa prăvăliia pocnită de sub deal Când ■ și-a revenit era pe prinul”, din Craiova, unde-i duseră cei câțiva ostași, cari au mai rămas din falnicul lor batalion. Dar mi’și putu aștepta ■ vindecarea aici, îl năpădise sângele pe ■ nas, pe gură, — căci potopul dușman venia din urmă și fu trimes la București cu toți răniții. Și de aici, peste câteva zile în Moldova, cu porunca rece: „Plecați, pe unde știți!" i Bieții răniți, atât de bine îngrijiți, [ răsfățat chiar la începutul războiulil ■ erau acum zvârliți pe drumul pribegiei Nimenea, nu le mai purta de grije. Cei din fruntea trebilor, și-au pierdut capul Ce le mai păsa de norod. Fiecare s’a gândit numai ia eul scump. Să’și scape pielea. Pentru rest, potopul... Nera, când își văzu copilul grav răcnit, cu hainele mototolite, pline de sânge, ciuruite pe el — nu venise , decât cu ce se afla pe el, zestrea lui nouă, notiță căzând în mâinile vrăjmașulul, — simți o arsură vie, sfredelitare la inimă. Apoi, încremenise buimacă, amețită. Pare că nu înțelegea bine ; toată grozăvia adevărului crud. Dambrana o amenință iar. Dar bucuria de a-l vedea în viață pe Puiul ei drag îi redădu puterile. După câteva întrevederi duioase, îl petrecu apoi la gară. Despărțirea mrmei de fiu era o jale. Lacrimi de ip și de sânge-i ardeau pleoapele. El plângea pe înfundate, ca să nu-i fie plecarea și mai grea, decât era. Când se vor mai vedea, dacă ctmi»anul cotropitor pune între dânșii țuii mări? Și această durere a frămătat-o aproape doi ani de zile când vei ziua sfântă de bucurie deja putut o strânge la inima-i bolnavă de pojal dorului. , Puiu, era teafăr, sănătos a suferit luni de zile pe la spital în urma rănilor primite. . Fusese de două ori răi, dar niciodată decorat. . Dar dacă eroismul n’110!F răsplătit lună cum trebuia, Puiu ‘ ,JȘ1 P ° £r la brațul stâng cea mai fenoasă decorație a vitejiei, doi, colți` TiIre» lucitor, la cari când se uit ^era, b» mai crește de bucurie ^^^RNEA ——-------minti '**— “ grșvBstînc' ^®*a Comandantul 0'^1 »datați următorul ordi către funcționari» sxe VWj • Se’ BB.no 7 veri ere funcționarîîorp T. r ./s/coîiting sîîteîe 1317-1920 . "jr-ț a“ fo. lăsați în concediu, n ®lîmîtaî la sjîsra o zîțimnea Direcțiune*, pe baza M. St M. No. 310 și 1630 din 920, să Se prezinte la smvncînîîor ce, mi_tjr^în în ziua de 14 Iunie Î02B sxeic 112. Ori ce au se vor prezenta la aceasti dată, vei smici consecințele legilor militar? Gomaridantul militar superir ‘ al Dyecțiunei pup-ul de Vlczie ‘Mihtipr NELS COStiflEA • . /