Dimineaţa, octombrie 1921 (Anul 18, nr. 5401-5427)

1921-10-27 / nr. 5423

Anni XVII-lea *— Mo. 1423 Sia? fstiCiaS in 1904 de COICST. MILLS 3 Pagini Detronarea lui Carol din Habsburg Soluția stă în înlăturarea provizoratului Terminând articolul nostru de ero asupra nouii aventuri a Habsburgului, spuneam: „Liniștea și pacea nu se va putea consolida în centrul Europei, până când provizoratul nu va fi înlocuit cu o stare definitivă și reacțiunea din Ungaria, printr’un regim democratic“. Concluzia aceasta e atât de elementară încât ea s’a impus tuturor celor cari s’au gândit o clipă numai la vecinica tulburare ce trebuie să cauzeze lamei, existența urmașului unei vechi dinastii, care de fapt s’a demis, dar legal e considerată de guvernul unui stat constituit, ca nedreptățită, exilată prin violentare, dar posesoare a tuturor drepturilor suverane, cum decurg dintr’o tradiție seculară. Conferința ambasadorilor reunită la Paris a hotărât de aceia ca să ceară guvernului ungar proclamarea decăderel lui Carol IV de Habsburg din drepturile sale regești și ar avea chiar intențiunea să le interneze, — alt Napoleon, și ce Napoleon ! — pe insula Malta. Vom vedea dacă guvernul ungar se va decide la aceasta. Dar dacă s’ar decide, singură detronarea, chiar și legală a lui Carol IV nu este decât un paliativ. Nu din libera hotărâre a guvernului constituit al Ungariei care chiar acum vorbește numai de inoportunitatea momentană a revenirei ex-regelui, și care tot timpul a declarat că exercită guvernarea în numele lui, ex-regele ar fi demis. Și cât timp regimul acesta reacționar va rămâne la cârmă, poporul ungar, care el a gonit de fapt dinastia Habsburgică, nu numai nu se va putea pronunța în libertate, dar nici nu, va putea colabora prin crearea unui definitivat, la consolidarea păcii și liniștei în Europa. Politica greșită ce s’a urmat de la început față de Ungaria, trebue radical schimbată. De ar fi chiar închis Carol de Habsburg ca Napoleon la Sfânta Elena, dacă nu se va schimba la Budapesta spiritul vechiu care s’a cuibărit din nou, aventura de acum nu va fi fost ultima, se va reproduce sub alte forme și liniștea Europei centrale va fi mereu amenințată. Í «18eWSHflf cîfci» Luptele politice p procesul untkăr. Luptele noastre politice au alunecat de la un timp pe o pantă păgubitoare marilor interese naționale. S’au aruncat în vinuri pe deasupra vechilor hotare, ca și cum aceste hotare ar ființa încă. S’a făcut demarcația: „noi“ și „noi“,— apelățiuni menite a desemna nu pe partizanii și adversarii unei concepțiuni politice, ci pe unii cari locuesc dincoace sau dincolo de granițele desființate. Este, fără îndoială, o greșală. Căci, repetate prea des și rostite prea apăsat, aceste cuvinte pot ridica slavhi în calea desăvârșitei unități sufletești spre care trebue să tindem. In cuprinsul cuvântului „noi“ rostit de un aredelean de pildă, ar putea să se recunoască în cele din urmă și baronul Jósika, nu atât în sensul unităței cu acela care-l rostește, cât în sensul antagonismului față de cei desemnați sub cuvântul „voi“. In cuvântarea rostită la adunarea populară din Cernăuți, șeful guvernului a desfășurat o idee al căreia adevăr nu trebue să scape nimănui. In luptele politice — a spus d-sa — adversarii nu se cruță, nu-și măsoară gândirile și cu atât mai puțin cuvintele. Adversarii politici nu se cruță între ei. Dar când adversarii politici sunt grupați pe părți de țară, atunci învinuirile pe cari și le aduc iau un înțeles nou pe care nu-l pot avea. Ele sapă prăpăstii în trupul patriei, prăpăstii cari n’au existat și ar fi împotriva firei să existe. E lesne de înțeles că o asemenea situație îngreuiază procesul deplinei unificări — și nu vorbim numai de unificarea administrativă care se poate realiza prin legi și decrete, ci de unificarea sufletească spre care zadarnic am tinde dacă am aștepta-o numai dela legi și dela decrete. Iată de ce, înțelegând necesitatea liberei manifestări a tuturor opiniilor politice și, prin urmare, libera desfășurare a luptelor politice, am dori ca luptătorii să-și dezarmeze singuri brațul pe linia de unde începe necesitatea unificărei. Procesul unificărei se urmează de la sine dedesubtul suprafeței agitate a vieței politice. In Ardeal el a făcut unele progrese apreciabile, mulțumită bunelor îndrumări date de fruntașii de peste munți încă de la prima adunare Națională de la Alba Iulia. Pe linia directivelor trase, modeștii muncitori ai culturei s’au pus pe lucru, dărâmând piedicile, netezind asperitățile și pregătind terenul unificărei. Munca n’a fost ușoară, întrucât Ardealul trăise peste o mie de ani sub IPF dominație străină, cu altă concepție administrativă, cu altă mentalitate. Firește, mai e încă mult de făcut •norm de mult, dar tocmai pentru că unificarea merge încet, procesul ei n’ar mai trebui stânjenit printr’o vinovată îndârjire a luptelor politice pe deasupra vechilor hotare. In Basarabia iarăși sunt de semnalat unele progrese reale ale procesului de unificare, cu toate gravele și neuitatele greșeli săvârșite de o administrație nepricepută. Suspiciunile împotriva vechiului regat s’au topit întru câtva, ideea definitivei alipiri la România a prins mai multă consistentă, apropierea e pe cale bună. Școala românească începe a fi căutată, îndeosebi de țăranii moldoveni, înseși naționalitățile au început a se arăta mai puțin refractare noilor stări de lucruri. Firește că mai e încă mult de făcut. Nu numai sub raportul administrativ, unde avem multe de îndeplinit, dar și sub raportul cultural. Nu s’a făcut pentru Basarabia tot ce s’ar fi putut face. Astfel, după cum constată d. Șt. Ciobanu într’un interview, proporția elevilor cari frecventează școala e de abia 30 la sută din numărul total al copiilor în vârstă de școală. Nu sunt destui învățători nu sunt localuri de școală. Sunt sate cu câte 300 de copii în vârstă de școală dar cari nu au școli. Basarabia nu are decât un sfert din numărul școalelor ce i-ar trebui. Când, prin urmare ne mai rămân atâtea de făcut, când unificarea nu merge cu iuțeala pe care am fi dorit-o și când grija noastră esențială trebue să fie crearea unei singure conștiinți de la un hotar la altul, nu e oare o imensă greșală stânjenirea procesului de unificare prin îndârjirea luptelor politice dintre „noi“ și „voi“ ? IOSIF NĂDEJDE # t.öu msüätt.- asta» hwsmmmam * Carol de Habsburg s’a constituit prizonier In măinele guvernului Horthy. 1 * Se discută între aliați chestiunea internărei lui Carol de Habsburg. Intre altele se vorbește de o internare pe insula Malta. 1 * Conferința ambasadorilor a cerut Ungariei detronarea lui Carol de Habsburg care se știe că n’a fost detronat încă. 1 * La Viena s’a descoperit o fabrică de bancnote false românești, care fabrică bilete de câte 2 lei. j * Leul a cotat era la Paris 10 centime. * Regele a primit în audiență pe președintele consiliului și ministrul. Ide externe care au pus în curent pe suveran ca evenimentele din Ungaria. * Guvernul studiază chestiunea prohibitei importului cărbunilor. 1 * Un groaznic incendiu pustiește pădurile din Putna. 1 * Carol de Habsburg și soția sa, au fost internați la castelul Teis, lângă Budapesta, unde sunt păziți de trupele guvernului Horthy. * In Capitală scarlatina continuă să facă ravagii. * Duminică va avea loc la laș l un congres progresist cu delegați din diferite orașe ale Moldovei. * Din cauza evenimentelor din Ungaria, plecarea Simplonului și a Expresului Orient, au fost întrerupte pe un timp nelimitat. Urcarea prestației Primăria Capitalei are de gând să sporească taxele de prestație, și socoate că poate adăuga acest plus de bir fără să mai modifice legea drumurilor în vigoare. A fost de ajuns ca primăria să manifeste o asemenea intenție, pentru ca să fim siguri că o va și aduce la îndeplinire. Vom plăti, prin urmare, o prestație de patru ori de cinci ori mai mare ca până acum. Dar pe cât e de sigur că vom plătii, pe atât de sigur e că nu vom avea străzile mai bine întreținute. In privința aceasta noi bucureșteni avem experiența noastră. Oare nu plătim, de un an de zile, taxe enorm de mult urcate pentru ridicarea gunoaelor ? Și totuși, funcționat a vreodată serviciul gunoaelor în chip mai păcătos ca acum? Venitul taxelor urcate pe gunoaie se va fi ducând ei undeva, dar cu siguranță nu la gunoaie. Așa că, nici o bucurie nici cu urcarea prestației. WAW. 1 lea exemplarul în toată țara 3 Pagini c Joi 27 Octombrie 1921 Criza va fi rezolvată până joi 0ap Battan» aliată către Ungaria Cancelarul Wirth s-a ținut de promisiunea făcută încă acum zece zile, de a demisiona în ziua comunicării oficiale a sentinței sileziene. De fapt criza ministerială era declarată dinainte. In timpul ultimelor zile fracțiunile parlamentare avurâ o serie de consfătuiri în vederea alcătuirii noului guvern. Intențiunea celor mai mulți era de a pune bazele unei coalițiuni lărgite. Dar consfătuirile nu au dus la nici un rezultat pozitiv, astfel încât demisiunea guvernului a survenit înainte de limpezirea situației. Motivarea acestei demisiuni este interesantă pentru că cuprinde o mărturisire a insuccesului politicei urmărite de Wirth. Aceasta înseamnă că in oarecare măsură cancelarul recunoaște justețe argumentelor partidelor din dreapta. Wirth declară că hotărârea defavorabilă în chestiunea sileziană dovedește că politica de concesiuni adoptată de el a fost inutilă deoarece nu a fost recompensată prin mai multă indulgență din partea aliaților. Or, aceasta este tocmai teoria conservatorilor care pretindeau de la început că supunerea față de aliați nu va aduce nici un folos practic. * Faptul că demisiunea s’a produs înainte de discuția din parlament nu înseamnă că Wirth s’a temut de această discuție și că s’a așteptat la un vot de neîncredere. Demisiunea anticipativă este numai o manevră pentru a salva coalisiunea democratică, recunoscând totuș insuccesul politicei de până acum. Este un mod abil pentru a rezolvi criza fără infiziere și în afară de parlament. Graba care se pune este explicabilă. Prin nota el, conferința ambasadorilor a cerut ca statele interesate să răspundă in interval de opt zile dacă înțeleg sau nu să se supună hotărârii de la Geneva. Termenul acesta expiră tot. Până atunci noul cabinet va fi constituit probabil tot sub conducerea lui Wirth, dar avănd o altă configurație. Este sigur că democrații, centriștii și socialdemocrații vor participa la noua formațiune, dar este întdoelnic încă dacă populiștii cari sunt în contra unei înțelegeri cu Polonia vor participa la acest guvern a cărui primă misiune este de a accepta soluția de la Geneva cu toate consecințele ei. R Despre ultimele evenimente din Ungaria se vorbește în alt loc. Menționăm aci că conferința ambasadorilor a adresat guvernului de la Pesta o notă în care-i cere să declare decăderea lui Carol din drepturile asupra tronului și sa pună persoana lui sub pază până când puterile vor decide asupra locului unde trebuește ■transportat. In caz contrariu, puterile nu se vor opune la acțiunea energică întreprinsă de Mica înțelegere. După cât pare guvernul maghiar este pe cale de a se conforma acestei somațiunii. Surprizele nu sunt totuș excluse. „DIMINEAȚA* Primește abonamente . In țară cu a hei 200 pe un an hei 100 pe 6 luni hei 50 pe 3 luni i ©i și lim 1 Interviewul d-lui general Rîșcanu a venit la timp spre a risipi termerile acelora cari priveau cu un fochiu îngrijorat spre Nistru. Declarațiile d-sale vor avea un efert liniștitor atât dincoace cât, și, mai ales, dincolo de frontiera noastră spre republica sovietică. La noi se va lua act cu multă satisfacție de declarația d-lui ministru de războiu, că atacurile de pe N Nistru sunt opera unor bande de jefuitori veniți după pradă, iar nicidecum opera trupelor regulate. Cei de peste Nistru, de asemeni, nu vor putea să nu țină seama de dezmințirea categorică pe care d. ministru de războiu o dă zvonurilor puse in circulație de rău-voitori, cum că îngrămădim trupe cu intenția de a ataca Rusia, că adăpostim organizații ukrainene contrarevoluționare, că suntem în legătură cu Ukraina petliuristă și celelalte. „Țin să afirm — a spus d. general Rășcanu — că n’am fost și nu suntem animați de intenția de a ataca pe vreunul din vecinii noștri, ci din contra, ca oameni de ordine și liniște, avem dorința nestrămutată de a întreține cele mai sincere raporturi cu vecinii noștri. Noi nu ne vom amesteca în treburile interne ale altor state și cu atât mai mult nu vom permite ca pe teritoriul nostru să se facă organizațiunii cari să atace statul vecin“, „ Nu sunt nou aceste declarații și , ele nu fac decât să confirme atitudinea noastră de până acum. Dar în momentele actuale, când anumite elemente interesate caută prin ■ tot soiul de svonuri să intreție atât dincoace cât și dincolo de Nisitru o stare de tensiune și de sures, citare ele sunt bine venite. : NESTOR Apelul Un emirar bulgar către Akasiei Sofia, 25. (Rador).— Ziarul bulgar oficios „Zemliodolske Zneme“ publică un apel către învingători, și cere să î se umfle toate plățile reparațiunilor; mai cere să nu i se impună plata unei armate de 33 mii voluntari, pentru că n’are de unde-i plăti. — Noehe frumoase este alte comete Rabsburg vine, așa se duce.. Fixarea frontiera sârbobulgare Belgrad, 25. (Rader). Granița sirbo-bulgară, de la Dunăre până la Strumița a fost fixată pe teren prin piramide de zid, piatră și pământ; se așteaptă instrucțiuni pentru regiunea Strumiței. Pr. Goldreel Ziarul [UNK] nostru evită, toate cestiunile cu caracter personal. Principiul care ne călăuzește pe noi este: cauza e totul, persoanele nimic. Sunt însă cazuri când împrejurările și convingerile impun o abatere dein acest principiu — anume când persoanele amenință să devie primejdioase causei celei bune. Dintre aceste cazuri ni se pare a fi cel al colonelului Boyle. Presa noastră se ocupă tot mai mult de d.sa și cele ce afirmă cu privire la rostul și activitatea d-sale, ni se par de natură a reclama o intervenție energică pentru a se pune capăt Unei situațiuni intolerabile. Se spune că colonelul Boyle, nu e colonel. Se spune că indice afaceri și că se desface totdeauna eu folos personal și pagubă pentru statul nostru. Căci d. Boyle indice toate afacerile d-sale cu statul nostru. Se mai spune că d-sa se amestecă pănâ și fie treburile noastre politice, că in diversele noastre ministere, se înrădăcinează printre funcționari, de la mare până la mic, credința, că intervențiile și dorințele d-lui Boyle, chiar când sunt contrare legei, trabuesc satisfăcute. In fine, pe urma acțiunea colonelului Boyle se crează o atmosferă păgubitoare intereselor materiale și morale ale tărei. Fără de nici un spirit de ostilitate față de d. Boyle, credem, deci că este necesar ca rolul d-sale să inceteze. Tuturor autorităților noastre trebue să li se reamintească neintorsiat, că cea mai riguroasă nepărtinire și respectul celei mai desăvârșite egalități trebuie să le conducă și la rezolvarea intervențiilor tot mai numeroase și mai.... incisive ale d-lui Boyle. Respectând un modul cel mai complect tradiționala ospitalitate română, trebue făcut ca colonelul Boyie să înțeleagă rezerva ce impune tocmai această ospitalitate. Aceasta o reclamă moralitatea publică, o reclamă interesul ca mulțimea de la noi să nu aibă impresia că bunul și banul ei pot fi jertfiți pentru ca să se satisfacă cererile neintemiate și ambițiunile materiale ale unui om care, oricâte însușiri simpatice ar avea, prea ne amintește fabula ariciului în casa soborului. D. laspre epidemiilop Să se curețe Capitala la oraș fără apă și plin de murdării La centru și la periferii In toată țara cum și în București avem tot feliul de epidemii, începând cu scarlatina și sfârșit cu tifosul exantematic. Publicul e Îngrijorat, autoritățile și lumea medicală s’au alarmat în fața primejdiei care pe toți ne pândește. In consecință se convoacă diferite consilii sanitare și de higienă, după mărimea orașului. Populația și presa, dau alarma, o alarmă binecuvântată. Ce ne facem, se strigă pe toate cărările; murim, să vină doctorii, să se ia măsuri, dar să șei ceva, să se facă imediat să scăpăm deoarce vrem să trăim, să facem afaceri și să trăim bine. Deocamdată se ia hotărârea ca să se închidă școlile și cinematografele și dacă epidemiile își vor face de cap, căci ce nu e în stare să facă o epidemie, se va interzice circulația tramvaelor, a automobilelor și a trăsurilor, se vor închide treatrele. Adică de ce numai cinematografele să închidă ușile în fața epidemiilor iar teatrele să se primească și să le ofere fotolii rezervate? Și dacă molima va continua se va opri poate și circulația trenurilor. MURDĂRIA CAPITALEI Lumea pare că are aerul a se mira că țara noastră a devenit un centru de epidemii morale și fizice. Uitați- vă la București, mergeți pe străzile lui. Intrați prin curțile de pe Calea Victoriei. Pe toate străzile gunoiele stau neridicate de ani de zile; în curți veți da peste o infecție nemaipomenită; toate maidanurile servesc de loc de aruncat gunoaele; localurile publice sunt de o murdărie ce nu are nevoe a fi descrisă. Bucureștii nu cunosc ce este aceia higienă. Aceiași stare de lucruri e In toate orașele din țară, aceiași la țară, unde cel puțin natura, aerul curat, mai luptă ceva cu epidemiile. Acum să ne gândim că un oraș ca Bucureștii dela război încoace nu are apă iar vara aceasta a trebuit să ne spălăm și ape minerale, deși se cheltuește cât nu face, chiar pe timpurile astea,u repararea unor conducte în permanențe stricate. Capitala, aceasta ciudată, triește pentru fațadă. Vara se stropesc câteva străzi principale, iarna se curăță de zăpadă aceleași străzi. Restul orașului trăește cum poate, obligai fiecare să se îngrijească singur, dacă are vreme. Acelaș tablou șs de orașele de provincie. ASISTENTA MEDICALA Prin urmare epidemiile au fost pregătite, poftite chiar să vină. Dacă nu au luat proporții mai mari, aceasta e din cauză că scutesc un popor plin de noroc. Acum strigăm, ne înfuriem pe doctori, facem apel la studenții in medicină, la agenți sanitari, la moașe și la oricine are o elementară cunoștință de higienă, de care ne aducem aminte în zile ca acestea. Ce asta ar putea face Întreg aparatul medical, decât să constate felul boalei și să o trateze în consecință. Să ia măsuri de profilaxie? Dar acestea se iau din timp și nu de către medici, cari dau numai indicații autorităților adminstratve. E la cunoștința noastră că medicii comunali, prin prea multe rapoarte au atras atenția celor în drept, dar cei în drept nu au luat măsurile dictate de împrejurări. De aceia suferim cu toții și nu se știe câtă vreme vom mai suferi încă. Se spune că murdăria Capitalei se datorește lipsei de fonduri. Dar acuma nu se cheltuește în grabă, cu măsurile ce se iau în grabă sumele ce nu s’au cheltuit? De unde isvorăsc acuma banii, e în drept să se întrebe oricine. Azi toate comunele încasează niște taxe atât de mari, încât orice locuitor e în drept să pretindă ca trotuarul din fața casei lui să fie zilnic spălat cu săpun. Orașe cu 7— 8 mii de locuitori încasează numai de la cei ce intră în oraș câte două milioane anual iar Bucureștii care încasează 20 lei de căruță, ce venituri și-a creat pe lângă atâtea altele ! Există bani, dar trebue să existe și adminstratori, cari să știe ce să facă cu acești bani, ca eu putem scăpa nu numai de epidemiile fizice ci și de cele morala Victimele pe cari le fac epidemiile sunt mai costisitoare decât orice sume s’ar cheltui și pentru a ne cruța de alte boli tó 3« facă acum, ceea ce mi s’a făcut «e atâția ani, sâ te caret» Capitala X.