Dimineaţa, noiembrie 1922 (Anul 19, nr. 5746-5775)
1922-11-01 / nr. 5746
Fascismul După depeșile sosite până la ora când scrie aceste rânduri, fascismul a izbutit să zdruncine îndeajuns spiritul și ordinea în Italia pentru ca teroarea lui — de astă dată oficializată — să se poată institui pe deaîntregul. Fascismul e frate geamăn cu bolșevismul. Sunt două feluri deosebite și dușmane ale anarhiei teroriste. Sunt, deopotrivă, contrazicerea democrației și a ordinei libertății. Aceiași boală a spiritului de după război s-a manifestat în două chipuri diverse. Deosebirea lor — oricât de imensă și de sângeroasă ar fi în manifestările exterioare — rămâne, totuș, de pură aparentă. Lupta dintre fascism și bolșevism e cea mai incontestabilă luptă fratricidă din câte s’au văzut până acum. Mai mult, fascismul nu e, în definitiv, decât un alt nume al bolșevismului. Căci, ceea ce califică și pe omul sine altul nu sunt atâta țelurile cât mijloacele. Nu se poate susține că bolșevismul rusesc e mai puțin patriotic, chiar mai puțin șovinist, decât fascismul italian ! Deci, săvârșește o greșală cel ce ar căuta vre o diferență pe acest teren : excesivul „patriotism“ al fasciștilor este bomba vicleană a unui rafinat terorism. Instituirea unui guvernământ de teroare, fără consultarea majorității și împotriva exercitării libertăților, utilizarea violenței ca singura metodă de administrare și ca unica legitimație a puterii, înlăturarea prin brutală și materială înăbușire a oricărei opiniuni contrarii, — într’un cuvânt: impunerea celui mai atroce despotism, — îată ce este deopotrivă fascismul ca și bolșevismul. Italia trăește de la război aspre experiențe. Ea a încercat, fără să sufere prea mult, isprăvile triste ale bolșevismului. Cine nu-i amintește că în multe orașe mari ale Italiei și pe coperișul multor uzine a fâlfâit steagul roșu, în vreme ce soviete de muncitori puneau stăpânire pe ordinea locală. Cumințenia oamenilor politici italieni și, mai ales, acea tradiție formidabilă de libertate și individualism, care înobilează spiritul italian, au făcut ca încercarea bolșevică să se istovească în ea însăși, prin neputința ei intrinsecă, prin absurdul ei — fără întrebuințarea vriei violențe din partea puterii constituite. Se pare că și acum, înțelepciunea italiană folosește aceiași bună metodă. De altfel, epidemia pe care o sufere nu e mult deosebită. Faptul că sunt altele culorile steagurilor de insurecțiune și teroare, că în locul „internaționalei a III-a“ sunt alte formule adăpostitoare ale ambițiilor dictatoriale, nu schimbă prea mult înfățișarea boalei. Se poate spune că în Italia se ridică al doilea val bolșevic de formă „națională“, tot atât de vătămător și de tactice ca cel de formă „internațională". De aceea, ea nici nu-i opune alt tratament. Ca și acum trei ani când tulburări asemuitoare păreau că dărâmă temeliile statului italian, cumințenia marelui popor democratic aplică represaliile eficace ale acelui vechi și strașnic leac: laissez faire, laissez passer. Fascismul, care pare biruitor azi, va pieri firește ca orice produs artificial al unor stări sociale maladive. El nu va lăsa alte urme decât un spor de cumințenie și de grea experiență pentru istoria Italiană. Cei ce pricep ca ordinea actuală a Europei — fruct al biruință democrației — nu se poate susține și păzi decât în cea mai deplină realizare de democrație, privesc cu strângere de inimă orice tentativă reacționară — fie ea fascistă ori bolșevică — fiindcă toate sunt surse ale dezordinei și ale dușmăniei dintre popoare. Nu e de mirare, deci, că fasciștii italieni sunt ambii buni ai sloviniștilor maghiari, și poate, mâine, ai sovietului din Moscova... Așteptând cu încredere ca sfânta ordine democratică în consultarea voiniclor libere și, în guvernământul celor mai mulți, să se păstreze în Italia și după această încercare, lumea privește emoționată evenimentele cu care marele popor îmbogățește cumințenia lumii. DEM. TH. In chestia spitalelor Am publicat o serie de articole cu privire la situația gravă tn care se găsește azi Eforia spitalelor civile, Instituția care suplinește la noi Îndatoririle de asistență spitalicească ale statului. Credem că se impun soluții grabnice. Publicul a primit cu strângere de inimă expunerea noastră. Din toate părțile prinm manifestările unei stări de spirit foarte preiîndă inițiativei de a chema poporul la oricare operă de ajutorare a spitalelor. Dar, în afară de această inițiativă, suntem de părere că o unificare a tuturor fondurilor sanitare și o dreaptă distribuire a lor, tot ce se impune mai intâi. E azi un timbru al asistenței sociale care produce sume imense. Nimeni nu-și dă seama că la fiecare bilet de tren plătește o taxă de 5 pentru aliientarea acelorași diverse fonduri de asistență publică. Să se unifce, deci, veniturile casei muncii, casei de ajutor, ca și cele ale serviciului sanitar și să se facă o rertiție ce ar aranja mai bine împlinirea destinației lor. In orice caz, Eforia spitalelor civile care slujește tuturor celorlate instituții de ajutor social, are drept de a primi deja toate o colaborare bănească oarecare ce e in putința statului s'o fixeze. Dt Chestiunea reparațiunilor Berlin, 30. (Rador)". — Azi 30 Octombrie, se așteaptă, sosirea la Berlin a comisiunei reparațiunilor. Vor sosi 35 de persoane, printre care toți delegații principali. Delegatul englez d. Bradbury va veni direct din Londra. Tot azi va avea loc o conferință cu experții, cu privire la chestiunea Uvrărei de combustibil. Cincantenarul independenți Bulgariei O EXPOZIȚIE UNIVERSALA LA SOFIA Sofia.In 1920 Bulgaria va serba cincantenarul independenței sale. Se asigură că guvernul ar avea intertiiunea să sesizeze Camera despre un proiect prevăzând alocarea creditelor necesare în vederea organizării unei expoziții universale la Sofia. Aceasta din urmă va fi inaugurată în ziua ciicentenarului. ...........HI ...........111 ■" ' nenorocirile!" S’a supărat și D-zefl pe noi! In loc sa ne dea soare la vremea asta, ca să ne culegem porumbul și viile și să ne semănăm grâul, s’a posomorât fața cerului și ne toarnă zilnic cu găleata. Evident, în București unde nu se seamănă și nu se culege, ci numai se consumă, apa asta, întâlnind praful gros de pe străzi, a format ceea ce vedeți și simțiți. Pare însă că mai marii noștri nu s’au mulțumit cu atâta ci au pus de-au scormonit până la înfiorătoare adâncimi strada Colțel, la întâlnirea ei cu Bulevardul, cu Batiște și cu Regală, încât dacă voiți să știți ce-i iadul, încercați de treceți pe-acolo — și poate că și prin alte părți ale orașului e acelaș lucru. E un fel de mânie la noi, că îndată ce vine vremea rea, încep lucrările de pavaj și de canalizare. Mă întreb oare ce fac vara oamenii aceștia . Cu ce se ocupă eîn Publicul de pe stradă susține că dorm la umbră. Dacă e vorba pe dormite, de ce n'ar lucra el din Mai până în August, și de ce n’ar dormi iarna, ea urșii ? Facem tot felul de planuri mari și ne făurim iluzii strașnice asupra viitorului. Cum să putem crede că măcar una din ele se va înfăptui, pe câtă vrame atâta- lucru neînsemnat nu se poate obține, ca"lucrările de edilitate să se facă Țară, pa secetă ! "»KEK Asigurările noastre Prăbușirea podurilor ca și ciocnirile sau deraierile au mărit în așa măsură riscurile voiajurilor pe căile ferate. Încât publicul ezită să-și expună viața și sănătatea liră a avea cel puțin siguranța unei despăgubiri imediate și juste. Circulația pe străzile capitalei și a principalelor orașe a devenit de asemenea anevoiasă și plină de primejdii, din cauza suprapopulației. Accidentele de tramvaiu sunt riscul principal care amenință pe cetățeni. A da in judecată pe vinovații accidentelor Înseamnă a aștepta luni de zile, a face cheltueli extraordinare, a îndura toate neplăcerile proceselor pentru a obține la sfârșit o despăgubire dubioasă. Iar asigurarea la întreprinderile de asgurare cere plata unei prime și Îndeplinirea unei serii de formalități stânjenitoare. Publicul călător — și cine nu călătorește astăzi? — are nevoe de o asigurare mai simplă, mai automatică, maieftină. Administrația ziarelor noastre, înțelegând această nevoie, a imaginat și a pus în aplicare un sistem de asigurare gratuit și larg. Fără nici o primă, fără nici o taxă, plătind numai spezele noastre care se ridică la 20 lei, orice abonat al „Dimineței“ sau al „Adevărului“ este de drept asigurat in contra accidentelor de tren și de tramvaiu. Primind in mod regulat ziarele, abonații au dreptul la o despăgubire de 100.000 lei In caz de accident mortal și la 50.000 lei in caz de Invaliditate permanentă. Simpla plată a abonamentului dă drept la acest beneficiu neobișnuit. Cum despăgubirea e asigurată și de ziarele noastre și de o mare societate de asigurare, siguranța plății e deplină. Bineințeles că abonații au putința să se asigure și la societăți și că nu pierd nici dreptul de a cere prin justiție despăgubirile cuvenite. O asigurare gratuită, practică și sigură, iată ce oferim de azi înainte tuturor abonaților noștri De pe aciorna cititorii se grăbesc să uzeze de acest avantaglu pe care il acordăm cu sacrificii, dar in dorința de a satisface o mare nevoie. Lemnele Direcția căilor ferate s'a decis să caute un mijloc spre a remedia lipsa de lemne. Ea a convocat pe an frosifții din Capitală la o conferință, propunăndu-le să le pună la dispoziție trenuri speciale pentru aducerea lemnelor. Dar trenurile acestea nu circulă decât pe Unii și pe distanța unde nu se găsesc stocuri de lemne tăiate, așa că utilitatea lor este nulă. Angrosiștii arată că în cazul cel mai bun s'ar putea aduce un oraș, prin mijlocul acesta, zece vagoane pe zi. Or, stocul de care avem nevoe zilnic este de minimum două sute de vagoane aduse in mod regulat tn gările noastre. Este asadar o mare distanță intre intențiile căilor ferate si nevoile reale ale pieței. Am putea spune că proiectul este aproape inexistent. Criza de lemne este atât de mare incât numai cu sacrificii mult mai mari, cu trenuri numeroase care ar aduce lemnele de la distanțe îndepărtate, s'ar putea plne capăt lipsei. In caz contrar, populația e amenințată să tremure de frig intr'o iarnă ce se anunță foarte aspră. Nu știm dacă proiectul căilor ferate pornește din rea voință, adică din dorința de a încuraja specula sau din nepăsare. In orice caz el tiu ne poate mulțumi. Funcționarii — Tot funcționar ai rămas ? Fă-te mai bine cerșetor. Nu trăeșă alai prost, dar cel puțin esti liber, România și problema orientală ----------------- .ii mo • e-- mim -----------------Chestia libertăței strâmtorilor 8 zonă neutră, care nu se poate face Cine va sili pe turci sa=și modereze pretențiile ? Corespondentul nostru din Paris ne scrie cu data de 23 Obrie c. LIBERTATEA STRÂMTORILOR ȘI O ZONA NEUTRA Intr’o corespondență din București, „Manchester Guardian” de la 120 Oct. c. spune că România are în chestia orientală două interese mari i 1. Ca să obție libertatea efectivă a Strâmtorilor, România propune ca paza și administrarea acestora să fie încredințate unei comisiuni speciale, organizată după modelul comisiunii Dunărei. România va cere să fie reprezentată acolo pe un picior de perfectă egalitate cu celelalte Puteri. 2. Ca între Bulgaria și Turcia să se creieze o zonă neutră, pentru a se împiedica să aibă un hotar comun. „Antanta sovietobulgaro-turcă, — scrie corespondentul lui Manchester Guardian— este un fapt îndeplinit j existența ei este confirmată z*8â»ic prin fapte noftiL As-Tas*..* antantă nu poate decât să fie ostilă României care, din cauza aceasta, este amenințată în același timp pe două fronturi. Pentru motivele acestea, România speră că, stabilinduse o zonă neutră între Turcia și Bulgaria, pusă sub controlul aliaților, o să se poată observa mai bine activitatea turco-bulgară”. CUM SA SE FACA ZONA NEUTRA ? La aceasta, avem de observat următoarele: Angra nu dorește o comusiime, după modelul celei dunărene. Ea vrea ca Strâmtorile să fe puse sub egida Societății Națiunilor. In ce privește zona neutră între Turcia și Bulgaria, chestia este extrem de complexă. De la cine să se ia teritoriul care ar trebui eventual să formeze zona? Dela bulgari ? Lucrul ar fi imposibil, fiindcă tratatul de pace cu ei (cel de la Neuilly) este încheiat de mult. De la turci ?Ei n’o să admită cu nici un preț aceasta. Ei sunt victorioși și înțeleg să exploateze situația până la maximul posibil, ca toți victorioșii. Din pricina aceasta, nu este posibil nici să se prevadă în ce măsură o să se poată realiza internaționalizarea Dardanelelor. Turcii o să se opue fără îndoială oricărui regim : fie al unei Comisiuni, tip dunărean, fie al Societății Națiunilor care ar scoate Strâmtorile în mod efectiv de sub dominațiunea lor. Cum realizarea internaționalizării — una adevărată, iar nu iluzorie — depinde în fond de Anglia, întrebarea care se pune este : va voi dânsa să-și impue eventual voința ? Va merge până la extrem ? Aceasta atârnă de rezultatul alegerilor englezești și de situația mondială în momentul tratativelor de pace. Dacă alegerile o să dea o majoritate travallnsto-asquithană, se poate prezice de pe acu că Anglia n’o să meargă, in chestia Strâmtorilor, până in pânzele albe, așa cum era s’o facă Lloyd George. RUSIA ȘI STRAMTORILE Nu trebue uitat apoi că avem de ținut socoteală și de un alt factor : de cel rusesc. După cum se știe, guvernul sovietic nu este pentru o internaționalizare sistem britanic, ci pentru regimul pe care o îl vrea ^uma-Kemal. Nu e greu de imaginat ce o să vrea acesta. Politica Rimei în materie nu este indiferentă. Chiar azi s’a publicat în presa de aci și din Londra o nouă protestare, foarte energicii, a lui Cicerin. Guvernul din Moscova cere iar ca să fie admis la viitoarea conferință de pace și declara că, în caz de nu se va da curs cererii, nu numai că nu va recunoaște hotăririle ce se vor im, dar că -i va lupta din răsputeri in contra lor. Avem cel puțin tot atâta drept ca să participăm la tratativele de pace, — spune nota — cât și România și Jugo Slavia, cari au fost invitate la conferință. "~CINE VA CONSTRÂNGE RE TURCI Situația este clar din cele mai complicate. Dacă mai adăugăm și faptul că, din cauza alegerilor din Anglia, Conferința a trebuit să fie amânată, putem conchide că«» crurile sunt încă foarte puțin coapte pentru o rezolvare pașinică a problemelor orientale. Și apoi câte nu se pot întâmpla până la întrunirea Conferinței ? Dar, făcând abstracție de toate aceste considerente, nu vedem cum o să fie posibil să se împue ceva Turciei atunci când aceasta dispunici una din Puteri, — afară doar de Anglia și aceasta numai in anumite conditiuni, — nu vrea (și nu poate) să pornească la război pentru a o sili să admită cutare sau cutare clauză. Mai este necesar de notat că, in ce privește zona neutră dintre Turcia și Bulgaria, nimeni in Apus nu cunoaște revendicarea aceasta și nu vorbește de dânsa. Numai prin câte o corespondentă din București, cum a fost cea din „Manchester Guardian“ se află azi că România are un asemenea proect. I. Așa se intitulează grupul de cetățeni cari și-au propus ca lupte pentru ostenirea traiului, deocamdată combătând specula și pe speculanți. In totdeauna am dorit și am sfătuit ca publicul să ia pe mână chestia aceasta că el pe el il doare, de aceia nu putem decât să ne bucurăm de inițiativa de mai sus.. Este necesar însă, când ne apucăm de-o treabă atât da importanta sa ne fixăm bine ideile pentru ca să nu debutăm ce cerinți care sa fiu nerealizabile. Din memoriu pe care comitetul „Prevedere Sociale" l-a prezentat guvernului mi se pare că punctul cu adevărat slab, din cele 8, este tocmai cel din capată ce cuprinde acest punct 1: „Scăderea tuturor prețurilor după norme care să se apropie gradat de situația prețurilor din 1914... «egalez cu cel mult 5 ori prețurile de la 11 iulie 1914“. Ușor de zis. Dar cine va face atunci ca leul el Însăși, care e măsura a toate, să se ridice și el la acelaș nivel . Și cum ne va fi posibil sa reducem și mărfurile străine, care intră cel puțin pe jumătate în consumația fiecăruia din noi, la acelaș preț . Căci dacă tot ce ne vine de peste graniță se va plăti cu valuta normală, ca să zic așa, iar produsele indigene cu numai de 5 ori mai scump ca la 1 Iulie 1914, adio produse românești! Nimeni nu va voi să le mai aducă pe plată și nici măcar să-și dea osteneala de a le produce. LT. Citiți In pagina XII Asigurările gratuite ale abonaților noștri contra accidentelor de tren și tramvai Tratativele guvernului cu sir B. Zaharoff Scopul tratativelor — MI IIMI I KII ————1 »I III Chestiunea terenurilor petrolifere Asupra scopului vizitei lui sir Zaharoff la București s’au dat mai multe versiuni. • ■ ■ • Noi am spus că marele financiar internațional a venit să propună guvernului rmndn un împrumut pentru căile ferate. Alte ziare au afirmat că sir Zaharoff urmărește fie obținerea concesiunei terenurlor petrolifere, fie o largă participare la capitalul întreprinderilor de la „Reșița"”. Noi rămânem la informația noastră că marele financiar discută cu reprezentanții guvernului nostru în vederea unui împrumut pentru refacerea și dezvoltarea căilor ferate. Mai putem adăuga că d. ministru de finanțe ar dori ca împrumutul ce i se propune să fie ceva mai mare, ca din el să se poată plăti și bonurile de rechiziție și, dacă ar fi posibil, să se facă și consolidarea bonurilor de tezaur interne. Deocamdată ne aflăm în faza examinări chestiunei, fără ca părțile să fi ajuns la vre-o preciziune. NU SE DISCUTA ASUPRA PETROLULUI Despre formarea vreunei societăți pentru exploatarea terenurilor petrolifere ale statului nu e vorba și nici nu poate fi, in discuțile de acum dintre sir Zaharoff și ministrul de finanțe. Aceasta pentru că guvernul a subordonat chestiunea punere în valoare a terenurilor petrolifere ale Statului, chestiune care primează acela a naționalizării subsolului. Această Însemnată problemă va fi rezolvată cu ocazia întregirei Constituției și până atunci guvernul a hotărât să nu ia nici un fel de măsură privitoare la terenurile petrolifere ale statului. De asemenea guvernul nu se preocupă nici de „Reșița”, nici de căderile de apă, nici de chestia gazului metan, până nu va vedea înfăptuită noua Constituție. După aceea va aborda Întreaga problemă economică pusă de faptul mărirel țerei. CONSOLIDAREA DATORIEI INTERNE Deocamdată guvernul se preocupă numai de problema financiară și, satisfăcut de a fi ajuns la consolidarea datoriei flotante externe, caută soluția și pentru consolidarea celei interne. Această datorie constă in bonurile de tezaur emise pe numele Băncei Naționale și a diverșilor particulari,; in bonurile de rechiziție date de amniața noastră ții de cea streină de ocupație și nu despăgubirile de război. Pe acestea din urmă guvernul e hotărât să le achite din ceea ce va obține, în baza tratatelor de pace, de la statele cu care România a fost în război. Pentru celelalte datorii interne, ca și pentru îmbunătățirea căilor ferative, guvernul caută un mare Împrumut extern și socotește binevenită oferta luish Zaharoi, principalul element din grupul de financiari cari a luat asupră și consolidarea bonurilor de tezaur externe și a acordat în acelaș timp statutul, imprmutul del și jumătate milioane lire sterline. , Din viața miliardarului Zaharoffi Două anecdote caracteristice Viața bogatului bancher venit să trateze cu d. Vintilă Brătianu chestia consolidajrei bunurilor noastre de tezaur, a început să intereseze și cercurile politice și financiare de la noi. D. Zaharoff, care după mamă se socotește a fi român, se simte legat de această țară, pe care o cunoaște foarte bine și pe unde a trecut pe vremea când la noi guverna Ion Brătianu tatăl. De atunci susține d-sa ar legat o mare dragoste de țară, care nici ea nu i-a menajat toate atențiunile. Miliardarul englez cunoaște bine România, cunoaște în special bine Moldova, și și-a amintit perfect de bine de măsurile vechi, de odinioară, din această parte a țării. In vârstă de aproape 72 ani d. Zaharoff este admirabil de bine conservat și duce o viață din cele mai sobre, fără însă a înceta un moment o muncă fără preget în ordine financiară. LA PARIS în legătură cu viața d-sale circulă prin cluburile din București două întâmplări, cu caracter anecdotic, în care a fost socotit ca un om care și-a cam pierdut mintea. Prima, Parisul l-a interesat pururea, mai cu seamă prin al său Jardin des Plantes. Ii plăcea frumusețea grădinei, liniștea și varietatea animalelor. După războiu, revenit în capitala Franței, s-a dus din nou să-și vadă scumpele lui animale. Spre marea lui uimire a găsit elefantul subnutrit și leul neurastenizat. întrebând pe un servitor asupra cauzei acestei stări de lucuri, a primit răspunsul că în timpul războiului Franța a avut ceva mai bun de făcut decât să se ocupe de aceste animale și că totul se datorește lipsei de bani. D. Zaharoff a insistat însă asupra motivelor și a cerut să fie prezintă directorului. Servitorulu ® putând scăpa de solicitarea bancherului englez, l’a condus la director pe care însă l’a prevenit că are impresia că e vorba de un bătrân câin ieșit din minți. Aci a urmat convorbirea : — Dar de ce starea asta de lucruri 7 — N’avem bani, răspunse laconic directorul cu aierul de a curma scurt întrevederea. — Vă dau eu. — Bine, bine. Ni-i da d-ta, replică directorul, convins că are într’adevăr a face cu un nebun. UN CEC DE UN MILION DEFR. — Vă dau chiar acum. Poftim un cec de un milion de franci. — Adu-l încoace. Și directorul convins și mai mult că are înaintea sa un maniac primi cecul, fără a mai controla de la cine emană și făcând tot ce-i stătu în putință spre a expedia cât mai curând pe bătrânul indezirabil. Iar când acesta a ajuns la ușă, îi șopti servitorului: A la grille“ sau pe românește ,Dă-i afară“. Și astfel Zaharoff fu scos din numita grădină, ca un simplu nenorocit care și- a pierdut mințile. Mai târziu, prin intermediul legațiunei franceze din Londra, chestiunea fu lămurită și cecul încasat, odată cu cele mai încurcate scuze ale directorului lui „Jardin des Plantes". ÎNSEMNĂTATEA aviației A doua. Bancherul Zaharoff a fost printre cei dintâi care s'au suit într’un aeroplan. Convins de marea importanță a acestei noul căi de comunicațiune și de rolul imens ce-l va juca într'un eventual războiu, d. Zaharoff a intervenit pe lângă directorul Sorboneî, ca să înființeze o catedră de aviatică, obligându-se să plătească el ,cheltuelile întreținerii * w !l«r