Dreptatea, octombrie 1929 (Anul 3, nr. 594-619)

1929-10-14 / nr. 605

Rezultate Evenimente neprevăzute au impus d-lui ministru Mironescu să-şi întrerupă activitatea din străinătate, pe care o desfăşoară de mai bine de două luni întru apărarea intereselor României. Comisiunea reparaţiilor orienta­le, prin ale cărei lucrări trebue să se încline deslegarea ciclului de probleme cari interesează de aproape ţara noastră, îşi conti­nuă activitatea. Rezultatele ob­ţinute până acum de delegaţi­­unea română, la reunirile pre­mergătoare, ne indrituesc să pri­vim cu încredere desfăşurarea evenimentelor. Eu e de prisos ca acum, cu prilejul revenirii în ţară a d-lui ministru Mironescu să recapitu­lăm pe scurt roadele străduinţe­lor depuse la Haga, Geneva şi Pa­ris, în timpul celor două luni ce s’au scurs de la inaugurarea se­riei de reuniri în cari s’a ur­mărit lichidarea litigiilor finan­ciare ale războiului. La Haga, delegaţia română se afla în faţa unei misiuni extrem de ingrate. In chestiunea repa­raţiilor germane, România avea o situaţie în care nedreptăţile ce i s’au făcut au căpătat o con­sacrare de fapt, prin aplicarea îndelungată a planului Dawes. Apoi, conflictul aspru ce s’a iscat între marii aliaţi, pe ches­ti­unea repartizării anuităţilor Young făcea şi mai grea situa­ţia acelora ce aveau să obţină pentru România, repararea unor nedreptăţi din trecut­ Căci de vreme ce marile puteri nu voiau să cedeze nimic din ceea ce le atribuia planul Young, este evi­dent că satisfacerea cererilor Angliei făcea şi mai anevoioasă orice ameliorare în cotele atribu­ite ţărilor în categoria cărora in­tra şi România. In cele din urmă, după sforţări în care delegaţii României, d-nii Mironescu, Mih­ai Popov­ici, şi Titulescu şi-au coordonat activitatea în aşa fel încât nu a scăpat nici o posibi­litate neutilizată, drepturile noastre au fost recunoscute şi valorificate. Mulţumită unui a­­cord cu reprezentanţii marilor puteri, partea României în repa­raţiile germane acoperă nu nu­mai totalul plăţilor în contul da­toriilor interaliate dar lasă şi un sold substanţial pentru plata despăgubirilor de război. In felul acesta, d. Mironescu ministru de Externe, a putut avea mulţumirea de a fi obţinut repararea unei nedreptăţi împo­triva căreia s’au ridicat neîntre­rupt, dar fără rezultat, miniştri de externe din guvernele anteri­oare. Şi mulţumirea era cu atât mai îndreptăţită cu cât la Haga delegaţia română a mai putut obţine şi angajarea negocierilor pentru definitiva regulare a re­paraţiilor orientale. Acţiunea începută la Haga a fost apoi continuată de d. mini­stru Mironescu la adunarea din Geneva, în aceeaş cooperare rod­nică cu d-l Titulescu, neobositul apărător al intereselor româ­neşti. In faţa Ligii Naţiunilor, re­prezentantul României avea să înfrunte o nouă acţiune a Unga­riei, pe chestiunea optanţilor şi implicit un nou asalt revizionist. Şi după încercări în care fai­mosul conte Appony a pus tot ce vârsta şi talentul îi puteau da, d. ministru Mironescu a reuşit să obţină un succes răsunător prin răspunsul dat reprezentan­tului Ungariei. Iar rezultatul a fost că şi de astă dată, România a obţinut menţionarea neştirbită a punctului său de vedere în chestiunea optanţilor. Faptul prezenta o deosebită importanţă chiar pentru lucră­rile ulterioare ale conferinţei re­paraţiilor orientale. De pe urma regulării acestei chestiuni România înţelege să obţină o compensare complectă a sarcinelor financiare de război, între care, în dorinţa sa de pace, guvernul român a înţeles să în­globeze şi chestiunea optanţilor. Eşaloanele deplinei regulări a unor probleme spinoase intere­sând atât de mult finanţele Ro­mâniei sunt dar bine fixate şi de ministru de externe poate aștep­ta, cu încredere, toate roadele străduințelor sale. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTL-Calea Victoriei Etaj 8TRAINATATE TELEFON I Direcţia 379/41 Radact. 313/64 Ad-ţla 38/60 ANUNŢURI COMERCIALE S« primase «lire«!la Ad-ţla ala rutele fi la toate agentul* de publicitate die Urî Anal m No. «os c lam ni octombrie 1929 4 pagini » ...Foarte blae a procedai si. Matin, caid râzând declarations partid­­ii li­berai si al poporala!, nici nu l-a mai băgat ii sea­mă ; on om cinstit nu poate avea ie cit desgnst, fată de toate flecăriiie si lipsa de seriozitate... („Epoca", din 13 Octombrie c.) tcopiile 'Z­ML Cu mentalitatea pri­mitivă de troglodiţi, care caracterizează aproape întreaga activitate poli­tica a partidului liberal, presa va arăta necuviincios colţii minis­trului care pleacă al Marii Bri­tanii. D. Mironescu, ministrul de Ex­terne, în toastul ţinut la prânzul de plecare oferit lui Sir Robert Hyde Greeg, şi-a făcut o cinste, să reabiliteze în ochii străinătă­ţii de omenie, o ţară care nu e împăcată cu moravurile pe cân presa liberală se încearcă să le introducă. Dar, pentru că Sir Robert Greeg este pu­s în cauză cu atâta lpsă de tact al ziarului d-lui V. Bră­­tianu, şi de­oarece se plânge a­­ceasta presă că fostul ministru al Marii Britanii la Bucureşti «a informat greşit, în mai multe rân­duri guvernul său», asupra stă­rilor de la noi, deci şi în timpul guvernării liberale, ne întrebăm de ce guvernul d-lui V. Brătianu nu a formulat atunci doleanţele sale pe calea diplomatică cunos­cută? Ar fi arătat cel puţin curaj­ul, pe care astăzi îl afişează, după plecarea ministrului britanic, şi care sub forma aceasta tardivă ia cu totul un alt nume. «TIMES» marele ziar londonez de reputaţie mondială, publică asupra eve­nimentelor din România, un arti­col interesant şi bine documentat, in care afirmă că aceste ultime eve­nimente au reînvederat faptul că actualmente liberalii sunt absolut neputincioşi, în politica ţârii. Imprudenţa aceasta a confratelui­­.Times* a atras după sine o violen­tă replică din partea «Viitorului» care, ofensat vorbeşte despre ştiri false şi tendenţioase», «infamii», ş. a. m. d. Mă rog, pe scurt, «Times» s’a dat cu «vânduţii Moscovei» şi a trecut în «anumita presă». L’am perdut c­ă LEGATURILE DE RUDENIE au fost puse în discuţie în ulti­mul timp, ca criteriu de incompati­bilitate pentru unele demnităţi. Acest mod de a privi lucrurile,— neţinăndu-se seamă de titluri, cali­tăţi şi convingeri, ei numai de le­găturile de sânge sau de alianţă,— este profund ridicol. Legăturile de rudenie imprimă a­celeaşi convingeri? Oricine ştie diversele tabere poli­tice şi de idei, cărora aparţin mem­brii aceleiaşi familii. Sunt fraţi care nu şi-au vorbit o viaţă întrea­gă din pricina unei deosebiri de păreri. Dar în această prejudecată a le­găturilor de rudenie, presupuse ca obîrşie de uniformitate în opinii, intră ceva din trecut — din timpu­rile cînd familia făcea un bloc, re­ligios chiar. Pe atunci familia era o apă subt comanda şefului. De acela s’a şi instituit vendetta: pedepsirea aceluiaşi sînge — ori în ce trup va fi găsit el.„ Acum însă, cînd viaţa modernă a diferenţiat familia, cînd fiecare membru al familiei are o viaţă a­­parte, economică, de drept şi inte­lectuală — acum orice extindere a convingerilor unuia asupra sufle­tului celorlalţi, numai în virtutea legăturilor de sînge sau de alianţă, este o imposibilitate-Oamenii nu şi aleg neamurile. Îşi aleg însă convingerile­­ pe care nu şi le schimbă de dragul unei mă­tuşe. E clar. LA CONCURSUL «TINERIMEI» ţinut recent în Capitală, premiul în­tâi a fost obţinut de tânărul Nicolae Monitorul din cl. IV-a a liceului Vlaicu. Monitoriu a venit singur în Capitală din Vâlcea şi pentru a pu­tea învăţa a intrat lucrător la ti­pografia «Luceafărul». Ziua la lucru, seara la învăţătură. Monitoriu, copil literalmente sărac, a trecut­­ clase în mod strălucit, fă­ră profesor, fără meditator. Sârguinţa aceasta merita să fie închisă, ca pildă, în câteva rânduri de gazetă. Ne gândim că alţi copii avuţi, cu profesori, meditatori, gu­vernante, etc., abia de isbutesc să treacă clasa şi de cele mai multe ori, aşa zisele bileţele joacă un rol deosebit. Cazul acesta ne face să ne gândim la primarul Vienei, care a fost cres­cut, ca orfan, de primăria acelui o­­raş, iar instrucţia şi-a căpătat-o ca bursier al acesteia. Se va găsi cineva oare să ia sub îngrijire pe micul orfan Monitoriu, care a dovedit atâta dragoste de învăţătură ? MODESTIA MILIONARI­­LOR AMERICANI ne-a dovedit-o, d-ra Florence Trumbull, mireasa d-lui John Coo­­lidge, fiul fostului preşedinte al Statelor Unite. Aflăm astfel, din ziarul America, dorinţa miresei ca nunta să fie extrem de simplă. Re­nunţând până şi la orgoliu de-a se vedea cununată în Casa Albă (deşi atunci când­ se logodise, tatăl logod­nicului era preşedintele Statelor­ Unite) d-ra Florence Trumbull, nu acceptă decât decorarea bisericii, în care va avea loc cununia, cu cri­zanteme mari. Si în acest scop au fost comandate 1500 de crizanteme de­ o mărime neobicinuită, (chiar in America!) ce vor fi ad­use cu un vagon special din California... DEȘI ALEGERILE comunale sunt aproape — iar fe­meile aveau pentru cea dintâi dată prilejul să exercite un vot, pentru care ani de-a rândul au combătut,­— listele de înscrieri, contrar multor așteptări, sunt sărace în nume fe­­meești. Un naiv s’ar putea întreba: oare pentru aceasta sufragetele­­ engleze au dus luptă înverşunată, de ani; pentru ca să se ajungă la un re­zultat atât de minim s’au făcut an­chete, plebiscite, întruniri sgomo­­toase; pentru aceasta numai, pe străzile Londrei, Berlinului şi Pa­risului, bărbaţii de Stat, sau sim­plii pietoni erau asaltaţi, să se pro­nunţe în scris, dacă sunt contra sau pentru votul femeesc. Şi ar avea dreptate. Pentru că vestea de mai sus ar pu­tea să ne întristeze, dacă nu am cu­noaşte sufletul atât de capricios al femeii! Situaţia in partidul liberal Ultimele evenimente au făcut ia­răşi de actualitate situaţia din par­tidul liberal. La un moment dat, d. Vintilă Brătianu — bazându-se pe magia numelui său, încorporat în tradiţia partidului liberal — şi-a impus punctul de vedere: neparticiparea la actul de curînd săvîrşit. Partidul liberal «a fost lipsă» la alegerea nou­lui Regent, iar ţara n’a aflat de gîndurile d-luî Vintilă Brătianu — fiindcă nici o declaraţie libe­rală, citită dela tribuna parlamen­tului, n’a pătruns în popor. Ceiace scrie «Viitorul» — rămîne de do­meniul secretului. S’a aflat doar că partidul liberal a avut o atitudine ostilă guvernu­lui şi că, pe această temă, a fost înfrînt. Vra­ să­ zică, actele de cea mai ma­re importanţă nu pot aduce pe li­berali în arena — nu politică, ci publica. Alegerile parţiale din trecut, şi cele care vor mai avea loc, n’au dat şi nu vor da prilej liberalilor — conform interdicţiei d-lui Vin­­tilă Brătianu — să se manifeste politiceşte. Atunci care-i activitatea partidu­lui liberal? Retragere din parlament­, absen­ţă dela marile acte ale neamului­, neparticipare la alegeri, deci re­nunţarea la scoborîrea în mase şi la arbitrajul electoral. D. Vintilă Brătianu are totuşi o soluţie: campania de luminare — dar nu prin lupta electorală, ci Dumnezeu ştie cum... Faţă de modul de conducere al d-lui Vintilă Brătianu, partidul li­beral este profund nemulţumit. Spi­ritele mai distinse se înăbuşă în at­mosfera mucedă a clubului liberal. Nu-i nici un avînt, nici o încredere în sine, nici o urmă de ideal... Cu excepţia cîtorva persoane de factura intelectuală şi morală a d-lor prof. I. N. Angelescu şi Tan­­crec Constantinescu, — grosul par­­tidului liberal este ostil politicii dic­tatoriale a d-lui Vintilă Brătianu. LOVITURI Din momentul în care s’a aflat trista veste a morţii lui Gheorghe Buzdugan am putut citi în presa liberală că găsindu-se în această situaţiune, cu Regenţa descom­ple­c­­tată, guvernul ar pregăti o lovi­tură de stat. După alegerea noului Regent, Viitorul conchide că faptul asumă­rii prerogativelor regale de către guvern până la complectarea înal­tei Regenţe este de-a dreptul revo­luţionar, şi că guvernul Maniu a dat o îndrăsneaţă lovitură de stat Chestiunea a fost pusă la punct prin declaraţiile făcute reprezen­tanţilor presei, de către d. Grigore Iunian, ministrul justiţiei. Dar, pentru că liberalii vorbesc de «lovituri de stat», să le amintim, noi, ce au făptuit în acest domeniu conducătorii lor. Ce se înţelege însă prin lovitură de stat? Actul unui­ şef de stat, sau al unui şef de guvern, care violea­ză Constituţia spre a se întări pe sine la putere, sau spre a făptui lucruri oprite de Constituţie. Să vedem acum, în sensul acestei definiţii, ce lovituri de stat au dat liberalii. 1) Constituţia nerevizuită, care a cârmuit, ţara românească până la anul 1923, menţiona în paragrafele articolului 93 care sunt puterile re­gale. Iar articolul 90 spune «Regele nu are alte puteri decât cele date Lui prin Constituţiei. Aşa stând lucrurile, toţi autorii de drept constituţional sunt de a­­cord că, în România, Regele nu are dreptul de­ a declara răsboi, şi că a­­cest drept îl are parlamentul. Cu toate acestea la 14 August 1916 Ion I. C. Brătianu, şeful gu­vernului, a cerut Regelui Ferdi­nand să declare răsboi, fără a mai consulta parlamentul. Că de-aici a ieşit bine sau rău, această este altă, chestiune. Fapt e că la 14 ‘fi­ugust 1816, Ion I. C. Brătianu, şef­­ul partidului li­beral, a săvârşit o flagrantă lovi­tură de stat. 2) Parlamentul lui Marghiloman din 1918 a dat în judecată pe mini­ştri cabinetului Brătianu, între al­tele, şi pentru această violare a Constituţiei. Acea dare în judecată, conform textelor, deşi pornită de un parla­ment dizolvat, nu putea fi stinsă printr’un vot al parlamentului ales în urmă. Pentru a ocoli însă acest DE STAI impediment, răposatul Ion Brătia­nu, în lipsa unei sentinţe achita­­toare a Curţii de Casaţii, a recurs nu numai la dizolvare, dar şi la anularea tuturor actelor acelui par­lament. In nieio Constituţie nu este îngă­duită anularea actelor unui parla­ment convocat de şeful Statului. Ei bine, în Noembrie 1918, s’a co­mis şi această lovitură de stat. 3) In decretul pentru dizolvarea parlamentului din 1918, se prevede convocarea corpului electoral pen­tru Ianuarie 1919 şi întrunirea noi­lor corpuri legiuitoare in termenul fixat de art. 95 din Constituţie, în cel mult trei luni de zile. Ion I. C. Brătianu, preşedintele consiliu­lui, temându-se cu drept cuvânt, de votul obştesc, a amânat alegerile zece luni de zile, şi nu a convocat corpul electoral decât silit de d. Iu­­liu Maniu, preşedintele consiliului dirigent. Acea amânare, era desigur o lo­vitură de stat, dată în interesul de a se menţine la guvern, împotriva voinţei corpului electoral. 4) Articolul 128 din vechea Con­stituţie stabilea normele după care ea putea fi revizuită. Numai puterea legiuitoare are dreptul de a declara revizuirea Constituţiei. Această declaraţie tre­buia citită de 3 ori, din 15 în 15 zile, în şedinţe publice, şi primită de ambele adunări, cam­ apoi se di­­solvă de drept şi sunt înlocuite de camere alese spre a proceda — de acord cu Regele — la revizuire. In Ianuarie 1922 s’a călcat aceas­tă dispoziţie categorică a Consti­tuţiei, şi s’a convocat cu dela sine putere adunări naţionale, cari au revizuit Constituţia aşa cum a plă­cut partidului liberal. 5) Articolul 64, introdus în Con­stituţia dela 1923, spune că deputa­ţii se aleg pe baza reprezentării minorităţii. S’a făcut apoi o lege electorală, care dă unei minorităţi majoritatea, reducând cu totul reprezentarea celorlalte minorităţi. O altă violare a Constituţiei, în scopul de a se face din minoritatea liberală, majorităţi parlamentare. Deci, o lovitură de stat. Şi tocmai liberalii, aceşti renu­miţi practicieni ai loviturilor de stat, se ridică astăzi împotriva lor printr’o discuţiune de... principii, atunci când nu se găsesc în faţa unei lovituri de stat. NOTE Penntru propaganda D- Sever Boc­u, abilul organizator al festivităţilor istorice Aloia Alba-Iulia, ştie cât de efemere sunt impresiile pe cari le păstrează contimporanii, după ce a trecut clipa de fast dinamic şi teatral în care eie s'au închegat, trecă­tor. Şi a avut buna i­­dee să ne dea un fel de epilog, o con­densare iconografi­că a acelor zile, pu­­nând la dispoziţia marei reviste pari­ziene illustration au tezaur de docu­mentare, istorică, artistică, şi pito­­rea­să, pe care aceasta a ştiut să-l uti­lizeze în mod fericit pentru un album special dedicat României Mari, Ilustraţiuni, gravuri, fotografii, re­­producţiuni de lucruri şi lucrări de ar­tă, românească, vechi şi noui, veder­, vin de ,se îmbină cu îndemânare in textele a numeroase, interesante şi foar­te documentate articole-Pentru a ne da seama de cât de a­­trăgătoare este lectura sau răsfoirea numai a acestui foarte reuşit album, întocmit cu pricepere şi bun gust, vom cita numai titlul articolelor şi numele autorilor lor. Un portret al Regelui Ferdinand, zu­grăvit cu pana măiastră şi pioasă a Reginei Maria chiar. Apoi o Regina Maria descrisă cu înţelegerea respec­­toasă şi talentul său cunoscut de d. de Saint-Aulaire. Amintiri din război de prinţesa Ileana şi Vechi balade româ­neşti compuse de regina Elisabeta a Greciei. Amintiri despre strămoşi de contesa de Noailles. Transilvănenii vă­zuţi de prinţesa Marta Bibescu; Tran­silvania, ţară românească de N- Xorga; Originile poporului român de Gugliel­­m­o Ferrero; Sentinela română, studiu de G. G. Mironescu; Castelele din valea Mureşului de Sever Bocu etc. Totul în prezentaţiunea technică şi artistică cu care ne-a obişnuit de mult marea revistă franceză. Albumul acesta un desăvârşit specimen al artei grafice moderne, este o fericită inspiraţiune pe care a avut-o d- Sever Bocu. Iată un act de propagandă practică. Cânn­rc şi cantine Pentru a se uşura viaţa studen­ţimea şi a i se da posibilitatea să-şi continue studiile în condiţiuni mai favorabile. Statul, judeţele şi co­munele au înfiinţat cămine şi can­tine în centrele universitare. A­­proape fiecare judeţ îşi are cămi­nul său în Capitală. Tineretul universitar este benefi­ciarul societăţii, care, benevol îi a­­jută în anii săi de studiu. Cum însă numărul celor ce se îndreaptă spre universităţi, depăşeşte capacitatea căminelor şi cantinelor, s-au impus oarecare condiţiuni, ceea ce ni se pare foarte natural■ De pildă, la ad­mitere, sunt preferaţi, cei cu note mai mari la diploma de bacalau­reat. Pentru studenţi, se iau în con­siderare examenele date şi notele obţinute. Nimic mai natural, ca să se dea prioritate elementelor care fac dovada unei mai bune pregă­tiri. Sacrificiul benevol pe care îl face societatea, nu se poate transforma într’o obligaţiune forţată, cum are actul să pretindă «Viitorul». Căci ce altă semnificaţie ar putea avea a­­larma, că mii de studenţi nu vor fi primiţi la cămine, că guvernul nu se îngrijeşte de studenţime şi alte argumente tot atât de puerile? Poate fi obligat Statul să întreţină pe con­tul său toată studenţimea? Căci a­­ceasta e teoria pe care o susţine zia­rul liberal. La rândul lor, judeţele şi comunele, care din proprie iniţiati­vă au căutat să vină în ajutorul studenţilor din regiune, pot fi obli­gate la o filantropie forţată ? Ce fel de­­ concepţie este aceasta? Toată agitaţia «Viitorului» nu are decât un scop, şi acela politic. Liberalii totdeauna au manevrat în rândurile studenţimei. Mai mult, li­beralii au dat multe lovituri mora­le studenţimii agitând-o, făcând-o masă de manevră politică, subven­ţionând pe cei ce-i socoteau câşti­gaţi practicilor lor. Sunt încă vii în mintea tuturor agitaţiunile organi­zate de miniștrii de interne libe­rali. Azi, cu scopuri politice ar voi să recheme acele timpuri? Trudă, ce se va dovedi zadarnică. MiilCfiîSi , în afară da orice contestaţie, activitatea fecundă desfăşurată de Comisiunea interimară a Capitalei, de sub conducerea d-lui Dem. Do­­brescu, care s’a dovedit a fi un spirit larg înţelegător al marilor nevoi ale acestui oraş. Un aspect nou a îmbrăcat Bu­cureştii, mai ales în cartierele lui mărginaşe, uitate cu totul de foştii gospodari, liberali şi averescani. Lucrările edilitare s’au activat simţitor, iar bugetul comunei, a fost, pentru întâia oară, încredin­ţat rosturilor lui fireşti. Cetăţenii înţeleg, nu fără o legi­timă uimire, că contribuţiunile lor, pot merge, într’o conducere cinsti­tă şi devotată binelui obştesc, la lucrări menite să uşureze, să însă­­nătoşeze şi să satisfacă nevoile lor. Pentrucă această­­ raraoasă operă, să poată fi încadrată îmriun întreg armonic, r­ezervată anului aces­tuia intensificarea unei alte laturi i activităţii MuMd­iua.ni. cea cul­turală, închinată în deos-li înălţă­rii su’leul'.ti a păi i. i'.er largi, din cartierele mărginaşe, unie pulsea­ză sufletul viu şi nvîntuiat al na­ţiei. In acest scop, d. Dem. Dobrescu a luat, din primul moment al ins­talării­­sale la Primărie, iniţiativa unui regulament cultural, datorit la prima lui redacţiune unui res­trâns număr de cărturari, şi ratifi­cat în frne adunare plenară, de toţi reprezentanţii mişcării culturale din Capitală. Pornind de la concepţia acestui regulament şi ţinând la realizarea marelui scop de a se crea posibili­tăţi de înălţare morală şi socială, d­ivisn. Dobrescu examinează as­tăzi un proiect de reorganizare, care întemeiat pe principiul des­centralizării şi diviziunii muncii culturale, pe directive şi pe forţele culturale, trebue să utilizeze toata bunăvoinţele şi toate talentele, ce sunt menite a contribui la înfăp­tuirea planului propus. O pleiadă întreagă de artişti, de la Naţional, de la Operă şi teatre la mari, un mănunchi de mânuitori talentaţi ai condeiului, în frunte cu ziariştii marilor cotidiene, oameni de carte şi de şcoală, profesori şi institutori; preoţi însufleţiţi de gân­dul educaţiei poporului; reprezen­tanţi ai tuturor artelor şi în deo­sebi ai afirmării geniului naţional, în muzică­, sculptură, pictură şi­­ arhitectură — toţi se vor grupa în jurul vrednicilor administratori ai gospodăriei Municipiului, pentru că cu priceperea, munca şi entusiasmul lor, să ajute la promovarea culturii şi educaţiei sociale, în cele mai lar­gi straturi ale populaţiunii oraşu­lui «bucuriei». Proiecte de îndrumare a nevoilor end­urale, pe făgaşul lor firesc, n’au lipsit. O bibliotecă populară trebue să ia fiinţă într’unul din imobilele Municipiului. Un muzeu al Capita­lei, a cărei Ipsă e adânc, simţită, ş­ Ciutura trebue să se întocmească urgent, mai ales că solicitările pictorilor noştri, atât de justificate, au fost totdeauna luate în vedere de Comi­siunea specială ce funcţionează la ministerul de Finanţe, sub preşe­dinţia Primarului Municipiului, şi care administrează, în materie cul­turală şi artistică, un fond destul de important, realizat din taxele pe spectacole. O orchestră a Municipiului, orga­nizată şi condusă de talentatul Constantin Notara, va avea primul prilej de manifestare publică. Nevoia de a se organiza sistema­tic şi normal manifestările ce se fac la sărbătorile mari, în jurul tradiţiunilor creştineşti şi româneş­ti, impune de asemenea un spirit, de creaţie şi de nădejde, ca să a­­ducă remediul ce se impune, prin­tr’o muncă asiduă şi înţelegătoare. Ateneele populare — aceste nu­clee de exuberanţă culturală, dato­rate oamenilor de jertfă şi de în­sufleţire — trebue desvoltate în spi­ritul lor sănătos, eliminând tot ceea ce scade valoarea lor educativă şi păstrând rostul lor principal, de a delecta, instrui şi înălţa nivelul educativ al masselor. Numeroasele societăţi cu caracter naţional, cultural, artistic şi spor­tiv—afiliate în cea mai mare parte acţiunii culturale a Municipiului— trebue organizate sistematic, cu lo­caluri potrivite, ca organizaţiuni statutare şi mai ales ca elemente capabile să contribue la realizarea scopului propus. Educaţiunea fizică, pentru des­­voltarea căreia Municipiul şi-a în­dreptat cu nădejde privirile către instituţiuni organizate în acest sens, ca, «Joc şi cântec», oficiul na­ţional şi Federaţiunile sportive, vor forma unul din obiectivele impor­tante ale acţiunii culturale a Ca­pitalei. In acest scop,­se vor aran­ja terenuri sportive pe toate locu­rile virane, transpormându-se ast­fel şi din punct de vedere igienic şi estetic, aspectul celui mai mare oraş al României. Faptele vrednice de interes mo­ral şi social vor fi scoase la iveală­ şi vor sluji ca exemplu şi emula­ţie. Grija sănătăţii morale şi sufle­teşti a populaţiunii, va fi astfel principiul cel mare, ce va sta la te­melia oricărei întreprinderi, ce va onora astfel administraţia Capita­lei. Pentru acest vast program de activitate, trebue inimi şi b­ine­­voinţi. Comisia interimară, în frunte cu d. Dem. Dobrescu, au câştigat prin activitatea lor, sentimentul Capita­lei. Folosindu-­se de el, nu rămâne de­cât să facă «apelul». Vor răspun­de, sunt sigur, toţi, de la mie până la mare. Oamenii de inimă şi de pricepere, se vor strânge să pună încă o puternică piatră de temelie la înălţarea Capitalei noastre. VASILE V. HANES deputat IN LINIȘTII CABINETULUI ' mmmtm­mm —. — . ■»—. — D. Duca 5 Mine, — bucln aurite privesc pe sf­ul par­tidului ! ...Dar când însăși șeful e fabricantul buclu­curilor ?/c *

Next