Dreptatea, octombrie 1929 (Anul 3, nr. 594-619)
1929-10-14 / nr. 605
Rezultate Evenimente neprevăzute au impus d-lui ministru Mironescu să-şi întrerupă activitatea din străinătate, pe care o desfăşoară de mai bine de două luni întru apărarea intereselor României. Comisiunea reparaţiilor orientale, prin ale cărei lucrări trebue să se încline deslegarea ciclului de probleme cari interesează de aproape ţara noastră, îşi continuă activitatea. Rezultatele obţinute până acum de delegaţiunea română, la reunirile premergătoare, ne indrituesc să privim cu încredere desfăşurarea evenimentelor. Eu e de prisos ca acum, cu prilejul revenirii în ţară a d-lui ministru Mironescu să recapitulăm pe scurt roadele străduinţelor depuse la Haga, Geneva şi Paris, în timpul celor două luni ce s’au scurs de la inaugurarea seriei de reuniri în cari s’a urmărit lichidarea litigiilor financiare ale războiului. La Haga, delegaţia română se afla în faţa unei misiuni extrem de ingrate. In chestiunea reparaţiilor germane, România avea o situaţie în care nedreptăţile ce i s’au făcut au căpătat o consacrare de fapt, prin aplicarea îndelungată a planului Dawes. Apoi, conflictul aspru ce s’a iscat între marii aliaţi, pe chestiunea repartizării anuităţilor Young făcea şi mai grea situaţia acelora ce aveau să obţină pentru România, repararea unor nedreptăţi din trecut Căci de vreme ce marile puteri nu voiau să cedeze nimic din ceea ce le atribuia planul Young, este evident că satisfacerea cererilor Angliei făcea şi mai anevoioasă orice ameliorare în cotele atribuite ţărilor în categoria cărora intra şi România. In cele din urmă, după sforţări în care delegaţii României, d-nii Mironescu, Mihai Popovici, şi Titulescu şi-au coordonat activitatea în aşa fel încât nu a scăpat nici o posibilitate neutilizată, drepturile noastre au fost recunoscute şi valorificate. Mulţumită unui acord cu reprezentanţii marilor puteri, partea României în reparaţiile germane acoperă nu numai totalul plăţilor în contul datoriilor interaliate dar lasă şi un sold substanţial pentru plata despăgubirilor de război. In felul acesta, d. Mironescu ministru de Externe, a putut avea mulţumirea de a fi obţinut repararea unei nedreptăţi împotriva căreia s’au ridicat neîntrerupt, dar fără rezultat, miniştri de externe din guvernele anterioare. Şi mulţumirea era cu atât mai îndreptăţită cu cât la Haga delegaţia română a mai putut obţine şi angajarea negocierilor pentru definitiva regulare a reparaţiilor orientale. Acţiunea începută la Haga a fost apoi continuată de d. ministru Mironescu la adunarea din Geneva, în aceeaş cooperare rodnică cu d-l Titulescu, neobositul apărător al intereselor româneşti. In faţa Ligii Naţiunilor, reprezentantul României avea să înfrunte o nouă acţiune a Ungariei, pe chestiunea optanţilor şi implicit un nou asalt revizionist. Şi după încercări în care faimosul conte Appony a pus tot ce vârsta şi talentul îi puteau da, d. ministru Mironescu a reuşit să obţină un succes răsunător prin răspunsul dat reprezentantului Ungariei. Iar rezultatul a fost că şi de astă dată, România a obţinut menţionarea neştirbită a punctului său de vedere în chestiunea optanţilor. Faptul prezenta o deosebită importanţă chiar pentru lucrările ulterioare ale conferinţei reparaţiilor orientale. De pe urma regulării acestei chestiuni România înţelege să obţină o compensare complectă a sarcinelor financiare de război, între care, în dorinţa sa de pace, guvernul român a înţeles să înglobeze şi chestiunea optanţilor. Eşaloanele deplinei regulări a unor probleme spinoase interesând atât de mult finanţele României sunt dar bine fixate şi de ministru de externe poate aștepta, cu încredere, toate roadele străduințelor sale. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTL-Calea Victoriei Etaj 8TRAINATATE TELEFON I Direcţia 379/41 Radact. 313/64 Ad-ţla 38/60 ANUNŢURI COMERCIALE S« primase «lire«!la Ad-ţla ala rutele fi la toate agentul* de publicitate die Urî Anal m No. «os c lam ni octombrie 1929 4 pagini » ...Foarte blae a procedai si. Matin, caid râzând declarations partidii liberai si al poporala!, nici nu l-a mai băgat ii seamă ; on om cinstit nu poate avea ie cit desgnst, fată de toate flecăriiie si lipsa de seriozitate... („Epoca", din 13 Octombrie c.) tcopiile 'ZML Cu mentalitatea primitivă de troglodiţi, care caracterizează aproape întreaga activitate politica a partidului liberal, presa va arăta necuviincios colţii ministrului care pleacă al Marii Britanii. D. Mironescu, ministrul de Externe, în toastul ţinut la prânzul de plecare oferit lui Sir Robert Hyde Greeg, şi-a făcut o cinste, să reabiliteze în ochii străinătăţii de omenie, o ţară care nu e împăcată cu moravurile pe cân presa liberală se încearcă să le introducă. Dar, pentru că Sir Robert Greeg este pus în cauză cu atâta lpsă de tact al ziarului d-lui V. Brătianu, şi deoarece se plânge aceasta presă că fostul ministru al Marii Britanii la Bucureşti «a informat greşit, în mai multe rânduri guvernul său», asupra stărilor de la noi, deci şi în timpul guvernării liberale, ne întrebăm de ce guvernul d-lui V. Brătianu nu a formulat atunci doleanţele sale pe calea diplomatică cunoscută? Ar fi arătat cel puţin curajul, pe care astăzi îl afişează, după plecarea ministrului britanic, şi care sub forma aceasta tardivă ia cu totul un alt nume. «TIMES» marele ziar londonez de reputaţie mondială, publică asupra evenimentelor din România, un articol interesant şi bine documentat, in care afirmă că aceste ultime evenimente au reînvederat faptul că actualmente liberalii sunt absolut neputincioşi, în politica ţârii. Imprudenţa aceasta a confratelui.Times* a atras după sine o violentă replică din partea «Viitorului» care, ofensat vorbeşte despre ştiri false şi tendenţioase», «infamii», ş. a. m. d. Mă rog, pe scurt, «Times» s’a dat cu «vânduţii Moscovei» şi a trecut în «anumita presă». L’am perdut că LEGATURILE DE RUDENIE au fost puse în discuţie în ultimul timp, ca criteriu de incompatibilitate pentru unele demnităţi. Acest mod de a privi lucrurile,— neţinăndu-se seamă de titluri, calităţi şi convingeri, ei numai de legăturile de sânge sau de alianţă,— este profund ridicol. Legăturile de rudenie imprimă aceleaşi convingeri? Oricine ştie diversele tabere politice şi de idei, cărora aparţin membrii aceleiaşi familii. Sunt fraţi care nu şi-au vorbit o viaţă întreagă din pricina unei deosebiri de păreri. Dar în această prejudecată a legăturilor de rudenie, presupuse ca obîrşie de uniformitate în opinii, intră ceva din trecut — din timpurile cînd familia făcea un bloc, religios chiar. Pe atunci familia era o apă subt comanda şefului. De acela s’a şi instituit vendetta: pedepsirea aceluiaşi sînge — ori în ce trup va fi găsit el.„ Acum însă, cînd viaţa modernă a diferenţiat familia, cînd fiecare membru al familiei are o viaţă aparte, economică, de drept şi intelectuală — acum orice extindere a convingerilor unuia asupra sufletului celorlalţi, numai în virtutea legăturilor de sînge sau de alianţă, este o imposibilitate-Oamenii nu şi aleg neamurile. Îşi aleg însă convingerile pe care nu şi le schimbă de dragul unei mătuşe. E clar. LA CONCURSUL «TINERIMEI» ţinut recent în Capitală, premiul întâi a fost obţinut de tânărul Nicolae Monitorul din cl. IV-a a liceului Vlaicu. Monitoriu a venit singur în Capitală din Vâlcea şi pentru a putea învăţa a intrat lucrător la tipografia «Luceafărul». Ziua la lucru, seara la învăţătură. Monitoriu, copil literalmente sărac, a trecut clase în mod strălucit, fără profesor, fără meditator. Sârguinţa aceasta merita să fie închisă, ca pildă, în câteva rânduri de gazetă. Ne gândim că alţi copii avuţi, cu profesori, meditatori, guvernante, etc., abia de isbutesc să treacă clasa şi de cele mai multe ori, aşa zisele bileţele joacă un rol deosebit. Cazul acesta ne face să ne gândim la primarul Vienei, care a fost crescut, ca orfan, de primăria acelui oraş, iar instrucţia şi-a căpătat-o ca bursier al acesteia. Se va găsi cineva oare să ia sub îngrijire pe micul orfan Monitoriu, care a dovedit atâta dragoste de învăţătură ? MODESTIA MILIONARILOR AMERICANI ne-a dovedit-o, d-ra Florence Trumbull, mireasa d-lui John Coolidge, fiul fostului preşedinte al Statelor Unite. Aflăm astfel, din ziarul America, dorinţa miresei ca nunta să fie extrem de simplă. Renunţând până şi la orgoliu de-a se vedea cununată în Casa Albă (deşi atunci când se logodise, tatăl logodnicului era preşedintele Statelor Unite) d-ra Florence Trumbull, nu acceptă decât decorarea bisericii, în care va avea loc cununia, cu crizanteme mari. Si în acest scop au fost comandate 1500 de crizanteme de o mărime neobicinuită, (chiar in America!) ce vor fi aduse cu un vagon special din California... DEȘI ALEGERILE comunale sunt aproape — iar femeile aveau pentru cea dintâi dată prilejul să exercite un vot, pentru care ani de-a rândul au combătut,— listele de înscrieri, contrar multor așteptări, sunt sărace în nume femeești. Un naiv s’ar putea întreba: oare pentru aceasta sufragetele engleze au dus luptă înverşunată, de ani; pentru ca să se ajungă la un rezultat atât de minim s’au făcut anchete, plebiscite, întruniri sgomotoase; pentru aceasta numai, pe străzile Londrei, Berlinului şi Parisului, bărbaţii de Stat, sau simplii pietoni erau asaltaţi, să se pronunţe în scris, dacă sunt contra sau pentru votul femeesc. Şi ar avea dreptate. Pentru că vestea de mai sus ar putea să ne întristeze, dacă nu am cunoaşte sufletul atât de capricios al femeii! Situaţia in partidul liberal Ultimele evenimente au făcut iarăşi de actualitate situaţia din partidul liberal. La un moment dat, d. Vintilă Brătianu — bazându-se pe magia numelui său, încorporat în tradiţia partidului liberal — şi-a impus punctul de vedere: neparticiparea la actul de curînd săvîrşit. Partidul liberal «a fost lipsă» la alegerea noului Regent, iar ţara n’a aflat de gîndurile d-luî Vintilă Brătianu — fiindcă nici o declaraţie liberală, citită dela tribuna parlamentului, n’a pătruns în popor. Ceiace scrie «Viitorul» — rămîne de domeniul secretului. S’a aflat doar că partidul liberal a avut o atitudine ostilă guvernului şi că, pe această temă, a fost înfrînt. Vra să zică, actele de cea mai mare importanţă nu pot aduce pe liberali în arena — nu politică, ci publica. Alegerile parţiale din trecut, şi cele care vor mai avea loc, n’au dat şi nu vor da prilej liberalilor — conform interdicţiei d-lui Vintilă Brătianu — să se manifeste politiceşte. Atunci care-i activitatea partidului liberal? Retragere din parlament, absenţă dela marile acte ale neamului, neparticipare la alegeri, deci renunţarea la scoborîrea în mase şi la arbitrajul electoral. D. Vintilă Brătianu are totuşi o soluţie: campania de luminare — dar nu prin lupta electorală, ci Dumnezeu ştie cum... Faţă de modul de conducere al d-lui Vintilă Brătianu, partidul liberal este profund nemulţumit. Spiritele mai distinse se înăbuşă în atmosfera mucedă a clubului liberal. Nu-i nici un avînt, nici o încredere în sine, nici o urmă de ideal... Cu excepţia cîtorva persoane de factura intelectuală şi morală a d-lor prof. I. N. Angelescu şi Tancrec Constantinescu, — grosul partidului liberal este ostil politicii dictatoriale a d-lui Vintilă Brătianu. LOVITURI Din momentul în care s’a aflat trista veste a morţii lui Gheorghe Buzdugan am putut citi în presa liberală că găsindu-se în această situaţiune, cu Regenţa descomplectată, guvernul ar pregăti o lovitură de stat. După alegerea noului Regent, Viitorul conchide că faptul asumării prerogativelor regale de către guvern până la complectarea înaltei Regenţe este de-a dreptul revoluţionar, şi că guvernul Maniu a dat o îndrăsneaţă lovitură de stat Chestiunea a fost pusă la punct prin declaraţiile făcute reprezentanţilor presei, de către d. Grigore Iunian, ministrul justiţiei. Dar, pentru că liberalii vorbesc de «lovituri de stat», să le amintim, noi, ce au făptuit în acest domeniu conducătorii lor. Ce se înţelege însă prin lovitură de stat? Actul unui şef de stat, sau al unui şef de guvern, care violează Constituţia spre a se întări pe sine la putere, sau spre a făptui lucruri oprite de Constituţie. Să vedem acum, în sensul acestei definiţii, ce lovituri de stat au dat liberalii. 1) Constituţia nerevizuită, care a cârmuit, ţara românească până la anul 1923, menţiona în paragrafele articolului 93 care sunt puterile regale. Iar articolul 90 spune «Regele nu are alte puteri decât cele date Lui prin Constituţiei. Aşa stând lucrurile, toţi autorii de drept constituţional sunt de acord că, în România, Regele nu are dreptul de a declara răsboi, şi că acest drept îl are parlamentul. Cu toate acestea la 14 August 1916 Ion I. C. Brătianu, şeful guvernului, a cerut Regelui Ferdinand să declare răsboi, fără a mai consulta parlamentul. Că de-aici a ieşit bine sau rău, această este altă, chestiune. Fapt e că la 14 ‘fiugust 1816, Ion I. C. Brătianu, şeful partidului liberal, a săvârşit o flagrantă lovitură de stat. 2) Parlamentul lui Marghiloman din 1918 a dat în judecată pe miniştri cabinetului Brătianu, între altele, şi pentru această violare a Constituţiei. Acea dare în judecată, conform textelor, deşi pornită de un parlament dizolvat, nu putea fi stinsă printr’un vot al parlamentului ales în urmă. Pentru a ocoli însă acest DE STAI impediment, răposatul Ion Brătianu, în lipsa unei sentinţe achitatoare a Curţii de Casaţii, a recurs nu numai la dizolvare, dar şi la anularea tuturor actelor acelui parlament. In nieio Constituţie nu este îngăduită anularea actelor unui parlament convocat de şeful Statului. Ei bine, în Noembrie 1918, s’a comis şi această lovitură de stat. 3) In decretul pentru dizolvarea parlamentului din 1918, se prevede convocarea corpului electoral pentru Ianuarie 1919 şi întrunirea noilor corpuri legiuitoare in termenul fixat de art. 95 din Constituţie, în cel mult trei luni de zile. Ion I. C. Brătianu, preşedintele consiliului, temându-se cu drept cuvânt, de votul obştesc, a amânat alegerile zece luni de zile, şi nu a convocat corpul electoral decât silit de d. Iuliu Maniu, preşedintele consiliului dirigent. Acea amânare, era desigur o lovitură de stat, dată în interesul de a se menţine la guvern, împotriva voinţei corpului electoral. 4) Articolul 128 din vechea Constituţie stabilea normele după care ea putea fi revizuită. Numai puterea legiuitoare are dreptul de a declara revizuirea Constituţiei. Această declaraţie trebuia citită de 3 ori, din 15 în 15 zile, în şedinţe publice, şi primită de ambele adunări, cam apoi se disolvă de drept şi sunt înlocuite de camere alese spre a proceda — de acord cu Regele — la revizuire. In Ianuarie 1922 s’a călcat această dispoziţie categorică a Constituţiei, şi s’a convocat cu dela sine putere adunări naţionale, cari au revizuit Constituţia aşa cum a plăcut partidului liberal. 5) Articolul 64, introdus în Constituţia dela 1923, spune că deputaţii se aleg pe baza reprezentării minorităţii. S’a făcut apoi o lege electorală, care dă unei minorităţi majoritatea, reducând cu totul reprezentarea celorlalte minorităţi. O altă violare a Constituţiei, în scopul de a se face din minoritatea liberală, majorităţi parlamentare. Deci, o lovitură de stat. Şi tocmai liberalii, aceşti renumiţi practicieni ai loviturilor de stat, se ridică astăzi împotriva lor printr’o discuţiune de... principii, atunci când nu se găsesc în faţa unei lovituri de stat. NOTE Penntru propaganda D- Sever Bocu, abilul organizator al festivităţilor istorice Aloia Alba-Iulia, ştie cât de efemere sunt impresiile pe cari le păstrează contimporanii, după ce a trecut clipa de fast dinamic şi teatral în care eie s'au închegat, trecător. Şi a avut buna idee să ne dea un fel de epilog, o condensare iconografică a acelor zile, punând la dispoziţia marei reviste pariziene illustration au tezaur de documentare, istorică, artistică, şi pitoreasă, pe care aceasta a ştiut să-l utilizeze în mod fericit pentru un album special dedicat României Mari, Ilustraţiuni, gravuri, fotografii, reproducţiuni de lucruri şi lucrări de artă, românească, vechi şi noui, veder, vin de ,se îmbină cu îndemânare in textele a numeroase, interesante şi foarte documentate articole-Pentru a ne da seama de cât de atrăgătoare este lectura sau răsfoirea numai a acestui foarte reuşit album, întocmit cu pricepere şi bun gust, vom cita numai titlul articolelor şi numele autorilor lor. Un portret al Regelui Ferdinand, zugrăvit cu pana măiastră şi pioasă a Reginei Maria chiar. Apoi o Regina Maria descrisă cu înţelegerea respectoasă şi talentul său cunoscut de d. de Saint-Aulaire. Amintiri din război de prinţesa Ileana şi Vechi balade româneşti compuse de regina Elisabeta a Greciei. Amintiri despre strămoşi de contesa de Noailles. Transilvănenii văzuţi de prinţesa Marta Bibescu; Transilvania, ţară românească de N- Xorga; Originile poporului român de Guglielmo Ferrero; Sentinela română, studiu de G. G. Mironescu; Castelele din valea Mureşului de Sever Bocu etc. Totul în prezentaţiunea technică şi artistică cu care ne-a obişnuit de mult marea revistă franceză. Albumul acesta un desăvârşit specimen al artei grafice moderne, este o fericită inspiraţiune pe care a avut-o d- Sever Bocu. Iată un act de propagandă practică. Cânnrc şi cantine Pentru a se uşura viaţa studenţimea şi a i se da posibilitatea să-şi continue studiile în condiţiuni mai favorabile. Statul, judeţele şi comunele au înfiinţat cămine şi cantine în centrele universitare. Aproape fiecare judeţ îşi are căminul său în Capitală. Tineretul universitar este beneficiarul societăţii, care, benevol îi ajută în anii săi de studiu. Cum însă numărul celor ce se îndreaptă spre universităţi, depăşeşte capacitatea căminelor şi cantinelor, s-au impus oarecare condiţiuni, ceea ce ni se pare foarte natural■ De pildă, la admitere, sunt preferaţi, cei cu note mai mari la diploma de bacalaureat. Pentru studenţi, se iau în considerare examenele date şi notele obţinute. Nimic mai natural, ca să se dea prioritate elementelor care fac dovada unei mai bune pregătiri. Sacrificiul benevol pe care îl face societatea, nu se poate transforma într’o obligaţiune forţată, cum are actul să pretindă «Viitorul». Căci ce altă semnificaţie ar putea avea alarma, că mii de studenţi nu vor fi primiţi la cămine, că guvernul nu se îngrijeşte de studenţime şi alte argumente tot atât de puerile? Poate fi obligat Statul să întreţină pe contul său toată studenţimea? Căci aceasta e teoria pe care o susţine ziarul liberal. La rândul lor, judeţele şi comunele, care din proprie iniţiativă au căutat să vină în ajutorul studenţilor din regiune, pot fi obligate la o filantropie forţată ? Ce fel de concepţie este aceasta? Toată agitaţia «Viitorului» nu are decât un scop, şi acela politic. Liberalii totdeauna au manevrat în rândurile studenţimei. Mai mult, liberalii au dat multe lovituri morale studenţimii agitând-o, făcând-o masă de manevră politică, subvenţionând pe cei ce-i socoteau câştigaţi practicilor lor. Sunt încă vii în mintea tuturor agitaţiunile organizate de miniștrii de interne liberali. Azi, cu scopuri politice ar voi să recheme acele timpuri? Trudă, ce se va dovedi zadarnică. MiilCfiîSi , în afară da orice contestaţie, activitatea fecundă desfăşurată de Comisiunea interimară a Capitalei, de sub conducerea d-lui Dem. Dobrescu, care s’a dovedit a fi un spirit larg înţelegător al marilor nevoi ale acestui oraş. Un aspect nou a îmbrăcat Bucureştii, mai ales în cartierele lui mărginaşe, uitate cu totul de foştii gospodari, liberali şi averescani. Lucrările edilitare s’au activat simţitor, iar bugetul comunei, a fost, pentru întâia oară, încredinţat rosturilor lui fireşti. Cetăţenii înţeleg, nu fără o legitimă uimire, că contribuţiunile lor, pot merge, într’o conducere cinstită şi devotată binelui obştesc, la lucrări menite să uşureze, să însănătoşeze şi să satisfacă nevoile lor. Pentrucă această raraoasă operă, să poată fi încadrată îmriun întreg armonic, rezervată anului acestuia intensificarea unei alte laturi i activităţii MuMdiua.ni. cea culturală, închinată în deos-li înălţării su’leul'.ti a păi i. i'.er largi, din cartierele mărginaşe, unie pulsează sufletul viu şi nvîntuiat al naţiei. In acest scop, d. Dem. Dobrescu a luat, din primul moment al instalăriisale la Primărie, iniţiativa unui regulament cultural, datorit la prima lui redacţiune unui restrâns număr de cărturari, şi ratificat în frne adunare plenară, de toţi reprezentanţii mişcării culturale din Capitală. Pornind de la concepţia acestui regulament şi ţinând la realizarea marelui scop de a se crea posibilităţi de înălţare morală şi socială, divisn. Dobrescu examinează astăzi un proiect de reorganizare, care întemeiat pe principiul descentralizării şi diviziunii muncii culturale, pe directive şi pe forţele culturale, trebue să utilizeze toata bunăvoinţele şi toate talentele, ce sunt menite a contribui la înfăptuirea planului propus. O pleiadă întreagă de artişti, de la Naţional, de la Operă şi teatre la mari, un mănunchi de mânuitori talentaţi ai condeiului, în frunte cu ziariştii marilor cotidiene, oameni de carte şi de şcoală, profesori şi institutori; preoţi însufleţiţi de gândul educaţiei poporului; reprezentanţi ai tuturor artelor şi în deosebi ai afirmării geniului naţional, în muzică, sculptură, pictură şi arhitectură — toţi se vor grupa în jurul vrednicilor administratori ai gospodăriei Municipiului, pentru că cu priceperea, munca şi entusiasmul lor, să ajute la promovarea culturii şi educaţiei sociale, în cele mai largi straturi ale populaţiunii oraşului «bucuriei». Proiecte de îndrumare a nevoilor endurale, pe făgaşul lor firesc, n’au lipsit. O bibliotecă populară trebue să ia fiinţă într’unul din imobilele Municipiului. Un muzeu al Capitalei, a cărei Ipsă e adânc, simţită, ş Ciutura trebue să se întocmească urgent, mai ales că solicitările pictorilor noştri, atât de justificate, au fost totdeauna luate în vedere de Comisiunea specială ce funcţionează la ministerul de Finanţe, sub preşedinţia Primarului Municipiului, şi care administrează, în materie culturală şi artistică, un fond destul de important, realizat din taxele pe spectacole. O orchestră a Municipiului, organizată şi condusă de talentatul Constantin Notara, va avea primul prilej de manifestare publică. Nevoia de a se organiza sistematic şi normal manifestările ce se fac la sărbătorile mari, în jurul tradiţiunilor creştineşti şi româneşti, impune de asemenea un spirit, de creaţie şi de nădejde, ca să aducă remediul ce se impune, printr’o muncă asiduă şi înţelegătoare. Ateneele populare — aceste nuclee de exuberanţă culturală, datorate oamenilor de jertfă şi de însufleţire — trebue desvoltate în spiritul lor sănătos, eliminând tot ceea ce scade valoarea lor educativă şi păstrând rostul lor principal, de a delecta, instrui şi înălţa nivelul educativ al masselor. Numeroasele societăţi cu caracter naţional, cultural, artistic şi sportiv—afiliate în cea mai mare parte acţiunii culturale a Municipiului— trebue organizate sistematic, cu localuri potrivite, ca organizaţiuni statutare şi mai ales ca elemente capabile să contribue la realizarea scopului propus. Educaţiunea fizică, pentru desvoltarea căreia Municipiul şi-a îndreptat cu nădejde privirile către instituţiuni organizate în acest sens, ca, «Joc şi cântec», oficiul naţional şi Federaţiunile sportive, vor forma unul din obiectivele importante ale acţiunii culturale a Capitalei. In acest scop,se vor aranja terenuri sportive pe toate locurile virane, transpormându-se astfel şi din punct de vedere igienic şi estetic, aspectul celui mai mare oraş al României. Faptele vrednice de interes moral şi social vor fi scoase la iveală şi vor sluji ca exemplu şi emulaţie. Grija sănătăţii morale şi sufleteşti a populaţiunii, va fi astfel principiul cel mare, ce va sta la temelia oricărei întreprinderi, ce va onora astfel administraţia Capitalei. Pentru acest vast program de activitate, trebue inimi şi binevoinţi. Comisia interimară, în frunte cu d. Dem. Dobrescu, au câştigat prin activitatea lor, sentimentul Capitalei. Folosindu-se de el, nu rămâne decât să facă «apelul». Vor răspunde, sunt sigur, toţi, de la mie până la mare. Oamenii de inimă şi de pricepere, se vor strânge să pună încă o puternică piatră de temelie la înălţarea Capitalei noastre. VASILE V. HANES deputat IN LINIȘTII CABINETULUI ' mmmtmmm —. — . ■»—. — D. Duca 5 Mine, — bucln aurite privesc pe sful partidului ! ...Dar când însăși șeful e fabricantul buclucurilor ?/c *