Dreptatea, iunie 1930 (Anul 4, nr. 790-801)

1930-06-11 / nr. 798

Anul IU NO. 793 C mercur) 11 iunie isso 4 PAGINI •_• ■ ■ »-■ . O W- $ 3 Li! TARA Un an . . . . 1000 6 luni. • a . 500 3 luni ... 250 IN STRĂINĂTATE DUBLU N T ■ ÎNVĂȚĂTORI, PREOȚI |l SĂTENI Un an •••«..•. ..750 6 luni................ 375 3 luni.............................200 REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI.­­ Str. R. Poincare 8, Etaj ,fac cel mai călduros apel ca leii sa lucrăm împreuna pentru nunul cel mai scump al nostru: PATRIA. ..Romani din patru unghiuri uniti-va in gânduri, uniti-vi in simţiri ! „înainte spre munca !“ CAROL II TELEFON Direcţia 373/41 Redacţia 313/54 Adiţia 338/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la fia­ţ­a ziarului şi la toate agenţiile de piniticitate diri tara 3­111 Intr’o atmosferă caldă) dar plină de o Înţeleaptă linişte, poporul român a dat un nou examen, hotă­râtor, de maturitate poli­tică. Adunarea Naţională a săvârşit un act de drepta­te istorică. Conjuncturile orei ac­tuale dovedesc că repre­zentanţii naţiunei, exer­­citându-şi dreptul lor su­veran în felul cum l-au exercitat în prima zi de Rusalii ale anului 1930, au fost în comuniune de simţiminte cu curentul popular. Sistemele politice, chiar cele clădite de inteligen­ţa omenească pe temeiu­rile logicei celei mai strânse, au dovedit de multe ori în cursul isto­riei in­an­itat­ea lor — ca şi in general a tot ce este fruct al cugetării omului politic — faţă de curente­le mari de opinii. Nu de azi s’a constatat că lumea are dreptate chiar împotriva spiritului d-lui Voltaire.... Moştenitor al tronului românesc, prin graţia di­vină, purtător al Coroa­nei de oţel, prin învesti­rea dată de voinţa naţio­nală în urma votului una­nim al reprezintanţilor ei legiuiţi, după vicisitudini pe cari această manifes­tare îl îmbie să le uite — şi pe cari s’a declarat şi gata să le dea personal uitării — urcând treptele Tronului României între­gite, Carol al ll-lea adu­ce poporului românesc nădejdi. Ocupând tronul glorios, întărit prin domnia fecun­dă şi înţeleaptă a lui Ca­rol I şi prin faptele neui­tate ale lui Ferdinand I, Carol al I­I-lea işi ia sarci­na grea să ducă, mai de­parte, opera lor, dând României toate posibili­tăţile de propăşire paşni­că, pe cale legiuită. In dorinţa ei constantă de comuniune cu voinţa poporului, cu încredere că nădejdile acestuia se vor realiza, „Dreptatea** urează noului Suveran să corespundă întru totul aşteptărilor naţionale. Să trăiască Regele Ca­rol II ! DREPTATEA tcowUle ZoieC Dacă al(i Brătieni s'au IIS? străduit să întărească par­­t 7­­dul liberal, misiunea cea mai uşoară i-a revenit a­­cestui domn Vintilă Brătianu: să destrame partidul şi să-l ducă la pieire­ In definitiv, fiecare cu rolul Ini, mai mult sau mai puţin istoric. Şedinţa de ani s’a desfăşurat in­tr’o atmosferă funebră. D-nii In­­culetz şi Monoiu au hotărât şi d- Vintilă Brătianu a ratificat exclu­derea d-lui George Brătianu din partidul liberal, pentru că fiul lui Ion Brătianu a declarat că „nu poate contribui la învrăjbirea ţă­rii“.» Steagul partidului rămâne să fie purtat mai departe de d-nii Vasi­­lică Sasu, Angelescu, Monoiu şi In­adet­z ! Acesta din urmă a mani­fest­at şi unele dorinţe asupra o­­rânduirii constituţionale, dorinţe is­­torite din trecutul său de anarhist şi revoluţionar-Svârcolirile acestor umbre ne­norocite în orizontul nou al tării au stârnit în toată opinia publică o re­voltă abia stăpânită. Cazul Mitiță Sturza rămâne, se vede, o tragică fatalitate in Șefia partidului liberal. Rămâne de văzut dacă elemen­tele sănătoase ale partidului vor­­putea să salveze ceva din acest naufragiu provocat de panică­ O ACTIVITATE fecundă înviorează, în acest an de centenar al independenţei elene, an­tica Atenă. In acest „aer cel mai limpede” — cum zice Euripide — răsare pe tot locul semnele unei prodigioase acti­vităţi. „La ţară, ea b­lezneşte sfor­­ţările ţăranului, care dă gliei acel belşug pe care nu-l mai cunoscusem de mult. La piciorul Acropolei, el face din acel biet sat care era Atena un oraș formidabil care se întinde, alb și roz, dela Pireu la Fater, dela Fa­ter la Chifisia.... Un nou miracol, miracolul elenic, al unei rase a că­rei forță expansivă, oprimată secole întregi, s'a liberat.....” — constată un colaborator al lui „Journal des De­­bats”. EXPLOZIA dela centrala poştei din Paris a fost exagerată. Pe când se făcea cartarea scrisori­lor, unul din funcţionari arunca în­­tr'un coş una mai voluminoasă, care lovindu-se explodă. Exploziunea nu făcuse nicio victi­mă, iar pagubele cauzate sunt de minimă importantă. Actul pare a fi opera unui dezechi­librat. Scrisoarea era adresată unei personalităţi foarte cunoscute in Pa­ris. GOSTINI DVOR, faimoasa aglomeraţie de prăvălii din Leningrad, un fel de bazar, este destinat să dispară ca atâtea altele din vechiul oraş zidit de Petru cel Mare. In locul lui Gostini Dvor, se va ridica un sudrie nor de o înălţime de 16 etaje. Un centru comercial, prăvălii, bi­rouri, o sală de cinema şi una de teatru. Un colţ pitoresc al Petersburgului de altădată, Gostini Dvor, casa ne­gustorilor se duce. ŞT. CICEO POP venerabilul preşedinte al Camerii deputaţilor a rostit cu prilejul depu­nerii jurământului M. S. Regelui Ca­rol al II o vibrantă cuvântare care a pătruns de fiori toate inimile. I-a fost dat d-lui Şt. C. Pop să se găsească la înaltul post de onoare în momente solemne pentru neam. La Alba-Iulia când a prezidat unirea Ardealului şi Banatului, la Bucureşti, ca preşedinte al Adunării Naţionale care a proclamat rege pe Carol 11. 6, şi în câte alte momente de cum­pănă sau de înălţare pentru neam, nu s'a găsit tot St. C. Pop, care cu verbul lui înaripat a răscolit con­­ştiinţele ca să le înalţe. Contrar obiceiului protocolar, pre­şedintele Adunării Naţionale nu şi-a cetit discursul. L~a rostit, pentru că spune domnia-sa: „Nu citesc salutul nostru Maies­tate fiindcă mi-ar fi fost imposibil să concep ceva care să poată fi şi scris, şi spus şi bine gândit De aceia am dat libertate sufletului meu să vorbească înaintea Maiestăţii Voa­stre”. De la suflet, în suflete a mers vorba preşedintelui Adunării Naţionale. D­ ELY BERKOWITZ este membru al partidului liberal Nimic de zis. D. Ely mai este însă şi preşedinte al comunităţilor e­­vreeşti din România. Iarăşi, nimic de zis. Întrebăm, însă, aşteptând un răs­puns care nu poate întârzia: La clubul Iberal, când d. Vintilă Brătianu a cetit o declaraţie necu­­viincioasă faţă de şeful Statului d­in ce calitate a aplaudat d. Ely Berco­unt­z? In calitate de preşedinte al comu­nităţilor evreeşti din România, nu putea lua o atitudine contrară senti­­mentelor întregii populaţii evreeşti. Iar dacă a aplaudat în altă calitate inadmisibila declaraţie liberală — este dator să se demită fără întârziere din locul de preşedinte al comunită­ţii evreeşti M. S. REGELE CAROL II SI A. S. R. PRINCIPELE NICO­LAE SPRE PALAT In situația nou creată prin urca­rea pe tron a M-­S. Regelui Carol II se impune să examinăm, fie si in linii generale, perspectivele eco­­nomico-financiare ale țării. Pentru aceasta, nu putem trece cu uitarea trecutul. In trecut, adică in perioada care a început după război am avu două concepții politice economco­­financiare. Prima, a partidului li­beral reprezintată prin d. V. Bră­tianu , a doua a partidului na­ţio­­nal-țărânesc, al cărui exponent a fost d. V. Madgearu. Politica economico-financiară re­prezentată prin d. V. Brătianu, a dus la cunoscutul faliment finan­ciar precum şi la discreditarea creditului ţării în străinătate. Acest fapt de foarte mare însem­nătate pentru viaţa ţării, a contri­buit şi el în bună măsură la demi­terea guvernului liberal, care, prin politica sa ne izolase de restul Europei-Guvernul naţional-ţărănesc, a că­rui politică financiară era cunos­cută în cercurile cele mai întinse din străinătate, cum şi din întreaga ţară, a inaugurat o nouă politică financiară. Guvernul naţional-ţără­nesc a realizat într’un timp relativ foarte scurt, împrumutul financiar extern şi stabilizarea. Două ope­raţiuni de o deosebită importanţă. Creditul ţării în străinătate a fost restabilit şi astfel, am, putut relua relaţiuni normale cu străinătatea. Ţara a fost scoasă din izolarea in care o dusese politica financiară a partidului liberal. In această situaţiune ne-am gă­sit în momentul urcării pe tron a Ai­­S­ Regelui Carol II. Actul a fost primit în străinătate nu numai cu căldură, dar şi cu o vie satisfacţie. întreaga presă franceză şi engleză este unanimă în a recunoaşte că :•această rev­o­­luţie fără sânge, cum scrie Daily Telegraph, va avea rezultate feri­cite pentru România şi noul rege va urma exemplul excelentului său tată şi va şti să-şi îndeplinească datoria de bun rege“. Concluziuinile presei franceze sunt că: „revenirea regelui Carol nu este o lovitură de Stat, ci salu­i fia firească a unei nedreptăţi, pri­mejdioase desvoltării României“. STRĂINĂTATE­A ISI PASTREAZA ÎNCREDEREA IN TARA Aceste concluziuni ne fac să între­vedem aprehenziunea pe care o aveau cercurile financiare din străi­nătate fată de situatiunea creată de partidul liberal. Acele cercuri pu­teau să aibă oarecare rezerve faţă de incertitudinea unui regim ce nu prezintă toate garanţiile cu putinţă. Acele rezerve însă, au fost în foarte mare parte înlăturate, dacă nu în întregime, prin politica financiară chibzuită şi de realităţi a guvernu­lui naţional-ţărănesc. Odată aranjată chestiunea cons­­tituţion­ală în ordinea firească a lu­crurilor, uşoarele rezerve ce m­foi existau în cercurile din străinătate au dispărut complect. In conse­cinţă, creditul ţării este astăzi com­plect restabilit, iar asigurarea o­­perii de stabilizare monetară îşi continuă cursul normal, pe baze atît de fericite trasate de politica financiară a guvernului naţional­­ţărănesc. „CONTINUITATEA“ D-LUI VINTILĂ Totuşi, un singur om. Inutil să adăugăm că e vorba de d. V. Bră­, tianu­, care nu-şi dă seama că Pentru prima oară s’a îngropat îm­preună cu politica sa financiară, e nemulţumit- Domnia-sa crede că reîntoarcerea în normal „va fi o nouă şi mare slăbire în creditul politic al Statului român, de care se leagă şi creditul financiar“. Tot d. V­ Brătianu, pe care e inutil să încercăm a-l convinge că trăeşte într’o permanentă eroare, a spus la clubul său că ,,financiarii se­rioşi nu vor mai veni şi de aceia creditul va fi slăbit“. Este permanenta grijă pe care d. V. Brătianu a avut-o de la venirea guvernului naţional-ţărănesc de a compromite creditul ţării in străi­nătate. Nu se găseşte deci decât în continuitate.­­ SE DESCHIDE O ERA NOUA Primirea insă extrem de căldu­roasă pe care a avut-o în străină­tate definitiva aranjare a chestiei constituţionale, ne face să fim opti­mişti să avem ferma credinţă că orice rezerve au încetat şi o eră n­ouă, pregătită cu tenacitate de gu­­t­­ernarea naţional-ţărănistă, se des­chide ţării, şi situafia dela noi Pe­ linia de garaj... D. Vintilă Brătianu şi-a încoro­nat opera, a reuşit să izoleze parti­dul de ritmul vieţei publice, încăpăţânat şi mic la suflet, sub vraja unei idei fixe, d. Vintilă Bră­tianu, ca un mecanic dezorientat, şi-a angajat trenul pe o linie de ga­raj... Şi-a terminat cuvântarea sa de ieri cu tragica întrebare: „Trebue să se ştie dacă partidul liberal ’şi va face toată datoria, sau dacă e un organ al trecutului?...“ Tragică dilemă In care s’a pus cu o uşurinţă de neiertat şeful ace­stui partid. Mai întâi, se poate închipui de un om serios şi zdravăn Ia minte că un partid politic demn de acest nume are ca „datorie“ de a apăra feudele personale ale diriguitorilor săi? Concepţia aceasta politică este pur şi simplu caraghioasă: familia, prestigiul politic al unei familii, în cumpănă cu voinţa apăsat expri­mată a ţării? Fireşte, istoria a înregistrat lupte, şi lupte aprige, între organizaţii po­litice şi aşezămintele de Stat, când acestea au depăşit prerogativele lor legale şi normale; dar niciodată astfel de lupte n’au avut caracterul acesta special pe care d. V. Bră­tianu vrea să-l imprime rezistenţei sale — sau dacă l-au avut, apoi tot acela organizaţiuni au pătimit. Şi apoi, să socotim puţin: cine zice rezistenţă, zice putinţă de rea­lizare şi mijloace. In opinia publică din această ţară, locul pe care îl ocupă azi partidul liberal nu-i permite nici o iluziune, in privinţa consecinţelor atitudinei politice luate. Căci, amintirile istorice despre vremuri oricât de epice, nu pot în­locui necesitatea pentru un partid de a se găsi in ritmul vieţii naţio­nale, ritm pe care nu-l poate că­păta decât din modul in care opi­­niunea publică reactivează faţă de dânsul, întru moment dat.­­ Şi slavă Domnului, de primejdia de a fi înăbuşit de manifestaţiunile de dragoste ale acestei opiniuni, d­r. Brătianu nu este ameninţat Iată că nu-i mai rămâne partidu­lui liberal decât a dr.m mv*»v.Tî Vifie a dilemei pe care i-o pune şeful: să ia act că a rămas „un organ al tre­cutului“... Ne putem însă pune o chestiune : cât timp va îngădui partidul liberal să se închircească, oscilând d’a surda între cele două alternative ale dilemei vintiliste? Către Români. Împins de marea Mea dragoste de Ţari am sosit in mijlocii Poporului Meu spre a fi, conform făgăduinţa date, pavăză Fiului Meu şi strajă Patriei. Când acum mai bine de patru ani, mijloace, pentru Mine neînţelese, au fost latreb­âţate, faţă de Scumpul Meu Părinte şi faţă de Mine, să Mă silească a Mă Îndepărta de Ţara Mea iubită, nu am putut crede o clipă că o Domnie atât de glorioasă se va sfârşi fulgerător. Astăzi in mijlocul vostru am venit ei inima plină de dragoste pentru toţi Românii şi cu singurul gând de a strânge împrejurul Tronului pe toţi fiii Patriei dornici de muncă şi de adevăr. in sufletul Meu nu a rămas nici o una de resentiment faţă de acei cari, in răstimpul prin­sgiei, au crezut că puteau prin vorbele lor să şteargă din inima acelui Popor, în mijlocul căruia i'am născut şi am crescut, legatara saiistească ce Ne-a unit. In clipele grele prin care trece Ţara, fac cel mai cald apel tuturor fii­or săi, la cea mai sinceră şi desinteresată colaborare pentru desvoltarea for­ţelor ei vii. Cer ca toţi, fără deosebire de opinie politică, credinţă sau obârşie, să-şi dea sprijinul lor cel mai larg pentru propăşirea Ţării prin cinste şi demnitate. CAROL VIAŢA POLITICA Incorectitudinea „Cuvântului“ In ediţia specială de em­, „Cu­­vîntul" face literatură. (De albei sunt în­deobşte cunoscute înclina­ţiile de ordin literar ale d-lui Nae Ionescu, directorul acestui ziar — înclinaţii dubioase cu rezultat lu­crativ...). „Cuvântul publică o schiţă dialogată în care-i vorba de inventate opinii, convorbiri şi acţiuni ale d-lui Vir­gil Madgearu , precum şi de unele pretinse manifestaţii ale d-sale în şedinţa Adunărilor Naţionale, „des­coperite“ de nasul fin şi de urechea prelungită a d-lui Nae Ionescu. De la prima vedere, oricine poate înţelege că totul nu-i decit o gro­solană minciună — aruncată "v s ia credinţă din cine ştie ce mărunte considerente pătimaşe... determi­nate probabil de anumite interese desconsiderate ori de «ilene-'.e combinaţii în perspectiva D. Nae Ionescu, care îşi închipue că leagă şi desleagă nourii, şi-a luat sarcina de a elibera diplome de bună purtare pe­ltică şi naţio­nală. Dar aceste diplome eliberate de­un­ mouri­­rd fantezist n’au nici­ o­­ valoare — căci există persoana care prin atacuri nu râvnesc, după cum prin adulări cu onoreazi ( Acel care, subt masca hHeleofca­­iismului, trece dela o convingere la alta şi dela un patron Ia altul, iar cînd în numeie ortodoxiei politicia­nism vulgar chiar cu credttoele­­e»­lijioase — n’are auto-j+îOea mo­rală, după trecutu-i îndepărtat şi apropiat, să judece oameni şi cl­eruri. Acest om a adus în domeniul ga­zetăresc incorecte procedee din alt domeniu — şi numai dintr’o con­damnabilă îngăduinţă nu î s’au a­­runcat în obraz turpitudinile. El însă, în loc să se retragă în­tr’o chilie pentru compoziţii ecle­ziastice sau la rugăciuni întru erta­­rea păcatelor, face pe pamfletarul politic. Pentru acest gen literar, care are drept scop a convinge cititorul, se cere ca pamfletarul să fie înainte de toate curat iar pentru această operaţie, d. Nae Ionescu are nevoe de toate a­­pele Iordanului... Popularitatea Suveranii D. N. Iorga constată, în Neamul Românesc, manifestările de popu­lară şi extraordinară simpatie cu cari a fost întâmpinat Suveranul, în Capitală . Cela ce s’a văzut ieri ca popula­ritate întrece tot ce a întovărăşit vină acum vre-o schimbare de regim.­­ Pretutindeni unde trecea noul rege, aclamaţiile isbucniau spon­­taneu şi­ mulţimea în tovărăşia a­­lergănd trăsura lui Carol al ll-lea Pentru un popor aşezat, liniştit, stăpin pe mişcările noastre ca al nostru aceste manifestaţii, adine impresionante, sunt cu totul remar­cabile. Ele bucură şi pentru un motiv care înseamnă începutul unei ere noi în sentimentele naţiei. Ea, naţia, are nevoie de cineva căruia să i se închine. Din veac un veac aşa a fost. Un om, unul sin­gur, un om cu o înfăţişare întreagă şi plăcută, un om care să ştie cîştiga şi stăpini. Aşa se cerea o­­dinioară Domnul- Oricind Domnul visibil a lipsit, acest instinct sănătos a trecut asupra altora. In timpul nostru asupra Şefilor de partid l­a presa­, puşilor înaltori politici, luaţi pe timid şi pe lină părăsiţi. Popularul, de azi făcea loc îndată popularului de mâine. Şi, ei credeau toţi că aceasta e pentru dînşii, pentru Partidul lor, ba, iartă-mă Doamne, pentru „ideile" lor. Azi popularitatea se întoarce, nm e natural pentru o naţie adine monarhică, la Suveran. Şi e bine aşa. I Citiţi in pag. II-III Cum s’a desfăşurat proclamarea M. S. Regelui Anularea legii din 5 Ianuarie 19! Cuvântarea M. S. Regelui Caro­ ll-lea

Next