Dreptatea, iunie 1933 (Anul 7, nr. 1705-1729)

1933-06-11 / nr. 1713

1Mica înţelegere Prelungitelor discuţiuni în jurul pactului celor patru mari puteri, li s’au pus capăt prin semnarea pactului, din 7 Iunie. Trecând peste chestiunea dacă acest pact iniţiat de d. Mussolini, era oportun sau nu în actualele conjuncturi internaţionale, rămâne faptul brut al confirmării lui oficiale de către cele patru guverne. In înfăţişarea lui primă pactul acesta nu putea fi admis. Afară de faptul că punea în discuţie chestiunea gravă a revizuirii tratatelor de pace — chestiune care, în interesul păcii europene ar trebui considerată ca «închisă» — redactarea iniţială dată noului instrument diplomatic teza şi demnitatea statelor din Mica înţelegere, şi le viola unele interese vitale. Intr’adevăr, prin felul în care se înfăţişa, acest pact căuta să se substituie forului de la Geneva, luând în cerc restrâns, hotărâri privitoare îa toate statele europene. Aceasta însemna ipso facto excluderea Mieii înţelegeri dela discuţiunea marilor probleme europene, la desbaterea cărora şi ea era interesată în mod direct. Reacţiunea era necesară. Şi ea s’a prolit, fără întârcere. Sesizându-se rapid de noua situaţiune, care i se crea. Mica înţelegere a activat în modul cel mai inteligent şi intens pentru schimbarea sensului pactului. In primul rând a reuşit o amânare a discuţiunii lui, pentru a se putea face o analiză mai atentă şi o examinare mai obiectivă a raporturilor pe cari le-ar fi creat pe continent. Prin vocea d-lui Nicolae Titulescu, ministrul nostru de externe, şi ambasador diplomatic autorizat al consiliului Micii înţelegeri, s’a spus răspicat care este singura atitudine posibilă a Micii înţelegeri, faţă de pact. Iar rezoluţiile conferinţei de la Praga au precizat şi mai mult punctul de vedere pe care neam aşezat. . . . Pentru un instrument care voia să se înfăţişeze lumii ca o nouă consolidare a păcii, cuvântul celor trei state nu putea fi neglijat. Acţiunea Micei înţelegeri, graţie tenacităţii ei, solidarităţii admirabile dintre cele trei state, abilităţii şi autorităţei d-lui Titulescu, şi înţelegătorului concurs acordat de Franţa, a fost încoronată de un strălucit succes. Pentru că astăzi într’adevăr, pactul celor patru mari puteri nu mai poate fi considerat decât ca un nou instrument pacific. A fost ştearsă în primul rând dispoziţiunea care prevedea eventualitatea revizuirii tratatelor existente, vizată destul de vizibil în prima lui redactare. Astăzi, problema revizuirii nu se mai poate ridica în afara cadrelor prevăzute de Liga Naţiunilor. Art. II prevede că orice hotărâre luată în consiliul celor patru puteri, privind art. 10, 16 şi 19 din Pactul Societăţii Naţiunilor, are valoare numai «sub rezerva deciziunilor care nu pot fi luate decât de organele regulate ale Societăţii Naţiunilor». Această îngrădire a competinţei pactului de patru este salutară. E sigur astfel că problema revizuirii nu se mai poate ridica în discuţie pe căi piezişe, şi fără ştirea celorlalte ţări. Cum o subliniază şi schimbul de note dintre România şi Franţa, examenul principiului revizuirii este exclus definitiv. Iar acest schimb de note, mai arată intinta armonie şi perfecta solidaritate dintre cele două vechi şi sincere aliate. Din toate acţiunile diplomatice stârnite de acest pact mai rezultă însă şi altceva: consolidarea şi mai puternică a raporturilor existente între cele trei ţări din Mica înţelegere. Este evident pentru oricine că primejdia care plutea la început a apropiat şi mai mult aceste ţări. Blocul celor trei state constitue astfel o forţă, de avizele căreia va trebui să se ţină cont în viitor, când se iau măsuri de ordin internaţional. jlî. tv TITULESCU Criză politică In Spania Primul ministru al Spaniei a prezentat preşedintelui republicei demisia cabinetului C.AZANA fapte diverse Ziua sporturilor Manifestaţiunea sportivă care s'a desfăşurat joi după amiază la C. N. E. F. a întrecut toate aşteptările. Un spectacol similar nu am avut niciodată în ţara noastră pentru tot ceia ce înseamnă educaţia fizică astăzi în programul general de pregătire a unei generaţiuni, trebue să înregistrăm cu satisfacţiune, că sub patronajul şi imboldul de fiecare zi al Suveranului, în cei trei ani care s’au scurs de la Restauraţie sportul românesc a progresat enorm. Şi dacă nu am putut închega până acum o asociaţie sportivă în genul şi de proporţiile acelei admirabile organizaţiuni a Sobolilor cehoslovaci, nu e mai puţin adevărul că efectivul pe care l-a aliniat joi Institutul de educaţie fizică şi demonstraţiunea făcută de studentele şi studenţii O. N. E. F.-ului, ne îndreptăţesc să aşteptăm, pe foarte curând, o întrecere cu organizaţiunile sportive din cele mai înaintate ţări. O menţiune onorabilă se cuvine tuturor societăţilor sportive, de toate categoriile, care au defilat joi prin faţa Suveranului. CHESTIA ZILEI Vacanța... Nu mai avem de câţiva ani decât rare vacanţe politice.» Vorbind, fireşte, de politica internă. Verile din urmă au fost mereu străbătute de evenimente, cari de abia la începutul toamnei au lăsat câte un scurt răgaz de odihnă. Vara anului acesta este o excepţie.... Toate grupările politice din opoziţie au trebuit să se resemneze evidenţei. După cele patru adunări suburbiale din Bucureşti d. Duca a plecat pentru trei săptămâni într’o călătorie zisă de «informaţiuni». Despre pactul celor patru s’a informat în tren. Pentru celelalte «informaţii» ar trebui să aştepte cel puţin o lună jumătate. Conferinţa economică mondială de la Londra este cheia de boltă a viitoarei situaţiuni generale. Iar în prealabil, cine ar fi bărbatul politic serios din străinătate, care să poată risca un pronostic valabil asupra rezultatelor acelei conferinţe? Dar cum şefia dlui Duca nu poate trăi decât cu baloane de oxigen, şeful trebuia să întreprindă ceva, care să devieze atenţia publică şi a partidului în deosebi, de la lamentabilul eşec al «campaniei de răsturnare». Celelalte grupări mai au vreo trei săptămâni în care să-şi mai aiurească partizanii tot mai demoralizaţi cu manifestări provinciale, de unde unii, ca d. Argetoianu, se întorc mai mult decât descurajaţi. Asemenea distracţii mărunte pot cel mult pe alocurea să mai spargă monotonia acestui tume atât de ploios. In fapt, în politica internă avem liniştea vacanţei... Dar problemele cari sunt pe ordinea de zi a conferinţei din Londra— aceea a dezarmării s’a amânat până la 3 iulie — au o prea mare importanţă pentru toată lumea, ca ele să nu absorbe atenţiunea generală. Cu atât mai indispensabilă era vacanţa internă, a micului politicianism detestabil practicat de permanenţi ahtiaţi de putere, în împrejurări ca acestea, când soarta economică viitoare a lumei întregi urmează să se desbată în discuţiile de la Londra. ANUL III NO. 171 Duminica 11 iunie 1933 4 PAtilIVl Taxele de bancare plătite în numerar conf. aprobarei Direction© Generale P.T T. No.31,856193^ Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. S. Clemencftau, 9. — Telefon Redacţia 21704, Adiţia 22025 „Toate drumurile duc la Roma...“,dar cel care trece prin Berlin n’are șansă. (A se vedea noul Pact al celor patru) UN A N In şedinţa de ori a consiliului de miniştri, d. prim-ministru a amintit colegilor d-sale că s’a împlinit, acum două zile, un an dela formarea primului guvern Vaida, ce a urmat prăbuşirii nefericitului regim Iorga-Duca-Argetoianu. Cu acest prilej d. dr. Al. Vaida-Voevod a mulţumit preşedinţilor Corpurilor Legiuitoare pentru munca depusă de Parlament, iar miniştrilor, pentru munca depusă la departamentele respective. i. .. Evident, vremurile sunt prea grele, şi ritmul evenimentelor în desfăşurare prea precipitat, ca să mai existe timp de prisos, destinat unor recapitulări de fapte mai mult sau mai puţin recente. Nu putem totuşi trece la ordinea zilei fără a ne opri un moment gândurile asupra unei comparaţiuni, ce se impune , ce era ţara acum un an, la sfârşitul lui Mai 1932 şi ce e astăzi ! Atunci, lefurile erau neplătite cu lunile, ba chiar cu anii, pensiile la fel. Statul se prăbuşea sub povara distrugătoare a echilibrului bugetar. Intre timp, la ministerul de finanţe, domneau haosul şi necinstea. Nimeni nu mai ştia cât şi de unde are să ia. Ştia doar un singur lucru precis, că trebue să dea sperţ, ca să-şi scoată banii. Tot pe atunci, uliţele clocoteau zilnic de manifestaţii politice, împotriva cutărui sau cutărui act al guvernului. In adunările profesionale se preferau insulte la adresa conducătorilor şi se făceau, pe faţă, instigaţii primejdioase ordinei de stat. In şcoală, harababură, în politica externă, dezastru... Guvernul Iorga Argetoianu căzu şi lăsă noului regim Cea mai grozavă situaţie, ce ar fi putut-o vreodată găsi cineva. In toate ramurile de activitate ale statului, dezorganizarea făcea progrese îngrozitoare. In asemenea clipe a venit la putere şi a guvernat, ministerul d-lui Vaida, care şi astăzi conduce destinele ţării. Primele măsuri nu au avut în vedere, decât două grave ameninţări: situaţia financiară şi ordinea publică. In mai puţin de două săptămâni, funcţionarii şi pensionarii primiră leafa pe luna în curs, şi de atunci, aceasta li se se întâmplă în fiecare lună. Un buget echilibrat le asigură salariile şi pensiile. Totuşi — tot în acest an — impozitele au fost reduse. In special, impozitul agricol şi impozitul global. Problema conversiunii datoriilor a căpătat o legiuire serioasă, în cadrul căreia s’ar putea reglementa toate raporturile dintre debitori şi creditori. i.r! i..?-^* Tot intr’un an, graţie activităţii prodigioase a membrilor cabinetului, în frunte cu d. Vaida, s’au realizat măsuri de mare importanţă economică în toate domeniile. Graţie acestor măsuri, situaţia nu se mai înrăutăţeşte. Ba dimpotrivă, se întrevăd unele mişcări de înviorare. ’ * . I • Problema funcţionarilor Statului a fost, în mare măsură, rezolvată, păşindu-se cu curaj şi fără consideraţiiuni electorale sau de partid, la organizarea unui corp funcţionăresc, de elită, şi numai în numărul cerut de o bună funcţionare a serviciilor statului. Regula cea mai severă domneşte în toate administraţiile. Iată ce a făcut întrun an guvernul naţional-ţărănist, şi am omis din această enumerare fugitivă, multe alte puncte esenţiale de realizări practice şi folositoare. Dar chiar această recapitulare cu omisiuni constitue neîndoios răspunsul cel mai bun, peremptoriu, tuturor campaniilor ridicole pe care le-a încercat sau le mai încearcă unele grupări din opoziţie. Inspecţiile în învăţământ Reîntors din inspecţiile făcute în ţară, d. prof. Petre Andrei — subsecretar dotar la ministerul instrucţiunii publice — a făcut presei următoarele declaraţii. In primul loc trebue să remarcăm sistemul bun al inspecţiilor. La noi biurocratismul are o lungă şi înrădăcinată tradiţie. Ie jos şi până sus , era obiceiul rezolvării chestiilor pe hârtie, fără contact cu realitatea. Regimul naţional ţărănesc a rupt acest obiceiu. Este destul să cităm inspecţiile regulate făcute în ţară de conducătorii ministerului de finanţe şi inspecţiile recente ale subsecretarilor de stat D. Andrei a făcut constatări, care trebuesc relevate. Se cunoaşte campania întreprinsă de liberali în favoarea învăţământului complimentar, cu care ei se fălesc superlativ. învăţământul complimentar, — după constatările d-lui Andrei, — este «o simplă iluzie». Unde erau înscrişi 60 de elevi — frecventau şcoala numai doi ?1 ! In privinţa frecvenţii elevilor la şcolile primare, d. Andrei a constatat că mai puţin de jumătate din numărul elevilor înscrişi urmează regulat cursurile. La noi există sistemul trecerii sub tăcere — din patriotism!?.» Miniştrii constatau lacunele. Luau unele măsuri — care rămâneau pe hârtie. Iar vinovaţii împotriva cărora nu se făcuse o mişcare de opinie publică — îşi căutau mai„departe de resturile lor. Sistemul cel bun este darea de faţă a păcatelor. Numai astfel se poate nădăjdui în îndreptare. Faţă de dezastrul frecvenţei, d. Andrei este de părere să se introducă un învăţământ sezonier. Şcoala să înceapă toamna şi să se termine primăvara. După culesul porumbului şi până la arăturile de toamnă, copilul poate umbla, nestingherit, la şcoală. In restul timpului, şcoala distrage pe copii de la lucru. Părinţii nu-şi dau seama totdeauna, de importanţa învăţământului. Şi chiar dacă şi-ar da seama ,i , ei sunt siliţi de nevoi să pună pe primul plan ajutorul imediat al copiilor la câmp şi la creşterea vitelor. In cursul inspecţiilor, d. Andrei a constatat şi lucruri bune şi lucruri rele. Astfel d-sa a aflat că unii preoţi fac politică până şi în altar. Aceştia vor fi admonestaţi desigur de episcopiile respective, către care Ministerul Instrucţiunii a Intervenit. Dar d. Andrei a cunoscut şi oameni care îşi fac mai mult decât datoria. Astfel un învăţător a organizat la şcoală un mic muzeu zoologic. Iar un altul a organizat o bibliotecă şi, din salarii-i scoate o revistă de popularizare. Aceştia au primit adrese de mulţumire din partea Ministerului. In chipul acesta, când conducătorii departamentelor iau contact cu organele periferice — fiind veşnic aşteptat controlul, pedeapsa şi răsplata — situaţia se va îndrepta. Sistemul inspecţiilor, inaugurat atât de rodnic, seva extinde şi va continua. „ Duminică se deschide la Londra conferinţa economică mondială. Discuţiile ce se vor începe la 12 iunie sunt de o importanţă deosebită pentru toată lumea■ De la Londra se poate aştepta într’o măsură oarecare, regenerarea întregei economii mondiale. Şi este semnificativ pentru cele ce se vor petrece, că d. Virgil Madgearu a fost ales reprezentant al întregului bloc agrar. Alegerea d-sale defineşte o atitudine bine marcată. Căci la Londra antagonismul cel mai puternic îl vor forma statele industriale şi cele agrare. Opoziţiile între ele sunt aproape ireconciliabile. Statele agrare din Europa centrală şi orientală, reprezentate fiind de un mare specialist cum este d■ Virgil Madgearu, au certitudinea, că interesele lor vor fi bine apărate. La Londra se va ataca clauza naţiunei celei mai favorizate. O va ataca Anglia şi probabil şi Franţa care va susţine la conferinţă teoria unităţii economice una şi aceiaş a Metropolei şi a coloniilor. Ultimele desbateri din cercurile economico-financiare de la Paris şi Londra nu lasă nici o îndoială în privinţa acestei chestiuni. Dar la Londra, d. Virgil Madgearu va susţine teoria tarifelor preferenţiale. Blocul agrar i-a dat plenipotenţa cuvenită. Întocmai ca la Stressa, unde reprezentantul României, a desvoltat o activitate prodigioasă şi fecundă, d. ministru de finanţe va vorbi şi la Londra cu toată francheţa necesară. Pentru că nu trebue să se uite un lucru, eşecul conferinţei economice mondiale va produce o dezorientare şi o demoralizare extraordinară■ Haosul este prea mare, ca reprezentanţii celor 60 de state să-şi poată îngădui măsuri pe jumătate. Blocul agrar de la Bucureşti, a trimis un avertisment categoric Londrei. Dacă vom înregistra un eşec statele agrare înţeleg să tragă toate consecinţele ce vor impune realităţile sociale. Deja delimitarea categorică între state industriale şi bloc agrar ce se pun într’un fel tot mai accentuat, este semnificativ. Ar fi greu de prezis, ce atitudine vor lua statele agrare după Londra. Formula poate nu interesează încă astăzi. Mâine însă lămuririle se vor produce în mod automat şi atunci nimic şi nimeni nu va mai putea repara, ceea ce atâtea conferinţe internaţionale au fost incapabile să evite. BULETIN EXTERN Conferinta economică mondiala influenţa femeii asupra evoluţiei sociale Cu prilejul congresului «Uniunii Femeilor Române» care s-a ţinut zi-lele trecute în Capitală, d-na Marioara Şerban a ţinut o interesantă conferinţă cu titlul de mai sus. Redăm rezumatul acestei conferinţe: Dacă este neîndoios, că în toate timpurile femeea, făţiş sau din umbra pe care i-o comandau concepţiile trecutului, a fost chemată să-şi exercite influenţa sa, cu atât mai mult azi, după emanciparea ei spirituală, urmată în parte de aceea economică şi politică, femeea, colaborând aproape în toate domeniile de activitate publică alături de bărbat, a ajuns să determine în mod direct curentul evolutiv al societăţii moderne. Considerând aşadar femeia ca factor social, constatăm diviziunea ei în două grupe principale: prima grupă căreia îi aparţine azi încă marea majoritate a femeilor, este aceea a căror ocupaţiuni sunt cu totul consacrate familiei şi gospodăriei; a doua grupă, o formează femeile a căror activitate se desfăşoară în afară de casă. Apariţia, numeric tot mai însemnată, a acestei grupe este datorită pe de o parte introducerii maşinismului în industrie, iar pe de altă parte difuzării în straturi tot mai întinse a instrucţiei şi organizării moderne a învăţământului de toate gradele. Consecinţa directă favorabilă a acestei noui evoluţii a activităţii femenine a fost emanciparea ei economică de sub tutela bărbatului şi liberarea ei de o muncă abruti- zantă, care o îmbătrânea înainte de o vreme. Totuşi n’au lipsit nici urmările desavantajoase inevitabile oricărei transformări sociale mai profunde. Primul inconvenient grav a fost o slăbire a unităţii celulare a familiei, baza structurală pe care se sprijină toată organizaţia socială şi cea de stat. Un alt neajuns este datorit faptului, că femeia scoasă din făgaşul tradiţional este desorientată în faţa nouilor orizonturi ce i se deschid, pierzând în mare măsură elementul conservativ şi ponderator care formează quintesenţa caracterului feminin. Când după răsboiul mondial sporul de necesităţi face un salt, nemaipomenit în evoluţia civilizaţiei de până acum, această ridicare a standardului de viaţă a masselor populare găseşte în mentalitatea nouă şi încă neconsolidată a femeii continmporane un promotor foarte propice al sporului de cheltueli. Niciodată n’a fost mai necesară realizarea de economii şi combaterea luxului nesăbuit, ce ne robeşte, decât tocmai azi pentru restabilirea echilibrului economic şi social şi deci pentru prescurtarea suferinţelor epocii de tranziţie în care ne sbatem. Cât priveşte al doilea factor care a promovat ieşirea femeii în arena vieţii publice şi care este generalizarea instrucţiei la femei, trebue să constatăm că roadele produse de această inovaţie au fost din cele mai salutare. Cea mai importantă cucerire a femeii pe terenul instrucţiei este succesul ei la studiile de toate gradele. Prin lărgirea orizontului ei spiritual a devenit capabilă de a înţelege şi de a rezolva mai bine problemele sexului ei precum şi problemele sociale, din ce în ce mai compexe, cari ni se pun. Emanciparea femeii a făcut însă un salt fără să urmeze o evoluţie completă. Instrucţia în multe cazuri nu-şi are corolarul şi într-o educaţie corespunzătoare, care formează baza caracterului omenesc. Dacă lipsa educaţiei înseamnă un mane în viaţa bărbatului, la femee ea reprezeintă un adevărat pericol social . Pentru colectivitate studiul femeii prezintă neajunsul de a contribui cu un procent însemnat la pletora de titraţi, mai ales în epoci de criză, ca cea de azi. Fiind mai impresionabilă şi mai predispusă pentru fantezie, scoasă din mediul ei tradiţional, ea devine elermfatul cel mai susceptibil pentru curentul de discreditare a tot ce a fost aşezare şi organizare de până acum. Ori, organizaţia noastră actuală, neînsemnând numai un oarecare sistem, aplicat la întâmplare. (Citiţi continuarea in pag. II-a). Măsuri financiare In Germania D. DR. SCHACHT Preşedintele Băncii Reichului, faţă de scăderea stocului acoperirii de aur şi devize, a luat hotărârea să nu mai acorde devize pentru transportul obligaţiunilor începând dela 15 Iulie 1931 NOTE Convertiri îmbucurătoare • «i .... . . . . In parlamentul de la Budapesta, trei deputaţi, d-nii Farkas, Eckhardt şi Milotay, au făcut acum câteva zile unele declaraţiuni cari pun într'o lumină nouă spiritul ce domină în casa de stat a aleşilor poporului maghiar. Budapesta a fost de totdeauna un centru de «maghiarizare». Slovenii, sârbii şi românii au simţit decenii dearândul sistemul de desnaţionalizare difuzat de la centru, din care ungurii îşi făceau un orgoliu naţional. Erau convinşi ungurii că ei sunt mai superiori decât vecinii lor. Un ungur nu era considerat distins decât atunci când îşi făcea o profesiune din a prigoni graiul ţării vecine şi populaţiile alogene care nu puteau fi în ochii săi decât o lume de barbari lipsită de cultură. Câteva spirite luminate au început să înţeleagă — deabia acum — cât de nedreaptă şi nefirească era această atitudine. Parlamentarii citaţi mai sus, au arătat prin recentele lor intervenţii că sunt sensibili la lecţiunea faptelor, şi că sistemul de maghiarizare forţată este cauza directă a desmembrării Ungariei. D. Milotay, mai ales, n’a făcut altceva decât să repete şi să confirme ceea ce cehoslovacii, iugoslavii şi românii au spus în privinţa aceasta în nenumărate rânduri şi ceea ce este certificat încă şi acum de reprezentanţii minorităţilor din Ungaria de azi. Cu toate acestea, nici un orator n’a condamnat la Geneva politica Ungariei faţă de naţionalităţile conlocuitoare cu mai multă îndrăzneală decât au făcut-o parlamentarii în Camera de la Budapesta. Un asemenea limbaj în gura unor patrioţi maghiari ne face să sperăm că Ungaria, va renunţa într-o zi la atitudinea de azi cu privire la minorităţile ei şi le va acorda dreptul la o cultură şi o limbă naţională. România este cea dintâi care s'ar bucura de o astfel de convertire a spiritului maghiar. Minoritarii unguri dela noi se bucură de cele mai depline libertăţi. România a fost totdeauna tolerantă. De aceea se şi explică tăria statului român, întregit în graniţele sale etnice. Recentele declaraţii făcute la Arenele Române de către reprezentanţii minorităţilor constitue o confirmare a celor de mai sus. Convertirea deputaţilor din Camera maghiară vine astfel să sublinieze că Budapesta a prins ecoul pornit de minoritarii unguri la Arene şi că înţelege să răspundă cu acelaş spirit care domină la Bucureşti. E un început, de bun augur. — p — . Germania In preajma anei _ Dela corespondentul nostru din Berlin —» Vizita d-lui Hjalmar Schacht în America-de-Nord a avut drept scop primordial — (întrevederea cu d. Roosevelt a fost o simpla politețe de rigoare) — să ia contactul cu creditorii Germaniei pentru a găsi' o modalitate de amânare a plălior şi de reducere a datoriilor. Nu este vorba numai de datoriile Statului german, ci şi despre datoriile oraşelor provinciale şi ale particularilor, care se ridică la sume fabuloase. Imediat după războiu, bancherii Statelor Unite s-au arătat destul de prudenţi cu piaţa germană. Până în 1924, dezordinile n’au încetat. Spectrul revoluţiei de stânga, încercările monarhiştilor de dărâmare a Republicei şi — last not least — inflaţia, cu urmările ei dezastruoase, nu ofereau acea security necesară plasărilor de capital în stil mare. După stabilizarea măririi şi după înăbuşirea atacurilor de stânga şi de dreapta (Adolf Hitler se afla la 1924 la închisoare, încercările de stânga nu mai aveau nicio şansă), prudenţa americană a dispărut ca prin farmec şi a făcut loc unei «Schwärmerei» pentru noua Republică germană unde se amesteca admiraţia faţă de forţa vechiului Imperiu şi confienţa în democraţia unui popor cu reputaţie bine stabilită de neistovită hărnicie, geniu tehnic şi talent organizatoric. " :" Germania ştie să tragă profituri din simpatia pe care i-o arată o naţiune, ca şi din propriile sale dezastre. ' : 1-j De prisos să mai amintim cum am exploatat încrederea oamenilor naivi din străinătate, care nu-și pu- teau imagina că Germania nu-și va onora semnătura pusă pe monedă și au vândut hârtie prost tipărită în schimbul unor valute străine veritabile... -1 ăii Din perioada inflaţiei, Germania s’a ales cu plata datoriilor interne, cu o industrie care şi-a reluat vechile debuşeuri, cu gustul aventurii şi experienţa de a face pe alţii să plătească oalele sparte. REPARAŢIILE — O BUNA AFACERE GERMANA Reparaţiile s’au dovedit o excelentă afacere pentru Germania. Cu toată gălăgia diplomaţiei din Wilhelmstrasse, cu toată ajâţarea poporului împotriva «lanţurilor reparaţiilor», adevărul este altul. Cu bani împrumutaţi din America, Germania a plătit... reparaţiile (adică tot Statelor Unite), făcând în acelaş timp investiţiuni admirabile în industrie şi în alte clădiri de utilitate publică. . . Memoriile publicate imediat după războiu — fie pro sau antikaiseriene — conţin următorul mament ca un leitmotiv: «dacă diplomaţii noştri ar fi avut prevederea să facă unul sau două mari împrumuturi în Statele-Unite, înainte de a le face aliaţii, atunci Germania n’ar fi pierdut războiul, fiindcă Wilson şi bancherii, care stăteau la spatele lui, nu puteau dori distrugerea debitorului. Statele-Unite au aruncat sabia lor în talgerul Marei Antante, fiindcă acolo se afla majoritatea debitorilor»... Argumentul e seducător. Din această greşală, Germania a învăţat să n’o mai repete şi am avut o nouă tragere pe sfoară în stil cu adevărat interesant. Folosind confianţa pe care le-a arătat-o din 1925 până în 1929 popo (Continuarea în pagina 11 ah .