Dreptatea, decembrie 1933 (Anul 7, nr. 1862-1887)
1933-12-01 / nr. 1862
(D. Iuliu Maniu, la Cluj) Tank * ka» pUrita la an. I asrcUnl Umtlapai I . * T. (itt. |i.l]%i|l Ganwata f. Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9. — Telefon Relastia 303.42, Adţia 34!|02 ANUL VII NO. 1862 Vineri l Decembrie ui.»4 PAGINI ... Partidul national - faranesc va imatura hidra dintre Coroana și națiune! [ Marţi a avut loc la Cluj, şedinţa comitetului provincial naţional-ţărănesc pentru Ardeal şi Banat, şedinţă prezidată de d. I. Mihalache, şeful partidului. Atât în timpul guvernării, cât şi in vremuri de opoziţie, partidul naţional-ţă- rănesc a fost şi este prezentat ca un conglomerat, gata să se desfacă la prima ocazie. Adversarii noştri, vânători de svonuri absurde şi autori de invenţii copilăroşii, întreţin presa cu produsul imaginaţiei şi relei lor credinţe. După atâtea manifestaţii de forţă şi de unitate, partidul naţional-ţărănesc a mai dat o dovadă de trăinicie şi de rezistenţă morală. E vorba de adunarea de la Cluj. Cot la cot, d-nii Mihalache şi Maniu au pornit la luptă — Vechiul Regat fiind secondat de reprezentanţii provinciilor. Deunăzi Ardealul şi Banatul au făcut zid în jurul noului preşedinte al partidului. Adunarea de la Cluj a fost in primul rând o manifestaţie naţională. In discursurile oratorilor a vibrat fiorul unirii. Dar tabăra luptătorilor a mai fost înfiorată de ceva de spiritul combativ al masselor de peste Munţi, care au făcut revoluţii şi care au dat bătălii crâncene pe frontul politic. D. Mihalache a făcut aluzie la luptele purtate de naţionalişti de o parte şi de către ţărănişti de alta — ca şi la luptele, duse împreună după fuziune. Din idealurile partidului naţional-ţărănesc — unele au fost atinse. Altele rămân mai departe în atenţia masselor. Dar timpurile au impus şi alte ţeluri. Viaţa unei societăţi nu-i doar statică, mulată pentru totdeauna într’o formă rigidă. Se schimbă veşnic mentalitatea masselor — cum se schimbă mereu interesele şi revendicările lor. In noua fază a luptei politice, d. Mihalache — în numele partidului naţional-ţărănesc — a proclamat la Cluj o altă lozinca. _ I'Upta anuntata nu dă pentru sinceritatea viefii publice, pentru a face voința populară să fie ascultată. . _ .Int’adevăr, nu se poate admite ca o ţară întreagă, — formată prin mari jertfe ale ţărănimii şi muncitorimii, înjghebată sufleteşte din aportul cărturaril ori — să fie lăsată ele izbelişte, în steriţa capriciilor oculte. In fond, lupta partidului, naţional-ţărănesc este lupta masselor, care pretind ca glasul lor să fie ascultat. Când există un parlament liber ales, care a dat din sânul său un guvern omoflen — este ^straniu ca, după un an, parlamentul şi guvernul să fie aruncate bord... fără nici-o indicaţie in acest sens a opiniei publice. Şî pentru ce s’a făcut acest act? Pentru ca ţara să se scufunde în anarhie. După cum se vede, lăsarea liberului joc al sforilor şi al intrigilor de culiser— poate periclita însăşi existenţa noastră de stat. _ întreprinsă de partidul naţional-ţărănesc este o luptă de autoapărare. A intrat în funcţiune spiritul de conservare al neamului. Nu-i la mijloc o chestie de persoane. Nu ne interesează ambiţiile — ci binele permanent al ţării. Privită în această perspectivă, lupta anunţată la Cluj are o însemnătate istorica. Ea se va desfăşura, subt conducerea d-hai Mihalache — prin forţele unitare ale partidului naţional-ţărănesc, în jurul cărora se cristalizează aspiraţiunile masselor. ca CiESTIA ZILEI Sat fără câini Ţara româneasca face astăzi impresia unui sat imens, răspândit prin viroage şi coclauri, fără conducere, fără pază, fără câini, fiecare face ce-i trăzneşte prin cap. Şi cu cât trăzneala este mai grandioasă şi mai abracadabrantă, cu atât găseşte mai mult ecou. Disoluţia pare iremediabilă. România trăeşte de un veac într'un cadru administrativ şi in funcţiuni compiect artificializate. Importul de idei şi instituţii al liberalismului paşoptist afost o catastrofă naţională. Asimilarea şi adaptarea lor sa dovedit imposibilă şi nocivă substanței etnice. Nu a lipsit de semnificație istorică faptul, că ascuţirea procesului de disoluție al Statului român se petrece tocmai astăzi sub regimul, unui guvern ieşit din vechea şi putreda ramură a liberalismului. O campanie electorală începută sub steaua neagră a asasinatelor politice în serie, fenomen total străin sufletului românesc, demonstrează elocvent adâncirea și Întinderea crizei de structură a sistemului economic general și a Statului. După cum spunea Mussolini, într’un recent discurs, nu este o «criză în sistem», ci o «criză a sistemului». Mărturia şefului fascismului italian, atât de sinceră şi preţioasă, însemnează o lovitură de măciucă la un car de oaie, aduse din Italia şi Germania de neo-maimuţoii dezordinei, care vor să fericească cu un alt import ţara noastră. . In asemenea vremuri, Statul român nu are un consiliu de miniştri. D. I. G. Duca, îmbolnăvindu-se de gripă, nu s'au putut lua măsurile necesare la ordinea zilei, fiindcă ceilalţi colegi de minister nu... acceptă preşedinţia d-lui Al. Anghelescu. Dihoniile dintre diversele grupe au transformat conducerea Statului român într’un sat fără câini. In timp ce sotniile negre colindă tara, purtând in mâini faclele dezordinei, cabinetul ministerial se interdevorează cu lăcomie. Pecinginea desmănului acopere cu urâte pete trupul Națiunii. In acest timp babele se piaptănă, îşi pun palmele în şolduri şi se ceartă ca chivuţele, stupindu-se în ochi, şi neacceptând pe cineva în fruntea mesei, pentru a prezida şedinţele. E drept, că la talpa acestei clădiri ministeriale improvizate sunt cadavre ale amiciţiei. D. dr. Anghelescu a săpat pe d. Dinu Brătianu, iar d. I. G. Duca a înghiţit tot soiul de şopârle. Lipsa de unitate a cabinetului se răzbună în neglijarea intereselor elementare ale ţării. fapte diversei Cum 21 cunosum. In excelenta revistă cehoslovacă «L’Europe Centrale» d. André Tibal se declară un înfocat prieten al liberalismului român. Cu elan și fraze alese, d-sa consacră guvernului Duca un impresionant articol de elogii fi — natural — de erori politice. Dar faptul nu are importanţă La sfârşitul imnului însă, d. André Tibal îşi asigură cetitorii că «d. Duca va fi omul care să conducă barca românească cu o mână fermă. Pentru că în timpurile de azi, ceiace trebue să aibă un om de Stat nu este atât talentul, cât caracterul». Oh, d-le Tibal, cât despre CQTQC*ter, nici vorbă că îl are, d. Duca l Intreaga-i carieră poate fi mărturie. Primul-ministru bolnav ••• Aşa e când, pornind la drum, calci cu stângul• Guvernul d-lui Duca aşa a călcat. Şi cu o vădită preferinţă pentru străchini, în care de două săptămâni calcă mereu. Din cauza mişcărilor d. Duca a luat hotărlrea d’a se bolnăvi. Venit la putere prin anumite influenţe, boala sa este tot influenţa... D. Duca, nevoit să constate, că guvernul său este «luat în pripă» de întreaga naţiune, fatal trebuia să capete boala, care deocamdată îl scuteşte d’a mai luat hotărîri. Actualul prim-ministru, chiar când este perfect sănătos, cum poate să fie şi acum, se bolnăveşte numai la idea de a lua o decisie. De aceia consiliile de miniştri, despre care se spunea, că vor avea de examinat „chestiuni de Stat din cele mai importante», au fost amânate ginerie. Vedeți cât deimportante» erau acele chestii, dacă au putut fi cu atăta uşurință tratate cu Auf-Wieder eben... Cum de altminteri va fi tratat in curând şi guvernul bolnav. IN PAG. IV-al TEROAREA DELA VASLUI Telegramele de protest ale d-lui Petre Arabei Pretutindeni în statele civilizate sunt mari sbuciumării politice şi sociale. In România, partidul naţional ţărănesc a isbutit să ferească Statul de sguduiri şi să aducă mari îmbunată firi sîi . "■ «î nea» pasă. Timp de un an şi câteva luni cât a fost la cârma Statului guvernul aşa zis al tehnicienilor s-a pus in evidenţă, prin comparaţiune, superioritatea guvernării naţional-ţărăniste. In timpul acelei guvernări, situaţia devenise îngrijitoare. Reluând în 1932 final guvernare! noastre, am înlăturat îndată relele ce ameninţau să strudie Statul şi am păşit la îndreptarea Ţarei, realizând pe toate terenurile îmbunătăţiri simţitoare. Această muncă în folosul Statului ne dă dreptul să cerem o reînoire a încrederei populare, spre a duce mai departe opera ce am început. Rezemaţi pe forţele cele mai vii şi mai reprezentative ale tuturor provinciilor din unirea cărora a eşit după războiu România nouă şi întregită, noi constituim chezăşia cea mai deplină a unităţii naţionale. (Din manifestul partidului naţionalţărănesc). Realizări, nu vorbe Se cunoaşte situaţia tragică moştenită de guvernul partidului naţional-ţărănist la Ministerul sănătăţii şi ocrotirilor sociale. Au simţit-o pe pielea lor întreg corpul medical cât şi bolnavii. Salariile medicilor neachitate cu lunile, imposibil actea în care erau puşi toţi medicii rurali în a face control şi inspecţii sanitare la sate, din pricină că cheltuelile lor de transport nu erau plătite, spitalele Statului în agonie şi ameninţate să se închidă din cauză că, hrana Bolnavilor nu se plătea iar medicii loviţi în demnitatea lor, obligaţi unii din ei să plătească din buzunarul propriu, spre a scăpa de insistenţele furnizorilor, construcţii spitaliceşti începute şi părăsite. . .... . Ce s’a înfăptuit într’un an şi căteva luni sub naţional ţărănişti la acest departament este -i- s’va putea spune în aceste vremuri grele— de domeniul minunilor. ^ .. . In afară de salarii, a căror plată regulată a fost asigurată tuturor funcţionarilor prin grija permanentă a guvernului, cu aceiaşi punctualitate s’au acilitat şi diurnele de transport ale medicilor detasate fără de care medicul de circumscripţie devine uneori un sinecurist. Aceiaşi solicitudine pentru spitalele Statului cărora s’a ordonanţat toate chefuelile de hrană, făcând posibilă funcţionarea lor regulată, uneori cu surplus de bolnavi faţă de efectivul bugetar, redând şi medicilor de spitale întreaga autoritate în opinia publică. Nu s’a neglijat nici înzestrările spitalelor cu instrumente chirurgicale şi cu efecte. S’a organizat cu medici speciali campania contra malariei marea plagă a ţării noastre, acordăndu-se medicamente cât a fost nevoie. S’au acordat subvenţiile trecute in buget pentru combaterea tuberculozei, s’a continuat campania an .jtisifilvtică , cu personal supranumerar ifi cm mcdtcu-V/tewîe ir'cCMrc/c ifi mod exceptional de avlmtajos pentru Statul Român. «* . Dar ceea ce a impresionat în mod particular şi a caracterizat preocuparea guvernului de igiena satelor, a fost faptul că în aceste timpuri de criză generală, s’a putut găsi modalitatea ca să se înmulţească numărul medicilor rurali cu 70 şi să se creeze şi un număr de la plăşi sanitare model în colaborare cu judeţele. Această operă considerabilă a fost subliniată — e drept — chiar de presa de opoziţie. De aceia se pare curios cum într’un articol din ziarul «Universul» se caută să se umbrească, întrucâtva activitatea dela acest minister, atrăgându-se atenţia asupra lipsei actuale de materiale şi medicamente. După cât ştim, pentru câteva zeci de milioane sunt formele gata şi ministrului actual nu-i rămâne decât să execute contractele cu medicamente, iar în ceea ce priveşte sumele, din veniturile speciale ale Ministerului, create sau augmentate de guvernul naţional ţărănist se poate face faţă fără dificultate. Monopolul «fără rost» (? !) al stupefiantelor a produs dela Sept. a. c, până acum peste două milioane, sumă care în orice caz trebue luată în considerare; dar partea morală de câştig printr’un control mai strict al stupefiantelor, aceasta nu contează ? E cazul ca actualul ministru al sănătăţii su se bucure de ceea ce a găsit la departamentul său şi bine a făcut când în mod real a recunosct sud-estul european. Nu vom găsi cât cu ocazia instalării sale munca alte cauze şi alte motive, justificadepusă, de predecesorul său, asigutoare. Cât n’a cheltuit pentru aserândul că va continua pe acel as menea adeziuni spontane din buge SITUAţIA OUTERMINGRATA Posibilitatea unei crize, Inca înainte de alegeri, nu este exclusa Abea constituit acum două săptămâni, guvernul liberal de, sub preşedenţia d-lui I. G. Duca prezintă — oricât de paradoxal ar părea — toate simptomele descompunerii caracteristice unui regim în agonie. Adăugând la această criză internă a guvernului și incapacitatea, de care dă dovadă, precum și lipsa de încredere ce începe să i se manifeste, credem că putem afirma eventualitatea unei crize politice, chiar înainte de alegeri. * In adevăr, două din ministerele cele mai importante nu pot întreprinde nimic din pricina certurilor neîncetate dintre conducători. In primul rând, trebuie, însemnat ministerul de finanţe, unde d. Dinu Brătianu, s’a instalat încă din prima zi supărat şi anume supărat de modul cum s’a constituit guvernul. De atunci încoace — după cum se ştie — motivele d-sale de supărare au sporit, din pricina sacrificării d-lui dr I. Costinescu în special, pe care d. Dinu Brătianu l a dorit ministru, pe urmă primar al Capitalei, şi care este ameninţat să rămână simplu particular. Nemulţumirile d-lui Dinu Brătianu privesc însă şi conducerea ministerului de finanţe unde nu se poate înţelege cu d. Victor Slăvescu şi politica generală a guvernului, d-sa socotindu-se sabotat de duciştii «puri», gen Franasovici şi Tătarăscu. Toate aceste motive a determinat pe d. Dinu Brătianu sa se gândească serios la retragerea din guvern, ceea ce nu va rămâne, evident, fără consecintiî, ................... * Lucrurile stau insă mult mai grav la ministerul de Interne — nu atât prin proporţia neînţelegerilor, căt mai ales prin însemnătatea politică a acestui departament, în preajma şi în toiul tulburărilor sângeroase, care frământă ţara de la venirea guvernului liberal. La Interne, d. Inculet, care e titularul ministerului, nu are nici un fel de autoritate. — Cei doi subsecretari de stat, Iaca şi Iamandi nu ţin seamă de ordinile d-lui Inculeţ, care anunţă în fiecare zi când d-lui Duca, când d-lui Dinu Brătianu, că demisionează şi din guvern şi din partid, deoarece nimeni nu vrea să ţină seamă de dânsul. D. Duca este, la rândul d-sale, acuzat de lipsă de seriozitate şi i se atribuie exclusiv toată ruşinea, păţită de guvernul liberal, cu reintegrarea d-lui Dobrescu. — Faţă de aceste încriminări, d. Iuca ameninţă deasemenea cu demisia. In sfârşit, d. lamandi este şi d-sa quasi-demisionar, deoarece socoata că nici titularul departamentului, nici colegul subsecretar de stat nu-l secondează, ba chiar dimpotrivă, în acţiunea de asigurare a ordinei Este evident că aceste neînţeles. (Citiţi continuarea n. pag. IV-a). „Oficializarea“ bazelor de bătăuşi şi criminali După ce a provocat incidente sângeroase pe tot întinsul ţârii, pentru a legitima acţiunea de teroare pe care o exercită, guvernul Duca intenţionează acum înfiinţarea unor trupe de «salvare» a ordinei. Ar fi vorba de organizarea unei miliţii liberale, echipată şi înarmată, cu menirea de a face poliţie la sate. Decar odată, până la alegeri, urmând ca cuja ianuarie să se găsească probabil motivări în sensul necesităţii de permanetizare a acestor organizaţiuni de club. Guvernul Duca vrea, cu alte cuvinte, să oficializeze bandele, de bătăuşă, pentru a-şi asigura, cu concursul Ieri, în reifemul de teroare pe care îl ordonăm reuşita în alegeri. Este cea mai inch*ăşneaţă lovitură ce se poate pune l.? cale. Ar fi interesant de ştiut în mintea cui a putut încolţi această năsdrăvană idee. Noi aşteptăm să se încerce realizarea în fapt a acestei intenniuni. Deocamdată denunţăm lovitura care se prepară, avertizând guvernul că este timpul să se desmeticească din inconştienţă. Ţara nu mai poate tolera această experienţă nefastă, care după ce a provocat vărsări de sânge animă alte surprize primejdioase, punând la cate cele mai îndrasnețe lovituri. Febra revizionistă isbucneşte iarăşi cu o intensitate sporită. La răstimpuri destul de dese în ultimii ani, revizionismul ţine să şi afirme existenţa şi să-şi afişeze scopurile pentu cari se agită.Inutil să mai precizăm că fara de unde s’au tras primele focuri de artificii revizioniste este patria redusă în graniţele naturale şi legitime a grofilor budapestani, cu ambiţiile desmorţite şi aţâţate de pofta dominaţiilor apuse. Iată însă că o mână de deputaţi englezi (108 din 600) au găsit oportun să se solidarizeze cu teza de zece ori absurdă a Budapestei reacţionare şi neconsolate. Noi am arătat aci într’un precedent articol care este substratul real al acestor subite manifestări de simpatie, vinul excelent de Tokay, excursiile gratuite pe cheltuiala integrală a banilor maghiari plus o ignoranţă a adevăratelor stări din drum vul Ungariei, numai grofii cu agitatul conte Bethlen în frunte sunt in măsură s’o ştie. Pentru a nu se acredita impresia că intensa şi costisitoarea campanie revizionistă a Ungariei a influenţat profund, opinia engleză, e bine să amintim aci cuvintele directorului de politică externă al ziarului britanic «Morning Post» cu privire la acţiunea deputaţilor care reprezintă păreri absolut izolate : «Primejdia revizuirii tratatelor este ilustrată îndeajuns prin acţiunea unor deputaţi britanici, cari au depus pe biroul Camerei Comunelor, o cerere pentru revizuirea tratatului dela Trianon. In momentul de faţă Cehoslovacia opune cererilor maghiare o atât de mare rezistenţă, nîcăt aceste cereri n’ar putea fi satisfăcute decât prin forţă. încurajarea Ungariei în această atitudine înseamnă deci mai degrabă a lucra pentru războiu, de căt împotriva lui». Această opinie este împărtăşită de întreagă Anglia care prin răspunsul categoric al ministrului de externe d. John Simon dovedeşte că OLETIN EXTERN şi oficial chestiunea revizuirii nici nu se pune în discuţie. Pentru că obiectiv vorbind, care, este situaţia. Cât nu se poate mai limpede, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia şi România sunt pentru respectarea nediscutabilă a tratatelor de pace, ca şi toată lumea care ţine sincer la menţinerea păcii. Numai Ungaria este pentru revizuire, Şi care Ungarie? E bine să se precizeze: Ungaria grofilor cari au pierdut intensele latifundii prin eliberarea naţiunilor asuprite. Care stat din lume crede că serveşte pacea sprijinind teza unui stat oligarhic şi respingănd dreptatea indiscutabilă a State cu regim democratic şi reforme sociale civilizate. Ar fi o curată nebunie! Şi Anglia care alături de Franţa este păzitoarea păcii şi civilizaţiei, nu o poate face, şi nu o face. Cei 168 deputaţii Prietenii contelui Bethlen şi ai grofilor de pe Dunărea albastră, trataţi special cu vin vechi de Tokay şi preumblări gratuite, nu pot dispune de pacea lumii. Ilediatonul D. MUSSOLINI va fi — după cât afirmă «Le Temps» — mediator în apropiatele negocieri dintre Vatican și Soviete pentru acordarea, din partea acestora din urmă, a unei largi libertăți religioase. - (Continuarea inaginala). Doui ani de activitate chirurgicală la sptalul Witting de Dr .VINTILA MAX. POPOVICI Chirurg secundar al spitalului Witting — Asistent universitar Spitalul Witting înglobat în policlinica cu acelaş num a conceput acum 12 ani a luat fiinţă numai acnuţ 2 ani, inaugurat fiind în ziua de 25 octombrie 1931, cu circa 50 paturi, mai târziu mărindu-se numărul paturilor la 62 la care după un interval de mai bine de un an s a mai adăogat încă 9 — deci actualmente cu un total de 71 paturi. Compus din 2 etaje, serviciul chirurgical este instalat într’una din aripele clădirei policlinicei, fără însă să ocupe tot acest corp al clădirei, lucru ce ar fi fost foarte necesar. Sun o sală de operaţie suficient înzestrată cu anexate respective, o sală pentru confecţionarea aparatelor gipsate ce serveşte şi pentru narcoză generală, o sală pentru pansamente cu cele necesare, un birou, o cameră de gardă a surorlor, o sală de aşteptare, o cameră pentru fumători, o sală cu două băi, 5 rezerve şi 6 saloane în care sunt repartizate 61 paturi , formează serviciul aseptic, o sală de operaţie cu anexele ei, o sală pentru pansamente comună cu a consultaţilorhirurgicale, o bae, un depozit pentru material şi 3 rezerve mici ce cuprind un total de 10 paturi — formează serviciul septic. Repartizarea camerelor între bărbaţi şi femei se face după necesitate. Laminatul câmpului operator se face în ambele săli de operaţie cu admirabila lampă sciarstică, care de alfel a revoluţionat acest luminat pe întreg globul pământesc. Când s’a clădit acest spital nu s’a avut în vedere cercetările şi experienţele anterior făcute în vastul domeniu al construcţiilor spitalelor moderne şi amenajarea lor din punct de vedere sanitar, technic şi higienic, deoarece planul nu s-a studiat în colaborare intimă cu autorităţile noastre ştiinţifice cele mai proeminente. Greşala este de neiertat având în vedere că normele propuse în construcţia şi instalaţia unui spital sunt universale adică aplicabile tuturor regiunilor de pe lume, preocupând în genere higiena. Deci nu necesita o inovaţiune ca o imitaţiune după o călăuză, sigură, practică şi complectă. Astfel nu s’a studiat higiena acustică, adică propagarea sunetului prin aer, oprirea vibraţiilor în pereţi special construiri, pentru a asigura liniştea, primul medicament ce se oferă bolnavului operat. Laminatul natural lasă de dorit din cauza ferestrelor mici şi de o construcţie veche; reîmprospătarea aerului în spital nu este posibilă fără de curente puternice din cauza lipsei de ventilaţiuni electrice. Culoarele sunt neaerate şi strâmte, în care cu greutate se mânueşte o targă în scop de a băga sau scoate bolnavul din sala de operaţie. Fără sală de recreaţie pentru bolnavi, în schimb avem administraţia în corpul clădirei spitalului, iar sala de autopsie în subsolul serviciului. Electricitatea nu este utilizată ca forţă motrice în spital pentru ventilaţie, aspirator de praf, etc. Trecem repede asupra acestor probleme practice şi technice, ce ar cuprinde tot ce implică chirurgia, modernă şi ne grăbim să «afutari- sint că această critică imparţială ce am crezut de cuviinţă e’o exprimăm aci nu ne scade nimic din entuziasmul nostru pentru această operă de binefacere. Personalul superior al serviciului se compune dintr’un medic primar, un medic asistent, trei interni (timp de 1 an un intern, apoi 2 interni şi numai de o jumătate an avem 3 interni) nici un extern, 1 instrumentar; personalul inferior insuficient selecţionat este format dintr-o supraveghetoare, o soră instrumentară, 3 surori, 4 infirmiere. De la deschiderea Spitalului, serviciul de chirurgie a fost şi este condus de d. agregat dr. I. Bejan, asistat în tot acest timp de d. dr. Vintilă Max Popovici. Cu mult înainte de inaugurarea spitalului, d. agregat Bejan ca medic şef al consultaţiunilor chirurgicale, a început să facă intervenţiuni mari având la