Dreptatea, decembrie 1933 (Anul 7, nr. 1862-1887)

1933-12-01 / nr. 1862

(D. Iuliu Maniu, la Cluj) Tank * ka» pUrita la an. I asrcUnl Umtlapai I . * T. (itt. |i.l]%i|l Ganwata f. Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9. — Telefon Relastia 303.42, Ad­ţia 34!|02 ANUL VII NO. 1862 Vineri l Decembrie ui.»­4 PAGINI ... Partidul national - fara­nesc va imatura hidra din­tre Coroana și națiune! [ Marţi a avut loc la Cluj, şedinţa comitetului provincial naţional-ţărănesc pen­tru Ardeal şi Banat, şedinţă prezidată de d. I. Mihalache, şeful partidului. Atât în timpul guvernării, cât şi in vremuri de opoziţie, partidul naţional-ţă-­ rănesc a fost şi este prezentat ca un conglomerat, gata să se desfacă la prima ocazie. Adversarii noştri, vânători de svon­uri absurde şi autori de invenţii copilă­­roşii, întreţin presa cu produsul imaginaţiei şi relei lor credinţe. După atâtea manifestaţii de forţă şi de unitate,­­ partidul naţional-ţărănesc a mai dat o dovadă de trăinicie şi de rezistenţă morală. E vorba de adunarea de la Cluj. Cot la cot, d-nii Mihalache şi Maniu au pornit la luptă — Vechiul Regat fiind secondat de reprezentanţii provinciilor. Deunăzi Ardealul şi Banatul au făcut zid în jurul noului preşedinte al parti­dului. Adunarea de la Cluj a fost in primul rând o manifestaţie naţională. In discursurile oratorilor a vibrat fiorul unirii. Dar tabăra luptătorilor a mai fost înfiorată de ceva­ de spiritul­ combativ al masse­lor de peste Munţi, care au făcut revoluţii şi care au dat bătălii crâncene pe frontul politic. D. Mi­hal­ache a făcut aluzie la luptele purtate de naţionalişti de­ o parte şi de către ţărănişti de alta — ca şi la luptele, duse împreună după fuziune.­­ Din idealurile partidului naţional-ţărănesc — unele au fost atinse. Altele ră­mân mai­ departe în atenţia masse­lor. Dar timpurile au impus şi alte ţeluri. Viaţa unei societăţi nu-i doar statică, mulată pentru totdeauna într’o­ formă rigidă. Se schimbă veşnic mentalitatea masse­lor — cum se schimbă mereu interesele şi revendicările lor. In noua fază a luptei politice, d. Mihalache — în numele partidului naţio­­nal-ţărănesc — a proclamat la Cluj o altă lozinca. _ I'Upta anuntata nu dă pentru sinceritatea vie­fii publice, pentru a face voința populară să fie ascultată. . _ .Int­’adevăr, nu se poate admite ca o ţară întreagă, — formată prin mari jertfe ale ţărănimii şi muncitorimii, înjghebată sufleteşte din aportul cărturari­­l ori — să fie lăsată ele izbelişte, în steriţa capriciilor oculte. In fond, lupta partidului, naţional-ţărănesc este lupta masselor, care pre­tind ca glasul lor să fie ascultat. Când există un parlament liber ales, care a dat din sânul său un guvern o­­moflen — este ^straniu ca, după un an, parlamentul şi guvernul să fie aruncate bord... fără nici-o indicaţie in acest sens a opiniei publice. Şî pentru ce s’a făcut acest act? Pentru ca ţara să se scufunde în anarhie. După cum se vede, lăsarea liberului joc al sforilor şi al intrigilor de culise­r— poate periclita însăşi existenţa noastră de stat. _ întreprinsă de partidul naţional-ţărănesc este o luptă de autoapărare. A intrat în funcţiune spiritul de conservare al neamului. Nu-i la mijloc o chestie de persoane. Nu ne interesează ambiţiile — ci binele permanent al ţării. Privită în această perspectivă, lupta anunţată la Cluj are o însemnătate is­torica. Ea se va desfăşura, subt conducerea d-hai Mihalache — prin forţele unitare ale partidului naţional-ţărănesc, în jurul cărora se cristalizează aspiraţiunile masselor. ca Ci­ESTIA ZILEI Sat fără câini Ţara româneasca face as­tăzi impresia unui sat imens, răspândit prin viroage şi coclauri, fără conducere, fă­ră pază, fără câini, f­iecare face ce-i trăzneşte prin cap. Şi cu cât trăzneala este mai grandioa­să şi mai abracadabrantă, cu atât gă­seşte mai mult ecou. Disoluţia pare ire­mediabilă. România trăeşte de un veac într'un cadru administrativ şi in funcţiuni com­­piect artificializate. Importul de idei şi instituţii al liberalismului paşoptist a­­fost o catastrofă naţională. Asimilarea şi adaptarea lor sa dovedit imposibilă şi nocivă substanței etnice. Nu a lipsit de semnificație istorică f­aptul, că ascuţirea procesului de diso­­luție al Statului român se petrece toc­mai astăzi sub regimul, unui guvern ie­şit din vechea şi putreda ramură a li­beralismului. O campanie electorală începută sub steaua neagră a asasinatelor politice în serie, fenomen total străin sufletului românesc, demonstrează elocvent adân­cirea și Întinderea crizei de structură a sistemului economic general și a Sta­tului. După cum spunea Mussolini, în­­tr’un recent discurs, nu este o «criză în sistem», ci o «criză a sistemului». Mărturia şefului fascismului italian, atât de sinceră şi preţioasă, însemnea­ză o lovitură de măciucă la un car de oaie, aduse din Italia şi Germania de neo-maimuţoii dezordinei, care vor să fericească cu un alt import ţara noa­stră. . In asemenea vremuri, Statul român nu are un consiliu de miniştri. D. I. G. Duca, îmbolnăvindu-se de gripă, nu s'au putut lua măsurile necesare la ordinea zilei, fiindcă ceilalţi colegi de minister nu... acceptă preşedinţia d-lui Al. Anghelescu. Dihoniile dintre diversele grupe au transformat conducerea Statului român într’un sat fără câini. In timp ce sot­­niile negre colindă tara, purtând in mâini faclele dezordinei, cabinetul mi­nisterial se interdevorează cu lăcomie. Pecinginea desmănului acopere cu urâte pete trupul Națiunii. In acest timp babele se piaptănă, îşi pun pal­mele în şolduri şi se ceartă ca chivu­­ţele, stupindu-se în ochi, şi neaccep­tând pe cineva în fruntea mesei, pen­tru a prezida şedinţele. E drept, că la talpa acestei clădiri ministeriale improvizate sunt cadavre ale amiciţiei. D. dr. Anghelescu a să­pat pe d. Dinu Brătianu, iar d. I. G. Duca a înghiţit tot soiul de şopârle. Lipsa de unitate a cabinetului se răz­bună în neglijarea intereselor elemen­tare ale ţării.­­ fapte diversei Cum 21 cunosum.­­ In excelenta revistă cehoslovacă «L’Europe Centrale» d. André Ti­­bal se declară un înfocat prieten al liberalismului român. Cu elan și fraze alese, d-sa consacră guvernu­lui Duca un impresionant articol de elogii fi — natural — de erori poli­tice. Dar faptul nu are importanţă­ La sfârşitul imnului însă, d. An­dré Tibal îşi asigură cetitorii că «d. Duca va fi omul care să con­ducă barca românească cu o mână fermă. Pentru că în timpurile de azi, ceiace trebue să aibă un om de Stat nu este atât talentul, cât ca­racterul». Oh, d-le Tibal, cât despre CQTQC*­ter, nici vorbă că îl are, d. Duca l Intreaga-i carieră poate fi mărtu­rie. Primul-ministru bolnav ••• Aşa e când, pornind la drum, calci cu stângul• Guvernul d-lui Duca aşa a călcat. Şi cu o vădită prefe­rinţă pentru străchini, în care de două săptămâni calcă mereu. Din cauza mişcărilor d. Duca a luat hotărlrea d’a se bolnăvi. Venit la putere prin anumite in­fluenţe, boala sa este tot influen­­ţa... D. Duca, nevoit să constate, că guvernul său este «luat în pripă» de întreaga naţiune, fatal trebuia să capete boala, care deocamdată îl scuteşte d’a mai luat hotărîri. Actualul prim-ministru, chiar când este perfect sănătos, cum poa­te să fie şi acum, se bolnăveşte nu­mai la idea de a lua o decisie. De aceia consiliile de miniştri, de­spre care se spunea, că vor avea de examinat „chestiuni de Stat din cele mai importante», au fost amâ­nate gine­rie. Vedeți cât de­­importante» erau acele chestii, dacă au putut fi cu a­­tăta uşurință tratate cu Auf-Wie­­der eben... Cum de altminteri va fi tratat in curând şi guvernul bolnav. IN PAG. IV-al TEROAREA DELA­­ VASLUI Telegramele de protest ale d-lui Petre Arabei Pretutindeni în statele ci­vilizate sunt mari sbuciu­mării politice şi sociale. In România, partidul naţional ţărănesc a isbutit să fe­rească Statul de sguduiri şi să aducă mari îmbunată firi sîi­­ . "­■ «î ne­a» pasă. Timp de un an şi câ­teva luni cât a fost la câr­ma Statului guvernul aşa zis al tehnicienilor s-a pus in evidenţă, prin compara­­ţiune, superioritatea gu­vernării naţional-ţărăniste. In timpul acelei guvernări, situaţia devenise îngriji­toare. Reluând în 1932 final gu­vernare! noastre, am înlă­turat îndată relele ce ame­ninţau să strudie Statul şi am păşit la îndreptarea Ţarei, realizând pe toa­te terenurile îmbunătăţiri simţitoare. Această muncă în folosul Statului ne dă dreptul să cerem o reînoire a încre­dere­i populare, spre a du­ce mai departe opera ce am început. Rezemaţi pe forţele cele mai vii şi mai reprezenta­tive ale tuturor provincii­lor din unirea cărora a eşit după războiu România nouă şi întregită, noi con­stituim chezăşia cea mai deplină a unităţii naţiona­le. (Din manifestul partidului naţional­­ţărănesc). Realizări, nu vorbe Se cunoaşte situaţia tragică moş­tenită de guvernul partidului na­ţional-ţărănist la Ministerul sănă­tăţii şi ocrotirilor sociale. Au sim­ţit-o pe pielea lor întreg corpul me­dical cât şi bolnavii. Salariile me­dicilor neachitate cu lunile, imposi­­bil actea în care erau puşi toţi me­dicii rurali în a face control şi in­specţii sanitare la sate, din pricină că cheltuelile lor de transport nu erau plătite, spitalele Statului în agonie şi ameninţate să se închidă din cauză că, hrana Bolnavilor nu se plătea iar medicii loviţi în dem­nitatea lor, obligaţi unii din ei să plătească din buzunarul propriu, spre a scăpa de insistenţele furni­zorilor, construcţii spitaliceşti înce­pute şi părăsite. . .... . Ce s’a înfăptuit într’un an şi că­teva luni sub naţional ţărănişti la acest departament este -i- s’va pu­tea spune în aceste vremuri grele— de domeniul minunilor. ^ .. . In afară de salarii, a căror plată regulată a fost asigurată tuturor funcţionarilor prin grija permanen­tă a guvernului, cu aceiaşi punc­tualitate s’au acilitat şi diurnele de transport ale medicilor deta­­­sate fără de care medicul de circum­scripţie devine uneori un sinecurist. Aceiaşi solicitudine pentru spitalele Statului cărora s’a ordonanţat toa­te chefuelile de hrană, făcând po­­sibilă funcţionarea lor regulată, u­neori cu surplus de bolnavi faţă de efectivul bugetar, redând şi medi­cilor de spitale întreaga autoritate în opinia publică. Nu s’a neglijat nici înzestrările spitalelor cu­ in­strumente chirurgicale şi cu efecte. S’a organizat cu medici speciali campania contra malariei marea plagă a ţării noastre, acordă­n­du-se medicamente cât a fost nevoie. S’au acordat subvenţiile trecute in buget pentru combaterea tuber­culozei, s’a continuat campania an .jtisifilvtică , cu personal supranume­rar ifi cm mcdtcu-V/tewîe ir'cCMrc/c ifi mod exceptional de avlmtajos pen­tru Statul Român. «* . Dar ceea ce a impresionat în mod particular şi a caracterizat preocu­parea guvernului de igiena satelor, a fost faptul că în aceste timpuri de criză generală, s’a putut găsi mo­dalitatea ca să se înmulţească nu­mărul medicilor rurali cu 70 şi să se creeze şi un număr de la plăşi sanitare model în colaborare cu ju­deţele. Această operă considerabilă a fost subliniată — e drept — chiar de presa de opoziţie. De aceia se pare curios cum în­tr’un articol din ziarul «Universul» se caută să se umbrească, întrucât­va activitatea dela acest minister, atrăgându-se atenţia asupra lipsei actuale de materiale şi medica­mente. După cât ştim, pentru câteva zeci de milioane sunt formele gata şi ministrului actual nu-i rămâne de­cât să execute contractele cu medica­mente, iar în ceea ce priveşte sume­le, din veniturile speciale ale Mi­nisterului, create sau augmentate de guvernul naţional ţărănist se poate face faţă fără dificultate. Monopolul «fără rost» (? !) al stu­pefiantelor a produs dela Sept. a. c­, până acum peste două milioane, su­­mă care în orice caz trebue luată în considerare; dar partea morală de câştig printr’un control mai strict al stupefiantelor, aceasta nu contează ? E cazul ca actualul ministru al sănătăţii su se bucure de ceea ce a găsit la departamentul său şi bine a făcut când în mod real a recunosct sud-estul european. Nu vom găsi cât cu ocazia instalării sale munca alte cauze şi alte motive, justifica­depusă, de predecesorul său, asigu­­toare. Cât n’a cheltuit pentru ase­rându­l că va continua pe acel as menea adeziuni spontane din buge­ SITUAţIA OUTERM­IN­­­­GRATA Posibilitatea unei crize, Inca înainte de alegeri, nu este exclusa Abea constituit acum două săp­tămâni, guvernul liberal de, sub preşedenţia d-lui I. G. Duca pre­zintă — oricât de paradoxal ar pă­rea — toate simptomele descompu­nerii caracteristice unui regim în agonie. Adăugând la această criză inter­nă a guvernului și incapacitatea, de care dă dovadă, precum și lipsa de încredere ce începe să­ i se mani­feste, credem că putem afirma even­tualitatea unei crize politice, chiar înainte de alegeri. * In adevăr, două din ministerele cele mai importante nu pot între­prinde nimic din pricina certurilor neîncetate dintre conducători. In primul rând, trebuie, însemnat ministerul de finanţe, unde d. Dinu Brătianu, s’a instalat încă din prima zi supărat şi anume supărat de mo­dul cum s’a constituit guvernul. De atunci încoace — după cum se ştie — motivele d-sale de supă­rare au sporit, din pricina sacrifi­cării d-lui dr­ I. Costinescu în spe­cial, pe care d. Dinu Brătianu l a dorit ministru, pe urmă primar al Capitalei, şi care este ameninţat să rămână simplu particular. Nemulţumirile d-lui Dinu Brătia­nu privesc însă şi conducerea mi­nisterului de finanţe unde­ nu se poate înţelege cu d. Victor Slăvescu şi politica generală a guvernului, d-sa socotindu-se sabotat de duciş­­tii «puri», gen Franasovici şi Tăta­­răscu. Toate aceste motive a determinat pe d. Dinu Brătianu sa se gândească serios la retragerea din guvern, ceea ce nu va ră­mâne, evident, fără conse­cintiî, ................... * L­ucrurile stau insă mult mai grav la ministerul de Interne — nu atât prin proporţia neînţelegerilor, căt mai ales prin însemnă­tatea politică a acestui de­partament, în preajma şi în toiul tulburărilor sân­geroase, care frământă ţara de la venirea gu­ver­­n­ului liberal. La Interne, d. Inculet, care e titularul ministerului, nu are nici un fel de autoritate. — Cei doi sub­secretari de stat, Iaca şi Iamandi nu ţin seamă de ordinile d-lui In­culeţ, care anunţă în fiecare zi când d-lui Duca, când d-lui Dinu Brătianu, că demisionează şi din guvern şi din partid, deoarece ni­meni nu vrea să ţină seamă de dânsul. D. Duca este, la rândul d-sale, a­­cuzat de lipsă de seriozitate şi i se atribuie exclusiv toată ruşinea, pă­ţită de guvernul liberal, cu rein­tegrarea d-lui Dobrescu. — Faţă de aceste încriminări, d. Iuca a­­meninţă deasemenea cu demisia. In sfârşit, d. lamandi este şi d-sa quasi-demisionar, deoarece socoata că nici titularul departamentului, nici colegul subsecretar de stat nu-l secondează, ba chiar dimpotrivă, în acţiunea de asigurare a ordinei Este evident că aceste neînţeles. (Citiţi continuarea n. pag. IV-a). „Oficializarea“ ba­zelor de bătăuşi şi criminali După ce a provocat incidente sângeroase pe tot întinsul ţârii, pentru a legitima acţiunea de teroare pe care o exercită, guvernul Duca­ intenţionează a­cum înfiinţarea unor trupe de «salvare» a ordinei. Ar fi vorba de organizarea unei miliţii li­berale, echipată şi înarmată, cu menirea de a face poliţie la sate. De­car odată, până la alegeri, urmând ca cuja ianuarie să se găsească probabil motivări în sensul necesităţii de permaneti­­zare a acestor organizaţiuni de club. Guvernul Duca vrea, cu alte cuvinte, să oficialize­ze bandele, de bătăuşă, pentru a-şi asigura, cu con­cursul Ieri, în reif­emul de teroare pe care îl ordonăm reuşita în alegeri. Este cea mai inch*ăşneaţă lovitură ce se poate pune l.? cale. Ar fi interesant de ştiut în mintea cui a putut încolţi acea­stă năsdrăvană idee. Noi aştept­ăm să se încerce realizarea în fapt a acestei intenn­iuni. Deocamdată denunţăm lovi­tura care se prepară, avertizând guvernul că este timpul să se desmeticească din inconştienţă. Ţara nu mai poate tolera această experienţă ne­fastă, care după ce a provocat vărsări de sânge a­­nim­ă alte surprize primejdioase, punând la cate cele mai îndrasnețe lovituri. Febra revizionistă isbucneşte ia­răşi cu o intensitate sporită. La răstimpuri destul de dese în ultimii ani, revizionismul ţine să şi afirme existenţa şi să-şi afişeze scopurile pentu cari se agită.Inutil să mai precizăm că fara de unde s’au tras primele focuri de artificii revizioniste este patria re­dusă în graniţele naturale şi legiti­me a grofilor budapestani, cu am­biţiile desmorţite şi aţâţate de pof­ta dominaţiilor apuse. Iată însă că o mână de deputaţi englezi (108 din 600) au găsit opor­tun să se solidarizeze cu teza de ze­ce ori absurdă a Budapestei reac­ţionare şi neconsolate. Noi am arătat aci într’un prece­dent articol care este substratul real al acestor subite manifestări de simpatie,­ vinul excelent de Tokay, excursiile gratuite pe cheltuiala in­tegrală a banilor maghiari plus o ignoranţă a adevăratelor stări din drum­ v­­ul Ungariei, numai grofii cu agita­tul conte Bethlen în frunte sunt in măsură s’o ştie. Pentru a nu se acredita impresia că intensa şi costisitoarea campa­nie revizionistă a Ungariei a in­fluenţat profund, opinia engleză, e bine să amintim aci cuvintele di­rectorului de politică externă al ziarului britanic «Morning Post» cu privire la acţiunea deputaţilor care reprezintă păreri absolut izolate : «Primejdia revizuirii tratatelor este ilustrată îndeajuns prin acţiunea unor deputaţi britanici, cari au de­pus pe biroul Camerei Comunelor, o cerere pentru revizuirea tratatu­lui dela Trianon. In momentul de faţă Cehoslovacia opune cererilor maghiare o atât de mare rezistenţă, nîcăt aceste cereri n’ar putea fi sa­tisfăcute decât prin forţă. încurajarea Ungariei în această atitudine­ înseamnă deci mai de­grabă a lucra pentru războiu, de căt împotriva lui». Această opinie este împărtăşită de întreagă Anglia care prin răs­punsul categoric al ministrului de externe d. John Simon dovedeşte că OLETIN EXTERN şi oficial chestiunea revizuirii nici nu se pune în discuţie. Pentru că obiectiv vorbind, care, este situaţia. Cât nu se poate mai limpede, Cehoslovacia, P­olonia, Iu­goslavia şi România sunt pentru respectarea nediscutabilă a tratate­lor de pace, ca şi toată lumea care ţine sincer la menţinerea păcii. Nu­mai Ungaria este pentru revizuire, Şi care Ungarie? E bine să se pre­cizeze: Ungaria grofilor cari au pierdut intensele latifundii prin eli­berarea naţiunilor asuprite. Care stat din lume crede că ser­veşte pacea sprijinind teza unui stat oligarhic şi respin­gănd drep­tatea indiscutabilă a­­ State cu re­gim democratic şi reforme sociale civilizate. Ar fi o curată nebunie! Şi Anglia care alături de Franţa este păzitoarea păcii şi civilizaţiei, nu o poate face, şi nu o face. Cei 168 deputaţii Prietenii contelui Bethlen şi ai grofilor de pe Dunărea albastră, trataţi special cu vin vechi de Tokay şi preumblări gratuite, nu pot dis­pune de pacea lumii. Ilediatonul D. MUSSOLINI va fi — după cât afirmă «Le Temps» — mediator în apropiatele negoci­eri dintre Vatican și Soviete pen­tru acordarea, din partea acestora din urm­ă, a unei largi libertăți re­ligioase. - (Continuarea in­­agina­­l­a). Doui ani de activitate chirurgicală la sptalul Witting de Dr­ .VINTILA MAX. POPOVICI Chirurg secundar al spitalului Witting — Asistent universitar Spitalul Witting înglobat în po­liclinica cu acelaş num a conceput acum 12 ani a luat fiinţă numai a­­cnuţ 2 ani, inaugurat fiind în ziua de 25 octombrie 1931, cu circa 50 paturi, mai târziu mărindu-se nu­mărul paturilor la 62 la care după un interval de mai bine de un an s a mai adăogat încă 9 — deci ac­tualmente cu un total de 71 paturi. Compus din 2 etaje, serviciul chi­rurgical este instalat într’una din aripele clădirei policlinicei, fără în­să să ocupe tot acest corp al clădi­­rei, lucru ce ar fi fost foarte nece­sar. Sun o sală de operaţie sufi­cient înzestrată cu anexa­te respecti­ve, o sală pentru confecţionarea a­­paratelor gipsate ce serveşte şi pen­tru narcoză generală, o sală pentru pansamente cu cele necesare, un bi­rou, o cameră de gardă a surorlor, o sală de aşteptare, o cameră pen­tru fumători, o sală cu două băi, 5 rezerve şi 6 saloane în care sunt repartizate 61 paturi , formează ser­viciul aseptic, o sală de operaţie cu anexele ei, o sală pentru pansa­mente comună cu a consultaţilor­hirurgicale, o bae, un depozit pen­tru material şi 3 rezerve mici ce cu­prind un total de 10 paturi — for­mează serviciul septic. Repartizarea camerelor între bărbaţi şi femei se face după necesitate. Laminatul câmpului operator se face în ambe­le săli de operaţie cu admirabila lampă sciarstică, care de alfel a re­voluţionat acest luminat pe întreg globul pământesc. Când s’a clădit acest spital nu s’a avut în vedere cercetările şi expe­rienţele anterior făcute în­ vastul do­meniu al construcţiilor spitalelor moderne şi amenajarea lor din punct de vedere sanitar, technic şi higienic, de­oarece planul nu s-a studiat în colaborare intimă cu au­torităţile noastre ştiinţifice cele mai proeminente. Greşala este de neier­tat având în vedere că normele pro­puse în construcţia şi instalaţia u­­nui spital sunt universale adică aplicabile tuturor regiunilor de pe lume, preocupând în genere higie­na. Deci nu necesita o inovaţiune ca o imitaţiune după o călăuză, sigură, practică şi complectă. Astfel nu s’a­­ studiat higiena acustică, adică pro­pagarea sunetului prin aer, opri­rea vibraţiilor în pereţi special con­struiri, pentru a asigura liniştea, primul medicament ce se oferă bol­navului operat. Laminatul natural lasă de dorit din cauza ferestrelor mici şi de o construcţie veche; re­împrospătarea aerului în spital nu este posibilă fără de curente puter­­nice din cauza lipsei de ventilaţiuni electrice. Culoarele sunt neaerate şi strâmte, în care cu greutate se mâ­­nueşte o targă în scop de a băga sau scoate bolnavul din sala de o­­peraţie. Fără sală de recreaţie pen­tru bolnavi, în schimb avem admi­nistraţia în corpul clădirei spitalu­­lui, iar sala de autopsie în subsolul serviciului. Electricitatea nu este utilizată ca forţă motrice în spital pentru ventilaţie, aspirator de praf, etc. Trecem repede asupra acestor probleme practice şi technice, ce ar cuprinde tot ce implică chirurgia, modernă şi ne grăbim să «afu­tari-­ sint că această critică imparţială ce am crezut de cuviinţă e’o exprimăm aci nu ne scade nimic din entuzias­mul nostru pentru această operă de binefacere. Personalul superior al serviciului se compune dintr’un medic primar, un medic asistent, trei interni (timp de 1 an un intern, apoi 2 interni şi numai de o jumătate an avem 3 in­terni) nici un extern, 1 instrumen­tar; personalul inferior insuficient selecţionat este format dintr-o su­praveghetoare, o soră instrumenta­ră, 3 surori, 4 infirmiere. De la deschiderea Spitalului, ser­viciul de chirurgie a fost şi este con­dus de d. agregat dr. I. Bejan, asis­tat în tot acest timp de d. dr. Vin­­tilă Max Popovici. Cu mult înain­te de inaugurarea spitalului, d. a­­gregat Bejan ca medic şef al consul­­taţiunilor chirurgicale, a început să facă intervenţiuni mari având la

Next