Dreptatea, iunie 1938 (Anul 12, nr. 3156-3177)
1938-06-11 / nr. 3163
ARI XII NO. 3163. 4 pe griiă Director: DEMOSTENE BOTEZ Proprietar: S. A. „Dreptatea“ Registru publicaţiuni Nr. 1657/1938 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9. Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 Corespondenţa pe care o primim de la oameni din diferite categorii sociale, referitoare la problemele pe care le atacăm, reprezintă pentru noi un mare îndemn şi o mare mulţumire. Am ştiut întotdeauna că reprezentăm prin ideologia noastră marele aspiraţiuni ale maselor, fiindcă ne-am cules temele din nevoile directe ale mulţimilor care n-au mai niciodată posibilitatea să le exprime dar, oricum, această înţelegere publică ce ni se arată, concretizează şi mai mult faptul că pe atâtea şi atâtea chestiuni, suntem în asentimentul unei opinii generale. Aceasta ne face să continuăm discuţiunile pe care le-am pus la ordinea zilei, cu toată surzenia celor în drept să se sesizeze de ele. Evident că, dacă acei care au puterea de a remedia nevoile pe care le punem în evidenţă, sar sesiza de nevoile şi soluţiile relatate, ar fi mai de dorit, şi noi ne-am fi ajuns scopul întregimea lui. Dar, şi astfel, fiind siguri că totuşi cineva ne ascultă, nu mai avem acel sentiment penibil şi paralizant de a vorbi în pustiu. E un stimulent care ne este de ajuns, şi, problemele care interesează adânc masele, — iar nu acele iscălite de ideologii anapoda şi artificiale, — se impune atât prin imperativul lor care priveşte însăşi viaţa, cât şi prin tenacitatea noastră. In felul acesta, cu timpul, ele nu vor mai putea fi deconsiderate şi deslegarea lor se va decide însăşi forţa cu care se vor pune. Am discutat aici rezultatul sistemului de garantare, printr’o ipotecă de 15 ani, a satelor de conversiune, rurală, — care este acela de a anchiloza creditul şi a scoate din masa de garanţii imense averii rurale ce nu mai poate constitui o asigurare pentru împrumuturi viitoare. Şi am propus, — ceia ce s a realizat în Iugoslavia: mobilizarea datoriilor asanate, adică preluarea lor de la creditori prin mijlocul unor înscrisuri garantate de stat, şi cu degrevarea ipotecară a celei mai mari părţi din avutul imobiliar. Propunerea nu are pretenţie de originalitate. Şi nu are nici în fond acest aspect, fiindcă nevoia imediată a vieţii economice, a impus-o dela început. Asanarea s’a făcut dar, în forma ei incompiectă de astăzi cu sacrificarea totală a creditului, fiindcă s’au suprimat garanţiile imobiliare pe care debitorii le-ar putea oferi în viitor; imobilele sunt grevate pe 15 ani. Creditul deci să aştepte 15 ani, şi lumea să rabde. Soluţia delăsării acestei chestiuni în voia soartei poate fi filosofică, dar ea poate fi cauza, într-o extraordinară măsură a stărei pe loc în agricultură şi în mişcarea economică de la oraşe. Nevoia aceasta o simt mii şi mii de debitori, legaţi burduf de mâni şi de picioare pe timp de 15 ani, de dispoziţiile legei de asanare. Această lege trebuia să le permită debitorilor ca să trăiască. Aşa cum este astăzi, fără mobilizarea datoriilor asanate, le permite cel mult debitorilor, să nu moară. Şi între «a nu muri» şi «a trăi» este, în domeniul economic, — spre deosebire de cel fiziologic, — o mare deosebire, o deosebire capitală. Debitorilor li s’au redus şi convertit datoriile. Prin aceasta, n’au fost lăsaţi să moară. Trebueşte acum să li se crea posibilitatea de noui credite curate, cu care să poată lucra şi activa circulaţia economică, pentru a putea să şi trăiască. In prezent, debitorul convertit, ca tot avutul imobiliar, imobilizat prin agravarea ipotecară a tuturor datoriilor, ca şi prin indisponibilizarea lui, vegetează. El nu se mai poate mişca. Nu face decât să-şi ducă zilele de azi pe mâne, până ce va traversa cei 15 ani (15 vaci slabe), fără ca să fie capabil de noii iniţiative. Debitorul convertit, în sistemul actual, nu este decât un administrator pentru altul, sau pentru alţii, adică pentru creditori, a propriei lui averi. El nu face decât să cultive, să strângă rodul şi să-l treacă creditorilor, în plata ratelor. El nici nu mai are posibilitatea unui nou împrumut cu care să-şi îmbunătăţească inventarul, mijloacele de producţie, sau să facă investiţiuni în substanţa fondului său imobiliar. In cursul vieţii economice a marei majorităţi din aceşti debitori, este acum un hiatus, un gol, care-i de 15 ani. Vacanţa aceasta economică, forţată e prea lungă şi e în detrimentul economiei naţionale, nu numai a indivizilor. Un domn inginer, printr-o scrisoare adânceşte această problemă şi trage o serie de consecinţe cu soluţiile lor. D-sa ne mai atrage atenţia că aceiaş raţiune implică şi mobilizarea datoriilor urbane intrate în asanare. Desigur. Noi ne-am ocupat în special de mobilizarea datoriilor rurale, fiindcă aceia se impune în folosul unui clase care nu are cuvânt, a unei clase mute care, poate nici nu înţelege bine ce se cuvine de făcut dar care suportă numai cu mizerie şi stoicism Starea actuală de lucruri. Debitorii urbani, sunt mai orgazaţi. Au sindicate, fac congrese şi moţiuni. Nu e mare lucru, dar totuşi au posibilitatea de a atrage atenţiunea asupra nevoilor şi dorinţelor lor. Dar, bieţii ţărani!? Pe această cale, urbani sau rurali, toţi au concursul nostru pentru a da viaţă mişcărei economice paralizate şi a scoate de sub condamnarea pe timp de 15 ani, pe acei vinovaţi de infracţiunile de «debitori asanabili». Demostene Botez Momente Comparaţie Ilie a aflat, în sfârşit, că sunt In fara noastră plugari fără plug şi că adesea lucrează câte trei cu un singur plug. In acelaş timp gangsterul laptelui municipal şi profitorulnaţionalismului speculat, are aerul că se înduioşează de soarta ţărănimii: «Cu 1200—1300 de lei venit anual, la cât a fost redus ţăranul nostru, nu se poate întemeia la sate o viaţă omeneasca». Desigur că nu se poate. Mai ales atunci când există alături de ţăranul cu 1200 lei venit pe an, şnapanul «patriot şi naţionalist» care înghite câte 10.000.000 lei anual, acum am aflat de curând din scrisul unui fost colaborator al «Poruncii». Câte pluguri s’ar putea cumpăra pentru ţărani din cele 10 milioane lei «agonisite» anual de lire? Operă politică şi naţionalistă aceasta ar fi, nu îmbogăţirea unui borfaş, sfeterisitor de cauciucuri şi lapte. Pe venitul lui Ilie Gumă, pot trăi anual, cumpărând câte un plug de circa 1000 lei, ZECE MII DE ŢARANI. De la trei pe un plug, la zece mii pe venitul nemuncit al unui borfaş este o distanţă. Pe care «naționalismul» Mamelă nu o poate pricepe. Pentm totationarea problemei unitare II - înscrierea datelor demografice — Articolul nostru apărut in «Dreptatea» cu data ? Iunie a. c. era precedat de o introducere, care avea să lămurească dece reproducem astăzi cele ce am scris, asupra problemei sanitare in Aprilie 1937. Noi voim să stabilim că înţelegerea problemei sanitare nu datează de o bună tonă, pentru că mai înainte a fost studiată cu toată stăruinţa şi cu mare competenţă. Şi, cum deocamdată nu ne găsim decât în faţa unui nou program, nu putem face decât să-l comparăm cu alt program. Aşadar, motivul publicării acestor articole este de a arăta cum a fost văzută de noi o parte a problemei sanitare, menţionând că «atmosfera unei largi participări la activitatea publică, prilejuia clarificarea celor mai grele probleme ale vieţii statului». Datele demografice construesc criteriul cel mai obiectiv de orientare asupra stării sanitare. Cunoaşterea acestor date este singurul mijloc de înţelegere a realităţilor şi nici o cercetare ştiinţifică — în acest domeniu — nu poate fi făcută, fără cifrele statistice, care reprezintă diferite fenomene biologice ale naţiei întregi, ori ale populaţiei unei regiuni. Cu atât mai mult, soluţionarea problemelor de ordin sanitar, nu poate fi dată decât pe baza aceloraşi cunoştinţe. Ori, întreţinerea sănătăţii generaţiei prezente şi a celor viitoare — cu creşterea normală a numărului populaţiei — este scopul, chiar raţiunea de existenţă a întregei organizări de stat. Aşa că studiul demografiei şi aplicarea lui în domeniul sanitar trebue să fie o preocupare de seamă a conducerei statului.. In prim rând recensământul — numărătoarea, cu repartizarea pe grupe de vârstă, stare civilă, profesie, naţionalitate, etc. — este o operaţie indispensabilă, ea făcând parte integrantă din statistica biologică. Menţionăm că, în efectuarea acestei operaţiuni, statul a dovedit multă neglijenţă, întrucât abia din 1930 avem recensământul general, ale cărui date servesc de bază întocmirea tuturor statisticilor de acest gen. Datele statisticei demografice sunt în funcţie de natalitate şi mortalitate. Deci, acestea sunt fenomenele a căror evoluţie trebue, în prim rând, să fie stabilită. Vom avea de notat scăderea natalităţii cu predominenţă în unele provincii (Banat, Ardeal). Apoi, la mortalitate — în special cea infantilă — vom marca cifre, cari traduc un mare dezastru. Făcând şi comparaţia între cifrele înscrise în mediul urban şi în cel rural, vom înţelege prea bine că însuşi izvorul vitalităţii neamului este în mare primejdie. Este deosebit de interesant a arăta repartiţia populaţiei — densitatea pe regiuni, provincii, oraşe, etc., pentru a constata că fenomenele biologice sunt influenţate de mediul geografic şi mai ales de redresare generală. Deasemeni raportul între naţionalităţi — cu influenţele naturale, pe care le dă — este deţinut în seamă ceea ce însă trebue să nu scape atenţiunei este modul în care starea civilă a Populaţiei reflectă consecinţele sale asupra stărei sanitare — în special asupra evoluţiei numărului populaţiei. Procentul căsătoriilor şi al divorţurilor nu este numai o cifră de stare civilă, ci şi o dată esenţială în înţelegerea problemei demografice. In acest mod vom înscrie şi vom corobora toate datele care constituesc tabela de recensământ — cu fenomenele biologice al căror curs îl determină. O altă serie de date demografice — în sume şi rapoarte — o vom înscrie după studiul unor categorii de factori cu influenţă asupra igienei sociale şi sănătăţii publice. Astfel observarea factorilor economică — alimentare, lotinţă, etc., a factorilor sociali — condiţii de viaţa şi de muncă, a factorilor culturali — şi, în sfârşit, studiul boalelor — mai ales a celor sociale şi (Continuare în pagina II) Ovid Densuşianu S’a stins din viaţă profesorul şi învăţatul filolog Ovid Densuşianu. Ştiinţa românească încearcă o pierdere care cu greu se va repara. Născut în 1873, la Făgăraş, era fiul lui Aron Densuşianu, el însuşi trăgându-se dintr’o veche familie din ţara Haţegului. A fost elevul lui Gaston Paris, marele medievalist care a lăsat arme adânci nu numai în filologia franceză, încă din tinereţe. Ovid Densuşianu a conceput şi a dat la iveală monumentala Istorie a limbii române («Histoire de la langue roumaine»), operă care înfăţişează, întreaga desvoltare a limbii noastre până în veacul al XVI'lea. Vreme de patruzeci de ani s’a străduit să dea o îndrumare cercetărilor linguistice, astfel ca metodele romantice şi de patriotar de falsificări în filologie să fie părăsite. Probitatea şi seriozitatea ştiinţifică au fost apanagiile sale de prim ordin. Aceeaşi metodă a urmat-o şi in cercetările asupra creaţiilor populare, în vestita lucrare «Viaţa pastorală la Români». Densuşianu a poposit şi lângă limanul curat al poeziei. Revista «Vieaţa Nouă», pe care a condus-o ani de zile, a cuprins în paginile ei manifestări strălucite ale poeziei moderniste, şi-a publicat el versurile simboliste, sub semnătura Ervin, versuri care promovau un curent nou, de inspiraţii şi sensibilitate modernă, în sensul bun şi sănătos al cuvântului. Cursurile sale de istorie literară, litografiate, apoi apărute în trei volume, înfăţişează şi astăzi cel mai complet tablou al literaturii, noastre, cu deosebire în perioada dintre şcoala ardeleană şi Emine-8CH. * Ovid Densuşianu se bucura pretutindeni de un prestigiu cum puţin învăţaţi români a avut parte. Acum câţiva ani, când filologul italian Giulio Beretoni a vizitat ţara noastră, întâlnirea cu filologul român a fost emoţionantă. Generaţii de studenţi au fost crescuţi apoi în şcoala profesorului de filologie romanică de la Universitatea din Bucureşti. Lecţiile sale vor rămâne clasice. Sub aparatul rece al metodei şi al investigaţiilor ştiinţifice, puteau surprinde lesne căldura şi sensibilitatea unui adevărat poet. Densuşianu era un mare clasicist şi sub semnul acestei nemuritoare culturi trebuia înţeles şi iubiţii vedem încă îndreptându-se, pe sălile Universităţii, cu o desăvârşită discuţie, către Amfiteatrul Haşdeu unde-şi ţinea obişnuitele cursuri. Şi tot astfel, pe sub cupola Academiei sau în sala bibliotecii unde continua, ca şi în tinereţe, să culeagă material pentru cercetările-i filologice. A muncit până în pragul săvârşirii din viaţa, când lumina, interioară pâlpâia la despărţirea de studiile care i-au fost singura mulţumire în trecerea sa printre noi. Un fost elev al ilustrului decedat, ne mărturiseşte astfel devotaţiunea ştiinţifică a lui Densuşianu. «La 3 Mai, — relatează d. Al. Vasiliu, — îmi spunea că a intervenit «o mică plictiseală», care îl sileşte să întrerupă cursul, dar îl va relua peste zece zile, iar acum câteva zile a fixat examenul oral, — pentru care şi-a grăbit eşirea din sanatoriu, — pe ziua de Vineri 10 Iunie, ora 5, — zi şi oră în care va intra în pământ». O asemnea conştiinciozitate profesională, — o dragoste atât de mare pentru ştiinţa căruia închinase totul, — nu este oare un fenomen rar, care nu se întâlneşte prea des între societatea ce aleargă după satisfacţii imediate, fără efortul ce singur duce la superba cucerire a adevărului? C. N. Negoiţă Provocări ce trebuesc reprimate O problemă nerezolvată: cum sunt empiotaţi ţăranii la către arendaşii de pământ Căzut revoltător de pe moşia Boldeşti-Buzău învoiala agricolă Ne-am mai ocupat în aceste coloane de o problemă ce interesează îndeaproape ţărănimea noastră, de o problemă care se cere rezolvată cât mai repede, pentru a se asigura astfel nu numai o viaţă mai bună muncitorilor de pământ, dar şi liniştea de care avem astăzi atâta nevoe. Este vorba de învoiala agricolă, care a luat astăzi aspectul unui adevărat calvar pentru clasa ţărănească şi care se cere legiferată conform principiilor moderne ale legiuirilor noastre. Nu odată am arătat aici, că arendaşii au adoptat sistemul exploatării braţelor agricole, fără să găsească vreo stavilă în acţiunea lor nefastă. Legile de reglementare a tocmelilor agricole sunt iluzorii. Astăzi munca ţăranului este tot atât de speculată ca pe vremea iobăgiei. Lipsa de credit ieftin şi de unelte, obligă 80% din agricultori să accepte exploatarea braţelor de lucru, pentru a putea obţine un minimum de existenţă, pe care mica proprietate nu i-o poate da încetul cu încetul, această stare economică dezastruoasă a ţăranului a permis clasei exploatatoare a arendaşilor de pământ, să acapareze toate braţele de muncă, pe nimic. * Atrăgând atenţia ministerului de agricultură asupra acestei stări de lucruri, anormale, am dat nenumărate exemple. Suntem în măsură, astăzi, să dăm un nou exemplu de exploatare sângeroasă a ţărănimii noastre. Şi acesta nu este un caz unic. Pretutindeni, libertatea de acţiune a arendaşilor, a inventat tot felul de angarale, care de care mai umilitoare, pe capul ţărănimii. Dar, iată ce se petrece pe moşia Boldeşti-Buzău de 1200 pogoane, dată în arendă unui grec cu paşaport, Temistocle Lengas. Pe această moşie muncesc ţăranii din comunele Sălciile şi Boldeşti, cărora li se pun la dispoziţie câte un lot de pământ de 4 pogoane, cu obligaţiunea de a depune următoarele munci agricole spre a obţine jumătate din produsul unui pogon: 1. Arătura a 4 pg. socotit a 120 lei, 480; 2. Sămânţa 40 kgr. a 3 lei, 120; 3. Semănatul socotit a zi la pog. 25 lei ziua, 100; 4. Crăpatul 2/3 din zi om cu 2 boi, 60; 5. Sapa I. socotit a 5 braţe la pog. a 25 lei ziua, 500; 6. Sapa II. idem, 500; 7. Culesul, tăiatul şi legatul cocenilor, glucitul socotit la 5 brate pe pog. a 30 lei, 600; 8. Căruţe pentru căratul porumbului ştiuleţi, la conac şi ţăran a 2 de pogon a 40 Iei transportul, 320; 10) Pândăritul una târnă de pogon (una dublă), 200. Peste aceste munci socotite ca braţe la cele mai harnice, efectuate în lotul de 4 pg. ţăranul mai are următoarele obligaţiuni: 11. Secera unui pogon de grâu arendăresc, 250; 12. Una zi cu ceru la maşină... 80; 13. 4 zile cu braţele, 100; 14. Coasa a pogon fâneaţă, strânsul, căratul la arman şi facerea surei, 100; 15. Două găini grase, 60; 16; 10 ouă, 20. Total lei: 3.810. Peste acestea, ţăranii învoitori sunt obligaţi a ara locurile de grâu şi celelalte semănături puse în regie de arendaş, câte trei pogoane de învoitor cu patru vite şi la adâncime controlată cu 70 lei pogonul, în loc de minimum 200 lei, ceea ce revine la cheltuiala lotului lei 390. In total deci, munca învoitorului prefăcută în bani face lei 4.200. Şi acum să vedem cu ce se aleg aceşti ţărani. Din aceste patru pogoane în mediu pot ieşi în total 40 saci porumb (o chilă şi jumătate la pogon) adică 40 de saci socotiţi a 250 lei=10.009. Coceni evaluaţi a 200=800. Total: 10.800 lei. Din această sumă ţăranul duce gata pe masa arendaşului 5400 lei făină, nici o muncă sau risc, iar pe ţărani cei 20 saci de porumb şi câteva glugi de coceni îl costă 4200 Iei. Este nedecrezut dar totuşi este riguros exact. Cazuri de acestea vor mai fi. Autorităţile agricole, administrative şi financiare sunt datoare să cerceteze, să aplice severe sancţiuni şi să facă a înceta această neomenoasă speculaţiune a muncii ţărăneşti. Cât despre arendaşul Temistocle (Continuare în pagina l.) INTERN De la Nistru până la Tisa De la un capăt al ţării la celalt, fraudele ţâşnesc a lumină. Pentru aceea anchetaţi şi trimişi în judecată, nu se mai aşteaptă decât condamnarea şi încarcerarea, măsuri cari vor scoate din arena publică o sumă de oameni primejdioşi pentru buna reputaţie a ţării. Eremia şi Mihăilă, mari şi tari peste Soroca, stau astăzi cuminţi în celulele lor din penitenciarul local. Cei doi foşti satrapi nu s’au putut sustrage hotărârilor judecătoreşti. La Slistra, fostul prefect şi spion Mihail Gioga a fost din nou închis. La Craiova, fostul primar Negrescu şi acoliţii săi au fost trimişi în judecată. La Timişoara, fostul preşedinte al Camerei de agricultură, care a sfeterisit frumoasa sumă de un milion, va avea să dea socoteală în faţa justiţiei. La Cernăuţi, s-a deschis anchetă administrativă împotriva fostei administraţii a municipiului. La Rădăuţi fostul primar Tuffin a păgubit oraşul de circa patru milioane. In jud. Câmpulung, primarii comunelor Frasin şi Ciomârna sunt acuzaţi de delapidare de bani publici şi de fals în acte publice. La Ploeşti, Buzău, Tg.-Mureş şi Năsăud, cercetările continuă. Suntem încredinţaţi că şi aici va urma inevitabila trimitere în judecată a tuturor vinovaţilor. R. T. Sâmbătă 11 Iunie 1938 2 lei taxele de francare plătite In nr. Berar conform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. No. 34.850. EXTERN Măsuri impotriva avioanelor agresoare Protestele guvernului francez şi ale celui englez — după incursiunile avioanelor spaniole pe teritoriul Franţei şi bombardarea vaselor britanice — curg cu nemiluita. In ultima şedinţă a Camerei franceze, d. Daladier, preşedintele consiliului de miniştri, a arătat că nu se va mai acorda nici o bunăvoinţă şi se va trece la represalii când aviaţia spaniolă va mai depăşi Pirineii. «Până acum, — a spus d. Daladier,, — bateriile de apărare contra avioanelor, făceau anumite trageri de semnalizare. De acum înainte, imediat ce ten avion, oricare ar fi naţionalitatea, va pătrunde deasupra teritoriului francez, se va deschide focul asupra lui. Am dat eu însumi personal, aceste ordine şi am siguranţa că vor fi executate». Şi, în acest timp, tabăra naţionalistă a generalului Franco îşi îndreaptă obiectivul spre vapoarele engleze. Astfel, telegramele vestesc că aviaţia naţionalistă a bombardat vasul britanic «Isadora», pe bordul căruia se afla un delegat al comitetului de neintervenţie. Au mai fost ucişi, apoi, un observator britanic şi cinci membri ai echipagiului. Presa engleză este indignată şi cere să se înfăptuiască «patrule aeriene» , trimiţându-se totodată şi vapoare de războiu, în porturile spaniole, cari să tragă asupra avioanelor agresive. Toate aceste fapte nu fac decât să menţină o situaţie încordată in viaţa internaţională. C. N. N. Haligabilitatea gurilor Dunării GALAŢI. 9. — Am anunţat la vreme sosirea d-lui N. Petrescu Comnen, ministrul afacerilor streine în oraşul nostru de unde, însoţit de d-nii Contzescu şi Rossi, delegaţii României la C. E. D. ing. Vardale şi prof. Antipa, ingineri consultanţi, a plecat la Sulina pe iachtul ,,Carplus Primus”, oprindu-se în toate punctele în care lucrările technice de pe Dunăre prezentau anumite particularităţi. La Sulina, d. ing. Magnussen a dat interesante explicaţiuni asupra lucrărilor technice, arătând că adâncimea la bară este menţinută permanent de 24 picioare navigabile şi în nici un moment n’a existat şi nu există temere de scădere. In ce priveşte starea lucrărilor de la îmbucătura canalului Stări Stambul — care după cum se ştie determină astuparea gurei de la Sulina — d. Magnussen a propus o inspecţie la faţa locului cu vasul „Concordia” ce face d. ministru Comneni a şi făcut plecând de îndată. Scopul călătoriei pe mare a fost determinată de a se vedea punctele în care se susţine că ar fi existând praguri noui formate din aluviuni, susceptibile de a determina o mişcare viitoare a acestor aluviuni, mai mult în direcţiunea nordest decât spre sud, precum suţin d-nii ing. Vardala şi prof. Antipa, cei doi experţi români. In Sulina d. ministru Comnen a primit conducătorii oraşului cari î-au expus greaua situaţie ..ri 1 Cere trec de când a fost desfiinţat porto-franc. Ajutorul permanent le-1 dă Comisiunea Europeană populaţiei Sulinei prin îngrijirile medicale din spital şi nenumărate posibilităţi de trai, nu sunt însă suficiente. Punctul de vedere al sulinienilor a fost susţinut şi de către d. ministru C. Contzescu delegatul României, care a subliniat necesitatea de a acorda, cel puţin în parte, aceste avantagii pentru o mai uşoară şi mai ieftină aprovizionare cu cele trebuitoare a populaţiei şi navigatorilor._________ Plata importurilor din Elvetia In urma nouilor dispozitiuni luate de Banca Naţională, precum şi acele creanţe provenind din importul de mărfuri care urmează a se transfera prin clearingul cu Elveţia se vor efectua la Banca Naţională cu foaia de vărsământ formular No. 425, semnată de debitor. Serviciul viramente are instrucţiuni să nu mai primească scrisorile galbene de debitare ale băncilor pentru clearingul cu Elveţia, fără aceste foi de vărsământ. Băncile vor trebui să îndeplinească întocmai aceste măsuri, altfel li se vor înapoia scrisorile de debitare. De asemenea pentru celelalte creanţe precum sunt: Asigurări, creanţe financiare, se vor utiliza aceiaş foaie de vărsământ model No. 425. In foaia de vărsământ se va menţiona natura creanţei, privind vărsământul efectuat precum sunt: mărfuri de origină elveţiană, mărfuri de origină neelveţiană, creanţe arierate, creanţe financiare, asigurări. Odată cu aceasta, până la noul dispoziţiuni Banca Naţională a aplicat suspendarea dobânzilor de întârziere, în ce priveşte Elveţia. Dreptul de preemtiune la tumnararea metaldorinire Monitorul Oficial de Marţi 7 Iunie 1938 publică Jurnalul Consiliului de miniştri prin care Statul cedează Băncii Naţionale a României, pe toată durata privilegiului său de emisiune, exerciţiul dreptului de preempţiune asupra cumpărării metalelor preţioase: aurul, argintul şi platina, curespectarea drepturilor în vigoare acordate Monetăriei Naţionale, prin legea pentru organizarea şi administrarea Regiei publice comerciale. «Monetăria Naţională» promulgată prin decretul regal Nr. 3701 din 9 Noembrie 1937 şi publicată în «Monitorul Oficial» Nr. 263 din 13 Noembrie 1937,. Primele economice de încurajarea producţiei aurifere prevăzute în jurnalele Consiliului de miniştri respective şi plătite de Banca Naţională a României pentru Stat, la cumpărările de aur, în aplicarea dispoziţiunilor din susnumitele jurnale ale Consiliului de miniştri, precum şi primele economice ce se vor plăti în viitor pentru cumpărările de aur, vor fi contabilizate de Banca Naţională a României, prin debitul Statului, într’un cont special, până la acoperirea acestui debit.