Dreptatea, iunie 1938 (Anul 12, nr. 3156-3177)

1938-06-11 / nr. 3163

ARI­ XII NO. 3163. 4 pe gri­iă Director: DEMOSTENE BOTEZ Proprietar: S. A. „Dreptatea“ Registru publicaţiuni Nr. 1657/1938 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9.­ Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 Corespondenţa pe care o primim de la oameni din diferite categorii sociale, referitoare la problemele pe care le atacăm, reprezintă pen­­tru noi un mare îndemn şi o mare mulţumire. Am ştiut întotdeauna că reprezentăm prin ideologia noa­­stră marele aspiraţiuni ale maselor, fiindcă ne-am cules temele din ne­voile directe ale mulţimilor care n-au mai nici­odată posibilitatea să le exprime dar, oricum, această înţelegere publică ce ni se arată, concretizează şi mai mult faptul că pe atâtea şi atâtea chestiuni, suntem în asentimentul unei opinii generale. Aceasta ne face să continuăm dis­­cuţiunile pe care le-am pus la ordi­nea zilei, cu toată surzenia celor în drept să se sesizeze de ele. Evident că, dacă acei care au puterea de a remedia nevoile pe care le punem în evidenţă, sar sesiza de nevoile şi soluţiile relatate, ar fi mai de dorit, şi noi ne-am fi ajuns scopul întregimea lui. Dar, şi astfel, fiind siguri că to­tuşi cineva ne ascultă, nu mai avem acel sentiment penibil şi paralizant de a vorbi în pustiu. E un stimu­lent care ne este de­ ajuns, şi, pro­blemele care interesează adânc ma­­sele, — iar nu acele iscălite de ideo­­logii anapoda şi artificiale, — se impune atât prin imperativul lor care priveşte însăşi viaţa, cât şi prin tenacitatea noastră. In felul acesta, cu timpul, ele nu vor mai putea fi deconsiderate şi deslegarea lor se va decide însăşi forţa cu care se vor pune. Am discutat aici rezultatul siste­mului de garantare, printr’o ipote­că de 15 ani, a satelor de conver­siune, rurală, — care este acela de a anchiloza creditul şi a scoate din masa de garanţii imense averii ru­rale ce nu mai poate constitui o asi­gurare pentru împrumuturi vii­toare. Şi am propus, — ceia ce s a reali­zat în Iugoslavia: mobilizarea da­toriilor asanate, adică preluarea lor de la creditori prin mijlocul u­­nor înscrisuri garantate de stat, şi cu degrevarea ipotecară a celei mai mari părţi din avutul imobiliar. Propunerea nu are pretenţie de originalitate. Şi nu are nici în fond acest aspect, fiindcă nevoia ime­diată a vieţii economice, a impus-o dela început. Asanarea s’a făcut dar, în forma ei incompiectă de astăzi cu sacrificarea totală a cre­­ditului, fiindcă s’au suprimat ga­­ranţiile imobiliare pe care debitorii le-ar putea oferi în viitor; imobilele sunt grevate pe 15 ani. Creditul deci să aştepte 15 ani, şi lumea să rabde. Soluţia delăsării acestei chestiuni în voia soartei poate fi filosofică, dar ea poate fi cauza, într-o extra­ordinară măsură a stărei pe loc în agricultură şi în mişcarea econo­mică de la oraşe. Nevoia aceasta o simt mii şi mii de debitori, legaţi burduf de mâni şi de picioare pe timp de 15 ani, de dispoziţiile legei de asanare. A­­ceastă lege trebuia să le permită debitorilor ca să trăiască. Aşa cum este astăzi, fără mobilizarea dato­riilor asanate, le permite cel mult debitorilor, să nu moară. Şi între «a nu muri» şi «a trăi» este, în do­meniul economic, — spre deosebire de cel fiziologic, — o mare deose­bire, o deosebire capitală. Debitorilor li s’au redus şi con­vertit datoriile. Prin aceasta, n’au fost lăsaţi să moară. Trebueşte acum să li se crea posibilitatea de noui credite curate, cu care să poată lucra şi activa circulaţia economi­­­că,­­ pentru a putea să şi trăias­­­­că. In prezent, debitorul convertit,­­ ca tot avutul imobiliar, imobilizat prin agravarea ipotecară a tuturor datoriilor, ca şi prin indisponibili­­zarea lui, vegetează. El nu se mai poate mişca. Nu face de­cât să-şi ducă zilele de azi pe mâne, până ce va traversa cei 15 ani (15 vaci sla­be), fără ca să fie capabil de noii iniţiative. Debitorul convertit, în sistemul actual, nu este de­cât un adminis­trator pentru altul, sau pentru alţii, adică pentru creditori, a pro­priei lui averi. El nu face de­cât să cultive, să strângă rodul şi să-l treacă creditorilor, în plata rate­lor. El nici nu mai are posibilitatea unui nou împrumut cu care să-şi îmbunătăţească inventarul, mijloa­cele de producţie, sau să facă inves­­tiţiuni în substanţa fondului său imobiliar. In cursul vieţii economi­­ce a marei majorităţi din aceşti debitori, este acum un hiatus, un gol, care-i de 15 ani. Vacanţa a­­ceasta economică, forţată e prea lungă şi e în detrimentul econo­miei naţionale, nu numai a indivi­zilor. Un domn inginer, printr-o scri­soare adânceşte această problemă şi trage o serie de consecinţe cu soluţiile lor. D-sa ne mai atrage a­­tenţia că aceiaş raţiune implică şi mobilizarea datoriilor urbane in­trate în asanare. De­sigur. Noi ne-am ocupat în special de mobili­zarea datoriilor rurale, fiindcă a­­ceia se impune în folosul unui clase care nu are cuvânt, a unei clase mute care, poate nici nu înţelege bine ce se cuvine de făcut dar care suportă numai cu mizerie şi stoi­cism Starea actuală de lucruri. Debitorii urbani, sunt mai orga­­zaţi. Au sindicate, fac congrese şi moţiuni. Nu e mare lucru, dar to­tuşi au posibilitatea de a atrage a­­tenţiunea asupra nevoilor şi dorin­ţelor lor. Dar, bieţii ţărani!? Pe această cale, urbani sau rurali, toţi au concursul nostru pentru a da viaţă mişcărei economice para­lizate şi a scoate de sub condamna­rea pe timp de 15 ani, pe acei vi­novaţi de infracţiunile de «debitori asanabili». Demostene Botez Momente Comparaţie Ilie a aflat, în sfârşit, că sunt In fara noastră plugari fără plug şi că adesea lucrează câte trei cu un singur plug. In acelaş timp gangsterul laptelui municipal şi profitorul­­naţionalismu­­lui speculat, are aerul că se înduioşea­ză de soarta ţărănimii: «Cu 1200—1300 de­ lei venit anual, la cât a fost redus ţăranul nostru, nu se poate întemeia la sate o viaţă omeneasca». Desigur că nu se poate. Mai ales atunci când există alături de ţăranul cu 1200 lei venit pe an, şnapanul «pa­triot şi naţionalist» care înghite câte 10.000.000 lei anual, a­cum am aflat de curând din scrisul unui fost colabo­rator al «Poruncii». Câte pluguri s’ar putea cumpăra pentru ţărani din cele 10 milioane lei «agonisite» anual de lire? Operă politică şi naţionalistă acea­sta ar fi, nu îmbogăţirea unui borfaş, sfeterisitor de cauciucuri şi lapte. Pe venitul lui Ilie Gumă, pot trăi anual, cumpărând câte un plug de cir­ca 1000 lei, ZECE MII DE ŢARANI. De la trei pe un plug, la zece mii pe venitul nemuncit al unui borfaş este o distanţă. Pe care «naționalismul» Ma­­melă nu o poate pricepe. Pentm­ totationarea problemei unitare II - înscrierea datelor demografice — Articolul nostru apărut in «Drepta­tea» cu data ? Iunie a. c. era precedat de o introducere, care avea să lămu­rească dece reproducem astăzi cele ce am scris, asupra problemei sanitare in Aprilie 1937. Noi voim să stabilim că înţelegerea problemei sanitare nu datează de o bună­ tonă, pentru că mai înainte a fost studiată cu toată stăruinţa şi cu mare competenţă. Şi, cum deocamdată nu ne găsim decât în faţa unui nou program, nu putem face decât să-l comparăm cu alt program. Aş­adar, motivul publicării acestor articole este de a arăta cum a fost vă­zută de noi o parte a problemei sani­tare, menţionând că «atmosfera unei largi participări la activitatea publică, prilejuia clarificarea celor mai grele probleme ale vieţii statului». Datele demografice construesc criteriul cel mai obiectiv de orien­tare asupra stării sanitare. Cunoaşterea acestor date este sin­gurul mijloc de înţelegere a reali­tăţilor şi nici o cercetare ştiinţifi­că — în acest domeniu — nu poate fi făcută, fără cifrele statistice, care reprezintă diferite fenomene biologice ale naţiei întregi, ori ale populaţiei unei regiuni. Cu atât mai mult, soluţionarea problemelor de ordin sanitar, nu poate fi dată decât pe baza acelo­raşi cunoştinţe. Ori, întreţinerea sănătăţii gene­raţiei prezente şi a celor viitoare — cu creşterea normală a numărului populaţiei — este scopul, chiar ra­ţiunea de existenţă a întregei or­ganizări de stat. Aşa că studiul de­mografiei şi aplicarea lui în dome­­niul sanitar trebue să fie o preocu­pare de seamă a conducerei statu­lui.. In prim rând recensământul — numărătoarea, cu repartizarea pe grupe de vârstă, stare civilă, pro­fesie, naţionalitate, etc. — este o operaţie indispensabilă, ea făcând parte integrantă din statistica bio­logică. Menţionăm că, în efectuarea a­­cestei operaţiuni, statul a dovedit multă neglijenţă, întrucât abia din 1930 avem recensământul general, ale cărui date servesc de bază în­­tocmirea tuturor statisticilor de a­­cest gen. Datele statisticei demografice sunt în funcţie de natalitate şi mortalitate. Deci, acestea sunt fenomenele a căror evoluţie trebue, în prim rând, să fie stabilită. Vom avea de notat scăderea na­talităţi­i cu predominenţă în une­le provincii (Banat, Ardeal). Apoi, la mortalitate — în special cea in­fantilă — vom marca cifre, cari traduc un mare dezastru. Făcând şi comparaţia între ci­frele înscrise în mediul urban şi în cel rural, vom înţelege prea bine că însuşi izvorul vitalităţii neamu­lui este în mare primejdie. Este deosebit de interesant a a­­răta repartiţia populaţiei — densi­tatea pe regiuni, provincii, oraşe, etc., pentru a constata că fenome­nele biologice sunt influenţate de mediul geografic şi mai ales de redresare generală. Deasemeni raportul între naţio­nalităţi — cu influenţele naturale, pe care le dă — este de­ţinut în sea­mă ceea ce însă trebue să nu scape a­­tenţiunei este modul în care starea civilă a Populaţiei reflectă conse­cinţele sale asupra stărei sanitare — în special asupra evoluţiei nu­mărului populaţiei. Procentul căsă­toriilor şi al divorţurilor nu este numai o cifră de stare civilă, ci şi o dată esenţială în înţelegerea pro­blemei demografice. In acest mod vom înscrie şi vom corobora toate datele care consti­­tuesc tabela de recensământ — cu fenomenele biologice al căror curs îl determină. O altă serie de date demografice — în sume şi rapoarte — o vom înscrie după studiul unor categorii de factori cu influenţă asupra igie­nei sociale şi sănătăţii publice. Astfel observarea factorilor eco­nomică — alimentare, lotinţă, etc., a factorilor sociali — condiţii de viaţa şi de muncă, a factorilor cul­turali — şi, în sfârşit, studiul boa­­lelor — mai ales a celor sociale şi (Continuare în pagina II) Ovid Densuşianu S’a stins din viaţă profesorul şi învăţatul filolog Ovid Densuşianu. Ştiinţa românească încearcă o pierdere care cu greu se va repara. Născut în 1873, la Făgăraş, era fiul lui Aron Densuşianu, el însuşi tră­­gându-se dintr’o veche familie din ţara Haţegului. A fost elevul lui Gaston Paris, marele medievalist care a lăsat ar­me adânci nu numai în filologia franceză, încă din tinereţe. Ovid Densuşia­­nu a conceput şi a dat la iveală mo­­numentala Istorie a limbii române («Histoire de la langue roumaine»), operă care înfăţişează, întreaga desvoltare a limbii noastre până în veacul al XVI'lea. Vreme de pa­truzeci de ani s’a străduit să dea o îndrumare cercetărilor linguisti­­ce, astfel ca metodele romantice şi de patriotar de falsificări în filolo­gie să fie părăsite. Probitatea şi seriozitatea ştiinţi­fică au fost apanagiile sale de prim ordin. Aceeaşi metodă a urmat-o şi in cercetările asupra creaţiilor popu­lare, în vestita lucrare «Viaţa pas­­torală la Români». Densuşianu a poposit şi lângă li­manul curat al poeziei. Revista «Vieaţa Nouă», pe care a condus-o ani de zile, a cuprins în paginile ei manifestări strălucite ale poeziei moderniste, şi-a publicat el versu­rile simboliste, sub semnătura Ervin, versuri care promovau un curent nou, de inspiraţii şi sensibi­litate modernă, în sensul bun şi să­nătos al cuvântului. Cursuril­e sale de istorie litera­ră, litografiate, apoi apărute în trei volume, înfăţişează şi astăzi cel mai complet tablou al literaturii, noastre, cu deosebire în perioada dintre şcoala ardeleană şi Emine-8CH. * Ovid Densuşianu se bucura pre­tutindeni de un prestigiu cum pu­ţin învăţaţi români a avut parte. Acum câţiva ani, când filologul italian Giulio Beretoni a vizitat ţara noastră, întâlnirea cu filolo­gul român a fost emoţionantă. Generaţii de studenţi au fost cre­scuţi apoi în şcoala profesorului de filologie romanică de la Universita­tea din Bucureşti. Lecţiile sale vor rămâne clasice. Sub aparatul rece al metodei şi al investigaţiilor ştiinţifice, puteau surprinde lesne căldura şi sensibi­litatea unui adevărat poet. Densuşianu era un mare clasicist şi sub semnul acestei nemuritoare culturi trebuia înţeles şi iubiţ­ii vedem încă îndreptându-se, pe sălile Universităţii, cu o desăvârşi­tă discuţie, către Amfiteatrul Haş­deu unde-şi ţinea obişnuitele cursuri. Şi tot astfel, pe sub cupola Aca­demiei sau în sala bibliotecii unde continua, ca şi în tinereţe, să culea­gă material pentru cercetările-i fi­lologice. A muncit până în pragul săvâr­şirii din viaţa, când lumina, interi­oară pâlpâia la despărţirea de stu­diile care i-au fost singura mulţu­mire în trecerea sa printre noi. Un fost elev al ilustrului decedat, ne mărturiseşte astfel devotaţiunea ştiinţifică a lui Densuşianu. «La 3 Mai, — relatează d. Al. Vasiliu, — îmi spunea că a intervenit «o mică plictiseală», care îl sileşte să între­rupă cursul, dar îl va relua peste zece zile, iar acum câteva zile a fixat examenu­l oral, — pentru care şi-a grăbit eşirea din sanatoriu, — pe ziua de Vineri 10 Iunie, ora 5, — zi şi oră în care va intra în pă­mânt». O asemnea conştiinciozitate pro­fesională, — o dragoste atât de ma­re pentru ştiinţa căruia închinase totul, — nu este oare un fenomen rar, care nu se întâlneşte prea des între societatea ce aleargă după sa­tisfacţii imediate, fără efortul ce singur duce la superba cucerire a adevărului? C. N. Neg­oiţă Provocări ce trebuesc reprimate O problemă nerezolvată: cum sunt empiotaţi ţăranii la către arendaşii de pământ Căzut revoltător de pe­ moşia Boldeşti-Buzău învoiala agricolă Ne-am mai ocupat în aceste co­loane de o problemă ce interesează îndeaproape ţărănimea noastră, de o problemă care se cere rezolvată cât mai repede, pentru a se asigura astfel nu numai o viaţă mai bună muncitorilor de pământ, dar şi li­niştea de care avem astăzi atâta nevoe. Este vorba de învoiala agri­colă, care a luat astăzi aspectul u­­nui adevărat calvar pentru clasa ţărănească şi care se cere legifera­­tă conform principiilor moderne ale legiuirilor noastre. Nu odată am ar­ătat aici, că a­­rendaşii au adoptat sistemul ex­ploatării braţelor agricole, fără să găsească vreo stavilă în acţiunea lor nefastă. Legile de reglementare a tocmelilor agricole sunt iluzorii. Astăzi munca ţăranului este tot atât de speculată ca pe vremea io­­băgiei. Lipsa de credit ieftin şi de unel­te, obligă 80% din agricultori să accepte exploatarea braţelor de lu­cru, pentru a putea obţine un mini­mum de existenţă, pe care mica proprietate nu i-o poate da­ încetul cu încetul, această stare economică dezastruoasă a ţăranului a permis clasei exploatatoare a arendaşilor de pământ, să acapareze toate braţele de muncă, pe nimic. * Atrăgând atenţia ministerului de agricultură asupra acestei stări de lucruri, anormale, am dat nenumă­rate exemple. Suntem în măsură, astăzi, să dăm un nou exemplu de exploatare sân­geroasă a ţărănimii noastre. Şi acesta nu este un caz unic. Pretutindeni, libertatea de acţiune a arendaşilor, a inventat tot felul de angarale, care de care mai umi­litoare, pe capul ţărănimii. Dar, iată ce se petrece pe moşia Boldeşti-Buzău de 1200 pogoane, dată în arendă unui grec cu paşa­port, Temistocle Lengas. Pe această moşie muncesc ţăra­nii din comunele Sălciile şi Bol­deşti, cărora li se pun la dispoziţie câte un lot de pământ de 4 pogoa­ne, cu obligaţiunea de a depune ur­mătoarele munci agricole spre a obţine jumătate din produsul unui pogon: 1. Arătura a 4 pg. socotit a 120 lei, 480; 2. Sămânţa 40 kgr. a 3 lei, 120; 3. Semănatul socotit a zi la pog. 25 lei ziua, 100; 4. Crăpatul 2/3 din zi om cu 2 boi, 60; 5. Sapa I. socotit a 5 braţe la pog. a 25 lei ziua, 500; 6. Sapa II. idem, 500; 7. Culesul, tăiatul şi legatul co­cenilor, glucitul socotit la 5 brate pe pog. a 30 lei, 600; 8. Căruţe pentru căratul porum­bului ştiuleţi, la conac şi ţăran a 2 de pogon a 40 Iei transportul, 320; 10) Pândăritul una târnă de pogon (una dublă), 200. Peste aceste munci socotite ca braţe la cele mai harnice, efectuate în lotul de 4 pg. ţăranul mai are următoarele obligaţiuni: 11. Secera unui pogon de grâu a­­rendăresc, 250; 12. Una zi cu ceru la maşină... 80; 13. 4 zile cu braţele, 100; 14. Coasa a­­ pogon fâneaţă, strânsul, căratul la arman şi face­rea surei, 100; 15. Două găini grase, 60; 16; 10 ouă, 20. Total lei: 3.810. Peste acestea, ţăranii învoitori sunt obligaţi a ara locurile de grâu şi celelalte semănături puse în re­gie de arendaş,­­ câte trei pogoa­ne de învoitor cu patru vite şi la adâncime controlată cu 70 lei po­gonul, în loc de minimum 200 lei, ceea ce revine la cheltuiala lotului lei 390. In total deci, munca învoitoru­­lui prefăcută în bani face lei 4.200. Şi acum să vedem cu ce se aleg aceşti ţărani. Din aceste patru pogoane în me­diu pot ieşi în total 40 saci porumb (o chilă şi jumătate la pogon) adi­că 40 de saci socotiţi a 250 lei=10.009. Coceni evaluaţi a 200=800. Total: 10.800 lei. Din această sumă ţăranul duce gata pe masa arendaşului 5400 lei făină, nici o muncă sau risc, iar pe ţărani cei 20 saci de porumb şi câ­teva glugi de coceni îl costă 4200 Iei. Este ne­decrezut dar totuşi este riguros exact. Cazuri de acestea vor mai fi. Au­torităţile agricole, administrative şi financiare sunt datoare să cerce­teze, să aplice severe sancţiuni şi să facă a înceta această neomenoa­să speculaţiune a muncii ţărăneşti. Cât despre arendaşul Temistocle (Continuare în pagina l­.) INTERN De la Nistru până la Tisa De la un capăt al ţării la celalt, fraudele ţâşnesc a lumină. Pentru aceea anchetaţi şi tri­mişi în judecată, nu se mai aşteap­tă decât condamnarea şi încarcera­rea, măsuri cari vor scoate din a­­rena publică o sumă de oameni pri­­mejdioşi pentru buna reputaţie a ţării. Eremia şi Mihăilă, mari şi tari peste Soroca, stau astăzi cuminţi în celulele lor din penitenciarul lo­cal. Cei doi foşti satrapi nu s’au putut sustrage hotărârilor judecă­toreşti. La Slistra, fostul prefect şi spion Mihail Gioga a fost din nou închis. La Craiova, fostul primar Negre­­scu şi acoliţii săi au fost trimişi în judecată. La Timişoara, fostul preşedinte al Camerei de agricul­tură, care a sfeterisit frumoasa su­mă de un milion, va avea să dea so­coteală în faţa justiţiei. La Cernăuţi, s-a deschis anchetă administrativă împotriva fostei ad­ministraţii a municipiului. La Rădăuţi fostul primar Tuffin a păgubit oraşul de circa patru mili­oane. In jud. Câmpulung, primarii comunelor Frasin şi Ciomârna sunt acuzaţi de delapidare de bani pu­blici şi de fals în acte publice. La Ploeşti, Buzău, Tg.-Mureş şi Năsăud, cercetările continuă. Sun­tem încredinţaţi că şi aici va urma inevitabila trimitere în judecată a tuturor vinovaţilor. R. T. Sâmbătă 11 Iunie 1938 2 lei taxele de francare plătite In nr. Berar conform aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. No. 34.850. EXTERN Măsuri impotriva avioanelor agresoare Protestele guvernului francez şi ale celui englez — după incursiunile avioanelor spaniole pe teritoriul Franţei şi bombardarea vaselor bri­­tanice — curg cu nemiluita. In ultima şedinţă a Camerei fran­ceze, d. Daladier, preşedintele con­siliului de miniştri, a arătat că nu se va mai acorda nici o bunăvoinţă şi se va trece la represalii când a­­viaţia spaniolă va mai depăşi Pi­­rineii. «Până acum, — a spus d. Dala­dier,, — bateriile de apărare con­tra avioanelor, făceau anumite tra­geri de semnalizare. De acum îna­inte, imediat ce ten avion, oricare ar fi naţionalitatea, va pătrunde deasupra teritoriului francez, se va deschide focul asupra lui. Am dat eu însu­mi personal, aceste ordine şi am siguranţa că vor fi executate­». Şi, în acest timp, tabăra naţiona­listă a generalului Franco îşi în­dreaptă obiectivul spre vapoarele engleze. Astfel, telegramele vestesc că aviaţia naţionalistă a bombar­­dat vasul britanic «Isadora», pe bor­dul căruia se afla un delegat al co­­mitetului de neintervenţie. Au mai fost ucişi, apoi, un observator bri­tanic şi cinci membri ai echipa­­giului. Presa engleză este indignată şi cere să se înfăptuiască «patrule ae­riene» , trimiţându-se tot­odată şi vapoare de războiu, în porturile spaniole, cari să tragă asupra a­­vioanelor agresive. Toate aceste fapte nu fac decât să menţină o situaţie încordată in viaţa internaţională. C. N. N. Haligabilitatea gurilor Dunării GALAŢI. 9. — Am anunţat la vreme sosirea d-lui N. Petr­escu Comnen, ministrul afacerilor stre­ine în oraşul nostru de unde, în­soţit de d-nii Contzescu şi Rossi, delegaţii României la C. E. D. ing. Vardale şi prof. Antipa, ingi­neri consultanţi, a plecat la Su­­lina pe iachtul ,,Carplus Primus”, o­­prindu-se în toate punctele în care lucrările technice de pe Dunăre pre­zentau anumite particularităţi. La Sulina, d. ing. Magnussen a dat interesante explicaţiuni asupra lucrărilor technice, arătând că a­­dâncimea la bară este menţinută permanent de 24 picioare navigabile şi în nici un moment n’a existat şi nu există temere de scădere. In ce priveşte starea lucrărilor de la îmbucătura canalului Stări Stambul — care după cum se ştie determină astuparea gurei de la Sulina — d. Magnussen a propus o inspecţie la faţa locului cu vasul „Concordia” ce face d. ministru Comneni a şi făcut plecând de în­dată. Scopul călătoriei pe mare a fost determinată de a se vedea punctele în care se susţine că ar fi exis­tând praguri noui formate din alu­viuni, susceptibile de a determina o mişcare viitoare a acestor alu­viuni, mai mult în direcţiunea nord­est decât spre sud, precum su­ţin d-nii ing. Vardala şi prof. Antipa, cei doi experţi români. In Sulina d. ministru Comnen a primit conducătorii oraşului cari î-au expus greaua situaţie ..ri 1 Cer­e trec de când a fost des­fiinţat por­to-franc. Ajutorul permanent le-1 dă Comisiunea Europeană popula­ţiei Sulinei prin îngrijirile medi­cale din spital şi nenumărate posi­bilităţi de trai, nu sunt însă sufi­ciente. Punctul de vedere al suli­­nienilor a fost susţinut şi de către d. ministru C. Contzescu delega­tul României, care a subliniat ne­cesitatea de a acorda, cel puţin în parte, aceste avantagii pentru o mai uşoară şi mai ieftină apro­vizionare cu cele trebuitoare a po­pulaţiei şi navigatorilor._________ Plata importurilor din Elvetia In urma nouilor dispozitiuni lu­ate de Banca Naţională, precum şi acele creanţe provenind din impor­tul de mărfuri care urmează a se transfera prin clearingul cu Elve­ţia se vor efectua la Banca Naţio­nală cu foaia de vărsământ for­mular No. 425, semnată de debitor. Serviciul viramente are instruc­ţiuni să nu mai primească scrisori­le galbene de debitare ale băncilor pentru clearingul cu Elveţia, fără aceste foi de vărsământ. Băncile vor trebui să îndeplinea­scă întocmai aceste măsuri, altfel li se vor înapoia scrisorile de debi­tare. De asemenea pentru celelalte cre­anţe precum sunt: Asigurări, cre­anţe financiare, se vor utiliza ace­­iaş foaie de vărsământ model No. 425. In foaia de vărsământ­ se va men­ţiona natura creanţei, privind văr­­sământul efectuat precum sunt: mărfuri de origină elveţiană, măr­furi de origină neelveţiană, crean­ţe arierate, creanţe financiare, a­­sigurări. Odată cu aceasta, până la noul dispoziţiuni Banca Naţională a a­­plicat suspendarea dobânzilor de întârziere, în ce priveşte Elveţia. Dreptul de preemtiune la tumnararea metaldor­­inire Monitorul Oficial de Marţi 7 Iu­nie 1938 publică Jurnalul Consiliu­lui de miniştri prin care Statul ce­dează Băncii Naţionale a României, pe toată durata privilegiului său de emisiune, exerciţiul dreptului de preempţiune asupra cumpărării me­talelor preţioase: aurul, argintul şi platina, cu­­respectarea drepturilor în vigoare acordate Monetăriei Na­ţionale, prin legea pentru organiza­rea şi administrarea Regiei publice comerciale. «Monetăria Naţională» promulgată prin decretul regal Nr. 3701 din 9 Noembrie 1937 şi publi­cată în «Monitorul Oficial» Nr. 263 din 13 Noembrie 1937,. Primele economice de încurajarea producţiei aurifere prevăzute în jurnalele Consiliului de miniştri respective şi plătite de Banca Na­ţională a României pentru Stat, la cumpărările de aur, în aplicarea dispoziţiunilor din susnumitele jurnale ale Consiliului de miniştri, precum şi primele economice ce se vor plăti în viitor pentru cumpă­rările de aur, vor fi contabilizate de Banca Naţională a României, prin debitul Statului, într’un cont special, până la acoperirea acestui debit.

Next