Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)
1971-10-14 / nr. 8325
Proletari din toate ţările, untrî-vilpum nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXVIII Nr. 8325 Joi, 14 octombrie 1971 4 pagini 30 bani 26 de cooperative agricole . Mai recoltatul cartofilor Utilizarea mai bună a timpului de lucru, a forţei de muncă şi mijloacelor mecanice, a determinat ca în ultimele zile ritmul de recoltare a cartofilor să crească simţitor. Ca urmare, pînă aseară, în unităţile agricole ale judeţului recolta de cartofi a fost strinsă de pe 10.324 ha., ceea ce reprezintă 73,2 la sută din suprafaţa cultivată. In cooperativele agricole, procentul de realizare a acestei lucrări a ajuns la 72,4 la sută. De reţinut este faptul că 26 de unităţi agricole cooperatiste au raportat încheierea recoltării cartofilor, printre care, cu suprafeţe mai mari, se află C.A.P. Hălchiu, Codlea, Sînpetru, Cristian, Rîşnov, Budila. Este necesar ca în zilele care urmează să se grăbească recoltarea cartofilor şi în celeilalte unităţi, pentru ca întreaga producţie să poată fi pusă cît mai repede la adăpost, creîndu-se astfel şi posibilitatea urgentării pregătirii terenului şi însămînnţării giiului. Pentru intensificarea vitezei zilnice de recoltat şi însămînţat Toate forţele, maşinile şi utilajele sa fie utilizate la întreaga capacitate în aceste zile de efort maxim în agricultură, una din cerinţele de bază ale intensificării vitezei zilnice de lucru atît la recoltări, transportul produselor de pe cîmp, expedierea lor către beneficiari, cît şi la pregătirea solului şi semănat, o constituie utilizarea la întreaga capacitate a tuturor maşinilor, utilajelor şi mijloacelor de transport. Pentru a vedea ce preocupare există în unele unităţi pentru respectarea acestui imperativ, zilele trecute am întreprins un raid cu care prilej am surprins pe peliculă aspecte din care publicăm, alăturat, cîteva imagini edificatoare . Fotografia nr. 1 reprezintă imaginea uneia din benzile transportoare aflată pe rampa staţiei C.F.R. din Voiles care, după opinia şefului Bazei de preluare a cartofilor, Ion Şerban, nu are stăpîn. Utilajul stă aici fără a fi folosit, deşi pe această rampă, ca şi pe altele, este mare nevoie de el. Poate acum, după apariţia acestor rînduri, respectiva bandă transportoare îşi va găsi... proprietarul, care să o pună în funcţiune. Pe una din tarlalele recent eliberate de recoltă, mecanizatorii ce deservesc cooperativa agricolă din Stupini au pregătit operativ terenul şi au trecut la semănatul griului. Iată agregatul de însămînţare, condus de tractoristul Gh. Ghimboşan — fotografia nr. 2 — oprit pentru cîteva clipe pentru a face aprovizionarea cu sămînţă. Ne-am aşteptat ca şi la C.A.P. Simbăta de Sus să-i găsim pe mecanizatori însămînţînd din plin. Spre surprinderea noastră, însă, în secţia de mecanizare am găsit mai multe maşini astea-rînd să fie puse în stare de funcţionare. Dintre toate, ne-a atras în mod deosebit atenţia asemănătoare cu multe brăzdate lipsă — fotografia nr. 3 — semn că pînă acum, nimeni nu s-a gîndit s-o repare. „Gospodari", nu glumă ! De pe cîmpurile unităţilor agricole din Ţara Birsei se transportă pe rampele staţiilor C.F.R. cantităţi mari de carton de sămînţă, spre a fi expediaţi beneficiarilor din toată ţara. Alaltăieri, am vizitat şi noi rampa staţiei C.F.R. Bod, unde am găsit „munţi" de saci, — fotografia nr. 4 — printre care pătrundeau cu mare greutate mijloacele de transport ale unităţilor agricole venite să descarce cartofii de sămînţă. Este absolut necesar să se ia măsuri urgente pentru descongestionarea acestei rampe. In caz contrar, nu se vor mai "vedea" dintre saci nici măcar cei ce răspund de buna desfăşurare a activităţii pe această rampă. Foto şi text Ion TOCANIE ! Cu planul anual la export îndeplinit Ieri, cooperativa meşteşugărească ,,Covorul" din Hărman a expediat, cu destinaţia Elveţiei ultimii 250 m.p. de covoare din planul de export pe acest an. îndeplinirea planului de export cu aproape trei luni înainte de termen se datoreşte în principal măsurilor luate pentru buna organizare a producţiei şi realizarea unor noi sortimente de covoare, mult căutate de beneficiarii externi. Astfel, unul din tipurile de acest gen este covorul ,,Transilvania", cu motive inspirate din arta populară. Datorită măiestriei cu care este ţesut, modelului realizat in culori vii, atrăgătoare, acest tip de covor a dus faima ţesătoarelor hărmănene în peste zece ţări, printre care: Anglia, Canada, Franţa, Italia, Congo, Austria, Venezuela şi altele. îndeplinirea planului de export înainte de termen este rezultatul hărniciei întregului colectiv de cooperatori. Cele mai bune realizări le-a obţinut echipa condusă de Spătaru Maria, ţesătoarele Ceteanu Victoria, Cioconea Maria, Gherman Suzana şi altele. Colectivul cooperativei din Hărman a hotărît ca pînă la sfîrşitul anului să livreze la export o cantitate suplimentară de peste 3.200 m.p., in valoare de circa 7 milioane lei. G. POPA IBl } în Editura politică J î a apărut: ! J NICOLAE CEAUȘESCU j ^ Cuvîntare la plenara lărgită a Comi- j \ tetului municipal București al Parti- ^ \ dului Comunist Român. 11 octombrie it I 1971. | i f Oţelarii braşoveni, la Înălţime Oţelarii din oraşul Braşov au ridicat ştacheta realizărilor peste plan la 827 tone de oţel. Cele mai mari succese le-a obţinut colectivul uzinei „Hidromecanica". In ultima decadă oţelarii de aici au îndeplinit planul la oţel lichid în proporţie de 107,7 la sută. De notat este şi faptul că cele mai mari depăşiri s-au obţinut în această uzina la oţeluri aliate, unde planul cumulat de la începutul anului afost depăşit cu 16,1 la sută. Pe şantierul fabricii „Răsăritul“ Jocul de-a termenele are doi protagonişti: BENEFICIARUL ŞI CONSTRUCTORUL Ne aflăm la Cristian, pe şantierul fabricii „Răsăritul". Aici este în construcţie o însemnată dezvoltare a capacităţii de producţie a fabricii. Ne interesăm de stadiul lucrărilor. Interlocutor, maistrul Carol Bartha, de la lotul I al şantierului I.C.I.M. Braşov : — In prezent, efectuăm montajul stîlpilor de la hala cuptoarelor. Am ridicat pînă acum 54 şi mai avem confecţionaţi încă 30. în continuare va trebui să montăm şi restul de 200 de stîlpi. De mîine (7 octombrie — n.n), vom începe, de asemenea, montajul grinzilor longitudinale de la hală. — Care trebuia să fie la ora actuală stadiul execuţiei lucrărilor de pe şantier ? — Păi, trebuia să avem toţi stâlpii montaţi ca şi grinzile longitudinale. . . — Dar acoperirea halei nu este prevăzută în planul operativ de lucrări ? — Iniţial nu a fost prevăzută închiderea halei pînă la 31 decembrie a.c. Acest lucru s-a stabilit de-abia la ultima şedinţă, din 21 septembrie. Ne lipsesc însă chesoanele pentru acoperirea halei, iar în prezent nu ştim încă dacă le vom primi sau nu de la Bucureşti. — Cu cît apreciaţi deci că sînt în restanţă lucrările ? — Sîntem în urmă cam cu 4—5 luni. .. Iată, aşadar, cum stau lucrurile pe şantierul fabricii „Răsăritul". Situaţia, cu totul inacceptabilă, este relevată, de altfel, şi de datele statistice. In 9 luni din acest an n-a fost realizat decit 50,9 la sută din volumultotal al investiţiilor planificate pentru anul în curs şi de-abia 29,5 la sută din volumul lucrărilor de construcţii şi montaje. în asemenea împrejurări, oricine îşi pune în mod legitim întrebarea : care sunt cauzele restanţelor şi ce trebuie făcut pentru recuperarea în cel mai scurt timp a acestora ? Din investigaţiile întreprinse la beneficiar şi la constructor a reieşit că situaţia se datoreşte, în primul rînd, pregătirii necorespunzătoare, defectuoase, cu multă întârziere, a lucrărilor de la acest obiectiv de investiţii. Răspunderea pentru aceste deficienţe revine beneficiarului, deci conducerii fabricii „Răsăritul". Iată, de altfel, cum s-au petrecut lucrurile. Deşi tema de proiectare a investiţiei a fost definitivată încă din anul 1969, investiţia a fost aprobată de-abia la 27 ianuarie 1971, aprobarea pentru amplasarea obiectivului a fost obţinută în luna mai a.c., iar lucrările pe şantier au început efectiv doar în. . . iulie. în acest fel, s-a pierdut un timp preţios pentru execuţia lucrărilor, însumând peste şase luni de zile. Nu putem fi de acord nici cu argumentele ing. Cristian Marcu, director general al Grupului de fabrici pentru produse refractare, care afirmă că această rămînere în urmă se datoreşte în principal proiectantului — IPROMET Bucureşti — cît şi unor foruri superioare ca Ministerul de Finanțe etc., care au avizat cu multă întîrziere documentația. Spunem acest lucru întrucât, pe lângă faptul ca documentația a fost înaintată de către beneficiar forurilor amintite cu întîrziere, ea a fost prezentată și incompletă, ceea ce a determinat atît Ministerul de Finanţe cît şi C.S.P.-ul să solicite o documentaţie suplimentară pentru a da avizele necesare. Tergiversarea lucrărilor de către beneficiar, jocul de-a termenele, „metoda" de a lăsa totul să se desfăşoare de la sine, sunt relevate de altfel şi în relaţiile cu constructorul. Iată un exemplu edificator. La unul din capetele halei principale este prevăzută construcţia halei de măcinare şi a unui turn monolit, înalt de cîteva zeci de metri, obiectiv a cărui execuţie nu depinde de mult-aşteptatele chesoane, cum este cazul halei principale. De necrezut, insă tocmai aici lucrările sunt cel mai mult ■ rămase în urmă, pe o bună porţiune nefiind atacate nici fundaţiile. De ce ? Beneficiarul nu a eliberat, amplasamentul viitorului obiectiv, ocupat de un post de transformare, care şi la ora actuală stă neclintit la vechiul său loc. Şeful serviciului investiţii de la „Răsăritul", ing. Nicolas Arghir, a recunoscut că se face vinovat de această întârziere. Ne-am interesat dacă s-a GH. NOVAC (Continuare în pag. 3*) In cuprins : • MAGAZIN pag. a 2-a • Noi reglementări privind stabilirea domiciliului în protete mari pag. a 3-a 9 Poporul vietnamez este susţinut de forţa invincibilă a cauzei sale drepte • Muncitorii de la „Upper Clyde" au ieşit învingători pag. a 4-a ////////////////////////////////////////)s vmm’. Adesea omul matur remarcă, privirea plină de admiraţie a unui tînăr aţintită asupra sa. Tânărul, avid de a şti, de a afla cît mai multe, urmăreşte atent gesturile, cuvintele, gîndurile aceluia pe care şi-l doreşte ca model în viaţă. Pentru că fiecare tînăr vrea să fie ca cineva anume. Fiecare tînăr se simte atras de o personalitate, care prin toată configuraţia sa spirituală, etică şi profesională stârneşte interesul şi admiraţia lui. Sigur, nu este vorba aici de o simplă imitaţie inconştientă, ci de angajarea tînărului, aflat în pragul vieţii pe un drum în care investeşte ceva din sufletul şi aspiraţiile sale. Opţiunea circumscrie responsabilitatea. Ea reprezintă un proces chibzuit, de îndelungi decantări. Nevoia de raportare a tînărului la un model de existenţă asigură perpetuarea experienţei constructive, cu rezultate verificate de-a lungul vremii. — Societatea noastră — îmi spunea lectorul universitar Airdrome Moldovan, de la catedra de pedagogie a Institutului pedagogic de 3 ani din Braşov — are nevoie de oameni angajaţi cu toată fiinţa lor în realizarea idealului comunist. Şi astfel de oameni avem in toate sectoarele de activitate, ei constituind pentru cei mai tineri exemple de bună conduită etică şi profesională. Modelul educaţional, cum ii numim noi pedagogii, este o personalitate a cărei influenţă se exercită asemeni unui magnet. El ştie să folosească şi să determine plasticitatea, cunoscută, a oamenilor, de a înregistra şi discerne frumosul de urii, binele de râu. Pentru că, despre un model educaţional pasiv, lipsit de dinamică, nu putem vorbi. Un asemenea model este fals. La grupul şcolar al uzinei „Hidromecanica" l-am cunoscut pe elevul ucenic Aurel Burlacu din anul II, strungărie Are 16 ani şi a absolvit şcoala generală în oraşul Buzău. Anul trecut a obţinut locul I la concursul interjudeţean de meserii. — Cum ai ajuns la Braşov ? — M-a sfătuit unchiul meu, Constantin Săcuiu, inginer la Fabrica de şuruburi. Şi dumnealui a urmat şcoala profesională, apoi liceul seral, iar azi e inginer. Mi-a vorbit, în nenumărate rînduri, despre locul său de muncă, despre viaţa fabricii. Să stăpîneşti o meserie este ceva grozav. întotdeauna trăiesc o mare bucurie cînd văd un lucru ieşit din mina mea. — Şi după ce vei absolvi şcoala profesională, la ce te gîndeşti ? — Ca şi unchiul meu, ca şi nenumăraţi tineri, pe care i-am intîlnit în uzină sau i-am cunoscut in diverse împrejurări, vreau să urmez cursurile liceului seral. Deja am început să mă pregătesc la limba germană şi latină. Apoi mă gîndesc să mă înscriu la facultate. Şi apoi... Ştiţi am citit undeva într-o carte, că drumul spre împlinirea visului rămîne totdeauna deschis. Mereu vrei să ştii mai mult. ... Aşa zice şi unchiul meu. Oricum, principalul meu vis rămîne munca în uzină. Vreau să ajung un muncitor desăvîrşit, şi poate chiar un inventator. De la biroul de alături, Ermil RĂDULESCU (Continuare in pag. a 3-a) DIMENSIUNILE ETICE ALE MODELULUI EDUCATIONAL ________________________________✓ Incursiune în Casa cravatelor roşii La 1 iunie 1952, copiii Braşovului au primit un dar minunat : o casă care avea să adăpostească întruchiparea visurilor din basme, o casă aşezată la marginea pădurii de brazi intre copaci , şi flori. Atît doar că basmul nu începea cu „a fost odată" ci cu „există d in Braşov o Casă a pionierilor, unde fete şi băieţi, purtători ai cravatei roşii de pionier, începeau să transforme, sub îndrumarea atentă şi plină de dragoste a profesorilor, lemnul, piatra, fierul, materialul plastic, pinza şi aţa în frumos şi util. Aici, în cele 19 cercuri, sute şi sute de pionieri au învăţat de-a lungul anilor ce înseamnă nu numai să înveţi ci şi să creezi cu propriile-ţi mîini, să transformi materia inconjuratoare, să iubeşti natura şi să ştii s-o stăpîneşti, să-i descoperi frumuseţile, să-ţi faci din cîntec şi joc un tovarăş de muncă, odihnă şi divertisment. Am pătruns şi noi zilele trecute in acest palat al imaginaţiei, al înfrigurării creaţiei. La intrarea în sala cercului de modelism, condus de prof. Tiberiu Constantinescu, am dat de deviza: „Nu pot, nu există un vocabularul modelistului" Am aflat că aici au învăţat să lucreze cu răbdare, migală şi îndeminare, la aparatele de zbor, Herbert Richard, Krupka Lothar, Eugen Clujea — la ora actuală elevi fruntaşi ai Şcolii profesionale de lăcătuşi mecanici de aviaţie. Am văzut aici macheta navei „Victoria" cu care Nelson a învins în bătălia de la Trafalgar, iar intr-o sticlă caravella lui Columb „Santa Maria” - lucrări executate cu măiestrie de Bogdan Nichita, actualmente elev în clasa a IX-a la Liceul nr. 4 — port-avionul construit de Liviu Cobalschi. La cercul de radio, în rafturi, stau frumos aliniate aparate de radio cu tranzistori, amplificatoare cu tuburi sau tranzistori, receptoare pentru „vînătoare de vulpi", executate de pionieri. La masa de lucru l-am intîlnit pe Eugen Grecu care ne-a spus: „Activitatea prestată în cadrul cercului m-a ajutat mult la școală, mai ales in însuşirea cunoştinţelor de matematica şi fizică, şi la examenul de admitere, susţinut in acest an la Liceul industrial - secţia maşini şi aparate electrice". Un alt atelier de lucru: cel de carting. Aici, sub conducerea pasionată a inginerului Telescu, pionierii au învăţat nu numai curajul şi siguranţa conducerii cartului, ci şi tehnica construirii lui. Tabla plină de calcule şi schiţe, freza, strungul, raboteza, maşina de găurit, generatorul pentru sudură electrică, compresorul de vopsit, Adelina PISLARU (Continuare în pag. a 3-a)