Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)

1971-10-14 / nr. 8325

Fag, 2 COSMOSUL - „Porţi deschise uşi zăvorite“ Vechi adevăr­­ in ştiinţă orice poartă deschisă devine un număr de ~„n" uşi zăvorite. Este intr-un fel o concretizare a infinitului, a cărui expresie o constituie, fără îndoială, Cosmosul, el însuşi ecuaţie fidelă a infi­nitului. . . . Aşadar, care sunt porţile următoare de descu­iat în nesfîrşitul cosmic in care omul a început să pă­şească acum 14 ani? Simpozionul international ,,Omul in Cosmos", care a avut loc la Erevan, a încercat să schiţeze răspunsurile la numeroasele întrebări legate de cercetarea infinitului cosmic, sugerind soluţii inte­resante, dar şi marcind victoriile pe care omul le-a obţinut in lupta sa cu nesfîrşitele spaţii siderale. „Am demonstrat că oa­menii pot să trăiască şi să lucreze în Cosmos", a declarat la simpozion tri­plul cosmonaut sovietic­itatea corpului omenesc nu mai există. Exerciţii fi­zice? Da, dar în ce pro­porţie? Căci omul­ este tri­mis în Cosmos să facă Vladimir Şatalov, unul nu sport, ci muncă ştii­­­dintre cei 53 de pămîn­­teni care au zburat, au lucrat şi... au locuit în Cosmos. Dar de ce anu­me să trăiască omul în Cosmos, dacă , nu spre fo­losul omenirii ? Pentru a­­ceasta este nevoie de o îndelungată prezenţă din­colo de barierele Pămîn­­tului. Nu este o simplă recomandare, aşa cum reiese din lucrările savan­ţilor întruniţi la Erevan, ci o necesitate. Dar orga­nismul omului? „Unele funcţiuni ale acestuia suferă modificări eviden­te", arată V. Şatalov. In primul rîtjd, trebuie lu­ate măsuri pentru o re­venire a organismului li­man la condiţiile terestre, pentru care el este creat. Este vorba deci, cu prio­ritate, de tonusul muscu­lar. Căci Cosmosul face inutilă forţa muscu­lară pentru simplul mo­tiv că, în Cosmos, gre­ţifică. Trebuie, aşadar, stabilit un raport foarte strict între timpul desti­nat activităţii utile a o­­mului şi cel menit să-l menţină pe om în formă, căci Cosmosul nu admite nici „ore suplimentare", nici „distracţii". Conclu­ziile oamenilor de ştiinţă sovietici, cît şi americani, coincid din multe puncte de vedere. Există însă un „dar"... materializat în considerabilele deosebiri şi.. individuale din reacţiile organismelor în condiţiile zborului real. E de ajuns să se amintească amă­nuntul următor: în timpul zborurilor simulate, toţi cosmonauţii se plîng că spaţiul cabinelor este prea mic. Este de ajuns însă să se ajungă la sta­rea orbitală, adică de imponderabilitate în Cos­mos, ca ei să constate că îngustimea­ cabinelor... dispare, acestea devin chiar spaţioase. Este vor­ba de uşurinţa cu­­care în Cosmos se ajunge în orice punct al spaţiului Cabinei, fapt care poate deveni un mijloc de foa­rte uşoară înşelare a orga­nismului nesupus aici eforturilor gravitaţionale ale Terrei. Un factor foarte impor­tant al asigurării unei ac­tivităţi rodnice în Cosmos a organismelor umane a fost evocat de medicul american Charles Barry, şeful secţiei de medicină cosmică a N.A.S.A., rin­­duirea orelor obligatorii de odihnă şi muncă, ri­guros şi ştiinţific stabilite. El arată că, după primele revoluţii circumterestre, cosmonauţii de la bordul navelor „Gemini" dor­meau foarte prost, deoa­rece rtu era­u, pe de o parte, convinşi psihologic de necesitatea îndeplinirii unui program atît de ne­obişnuit, pe de altă par­te, ordinele primite de la Pămînt erau numai ordi­ne, nu şi simptome ale u­­nei comuniuni psihologice dintre ei şi Pămînt. Abia după un anumit număr de revoluţii această ba­rieră a fost depăşită. O altă problemă, a că­rei rezolvare se află în dezbatere, a fost ridicată de savantul sovietic L. N. Kukarkin, este oare obli­gatorie crearea unei stări de gravitaţie artificială de lungă durată pe bor­dul navelor cosmice popu­late? Atît savanţii sovie­tici, cît şi cei americani, consideră că în ca­zul u­­nui răspuns ferm pozitiv, ar fi nevoie de crearea unui cîmp gravitaţional­ de 1/3 faţă de cel te­restru. S-a atras, tot­odată, atenţia asupra necesităţii să fie evitată, la bordul navei, posibili­tatea apariţiei la cosmo­nauţi a stării pe care o încearcă balerinele ,cînd, după piruete, „capul con­tinuă să se învîrtească". Dar simpozionul de la Erevan a demonstrat că, ţintind impetuos înainte, ştiinţele cosmice îşi lasă pe Pămînt roade conside­rabile. Aşa se întîmplă în me­dicină, geologie, biolo­gie şi alte ramuri ştiinţi­fice pentru care Cosmo­sul poate furniza răspun­suri la problemele neso­­luţionate încă. Laurenţiu DUŢĂ, corespondentul Agerpres la Moscova „OAMENII POT SĂ TRĂIASCĂ ŞI SĂ LU­CREZE IN COSMOS!"­­ DECLARĂ UNUL DIN CEI 53 DE PĂMÎNTENI CE S-AU AFLAT DINCOLO DE BARIERA TERREI. FORŢA MUSCULARĂ A OMULUI ESTE DE PRISOS ÎN COSMOS. DAR CE SĂ FACĂ CU EA? ESTE NECESARĂ CREAREA UNEI GRAVI­TAŢII ARTIFICIALE? Cuvinte încrucişate AFARÂ-I TOAMNĂ... ORIZONTAL: 1. Plină de nostalgie î n versurile lui Eminescu: „Vezi, rîndunelele se duc, / Se scutur frunzele de nuc, / S-aşezd bruma peste vii / De ce nu vii, de ce nu vii ? — O lacrimă de toamnă; 2. Cîntec în toamna vieţii, titlu al unei poezii a lui Topîrceanu, cu versurile: „Şi pieptul începe să-mi bată. / De sus flu­­turînd a căzut­ / Pe bancă, o foaie usca­tă, / O frunză din bun! trecut"...; 3. Băl­­ţată — Aer la suprafaţă ! — A început şcoala !; 4. Hrană... cu aperitiv ! — Di­minutiv pentru băieţi; 5. Zeiţa pămîntuluî I« greci (mit.) — Praful galben a! flori­lor; 6. împrejurare... gramaticală — în nostalgie ! — începutul chimiei !; 7. li aparţine sonetul cu cunoscutele versuri: „Afara-i toamnă, frunza-mprâştiată / Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri"...; 8. începeţi sa răsfoiţi abecedarul ! — Un ghimpe de care cu greu scapi — Frunza ruptă !; 9. Scriitor român (n. 1873) — Etapă la șah; 10. Morocănosul pădurii pregătindu-se sa hiberneze - A scris un ciclu de pasteluri dedicate toamnei, din care redăm versurile: „Au vuit prelur­g ca vîntul păsările migratoare ! Peste casa părinteasca unde ieri m-am regăsit („Toamna"). VERTICAL: 1. In poezia sa „Fantezie de toamna", poetul cîntă natura în ver­surile: ,Cu crengile ude şi fără veş­mînt / Salcîmii la poartă se-ndoaie / Pe stradă se plimbă iernaticul vînt / Şi flu­ierăm tactul aceluiaşi cînt / Şi plînge cu lacrimi de ploaie"; 2. Preia toamna „po­vara" holdelor bogate; 3. Marele nostru poet,, autorul poeziei „Frunze pierdute" cu versurile: ,Foile tale scrise, de hîr­­tie, / Se rup şi zboară ca dintr-o livada / Frunzele vijelie, / Fără ca piersicul să şi le vadă" — Noros la extremităţi; 4. Ştie să macine - Marcă de automobil; 5. în toamnă ! — Pustiu, deşert; 6. Tiia — Cocorii cerului de toamnă fumurie, foş­nind din aripi ridicate, se pierd acum în zare...; 7. In opoziţie cu bruto — ciulini fără ţepi!; 8. Cal - Nicovală (reg.) — Ni­­colae Lăzărescu; 9. Poezia lui Topîrceanu „Octombrie", în care natura este surprin­să în versurile: „întîrziată fără vreme / Se plimbă Toamna prin grădini / Cu fal­durii hlamidei plini / de crizanteme"... — Stropită cu picuri reci de ploaie. 10. ...Pavelescu, autorul cunoscutelor versuri: „Iţi mai aduci aminte doamnă, / Era tîrziu şi era toamnă / Şi frunzele se-ngăl­­beneau / Şi tremurau la vîntul serii"... Dicţionar: PAGA, RHEA, NANU, NSU. Ştefan ERCULESCU Dezlegarea jocului precedent: BELŞUGUL TOAMNEI 1. STRINS - MUST; 2. TRAS - ADU­NAT; 3. RECOLTA - DC; 4. UMI - EE - GI­­­F; 5. GUTUI - COTAR; 6. UR­­­D - CĂMĂRI; 7. RAZACHIE­V­EN; 8. I­­­E­­­RISLING; 9. ZICALA - ADE; 10. MA­TEMATICA; 11. HRANA - ARATE. 1 DRUM NOU MAGAZIN Inovaţii în tehnica materialelor de construcţii Varul hidratat în pulbere Pe­ fluxul cu largă cuprindere al industriei construcţiilor, varul e un material cu un considerabil volum de utilizare şi circulaţie. O dată cu amplificarea programului de con­strucţii din ţara noastră, a extin­derii tehnicii avansate, s-a născut necesitatea unor modalităţi noi la fabricarea, transportul, păstrarea şi utilizarea varului, atît la scara şan­tierelor, cît şi pentru alte necesităţi. Străduinţele în această direcţie, ale unui colectiv de specialişti de la fabrica de ciment „Temelia" din Braşov, s-au concretizat în proiecta­rea unei soluţii originale de prepa­rare a varului hidratat în pulbere. Transpunînd capacităţile tehnicii noastre din ramură la nivelul ino­vaţiilor pe pla­n mondial, noua in­stalaţie a furnizat pînă a­­cum peste 3.000 de tone de var hi­­d­ratat în pulbere.­­ Ce reprezintă noul sortiment a­l industriei materialelor de construc­ţii ? Este vorba de var din produc­ţia obişnuită căruia, după ce i se dă o cantitate strict necesară de apă — maximum­ fiind de 5 la sută — este transformat intr-o pulbere fină, care poate fi ambalata cu u­­şurinţă în saci sau în recipiente, pînă la utilizare. Varul în bulgări este de multă vreme o formă de livrare depăşită prin cerinţele tehnicii noi. Expus la intemperii, el dă ulterior acele dăunătoare micro-explozii, după ce intră în compoziţia tencuielilor; bu­căţile de piatră nearse îndeajuns dau mari cantităţi de reziduuri, în­cărcarea şi descărcarea din va­goane, transportul, depozitarea bo­lovanilor, constituie o frînă apre­ciabilă în angrenajul tot mai exi­­gent al productivităţii muncii. Varul hidratat şi livrat în pulbere are o omogenizare optimă. Am­balat în saci impermeabili, poa­te fi păstrat ca atare, timp de 30 de zile, ceea ce nu e posibil cu varul în bulgări. înn concluzie : o mult mai bună calitate, substanţială economie de material, economii de timp şi manoperă concretizate în sporirea indicelui de productivitate pe şantierele de construcţii. Varul hidratat în pulbere, fiind un produs curăţat de impurităţi la cel mai înalt grad, îşi găseşte în­trebuinţare şi la neutralizarea ape­lor industriale, ca şi intr-o serie de reacţii unde se cere tratamentul cu var, în industria chimică. Rezultatele deosebit de satisfăcă­toare, obţinute cu instalaţia con­cepută şi­ experimentată de specia­liştii fabricii braşovene „Temelia", au primit o excelentă apreciere din partea Centralei industriale de lianţi şi azbociment din Ministerul Mate­rialelor de Construcţii, care va re­comanda extinderea varului hid­ra­tat în pulbere şi la alte fabrici de var din ţară. Hanul turistic Bran îşi aşteaptă, primitor, oaspeţii. Hrană din apă Algele marine din specia chlorop­­hyta (verzi), phaeophyta­ (brune) şi rhodophyta (roşii) sunt utilizate de mult, în special de populaţiile de pe coasta Pacificului (Japonia, Coreea, Chile), în alimentaţie, ca legume, a­­daos la supe, adaos la mîncarurile cu peşte, preparate cu aluaturi la cup­tor şi chiar sub formă de ceaiuri. Din păcate, algele alimentare se găsesc în cantităţi mult mai reduse decât cele utilizate pentru scopuri in­dustriale sau în agricultură. Majoritatea algelor marine sunt generate de planctonul vegetal, dar producţia lor pe scară largă indus­trială nu e încă posibilă, tehnologia necesară nefiind pusă la punct. In schimb în ultimii 26 de ani s-au fă­cut cercetări fructuoase asupra alge­lor din planctonul apelor dulci, uti­lizate ca hrană şi furaj. Paralel cu o­­bişnuitele culturi în ape curgătoare şi stătătoare, ia amploare cultivarea algelor în ape reziduale, ca rezultat auxiliar în lupta pentru protejarea naturii şi epurarea apei de reziduurile organice. De altfel, producţia de alge din a­­pele dulci prezintă deocamdată cele mai multe avantaje datorită conţinu­tului bogat în proteine, mergind pînă la 50 la sută. 1 . Cea dinţii fermă pentru producţia chlorellei (un sortiment de alge) a fost creată la Tokio. ,,Institutul Fran­­caise du Petiole" a calculat că în apele din Mexic se poate obţine o producţie anuală de circa 10.000 tone alge uscate. Sub îndrumarea Academiei de Şti­inţe din R. S. Cehoslovacă, intr-un­­hotel din staţiunea Tabor se prepară diferite feluri de mîncare cu adaos de alge. In Japonia, prin adaos de alge la fermentarea laptelui pentru iaurt, s-a obţinut un mare spor cantitativ de producţie, iar în Uzbekistan, adău­gind în hrana porcilor o suspensie de alge, s-au obţinut creşteri în greu­tate a animalelor de pînă la 30 la sută. Astăzi funcţionează un mare număr de fabrici pilot pentru producţia al­gelor. Marile cerinţe de proteine, ne­cesare mai ales ţărilor în curs de dezvoltare şi slab dezvoltate, fac să crească interesul pentru algele atît de valoroase ca biostimulatori şi în nu­triţie. Vîrsta unei pasiuni 40 de ani în arta metaloplastiei De pe terasa casei, înălţată pe o stincă, se înfăţişează pri­virilor un fantastic panoramic al Şcheilor. Pe fondul albastru al muntelui, tabloul policrom al unuia dintre cele mai vechi car­tiere ale Braşovului profilează, in ceaţa transparentă a toam­nei, cochete căsuţe înălţate intr-o specifică arhitectură, domi­nate de străvechi monumente amintind trecutul istoric. Elementele acestui tablou pot fi revăzute intr-un microuni­­vers artistic care ni se prezintă ca o revelatoare şi emoţionantă creaţie. Este expoziţia de lucrări a lui Nicolae Renel. Artistul a împlinit 40 de ani de activitate în cultivarea pasiunii sale stator­nice : arta metaloplastiei. Cu acest prilej el a fost felicitat de profesorul Constantin Catrina, vicepreşedinte al Comitetului ju­deţean pentru cultură şi educaţie socialistă, de Mihai Mano­­lache de la Muzeul culturii româneşti din Şcheii Braşovului, de alţi oaspeţi. Nicolae Renel este creatorul unei adevărate şcoli in arta metaloplastiei la Braşov. Expoziţia sa cuprinde la această oră 200 de lucrări. Monumentele istorice ale Şcheilor, cele din alte zone ale oraşului, pot fi recunoscute cu uşurinţă in imaginile migălite cu deosebită artă, bătute cu ciocanul in aramă sau in fier. Se află lucrări infăţişind clădirea primei şcoli româneşti care adăposteşte azi Muzeul din Schei, Biserica Neagră, Poarta Ecaterinei, Casa Sfatului. Se află în această expoziţie numeroase lucrări infăţişind figuri de muncitori din industria Braşovului, oameni de alte pro­fesiuni. O întreagă suită de lucrări ne înfăţişează obiceiurile şi datinele şcheienilor. Artistul a reţinut în figurinele gravate in metal, elemente ale portului, ale arhitecturii locale, ale înde­letnicirilor tradiţionale cultivate de locuitorii din Şchei. Prin ase­menea creaţii, Nicolae Renel este un adevărat etnograf al ora­şului, intr-un anume fel. El a colecţionat cu pasiune şi a trans­pus in imagini făurite în metal, intr-o atentă şi riguroasă selec­ţie, cele mai semnificative piese ale folclorului, ale etnografiei scheiene. Multe dintre lucrările acestei colecţii, unice in felul lor, sunt consacrate unor evenimente şi figuri remarcabile din tre­cutul nostru istoric. Admirăm stema celor trei provincii româneşti, unite pentru prima dată în acest mileniu de către Mihai Vitea­zul, portretul lui Ştefan cel Mare, stema Moldovei. .. N Nicolae Renel a fost distins pentru lucrările sale la expo­ziţii organizate la Braşov şi in Capitală. Din păcate, însă, prea puţine dintre lucrările sale au fost achiziţionate de cooperaţia meşteşugărească pentru multiplicare. Cu prilejul aniversării a 40 de ani de activitate în arta me­taloplastiei, Comitetul judeţean pentru cultură şi educaţie so­cialistă a luat iniţiativa organizării unei expoziţii jubiliare cu lucrări ale artistului. Universul captivant al creaţiilor din căsuţa situată pe o stincă din Şchei va poposi o vreme intr-o sală din centrul oraşului. Ştefan PETRARU Mozaic folcloric Este un lucru de acum stabilit. Bolidul pe patru roţi a devenit un pericol deosebit pen­tru om nu numai în clipele în care se afla la volanul său, nu numai în acele fragmente de secundă în care se angajează în traver­sarea unei străzi viu circulate, ci şi atunci cînd, izolat în apartamentul propriu, e inva­dat de gaze emanate de eşapamente. Exem­ple ? O sumedenie : New York, Londra (oraş în care atmosfera ceţoasă concentrează im­purităţile în păturile joase ale atmosferei), Paris, Tokio etc. La Bucureşti, circa un sfert din volumul emanaţiilor poluante este reprezentat de ga­zele de eşapament ale vehiculelor. Cu toate că, astăzi, capitala ţârii noastre numără la mia de locuitori circa 42 autovehicule cu motoare cu carburant, tendinţa de triplare a acestui număr în acest deceniu este eviden­tă. Tendinţa aceasta este vizibilă, o ştim cu toţii, şi nn celelalte oraşe din ţară, unde si­tuaţia nu este, încă, acută. Cei care fac „poliţia" impurificarii aeru­lui urmăresc, statistic, influenţa noxelor asu­pra stării de sănătate a populaţiei, creşte­rea — în principal — a concentraţiilor de oxid de carbon peste limita admisă : 6 mili­­grame la un metru cub de aer. Această „po­liţie" este întreprinsă de Institutul de igienă şi filialale sale din întreaga ţară. Ultimele două decenii au fost o adevărată epocă de aur a industriei româneşti. S-au dezvoltat ramuri importante de producţie : si­derurgia, construcţia de maşini, chimia — cu multiplele sale subramuri — industria mate­rialelor de construcţie, a crescut o adevărată pădure de termocentrale . De asemenea, creşterea volumului de mărfuri a amplificat transporturile — mai ales pe acelea cu mij­loace auto grele — iar creşterea standardu­lui de viaţă a dus la mărirea, pe o curbă mereu ascendentă, a numărului de autotu­risme. Şi, bineînţeles, dublarea populaţiei de la oraşe — în unele zone densitatea atinge 200 locuitori pe km. p.­­ — tot procesului de industrializare o datorăm. Astfel s-a ajuns ca protecţia aerului impo­triva poluării cu diverse impurităţi, provenite fie din procesele tehnologice, fie din arderea combustibililor în diferite instalaţii şi motoa­re, să devină o problemă la ordinea zilei. Cu atît mai mult, cu cît într-o ţară socialistă, statului oamenilor muncit­oău­i este indiferent nu numai ce se produce, dar şi cum se pro­duce. Grija de căpetenie pentru om a dete­r­minat prevenirea consecinţelor poluării asu­pra acestuia, dar şi asupra animalelor, plan­telor, altor bunuri materiale care formează bogăţia patriei. Combaterea vicierii aerului este abordată ştiinţific, coordonată în planu­rile anuale de stat şi în planurile cincinale şi — ceea ce este deosebit de important — face obiectul unui program naţional prioritar de cercetare. Actualmente, orice amplasare de noi fa­brici şi obiective industriale, sau dezvoltare a celor existente, sistematizarea orașelor se face numai cu avizul organelor competente în protejarea de efectele poluării. Nu numai că alegerea procedeului tehnologic pentru APĂRAREA PURITĂȚII ATMOSFEREI- O PREOCUPARE A NOASTRĂ, A TUTUROR realizarea unor produse se face ţinînd seama şi de protecţia atmosferei, dar în fondurile de investiţii sunt determinate sumele necesare şi pentru construirea unor instalaţii de captare a noxelor. O armată de cercetător,­­ de la Institutul de igienă, institute departamentale, catedrele specializate din institutele politehnice etc. — investighează aspectele tehnice, medicale, biologice, economice ale poluării, fac măsu­rători de noxe în centrele cele mai critice, propun soluţii care merg pînă la mutarea de întreprinderi şi staţii de cale ferată din cen­trele aglomerate şi delimitarea zonelor indus­triale etc. Un organism special — Comisia pentru combaterea poluării mediului, de pe lingă Academie — alcătuieşte „Atlasul sur­selor de poluare a atmosferii în România" şi desfăşoară o amplă activitate — după cele mai inalte criterii ştiinţifice­­ de apărare a mediului înconjurător. Şi nu ni se pare mai puţin grăitor faptul că, la marile saloane in­ternaţionale de invenţii, creaţia tehnică româ­nească în materie a fost răsplătită cu medalii de aur, de argint... în domeniul transporturilor, combaterea po­luării pe plan naţional are în vedere electri­ficarea şi dieselizarea căilor ferate, introdu­cerea în fabricaţie de autocamioane cu mo­tor Diesel, producerea de autoturisme a căror exploatare corespunde normelor europene de emisie de noxe ş.ă. Un rol de seamă revine, în această activi­tate, edililor , ei trebuie să se îngrijească permanent de amplificarea zonelor verzi — adevăraţi plămîni ai marilor oraşe, care sunt de un real folos în absorbţia oxidului de carbon. De asemenea, crearea de magistra­­le-centuri, care să preia o parte din traficul auto, în special cel greu, reprezintă o soluţie modernă şi eficientă. Dar ceea ce este evident pentru toată lu­mea este faptul că dinamismul vieţii indus­triale româneşti, crearea a noi centre urba­ne trebuie să ţină trează mereu grija pentru apărarea purităţii mediului nostru de trai , atmosfera. E un bun vital al nostru, al tuturor, și grija aceasta ne revine, tocmai de aceea, fiecăruia dintre noi. Ștefan ZAIDES ■——--------------—-----­--------------------—------------■■ Nr. 8325 Compoziţia aerului­­ acum 30.000 de ani Din Antarctica la Leningrad au fost trimise recent nişte eşantioane de gheaţă care conţin bule de aer de acum 25.000—30.000 de ani. Bulele de aer au fost conservate în straturile de gheaţă din Antarctica de la în­ceputurile formării sale. Scopul tri­miterii lor la Leningrad este studie­rea aerului din bule pentru a se răspunde la întrebarea dacă com­poziţia lui s-a schimbat sau nu în toţi aceşti ani. Plantaţii „diplomatice" Autorităţile poliţieneşti din Miami (statul Florida) s-au văzut nevoite să-l aresteze pe consulul general al sta­tului Haiti, Maximilien. Faptul, sur­prinzător la prima vedere, a fost ex­plicat de poliţie cît se poate de clar: în urmărirea unui răufăcător, poliţiş­tii au descoperit pe teritoriul rezi­­­­denţei diplomatice haitiene o planta­ţie de... marijuana. Bazar plutitor bazate din lume. Pe un canal plimbă sute de bărci, canoe şi jonci pline cu mărfuri. Printre ele plutesc, de asemenea, restaurante şi cafene­le. Şi-a făcut singur linişte In oraşul italian Pesaro s-a consta­tat dispariţia a numeroase motoci­clete. Poliţia l-a arestat, în cele din urmă, pe autorul acestor furturi, se numea Agostino şi era în vîrstă de 19 ani. El de fapt nu fura motocicle­tele pentru el şi nici pentru a le vinde, ci pentru a le îneca în mare. „Motocicletele făceau un zgomot in­fernal, iar autorităţile nu au între­prins nimic în acest scop", a explicat Agostino. Mozaic roman in Siria Cu prilejul celui de-al IX-lea Con­gres internaţional al arheologilor ca­re s-a ţinut la Damasc, în micul ora­şul sirian Sahbaf sediul fostului îm­părat roman Filip Arabul, s-a deschis un muzeu al mozaicului roman. Muzeul a fost amenajat într-o ve­che clădire în stil roman, în interio­rul căreia au fost descoperite mo­zaicuri cu diverse motive ornamentale conservate perfect. Printre exponate­le muzeului se piai află un cap al lui Neptun, executat în mozaic, imagini ale lui Heracles, Orfeu, scena idilei Afroditei cu Ares. Panourile în mo­zaic sînt înfrumusețate cu diverse mo­tive ornamentale. Cămile numerotate Drept măsura împotriva contraban­dei, în unele regiuni ale Egiptului s-a hotărît ca fiecărei cămile să i se dea un număr special, asemenea au­tomobilelor. Au fost pînă în prezent înregistrate 36.200 „corăbii ale pusti­ului". Dacă cămila este folosită pen­tru transportul mărfurilor de contra­bandă, este uşor să se stabilească numele stăpînului ei. Un stomac... preţios . 12 kg de aur au fost găsite de me­dici în stomacul unu­i contrabandist internat în spitalul din New Delhi. Pacientul se plîngea — desigur — de puternice crize de stomac. în capitala Thailandei se­ afla unul dirij cele­­ Bangkok — mai pitorești Jaimet Baradat, membru al clubului bărboșilor din Barce­lona, avea cea mai lunga barbă din Spania: 61 de centi­metri. In 7 anî el nu a intrat niciodată la frizer. Acum el s-a decis să-şi taie barba, (fotografia de sus). La o şcoală din Rivoli (Italia), se experimentează, cu o clasă specială de elevi, un nou sistem de a invaţa, folosind zia­rele în locul cărţilor, (fotografia din stingeri

Next