Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)
1971-10-27 / nr. 8336
p3(i 2 i DRUM NOU LEGEA Mr. 8336 cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale și aprovizionarea tehnico-materială Utilizarea judicioasă, completă a fondurilor fixe şi a resurselor materiale — componente principale ale avuţiei naţionale — constituie un factor determinant al progresului neîntrerupt economic şi social al ţării, al creşterii eficienţei în toate domeniile de activitate. Obţinerea unui volum cît mai mare de bunuri materiale prin folosirea intensivă a capacităţilor de producţie şi valorificarea superioară a resurselor materiale, în vederea satisfacerii nevoilor economiei, a cerinţelor populaţiei, impune accentuarea măsurilor pentru exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea tuturor fondurilor fixe, eliminarea locurilor înguste, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, gospodărirea raţională a materiilor prime, materialelor, combustibililor, energiei şi perfecţionarea continuă a sistemului de aprovizionare tehnico-materială. In acest scop, Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege. CAPITOLUL I GOSPODĂRIREA FONDURILOR FIXE Art. 1. — Ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat, centralele industriale, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unităţi sunt obligate să gospodărească judicios fondurile fixe, să le menţină în stare de funcţionare, să asigure recuperarea fondurilor investite în acestea la termenele stabilite prin normative sau documentaţiile de investiţii, precum şi modernizarea lor, luînd măsuri pentru : a) prevederea în plan a nivelelor de producţie care să asigure încărcarea completă a capacităţilor şi spaţiilor productive, în concordanţă cu necesităţile economiei naţionale ; b) organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, aplicarea de metode moderne de pregătire — programare — lansare a producţiei ; ■ c) aprovizionarea ritmică a proceselor de producţie cu materii prime, materiale, combustibili, energie, piese şi subansamble ; d) întreţinerea, revizia şi repararea fondurilor fixe, conform prescripţiilor tehnice ; e) calificarea corespunzătoare şi ridicarea permanentă a nivelului de cunoştinţe ale personalului de deservire şi de întreţinere ; f) modernizarea fondurilor fixe şi a tehnologiilor, în condiţii de eficienţă economică şi ţinînd seama de progresele realizate pe plan mondial, prin folosirea îndeosebi a cercetărilor şi studiilor proprii, autoutilaje, aplicarea de inovaţii şi invenţii. Art. 2. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unităţi sunt obligate ca, la elaborarea planului, a studiilor tehnico-economice cu privire la dotarea cu noi fonduri fixe, la construirea de noi capacităţi sau dezvoltarea celor existente, să prezinte organelor de avizare şi aprobare şi gradul de utilizare a fondurilor fixe şi a capacităţilor de producţie existente, din profilul respectiv de activitate. Art. 3. — Pentru eliminarea locurilor înguste care limitează folosirea unor capacităţi de producţie, organele de conducere colectivă ale unităţilor economice, colegiile ministerelor şi celorlalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia de a examina şi aplica soluţii eficiente din punct de vedere economic, de a prevedea în plan mijloacele materiale şi financiare necesare şi de a realiza în termenul cel mai scurt lucrările prevăzute. Art. 4. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile, instituţiile şi celelalte unităţi răspund de aplicarea şi respectarea riguroasă în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate. Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate. Perfecţionarea tehnologiilor se va face pe baza experimentării, verificării şi omologării prealabile. Pentru procesele care se realizează cu tehnologii de complexitate deosebită, perfecționările tehnologice se pot face numai cu aprobarea organului ierarhic superior. Art. 5. — Orice demolare sau dezafectare de fonduri fixe se va face numai cu respectarea condițiilor legale. Pentru fondurile fixe amortizate care se justifică din punct de vedere economic să fie menţinute în funcţiune, se vor examina şi aplica soluţii eficiente de modernizare a acestora, în condiţiile legii. CAPITOLUL 11 DEZVOLTAREA BAZEI DE MATERII PRIME ŞI UTILIZAREA JUDICIOASĂ A RESURSELOR MATERIALE Art. 6. — Ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat, centralele, întreprinderile și celelalte unități economice vor dezvolta și diversifica baza de materii prime interne, vor extinde cercetarea și asimilarea în producţie a înlocuitorilor care să asigure economisirea materiilor prime şi materialelor deficitare, vor asigura recondiţionarea sau regenerarea unor materiale ce pot fi refolosite în procesul de producţie şi răspund de buna gospodărire şi utilizarea judicioasă a materiilor prime și materialelor. Art. 7. — La elaborarea balanțelor materiale, a planului, Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Aprovizionării Tehnico- Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administraţiei de stat, unităţile economice, răspund de corelarea sarcinilor prevăzute cu posibilităţile reale de aprovizionare tehnico-materială. O dată cu propunerea construirii de noi capacităţi, de dezvoltare a celor existente sau de introducere în fabricaţie de noi produse, titularii de plan vor stabili soluţiile şi măsurile ce se impun pentru asigurarea certă şi în , perspectivă, îndeosebi din ţară, a materiilor prime, materialelor, produselor de completare, pieselor de schimb şi ambalajelor. Dezvoltarea bazei de materii prime, combustibili, energie, înlocuitori, produse de completare se va realiza concomitent cu construirea noilor capacități de producție, astfel încît să se asigure alimentarea continuă, de la punerea în producție, a acestora. Art. 8. — Materiile prime și produsele necesare dezvoltării echilibrate a economiei, în măsura în care nu pot fi asigurate din producția internă, vor fi importate îndeosebi pe bază de contracte și acorduri economice de lungă durată ce se vor încheia cu partenerii externi, asigurîndu-se certitudinea aprovizionării în perspectivă. Art. 9. — întreprinderile, centralele, și celelalte unități economice, titularii de plan de stat, Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificării au obligația de a stabili și aplica pentru toate produsele potrivit competenţelor ce le revin, norme şi normative de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, precum şi norme de deviz, pentru activitatea de construcţii-montaj, cu fundamentare tehnico-economică, la nivelul celor mai bune realizări obţinute pe plan mondial, în instalaţii, tehnologii şi condiţii similare. Normele şi normativele de consum se stabilesc prin planul cincinal şi anual şi vor fi revizuite anual şi ori de cîte ori se aduc îmbunătăţiri, pe baza proiectării de noi produse şi tehnologii şi a reproiectării celor existente şi în strînsă corelare cu schimbările care intervin în producţie, gradul de dotare, calitatea produselor, astfel încît să se asigure utilizarea judicioasă a resurselor materiale, extinderea înlocuitorilor, folosirea cu precădere a materiilor prime interne. Stabilirea, aprobarea, și revizuirea normelor și normativelor de consum și de stoc se fac de către Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministere, celelalte organe centrale și locale ale administraţiei de stat, unităţi economice, conform competenţelor ce vor fi stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. Pentru produsele noi se vor stabili şi aproba norme de consum, o dată cu introducerea în fabricaţie a acestora, încadrarea în limitele de consum stabilite prin normele aprobate este obligatorie pentru toate unităţile economice. Art. 10. — Normele şi normativele de stoc de materii prime, materiale, combustibili şi produse finite trebuie să asigure continuitatea proceselor de producţie şi a desfacerii producţiei, ţinînd seama de ritmul livrărilor şi al consumului, de specificul activităţii întreprinderilor, de natura materialelor ce se consumă. Unităţile furnizoare şi cele beneficiare sunt obligate să asigure şi să îmbunătăţească permanent ritmicitatea livrărilor în vederea diminuării imobilizărilor de resurse materiale în stocuri. Unităţilor economice le este interzisă consumarea stocurilor normate în scopul depăşirii planului de producţie sau pentru acoperirea unor consumuri determinate de depăşirea normelor de consum, în cadrul stocurilor, normate se stabilesc stocuri de siguranță, care vor putea fi consumate numai cu aprobarea organului ierarhic superior, în cazuri temeinic justificate, cu obligaţia reîntregirii lor în termenul cel mai scurt, din livrările curente. Pentru unele materii prime şi materiale importante, al căror nomenclator se stabilește prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, stocurile de siguranță vor putea fi consumate numai cu aprobarea Ministerului Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe. Art. 11. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice sunt obligate să organizeze şi să intensifice activităţile de identificare şi redistribuire operativă a stocurilor disponibile şi de colectare, valorificare şi prelucrare , industrială a deşeurilor de materii prime şi materiale. Art. 12. — în ceea ce priveşte depozitarea, manipularea şi conservarea bunurilor materiale, unităţile economice au obligaţia să asigure : a) recepţia, depozitarea şi conservarea corespunzătoare, astfel încît să se menţină calitatea şi integritatea produselor ; b) reîmprospătarea stocurilor de produse industriale şi agroalimentare, evitîndu-se degradarea acestor produse prin depozitare îndelungată ; c) circulaţia raţională în depozit şi utilizarea judicioasă a spaţiilor de depozitare, prin încărcarea optimă a suprafeţelor existente şi construirea spaţiilor noi de depozitare, cu soluţiile cele mai economicoase ; d) mecanizarea şi automatizarea operaţiunilor de manipulare în depozite, creşterea gradului de dotare cu mecanisme de deservire, îndeosebi din cele produse în ţară ; e) reducerea pierderilor în manipularea, depozitarea şi transportul produselor şi diminuarea corespunzătoare a coeficienţilor admisibili de perisabilitate. Art. 13. — Personalul unităţilor economice care realizează consumuri specifice de materiale mai mici decît cele stabilite prin normele aprobate, respectiv prin proiectele de execuţie, în condiţiile realizăriistructurii sortimentale şi a respectării normelor de calitate a produselor sau reduc coeficienţii de perisabilitate admişi, vor fi recompensaţi pentru economiile realizate, potrivit legii. Art. 14. — Daunele aduse avutului obştesc din culpa personalului, ca urmare a depășirii normelor de consum, a fabricării de produse necorespunzătoare, a pierderilor ivite prin gospodărirea, depozitarea, conservarea necorespunzătoare a materialelor, atrag răspunderea materială a acestuia, potrivit legii. întreprinderile furnizoare care livrează produse ce nu corespund condiţiilor contractuale vor suporta pagubele provocate beneficiarilor din această cauză. CAPITOLUL III GOSPODĂRIREA COMBUSTIBILILOR SI ENERGIEI Art. 15. — Dezvoltarea producţiei şi consumului energiei de toate formele se face în concordanţă cu prevederile balanţei energetice generale a economiei naţionale, a planurilor de stat şi a programelor de lungă perspectivă, în asigurarea resurselor energetice primare se va avea în vedere valorificarea resurselor din ţară a cărbunilor, energiei hidro şi nucleare, folosirea judicioasă a combustibililor superiori lichizi şi gazoşi, în scopul extinderii prelucrării industriale a acestora. Unităţile economice care consumă, transportă sau distribuie combustibili şi energie de toate formele sunt obligate să asigure reducerea continuă a consumurilor specifice, valorificarea resurselor secundare, reducerea pierderilor şi eliminarea risipei. Art. 16. — Unităţile economice consumatoare de energie de toate formele sunt obligate să se preocupe permanent de ridicarea randamentelor de utilizare, întocmind în acest scop programe anuale şi de perspectivă, de studii, cercetări, proiectare, măsuri tehnice şi organizatorice, pe baza bilanţurilor energetice ce vor fi elaborate şi actualizate în fiecare an, atît pe ansamblul unităţilor cît şi pe principalele procese şi instalaţii mari consumatoare. De asemenea, vor asigura înscrierea în plan şi realizarea lucrărilor de investiţii cu caracter de îmbunătăţiri şi raţionalizări energetice, care conduc la utilizarea intensivă a potenţialului energetic al combustibililor. Art. 17. — Unităţile economice au obligaţia de a stabili norme de consum de combustibili şi energie, pe fiecare instalaţie, grup de maşini şi utilaje, prin care să se asigure utilizarea resurselor energetice cu randamentele prescrise, reducerea pierderilor şi eliminarea risipei, valorificarea resurselor energetice secundare. Art. 18. — La proiectarea, asimilarea, omologarea şi fabricarea noilor instalaţii şi utilaje, care consumă sau transformă resurse energetice de orice fel, ministerele, institutele de cercetări şi proiectări, unităţile economice, vor asigura randamente termoenergetice ridicate, la nivelul celor mai bune realizări obţinute pe plan mondial. Art. 19. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au obligaţia de a asigura îmbunătăţirea standardelor de stat ale instalaţiilor de ardere, precum şi modernizarea şi dotarea cu aparatura necesară a instalaţiilor în funcţiune, care au randamente energetice scăzute, revizuind consumurile normate, anual şi ori de câte ori este nevoie. Este interzisă punerea în funcţiune a instalaţiilor energetice noi sau a extinderilor şi modernizărilor cu randamente scăzute sau care nu sunt dotate, conform prevederilor din proiectele aprobate, cu aparatajul de măsură, control, reglaj şi automatizare, instalaţiile de recuperare a resurselor energetice secundare sau la care nu s-au realizat schemele de alimentare şi măsurile tehnologice prevăzute în proiecte. Art. 20. — Organele de conducere colectivă ale unităţilor economice răspund de menţinerea în permanentă stare de funcţionare a instalaţiilor energetice şi aparatajelor de măsură şi control, de asigurarea întreţinerii şi reparării corespunzătoare a acestora, precum şi a pieselor de schimb şi a materialelor de întreţinere, de controlul permanent al parametrilor de funcţionare şi al gradului de utilizare a combustibililor şi energiei. CAPITOLUL IV APROVIZIONAREA CU UTILAJE ȘI PIESE DE SCHIMB Art. 21. ^■ Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, celelalte ministere, organe centrale şi locale ale administraţiei de stat. Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, unităţile economice producătoare, institutele de cercetări şi proiectări, au obligaţia ca în activitatea de cercetare, proiectare şi dezvoltare a producţiei de maşini, utilaje şi instalaţii să asigure realizarea acestora, cu parametrii tehnici şi economici ridicaţi, în vederea prelucrării şi valorificării eficiente a materiilor prime şi materialelor, îmbunătăţirii calităţii produselor fabricate, reducerii continue a pierderilor tehnologice, creşterii productivităţii muncii. Aprovizionarea cu maşini, utilaje, instalaţii, trebuie să asigure dotarea tehnică corespunzătoare pentru punerea în funcţiune a capacităţilor de producţie industrială, înzestrarea cu maşini şi utilaje a agriculturii, a unităţilor de construcţii-montaj, dezvoltarea transporturilor şi a altor activităţi, conform obiectivelor înscrise în planurile de dezvoltare a economiei naţionale. Art. 22. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice beneficiare, precum şi coordonatorii de balanţe, vor determina necesarul de maşini, utilaje, instalaţii, în condiţiile utilizării optime şi la capacitatea nominală a parcului existent. Art. 23. — Unitățile producătoare, titularii de plan de stat, Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, vor asigura necesarul de mașini, utilaje, instalații prin dezvoltarea capacităţilor de producţie internă, organizarea unei cooperări largi, eficiente, între unităţile producătoare, folosirea intensivă a capacităţilor existente, lărgirea acţiunilor de autoutilare. Art. 24. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice vor dezvolta, în conformitate cu sarcinile de plan stabilite, acţiunile de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică cu organizaţii competente din alte ţări, în vederea producerii în condiţii de eficienţă economică a unor maşini, utilaje şi instalaţii atît pentru nevoile interne cît şi pentru export, dotării prin cooperare a unor obiective interne de investiţii, asigurării pe termen lung a unor materii prime, pe bază de acorduri de cooperare. Art. 25. — Asigurarea necesarului de piese de schimb, în vederea funcţionării continue a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, se face prin planurile de dezvoltare a economiei pe bază de norme şi normative de consum cu motivare tehnică elaborate de întreprinderi, centrale, ministere şi alte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, principale producătoare, împreună cu cele beneficiare ale utilajelor, maşinilor şi instalaţiilor. Art. 26. — întreprinderile şi centralele industriale producătoare de maşini, aparate, utilaje, instalaţii, precum şi cele care cooperează prin executarea unor piese sau subansamble, sunt obligate să asigure piesele de schimb necesare întreţinerii şi reparaţiei acestora în cantităţile stabilite pe baza normativelor de consum şi de stoc de piese de schimb, aprobate, în cazul încetării fabricaţiei de serie a unor maşini, aparate, utilaje, instalaţii, întreprinderile şi centralele producătoare sunt obligate să aprovizioneze în continuare, fie din producţie proprie fie prin cooperare, piesele de schimb necesare pe perioada de funcţionare a acestora sabilită de coordonatorii de balanţe împreună cu beneficiarii şi furnizorii. Pentru asigurarea pieselor de schimb după expirarea perioadei astfel stabilită, precum şi pentru piesele de schimb necesare produselor unicate şi de serie mică sau provenite din import, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, beneficiare, vor organiza producţia acestora în întreprinderile specializate şi în secţiile sau atelierele mecanice de reparaţie şi întreţinere. Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini va acorda asistență tehnică, va asigura beneficiarilor sculele, dispozitivele, verificatoarele și aparatele de măsură și control standardizate și va asigura colaborările necesare, care nu pot fi executate de către beneficiari din lipsa condițiilor tehnice. Art. 27. — La contractarea importurilor de maşini, utilaje, instalaţii, aparate, unităţile beneficiare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum şi documentaţiile tehnice de execuţie pentru piesele de schimb a căror fabricaţie urmează să fie asimilată în ţară. Răspunderea fabricării interne a pieselor de schimb necesare instalaţiilor şi utilajelor importate revine beneficiarului care va elabora în acest scop, împreună cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini şi alte ministere şi organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, programe de asimilare, organizînd fabricarea în secţii proprii sau — după caz — cooperări cu alte unităţi economice în vederea reducerii importurilor. Respectarea acestor programe este obligatorie pentru ministerele şi unităţile economice furnizoare şi beneficiare. Art. 28. — în cadrul sarcinilor de plan de producție a pieselor de schimb stabilite centralelor și întreprinderilor producătoare, se vor nominaliza și sarcini fizice pe diferite ansamble, subansamble și piese. Art. 29. — în vederea sporirii resurselor de piese de schimb, coordonatorii de batanţe împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, vor lua măsuri pentru organizarea recondiţionării pieselor de schimb uzate, în cazurile în care aceasta se justifică din punct de vedere economic şi se pot obţine piese de schimb recondiţionate de calitate corespunzătoare, stabilind în acest scop normative cu privire la proporţia recondiţionărilor pentru principalele tipuri de piese de schimb. La cererea beneficiarilor, producătorii vor pune la dispoziţie documentaţiile tehnologice necesare pentru executarea recondiţionării pieselor de schimb. CAPITOLUL V ASIGURAREA AMBALAJELOR NECESARE ECONOMIEI NAȚIONALE Art. 30. — Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice producătoare şi consumatoare de ambalaje şi materiale pentru ambalaje vor lua măsuri pentru: a) dezvoltarea de unităţi sau secţii specializate pentru producţia de ambalaje necesare la intern şi pentru export, precum şi organizarea în acest scop a cooperărilor cu alte unităţi; b) diversificarea producţiei şi utilizarea de materiale eficiente pentru ambalaje, obţinerea de ambalaje moderne, atrăgătoare, igienice, rezistente la transport, manipulări şi depozitare, modulate după dimensiunile paletelor standardizate; c) extinderea tipurilor eficiente de ambalaje refolosibile; d) efectuarea de cercetări şi experimentări cu privire la noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, folosirea de înlocuitori, ţinând seama de tendinţele pe plan mondial în acest domeniu. Art. 31. — Ministerele și celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat, întreprinderile producătoare și consumatoare, precum și cele din sfera circulației mărfurilor, vor lua măsuri pentru extinderea preambalării produselor, precum și pentru refolosirea ambalajelor pe baza normativelor stabilite, controlînd respectarea strictă a acestor normative. De asemenea, vor organiza activitatea de recuperare a tuturor ambalajelor refolosibile şi vor asigura depozitarea, întreţinerea, repararea şi manipularea corespunzătoare a acestora, în vederea reintroducerii lor în eiISUIM IS8, nomic. Art. 32. — Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor împreună cu celelalte ministere şi organe centrale şi locale ale administraţiei de stat vor acţiona în vederea introducerii şi extinderii containerizării şi paletizării, adaptării corespunzătoare a mijloacelor existente de transport feroviare, navale şi auto, precum şi mecanizării operaţiunilor de încărcare şi descărcare a mărfurilor. CAPITOLUL VI PLANIFICAREA ȘI REALIZAREA APROVIZIONĂRII TEHNICO-MATERIALE Art. 33. — Planul de aprovizionare tehnico-materială, parte componentă a planului de stat, asigură concordanța dintre resursele economiei şi nevoile de consum, în condițiile valorificării complete a potenţialului tehnic-productiv, dimensionării necesarului prin norme şi normative de consum şi de stoc, stabilirii unor rezerve economice care să permită desfăşurarea continuă a proceselor productive. Activitatea de aprovizionare şi desfacere se desfăşoară pe baza prevederilor cuprinse în planurile de dezvoltare a economiei, prin relaţii directe între furnizori şi beneficiari concretizate in contracte economice. Art. 34. — Planul de aprovizionare tehnico-materială a economiei naţionale cuprinde balanţe materiale, precum şi norme şi normative de consum. Elaborarea planului de aprovizionare tehnico-materială se desfăşoară în cadrul activităţii de întocmire a planurilor de stat de dezvoltare economico-socială, pe toate treptele organizatorice, pornind de la întreprinderi şi centrale, în elaborarea planului, unităţile economice vor ţine seama de rezultatele acţiunii permanente de prospectare a pieţei interne şi externe şi de contractele economice încheiate, în scopul satisfacerii cerinţelor cantitative şi calitative ale beneficiarilor, în ritmul cerut de nevoile producţiei. Art. 35. — Pentru principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, utilaje, piese de schimb şi alte produse hotărîtoare pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie, investiţii, export, fondul pieţei şi altor activităţi, este obligatorie elaborarea de balanţe. Sarcina elaborării şi echilibrării balanţelor materiale pentru planurile cincinale, cu defalcare pe ani, aceea a adaptării acestora în cursul îmbunătăţirilor anuale ale planului, răspunderea executării balanţelor aprobate, precum şi a luării sau propunerii unor măsuri în cursul echilibrării şi realizării acestora, revine coordonatorilor de balanţe. Nomenclatorul produselor pentru care se elaborează balanţe, lista coordonatorilor de balanţe, precum şi competenţele de aprobare a balanţelor materiale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri. Pentru produsele cu rol hotărîtor în asigurarea proporțiilor de bază din economie, balanțele se aprobă prin planul de stat. Art. 36. — Coordonatorii de balanţe, pornind de la cererile beneficiarilor elaborate conform prevederilor planului, vor cuprinde în balanţe toate resursele din ţară şi din import şi vor asigura necesarul justificat al economiei cu produsele respective, în cadrul resurselor planificate, fiind răspunzători împreună cu celelalte unităţi economice producătoare şi consumatoare, de utilizarea completă a capacităţilor, folosirea resurselor din ţară, dimensionarea judicioasă a consumurilor pe bază de norme şi normative de consum şi de stoc. Pentru activitatea de construcţiimontaj, dimensionarea în balanţe a necesarului de materiale se va face pe bază de proiecte sau prin indici de consum. Coordonatorii de balanţe vor prevedea în balanţe rezerve la dispoziţia Ministerului Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, dimensionate în funcţie de natura materialelor şi specificul proceselor productive, în vederea acoperirii unor nevoi neprevăzute ce apar în cursul executării planului şi a efectuării corecturilor necesare ca urmare a elaborării unor proiecte de execuție. Art. 37. — Pentru unele materii prime, materiale, combustibili, maşini și utilaje, care prezintă o importanţă deosebită pentru dezvoltarea pe ansamblu a economiei şi sunt deficitare în anumite etape. Consiliul de Miniştri va aproba nomenclatorul produselor şi competenţele de stabilire a restricţiilor în consum. Art. 38. — Răspunderea asigurării aprovizionării tehnico-materiale, în concordanţă cu obiectivele şi prevederile planurilor de dezvoltare a economiei naţionale, revine centralelor, întreprinderilor şi celorlalte unităţi economice, care sunt obligate ca prin relaţii directe cu furnizorii şi beneficiarii şi prin încheierea din timp a contractelor economice să-şi asigure baza materială necesară îndeplinirii sarcinilor de plan, precum şi desfacerea producţiei. Art. 39. — Realizarea aprovizionării cu materii prime, materiale, combustibili şi alte produse, în cantităţi vagonabile, se efectuează — de regulă — prin livrări directe de la producători la consumatori, iar pentru materialele de uz general necesare în cantităţi nevagonabile, prin reţeaua de baze şi întreprinderi teritoriale de aprovizionare a Ministerului Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe. Cantitățile nevagonabile de materii prime și materiale specifice unor ramuri de activitate sau provenite din import se vor aproviziona prin unități specializate din cadrul ministerelor sau centralelor, în cazurile în care aceasta se justifică din punct de vedere economic, cu acordul Ministerului Aprovizionării Tehnico- Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe. Art. 40. întreprinderile, celelalte unități economice, centralele, titularii planului de stat, precum și coordonatorii de balanţe vor lua măsuri ca încheierea contractelor dintre furnizori şi beneficiari şi expedierea materiilor prime şi materialelor de masă să se facă pe baza calculelor prealabile de optimizare a transporturilor. De asemenea, vor asigura extinderea paletizării şi containerizării, în vederea creşterii eficienţei în activitatea de transport şi manipulare. La stabilirea amplasamentelor noilor capacităţi producătoare sau consumatoare de materii prime şi materiale de masă, titularii planului de stat vor ţine seama de soluţiile optimizate de transport pentru resursele aprovizionate și pentru produsele finite destinate desfacerii. Art. 41. — Ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat, în calitate de furnizori, sunt obligate să ia măsuri pentru întocmirea și difuzarea de cataloage care să cuprindă toate produsele ce se fabrică de unităţile subordonate, cu sortimentele, caracteristicile tehnice, dimensionale, comerciale, preţurile şi, după caz, mostre, modele, palete de culori, care vor sta la baza relaţiilor economice şi contractuale atît la intern cît şi cu partenerii externi. Aceste cataloage vor fi revizuite şi îmbunătăţite în funcţie de schimbările intervenite în producţie, de perfecţionarea unor produse sau asimilarea de produse, noi, de scoaterea din fabricaţie a produselor învechite şi de alte modificări în caracteristicile şi preţurile acestor produse. CAPITOLUL VII ATRIBUȚII ÎN DOMENIUL GOSPODĂRIRII FONDURILOR FIXE, RESURSELOR MATERIALE ȘI APROVIZIONĂRII TEHNICO-MATERIALE A. Atribuțiile Comitetului de Stat al Planificării Art. 42. — Comitetul de Stat al Planificării răspunde, împreună cu titluarii planului de stat, de echilibrul material al planului de stat, de asigurarea bazei tehnice și materiale necesare înfăptuirii sarcinilor și obiectivelor prevăzute, de elaborarea planului aprovizionării tehnico-materiale a economiei naţionale. Art. 43. — Comitetul de Stat al Planificării asigură prin plan utilizarea intensivă, cu eficiență maximă, a fondurilor fixe, în care scop: a) organizează împreună cu Ministerul Aprovizionării Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Direcţia Centrală de Statistică evidenţa fondurilor fixe, a utilizării capacităţilor de producţie pe ansamblul economiei, elaborînd normativele generale, de determi- i A