Drum Nou, octombrie 1971 (Anul 28, nr. 8314-8340)

1971-10-14 / nr. 8325

Proletari din toate ţările, untrî-vil­­pum nou ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXVIII Nr. 8325 Joi, 14 octombrie 1971 4 pagini 30 bani 26 de cooperative agricole . Mai recoltatul cartofilor Utilizarea mai bună a timpului de lucru, a forţei de muncă şi mijloa­celor mecanice, a determinat ca în ultimele zile ritmul de recoltare a cartofilor să crească simţitor. Ca urmare, pînă aseară, în unităţile agricole ale judeţului recolta de cartofi a fost strinsă de pe 10.324 ha., ceea ce reprezintă 73,2 la sută din suprafaţa cultivată. In coopera­tivele agricole, procentul de reali­zare a acestei lucrări a ajuns la 72,4 la sută. De reţinut este faptul că 26 de unităţi agricole coopera­tiste au raportat încheierea recol­tării cartofilor, printre care, cu su­prafeţe mai mari, se află C.A.P. Hălchiu, Codlea, Sînpetru, Cristian, Rîşnov, Budi­la. Este necesar ca în zilele care ur­mează să se grăbească recoltarea cartofilor şi în celeilalte unităţi, pen­tru ca întreaga producţie să poată fi pusă cît mai repede la adăpost, creîndu-se astfel şi posibilitatea ur­gentării pregătirii terenului şi însă­­mînnţării giiului. Pentru intensificarea vitezei zilnice de recoltat şi însămînţat Toate forţele, maşinile şi utilajele sa fie utilizate la întreaga capacitate­ în aceste zile de efort maxim în agricultură, una din cerinţele de bază ale intensificării vitezei zilnice de lucru atît la recoltări, transportul produselor de pe cîmp, expedierea lor către bene­ficiari, cît şi la pregătirea solu­lui şi semănat, o constituie uti­lizarea la întreaga capacitate a tuturor maşinilor, utilajelor şi mijloacelor de transport. Pentru a vedea ce preocupare există în unele unităţi pentru respecta­rea acestui imperativ, zilele tre­cute am întreprins un raid cu care prilej am surprins pe peli­culă aspecte din care publicăm, alăturat, cîteva imagini edifica­toare . Fotografia nr. 1 reprezintă imaginea uneia din benzile trans­portoare aflată pe rampa staţiei C.F.R. din Voiles care, după opi­nia şefului Bazei de preluare a cartofilor, Ion Şerban, nu are stă­­pîn. Utilajul stă aici fără a fi folosit, deşi pe această­ rampă, ca şi pe altele, este mare ne­voie de el. Poate acum, după apariţia acestor rînduri, respec­tiva bandă transportoare îşi va găsi... proprietarul, care să o pună în funcţiune. Pe una din tarlalele recent eli­berate de recoltă, mecanizatorii ce deservesc cooperativa agri­colă din Stupini au pregătit ope­rativ terenul şi au trecut la se­mănatul griului. Iată agregatul de însămînţare, condus de tractoris­tul Gh. Ghimboşan — fotografia nr. 2 — oprit pentru cîteva clipe pentru a face aprovizionarea cu sămînţă. Ne-am aşteptat ca şi la C.A.P. Simbăta de Sus să-i găsim pe mecanizatori însămînţînd din plin. Spre surprinderea noastră, însă, în secţia de mecanizare am găsit mai multe maşini astea-rînd să fie puse în stare de func­ţionare. Dintre toate, ne-a atras în mod deosebit atenţia a­semă­nătoare cu multe brăzdate lipsă — fotografia nr. 3 — semn că pînă acum, nimeni nu s-a gîndit s-o repare. „Gospodari", nu glumă ! De pe cîmpurile unităţilor agri­cole din Ţara Birsei se transportă pe rampele staţiilor C.F.R. can­tităţi mari de carton­ de sămînţă, spre a fi expediaţi beneficiarilor din toată ţara. Alaltăieri, am vi­zitat şi noi rampa staţiei C.F.R. Bod, unde am găsit „munţi" de saci, — fotografia nr. 4 — prin­tre care pătrundeau cu mare greutate mijloacele de transport ale unităţilor agricole venite să descarce cartofii de sămînţă. Este absolut necesar să se ia măsuri urgente pentru descon­gestionarea acestei rampe. In caz contrar, nu se vor mai "ve­dea" dintre saci nici măcar cei ce răspund de buna desfăşurare a activităţii pe această rampă. Foto şi text Ion TOCANIE ! Cu planul anual la export îndeplinit Ieri, cooperativa meşteşugărească ,,Covorul" din Hărman a expediat, cu destinaţia Elveţiei ultimii 250 m.p. de covoare din planul de export pe acest an. îndeplinirea planului de export cu aproape trei luni înainte de termen se datoreşte în principal măsurilor luate pentru buna organizare a pro­ducţiei şi realizarea unor noi sorti­mente de covoare, mult căutate de beneficiarii externi. Astfel, unul din tipurile de acest gen este covorul ,,Transilvania", cu motive inspirate din arta populară. Datorită măiestriei cu care este ţesut, modelului realizat in culori vii, atrăgătoare, acest tip de covor a dus faima ţesătoarelor hăr­­mănene în peste zece ţări, printre ca­re: Anglia, Canada, Franţa, Italia, Congo, Austria, Venezuela şi altele. îndeplinirea planului de export înainte de termen este rezultatul hăr­niciei întregului colectiv de coope­ratori. Cele mai bune realizări le-a obţinut echipa condusă de Spătaru Maria, ţesătoarele Ceteanu Victoria, Cioconea Maria, Gherman Suzana şi altele. Col­ectivul cooperativei din Hărman a hotărît ca pînă la sfîrşitul anului să livreze la export o canti­tate suplimentară de peste 3.200 m.p., in valoare de circa 7 milioane lei. G. POPA I­Bl } în Editura politică J î a apărut: ! J NICOLAE CEAUȘESCU j ^ Cuvîntare la plenara lărgită a Com­i- j \ tetului municipal București al Parti- ^ \ dului Comunist Român. 11 octombrie it I 1971. | i f Oţelarii braşoveni, la Înălţime Oţelarii din oraşul Braşov au ridicat şta­cheta realizărilor pes­te plan la 827 tone de oţel. Cele mai mari succese le-a obţinut colectivul uzinei „Hi­dromecanica". In ul­tima decadă oţelarii de aici au îndeplinit planul la oţel lichid în proporţie de­ 107,7 la sută. De notat es­te şi faptul că cele mai mari depăşiri s-au obţinut în a­­ceastă uzina la oţe­luri aliate, unde planul cumulat de la începutul anului a­­fost depăşit cu 16,1 la sută. Pe şantierul fabricii „Răsăritul“ Jocul de-a termenele are doi protagonişti: BENEFICIARUL ŞI CONSTRUCTORUL Ne aflăm la Cristian, pe şantie­rul fabricii „Răsăritul". Aici este în construcţie o însemnată dez­voltare a capacităţii de produc­ţie a fabricii. Ne interesăm de stadiul lucrărilor. Interlocutor, maistrul Carol Bartha, de la lotul I al şantierului­­ I.C.I.M. Braşov : — In prezent, efectuăm monta­jul stîlpilor de la hala cuptoa­relor. Am ridicat pînă acum 54 şi mai avem confecţionaţi încă 30. în continuare va trebui să montăm şi restul de 200 de stîlpi. De mîine (7 octombrie — n.n), vom începe, de asemenea, mon­tajul grinzilor longitudinale de la hală. — Care trebuia să fie la ora actuală stadiul execuţiei lucrări­lor de pe şantier ? — Păi, trebuia să avem toţi stâlpii montaţi ca şi grinzile lon­gitudinale. . . — Dar acoperirea halei nu este prevăzută în planul opera­tiv de lucrări ? — Iniţial nu a fost prevăzută închiderea halei pînă la 31 de­cembrie a.c. Acest lucru s-a sta­bilit de-abia la ultima şedinţă, din 21 septembrie. Ne lipsesc însă chesoanele pentru acope­rirea halei, iar în prezent nu ştim încă dacă le vom primi sau­­ nu de la Bucureşti. — Cu cît apreciaţi deci că sînt în restanţă lucrările ? — Sîntem în urmă cam cu 4—5 luni. .. Iată, aşadar, cum stau lucrurile pe şantierul fabricii „Răsăritul". Situaţia, cu totul inacceptabilă, este relevată, de altfel, şi de da­tele statistice. In 9 luni din acest an n-a fost realizat decit 50,9 la sută din volumul­­total al investi­ţiilor planificate pentru anul în curs şi de-abia 29,5 la sută din volumul lucrărilor de construcţii şi montaje. în asemenea împre­jurări, oricine îşi pune în mod legitim întrebarea : care sunt cau­zele restanţelor şi ce trebuie fă­cut­ pentru recuperarea în cel mai scurt timp a acestora ? Din investigaţiile întreprinse la beneficiar şi la constructor a re­ieşit că situaţia se datoreşte, în primul rînd, pregătirii necores­­punzătoare, defectuoase, cu mul­tă întârziere, a lucrărilor de la acest obiectiv de investiţii. Răs­punderea pentru aceste deficien­ţe revine beneficiarului, deci con­ducerii fabricii „Răsăritul". Iată, de altfel, cum s-au petrecut lu­crurile. Deşi tema de proiectare a investiţiei a fost definitivată încă din anul 1969, investiţia a fost aprobată de-abia la 27 ia­nuarie 1971, aprobarea pentru amplasarea obiectivului a fost obţinută în luna mai a.c., iar lu­crările pe şantier au început e­­fectiv doar în. . . iulie. în acest fel, s-a pierdut un timp preţios pentru execuţia lucrărilor, însu­mând peste şase luni de zile. Nu putem fi de acord nici cu argu­mentele ing. Cristian Marcu, di­rector general al Grupului de fabrici pentru produse refractare, care afirmă că această rămîne­­re în urmă se datoreşte în prin­cipal proiectantului — IPROMET Bucureşti — cît şi unor foruri su­perioare ca Ministerul de Finan­țe etc., care au avizat cu multă întîrziere documentația. Spunem acest lucru întrucât, pe lângă fap­tul ca documentația a fost înain­tată de către beneficiar forurilor amintite cu întîrziere, ea a fost prezentată și incompletă, ceea ce a determinat atît Ministerul de Finanţe cît şi C.S.P.-ul să solicite­ o documentaţie suplimentară pen­tru a da avizele necesare. Tergiversarea lucrărilor de că­tre beneficiar, jocul de-a terme­nele, „metoda" de a lăsa totul să se desfăşoare de la sine, sunt relevate de altfel şi în rela­ţiile cu constructorul. Iată un exemplu edificator. La unul din capetele halei principale este prevăzută construcţia halei de măcinare şi a unui turn monolit, înalt de cîteva zeci de metri, o­­biectiv a cărui execuţie nu de­pinde de mult-aşteptatele chesoa­­ne, cum este cazul halei prin­cipale. De necrezut, insă tocmai aici lucrările sunt cel mai mult ■ rămase în urmă, pe o bună por­ţiune nefiind atacate nici fun­daţiile. De ce ? Beneficiarul nu a eliberat, amplasamentul viitoru­lui obiectiv, ocupat de un post de transformare, care şi la ora actuală stă neclintit la vechiul său loc. Şeful serviciului inves­tiţii de la „Răsăritul", ing. Nico­las Arghir, a recunoscut că se face vinovat de această întârzi­ere. Ne-am interesat dacă s-a GH. NOVAC (Continuare în pag.­­ 3*­) In cuprins : • MAGAZIN pag. a 2-a • Noi reglementări privind stabilirea domiciliului în p­­rot­ete mari pag. a 3-a 9 Poporul vietnamez este susţinut de forţa invincibilă a cauzei sale drepte • M­uncitorii de la „Upper Clyde" au ieşit învingători pag. a 4-a ////////////////////////////////////////)s vmm’. Adesea omul matur remarcă­, privirea plină de admiraţie a unui tînăr aţintită asupra sa. Tânărul, avid de a şti, de a afla cît mai multe, urmă­reşte atent gesturile, cuvintele, gîndurile aceluia pe care şi-l doreşte ca model în viaţă. Pen­tru că fiecare tînăr vrea să fie ca cineva anume. Fiecare tînăr se simte atras de o per­sonalitate, care prin toată configuraţia sa spirituală, e­­tică şi profesională stârneşte interesul şi admiraţia lui. Si­gur, nu este vorba aici de o simplă imitaţie inconştientă, ci de angajarea tînărului, aflat în pragul vieţii pe un drum în care investeşte ceva din sufletul şi aspiraţiile sale. Op­ţiunea circumscrie responsa­bilitatea. Ea reprezintă un pro­ces chibzuit, de îndelungi de­cantări. Nevoia de raportare a tînărului la un model de e­­xistenţă asigură perpetuarea experienţei constructive, cu rezultate verificate de-a lun­gul vremii. — Societatea noastră — îmi spunea lectorul universitar Airdrome Moldovan, de la ca­tedra de pedagogie a Institu­tului pedagogic de 3 ani din Braşov — are nevoie de oa­meni angajaţi cu toată fiinţa lor în realizarea idealului co­munist. Şi astfel d­e oameni avem in toate sectoarele de activitate, ei constituind pen­tru cei mai tineri exemple de bună conduită etică şi profesională. Modelul educa­ţional, cum ii numim noi pedagogii, este o personali­tate a cărei influenţă se exer­cită asemeni unui magnet. El ştie să folosească şi să de­termine plasticitatea, cunos­cută, a oamenilor, de a în­registra şi discerne frumosul de urii, binele de râu. Pentru că, despre un model educa­ţional pasiv, lipsit de dina­mică, nu putem vorbi. Un asemenea model este fals. La grupul şcolar al uzinei „Hidromecanica" l-am cunos­cut pe elevul­ ucenic Aurel Burlacu din anul II, strungărie Are 16 ani şi a absolvit şcoa­la generală în oraşul Buzău. Anul trecut a obţinut locul I la concursul interjudeţean de meserii. — Cum ai ajuns la Braşov ? — M-a sfătuit unchiul meu, Constantin Săcuiu, inginer la Fabrica de şuruburi. Şi dum­nealui a urmat şcoala profe­sională, apoi liceul seral, iar azi e inginer. Mi-a vorbit, în nenumărate rînduri, despre locul său de muncă, despre viaţa fabricii. Să stăpîneşti o meserie este ceva grozav. în­totdeauna trăiesc o mare bucu­rie cînd văd un lucru ieşit din mina mea. — Şi după ce vei absolvi şcoala profesională, la ce te gîndeşti ? — Ca şi unchiul meu, ca şi nenumăraţi tineri, pe care i-am intîlnit în uzină sau i-am cu­noscut in diverse împrejurări, vreau să urmez cursurile liceului seral. Deja am în­ceput să mă pregătesc la limba germană şi latină. Apoi mă gîndesc să mă înscriu la facultate. Şi apoi... Ştiţi am citit undeva într-o carte, că drumul spre împlinirea visului rămîne totdeauna deschis. Mereu vrei să ştii mai mult. ... Aşa zice şi unchiul meu. Oricum, principalul meu vis rămîne munca în uzină. Vreau să ajung un muncitor desă­­vîrşit, şi poate chiar un in­ventator. De la biroul de alături, Ermil RĂDULESCU (Continuare in pag. a 3-a) DIMENSIUNILE ETICE ALE MODELULUI EDUCATIONAL ________________________________✓ Incursiune în Casa cravatelor roşii La 1 iunie 1952, copiii Braşovului au primit un dar minunat : o ca­să care avea să adăpostească întruchiparea visurilor din bas­me, o casă aşezată la mar­ginea pădurii de brazi intre copaci , şi flori. Atît doar că basmul nu începea cu „a fost o­­dată" ci cu „există d in Braşov o Casă a pionierilor, unde fete şi băieţi, purtători ai cravatei roşii de pionier, începeau să transforme, sub îndru­marea atentă şi plină de dragoste a profesorilor, lemnul, piatra, fie­rul, materialul plastic, pinza şi aţa în frumos şi util. Aici, în cele 19 cercuri, sute şi sute de pionieri au învăţat de-a lungul anilor ce înseamnă nu numai să înveţi ci şi să creezi cu propriile-ţi mîini, să transformi materia incon­juratoare, să iubeşti natura şi să ştii s-o stăpîneşti, să-i descoperi frumuseţile, să-ţi faci din cîntec şi joc un tovarăş de muncă, odihnă şi divertisment. Am pătruns şi noi zilele trecute in­­ acest palat al imaginaţiei, al înfrigurării creaţiei. La intrarea în sala cercului de modelism, condus de prof. Tiberiu Constantinescu, am dat de deviza: „Nu pot, nu există un vocabularul modelistului" Am aflat că aici au învăţat să lu­creze cu răbdare, migală şi înde­­minare, la aparatele de zbor, Her­bert Richard, Krupka Lothar, Eugen Clujea — la ora actuală elevi frun­taşi ai Şcolii profesionale de lăcă­tuşi mecanici de aviaţie. Am văzut aici macheta navei „Victoria" cu care Nelson a învins în bătălia de la Trafalgar, iar intr-o sticlă ca­­ravella lui Columb „Santa Maria” - lucrări executate cu măiestrie de Bogdan Nichita, actualmente elev în clasa a IX-a la Liceul nr. 4 — port-avionul construit de Liviu Co­­balschi. La cercul de radio, în rafturi, stau frumos aliniate aparate de radio cu tranzistori, amplificatoare cu tuburi sau tranzistori, receptoare pentru „vînătoare de vulpi", execu­tate de pionieri. La masa de lucru l-am intîlnit pe Eugen Grecu care ne-a spus: „Activitatea prestată în cadrul cercului m-a ajutat mult la școală, mai ales in însuşirea cunoş­tinţelor de matematica şi fizică, şi la examenul de admitere, susţinut in acest an la Liceul industrial - secţia maşini şi aparate electrice". Un alt atelier de lucru: cel de carting. Aici, sub conducerea pa­sionată a inginerului Telescu, pionierii au învăţat nu numai cu­­rajul şi siguranţa conducerii cartu­lui, ci şi tehnica construirii lui. Ta­bla plină de calcule şi schiţe, freza, strungul, raboteza, maşina de găurit, generatorul pentru su­dură electrică, compresorul de vopsit, Adelina PISLARU (Continuare în pag. a 3-a)

Next