Ecoul Moldovei, 1890-1893 (Anul 1, nr. 2-63)
1890-11-26 / nr. 11
ECOUL MOLDOVEI III ori 15 zile fericirea de a-i se la Uniunea liberală au fost înduşî in eroare fiind-că s’au ţinut trei citaţiuni, mai mult de cât cere legea şi ne prezentăndu-se nici un concurent, spre a le lua în antrepriză, s’au început a se executa în regie conform legei comptabilităţei, pune la dispoziţie. Cu modul acesta am ajuns în Iaşi de plătim păna la 120 lei st mijenul de lemne şi de va continua sistemul acesta, ne va urca cu siguranţă şi la mai mult. Pentru transportul mărfurilor de la graniţă în interiorul terei, se pune atâta întârziere în cât produce comercianţilor paguba enorme. Şi toate aceste minerii provin: 1) din lipsa de vagoane şi al 2-lea din cauza concentrirei la Bucureşti a acelora de care mai dispune Direcţiunea generală. Mai înainte se împrumutau din Germania vagoanele necesare, dară acuma se vede că Compania de acolo, a intercat-o pe Direcţiunea generală (J’n cauză—după cum se şopteşte— că n’a fost tocmai exactă în îndeplinirea condiţ iu«,or, sub can* i loan fost împrumutat. * * * La teatru Naţional se va reprezenta Duminică piesa Martira, dramă în 5 acte, în care va lua parte aproape toată trupa. Cele două reprezentaţii care s’au dat pană acuma: Provincialii in Paris şi Testamentul lui Cezar Girodot au avut o reuşită foarte bună. Se sperăm că situaţia acestei instituţii se va înbunătăţi, prin stinţa ce dovedesc artiştii că s’o dau şi prin încurajarea publicului, la care ei se aşteaptă cu o legitimă dorinţă. * * * Alegerea colegiul al 11-lea de la Comună fiind contestată, aflăm că ministerul ar fi cert telegrafic lucrările şi în urmă ar fi aprobat-o. * * * Lipsa de vagoane pe luni,e nesweferate a ajuns o adevărată nenorocire. Nici intr’o staţiune, afară de Bucureşti, nu se găsesc vagoane pentu diferitele transporturi şi comercianţii suferi perderi considerabile iar publicul privaţiuni. Pentru transportul lemnelor de la o localitate la alta, îndură cineva mizeriile cele mai mari şi e nevoit se aştepte săptămănî întregi ca să poată avea un vagon. Dar pentru al avea trebuesc formalităţi, trebueşte ca negustorul ori particularul să se adreseze cu cerere inscris la Direcţiunea generală şi numai astfel nu poate spera să aibe în * * * Toţi Comercianţi se plîng că şoseaua ce duce de pe peaţa gărei la vamă este imposibilă de străbătut din cauza glodărie; chiar birjenul refuză de ai duce acolo fiindcă li se îngroapă trăsurile pănă în butucul roţilor, şi caii nu pot trage. întreţinerea acelei şosele e pe seama Statului şi cerem cu insistenţă ca să se facă în bune condiţiuni şi cât mai urgent posibil, ca lumea ce are nevoe să se ducă la vamă să nu fie expusă a românea în glod. * * * Din cauza loviturei ce a primit dl. I. Roman prin perderea soţiei sale, ziarul „Drapelulu n’a apărut -Joi şi nu va apărea mei astăzi Duminică. O alwinic. In unna cărpiturei ministeriale, preşedintei Consiliului de miniştri, dl. general Manu, fiind intrebat de dl. Grig. Ceai fim cum de Moldova nu este rmprezentată în Cabinet, a respuns că nu a găsit nici un Moldovan, căruia se-i dea un portofoliu! Aceasta este o declaraţiune pe cat de îndrâsneaţă din partea unui ministru pe atât şi el alarmătoare. Fraţii nu ne mai găsesc astăzi nici capabili nici demni de a mai participa la guvernămintul ţerei alăturea cu ei ; măne se va găsi un alt ministru care ne va spune tot atît de clar ,ca şi general Mano, că nu avem dreptul de a ne ghidi macar la o aşa onoare. Am ajuns deja, după 30 de ani de la Unirea, în aşa stare de disconsidrare din partea celora cu care am legat frăţie ? Am ajuns util de decăzuţi în cit treime să primim starea de lucruri in Stat aşa precum ne o dau fraţii munteni ? — Ce ? secat-au toate forţele intelectuale în Moldoveni, de nu se mai gaseşte nici unul dintre ei vrednic a lua parte la guvernâmînt şi, Moldova îngenunchiat-a înaintea Valahiei la 1830, că astăzi fii ei să se creadă singurii în drept de a guverna Regatul României, ce ni Vam creat înpreună? Declaraţia nea generalului Mânu, ne a desvălit primejdia că drepturile ne sunt ameninţate, că actul Unirei, fraţii munteni îl schimbă în act de aservire a Moldovei şi cerim reprezentanţilor noştri să aibă macar faţă cu această primejdie o a Ududine demnă şi se proteste de energie contra loviturei ce se încearcă a se da drepturilor ministre. ...'■V .... Fetele din Paris GABRIELA DE CÉLESTANGE ............ (dr Etienne Enanit). I. (Urmare). In graţia plina de simpatie a fiinţei sale, să vedea acel sentiment nobil ,şi serios care aminteşte o inima simţitoare şi reala. Avea aproape 25 de ani, şi acea pe care el o acompania, număra 19 ani. Pe când ei ajungeau înaintea plimburei, Conra-la-Reine, alta dată atât de frecventata, şi astăzi aşa singuratică, două trăsuri să oprisă la căţiva paşi de ei, şi un cavaler, să aruncă jos, asvârlind hăţu calului unui groom care îl însoţea. Una din aceste trasuri, era plaetonul care fusese aproape sa nenorocească pe biata tată, cel lalt un cupeu elegant în care o figură de o frumusețe remarcabilă, dar cam îngrijită, apăru la fereastră, alatun de figura anosta a unei fete bătrâne, guvernanta respectabila, care era datore a însoţi pe timara sa stăpână în tote părţile unde să ducea. O voce e,şirul din cupeu, chema : — Domnule Christian de Beaurepaire! Acel care se deduse jos dupe cal întorsa capii. Avu o mişcare de bucurie, și să grăbi a merge spre trăsură, resuiindu’şî mustaţa roşie cu un aer de mândrie mare. — Domnişorii Eleonora d ’Arminges, spuse el pitic și afectat, am onoarea a vă saluta. Interlocutarea sa îi înapoi abia salinei; ea nu păru a lua seama nici la pluozionoma lui plina de importanță, nici la accentul lui pretențios. — Unde mergeţi asta-fel, Domnise viconte? reluă ea, cu privirea distrată, și fruntea întunecată. — Să mă scuzez. — Și pentru ce mă rog ? Da eram pe punctul de a fi cauzainvoluntară a unui forte grav accident. Ah!.... Ce s’a întâmplat are? — Traversând mai adineoarea aleia Câmpurilor Elizee, lingă piața Concordia, un fata tenora s’a lovit de calul meu, pe care îl lăsasem tocmai atunci în voia lui Ea a fost aruncata aproape subt rota phaetonului unuia din rudele dumitale...., care este, vai ! amicul dumitale favorit. Un suspin însoți aceste vorbe, cca ce nu opri pe Christian de Beauropaire, de aşi răsuci din nou lungile sale mustăţi cu un gest de o galanterie nemaipomenită. — Vreți, să vorbiți fără îndoială de Gaston de Villetavouse ?—întrebă domnișoara d’Arminges cu un ton care vibra. — Da.... de rivalul meu preferat ! nu aude acest apropo impertinent, zis cu o voce jumătate. — Nu mă înșelasăm, murmură ea. Gaston este care dă brațul unei femei și se îndreptează înspre Cours-la-Reine. De-o dată trasare. Ochii ei fulgerară, buzele ei să contactară. — Ce ved ? își zise în sine cu un aer nervos, el însoțește pe Gabriella de Celestange, inamica mea diu pension.. El o iubesce poate.... Oh! eu o urăsc! i Christian de Beaurepaire ghici de ce sentiment era agitata Eleonora d’Arminge», observând privirea ei fulgerătore și trasurile feței sale contractate. — E gelosă ca o tigrarea ! murmură el, dând din umeri, și, închinându-se cu un surâs disprețuitor : — Permiteți'nu, zise el, să mă duc spre a încachita de o strictă politeță. — Duceți-vă, răspunsă inima sa fată fără a lua în seama nimica de halau de joc a tînarului îngâmfat. Christian își luă o poza înțepată și se departă în vârful piciorelor, legânându- se cu grafioasa uşurinţă a unui clovn. Christian de Beaurepaire era frumos băut. El era înalt, bine făcut, avea o precare fineţă în persona sa, şi nu lipsea de a şi arata la fiecare minut eleganţa piciorului seu, şi micşurimea mâ-Eleonora va auzi, sau să prefăcu că hei .ah Din Capitală In şedinţa camerei de la 20 Noem-bre, Dl. Lascar Catargiu a făcut in numele partidului liberal-conservator, următoarea declaraţiune : «In numele partidului liberal-con- , servator protestez in contra prezentţei neconstituţionale şi nelegitime a actualului cabinet, după criza minis- terială provocată prin declaraţia d-lui Prim-ministru, că in urma alegerei D-lui General Florescu, ca preşedinte al Senatului, se va adresa M. Sale ca să avizeze» «Avizarea n’a avut loc in sens constituţional şi in şedinţa Senatului din 20 Noemvrie s’au şi înlăturat de capul cabinetului in mod făţiş. Aceea’şî declaraţiune a făcut-o dl. General Florescu la Senat. S’au împărţit deputaţilor următoarele imprimate: Proiectul de lege pentru recunoaşterea liceelor Sf. George, Alexandri, (din Bucureşti) şi Institutele Unite din Iaşi, ca şcoale publice asimilate cu liceele clasice ale Statului. Expunerea de motive la proiectul de lege bugetară pe exerciţiul 1891 pănă la 1892. Raportul comsiunei de petiţiuni relată la plângerea unor ţărani, cari au fost pe nedrept esel uşi de pe tabloul de vânzarea moşiei Prăjeşti din județul Bacău. La 21 a. c. oarele 3 şi mm., in odaia Nr. 18 a otelului Metropol, se auzi o detunătură de pistol. Chel- nenţa otelului şi un fecior alergând, găsiră uşa închisă. In acea odae şedea un pasager venit de vr’o 7 zile. Când servitorii Dacă figura sa nar fi exprimat o proasta satisfacție pentru persona sa, fața i -ar fi fost încântătoare, deși avea aărul roșu și îi înconjura fruntea cu o oarecare excentricitate. Tocmai pe când își îndreptase pași spre Gabrielle de Colestange și Gaston de Villetaineuse, el îi văzu aprindu-se pe amândoi. Tinara fata obosită de acea spaimă mare, se așeză pe o bancă, lingă unul din tufișurile de verdeaţă şi Hori, care I înconjur palatul industriei. Companionul stătea în picioare dinaintea sa, într’o atitudine plină de grija și de respect; ochii sei erau pătrunși de o nespusă înduioșare ,și de un sîmțîmînt de entonsiasm și amor. — Scumpă Gabrielle , îi zise el , por imite ca sa te duc eu trăsura mea Acasă. — Nu, amicul meu, răspunse ea. încă I un minut și voi fi pe deplin întramată; I atunci ii va fi lesne a ție duce pe jos | pîne la mine acasă. — Cel puțin vei primi să’ți dau brațul meu ? “ Da, te autorizez a ne conduce până la extremitatea plimbărei Coursla-Reine, unde ne vom zice adio.— Adio...... și la revedere. — Nu! la revedere. — Pentru ce? (va urma).