Ecoul Moldovei, 1897-1898 (Anul 7, nr. 1-141)

1898-01-15 / nr. 27

ANUL VII No. 27 ABONAMENTUL Pe un an..........................................................Lei noi » 6 luni.................................................................... * Pentru ftrainfttate ne adaugă portul. )i( )i( ,2)l( 6 )( t UN NUMER 10 BANI Redactor-proprietar : IM. Al. MANOLIU. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14. ANUNCIURI WRindul în pagina III......................................Ba i 6 )?( „ „IV.....................................25 fi Inserţiuni şi reclame I leu linia. IN­LANTUL ANULUI 1897 a Anul trecut a fost favorabil mîşcărei antisemite, care s’a ac­centuat foarte mult, pe unele lo­curi luând o desvoltare excesivă. Nu putem înregistra de cît cu plăcere, această constatare, care în ori­ce caz ne prevesteşte că şi noul an se va încheia dacă nu cu o mişcare mai spornică, cel puţin asemenea cu a anului trecut. Odată cu sfîrşitul acestui an, este bine dar să stabilim pentru tot­­deauna, că existenţa unui cu­rent antisemit în ţară la noi, nu-l e himera, după cum pretind jido­vii şi jidovi­ţii, ci că există în realitate, şi s’a manifest destul de des şi destul de puternic, în 1897, ca să nu-i mai poată ni­meni contesta existenţa. I)e la acest curent antisemit, care a pătruns in toate păturile poporului român, şi pană la în­chegarea unui partid puternic an­tisemit, care să luptă necontenit şi metodic, pentru întreţinerea acestui curent, pentru revendică­­rile poporului român, în ceea ce priveşte cotropirea semită, nu-i de­cât un pas de făcut—şi acel pas, să sperăm că se va face anul acesta. Rămâne, numai ca acei ce au putinţa, să lupte fie­care in parte, pentru consolidarea ideilor anti­semite şi pentru propagarea şi desluşirea mai întinsă a lor. Un început, pentru aceasta s’a făcut şi se va continua prin ziarul nostru, care va fi cu atât mai roditor, cu cît va apărea zilnic, cu cît va fi mai des în legătură cu cetitorii săi. Existenţa unui ziar zilnic, este de o însemnătate capitală, pentru răspîndirea unor idei, căci prin mijlocul lui, ele să fac cunoscute în toate ungherile ţăreî, şi atât de des ca să nu fie uitate. In afară de propaganda dusă de ziarul nostru, de sigur că nu vor lipsi nici conferinţile şi nici întrunirile antisemite. Despre reuşită nu mai rămâne dar îndoială că va fi complectă, şi cu atât mai neîntârziată, cu cât şi sforţările ce ni le vom da, vor fi mai mari, cel puţin aşa se pare, judecând după cele întîm­­plate în anul trecut. „Ecoul Moldovei“ zilnic, cred că vor şti să şi facă datoria adevaraţii antisemiţi, să-l imiteze şi bilanţul anului 1898 se va în­cheia cu un activ suprinzător de mare, cursul Principelui de Bismurk, rostit cu ocaziunea presentăreî unei delegaţiuni evreeşti la dînsul. Cuvintele acestui mare barbat de stat trebuesc luate în deose­bită consideraţie, şi ascultate ca cuvinte din Evanghelie, cu atîta mai mult cu cît la vrîsta lui îna­intată nu mai are nimic de aş­teptat de la favorurile lumeî a­­cestea ; el le rosti ca o adevăra­tă spovedanie cătră omenire pen­tru a’şî uşura inima, câcă de mul­te ori a fost acuzat de apărăto­rul şi protectorul jidanilor cât timp a fost la putere. Reproducem dar şi noi acest însemnat discurs cu atâta mai mult că numerele ziarelor ce­­ conţineau au dispărut ca prin farmec, aproape în totalitatea lor, şi credem clar că e bine să fie citit de un număr cât m­ai mare de român. Iată şi discursul: D. Hildesheimer (conducă­torul deputaţiunei ovreeşti) a făcut alusiune la relaţiunile personale, ce me leagă de voi şi la nobilele intenţiuni, de cari am fost condus faţă de voi pe timpul cât am stat la putere. M’a numit protecto­rul şi patronul ovreimei. Nu pot lăsa fără nici o obser­vare această distincţiune. Ca­riera mea politică am ince­­put-o ca antisemit pronunţat. Am spus-o verde în parla­mentul Prusiei, că sângele mi-ar sări in faţă de ruşine, dacă când­va ar trebui să-mi caut dreptatea înaintea ju­decătorului evreu. Am aratat atunci cum clasa agronomă este exploatată de ovrei, cum există ţări in cari plugarii nu pot zice că moşi­­oarele strămoşeşti sunt ale lor, ţeri în care până şi perina de sub cap este a ovreului, ba chiar sămînţa de bucate ovreul o mesoară cu baniţa din bunul ţeranului. In alte ţeri lucrurile stau şi mai prost. Unde acum 25—30 de ani ovreiul s’a stabilit ca zdren­­ţar, astă­zi el este moşier avut. Cei cari se găsesc pe pământurile strămoşeşti, azi nu sunt de cât argaţii ovre­iului, pe când fiii şi fetele lor lucrează la fabrica din apro­piere. D-lor! Toate acestea eu le-am prevăzut, şi de a­­ceea încă de la 1847 am lup­tat contra emanciprăei ovrei­lor. Silinţele mele au rămas ză­darnice, şi ast­fel ca om po­litic cuminte m’am găsit şi în stările noi. Ca diplomat, din consideraţiuni de politică înaltă, n’am­ putut să fac ca să răscol pe contrarii mei împotriva mea. Când, deci, acuma vă plângeţi că în Ger­mania nu găsiţi pace, trebue să vă arăt întru cât datoraţi acelor oameni cari nu vă sunt binevoitori. Ca om care am luat parte activă pot să ve spun că, după ce m’am re­întors din răsboiul din 1871, poporul german numai sen­timente prietineşti a nutrit faţă de voi. Cultura germa­nă şi-a deschis toate porţile înaintea voastră, aţi devenit părtaşi tuturor privilegiilor noastre, recunoştinţa amicală a însoţit activitatea voastră şi în­tot­deauna scutul legel a fost în urma voastră. Cu în­credere şi bunăvoinţă rară v’a primit naţiunea, acea na­ţiune în contra căreia acum vă plângeţi că-i intolerantă şi nu vă poate suferi. Apoi, d-lor­­ dacă n’a succes să păs­traţi prietenia bine-voitoare a acestui popor, aşa cred că trebue să puneţi mânile pe inima voastră, ca să găsiţi germenul acestei neînţelegeri. (Mişcători) Voi inşi­ vă v aţi făcut nesuferiţi în toate ra­murile vieţei publice : aţi în­josit religiositatea poporului, aţi subminat ian­el­iile mo­­narchiei, ameninţaţi cu fe­rire averile imobile, nimiciţi comn­ereiul prin falimentele voastre, sdruncinaţi fericirea pămîntească, falsificaţi opinia publică prin jurnalistica voastră infectă şi ţineţi în a­­gitaţie poporul prin mii şi mii de obiceiuri rituale de ale voastre. Acestea sunt tablou­rile activităţei voastre cari pătrund pănă şi în tainele cele mai ascunse ale demo­craţilor sociali ca o putere destructivă. (Ovreii protes­tează şi contrazic). Voi trăiţi o vieaţă vrednică de invidiat. Cu toate că abia de câţi­va ani aţi venit la noi şi n’aţi avut nimic afară de „pinkelu“ din spate şi energia voastră n’a fost împedecata de nici un fel de glas al conştiinţei, şi cu toate că aţi preferit ori­ce bucurie—fie ea şi cea mai murdară—faţă de bucuria ce aduce munca cinstită, se gă­­sesec între voi 500 de milio­nari, dintre cari zece au pănă la 20 de milioane, unii de la 50 pănă la 100, ba unul chiar de la 500 pănă la 800 mili­oane de mărci avere. Şi pe când statele au datorii de mi­liarde, democraţii voştri de la bursă au miliarde de averi. N’aveţî de ce să vă plân­geţi. Trăiţi pe un pământ ce va aduce camară bogată, voi nici nu sămănaţi nici nu se­ceraţi, dar spiritul vostru in­­venţios vă spune cât timp va putea acest pământ produc­tiv suporta desfrănările voas­tre, ca să-i poată fructifica iarăşi puterile lui productive. Vedeţi, domnii mei, aceasta dovedeşte că nu noi purtăm vina dacă astă­zi voi nu aveţi pace. Noi v’am jertfit totul dar voi aţi abusat în mod murdar de buna noastră cre­dinţă. Noi v’am deschis calea în parlament şi în ministerii, v’am pus la posturi de ju­decători şi în oficii comunale, v’am deschis şcolile noastre, v’am ridicat burse, ba chiar şi copiii şi fetele noastre vi­­le-am dat ca să formăm o societate casnică dar voue nici a făta nu vă ajunge. Voué nu ve trebue Statul şi socie­tatea cari v’au primit cu atîta ospitalitate, şi nu voiţi să vă alăturaţi la această muncă nobilisătoare, căci voiţi a vă câştiga preponderenţa în patria noastră şi nu vă liniştiţi pănă nu veţi submina basa creşti­nismului şi a împărăţiei. V’a succes a subjuga po­porul agronom, şi aceasta aţi făcut’o în timpul când aţi venit din Palestina, încărcaţi cu aurul şi argintul furat din Egipt. Acolo aţi aflat popor agricol de la care aţi răpit banul şi puterea. Vă înşelaţi, însă, când credeţi că idealul principal al poporului ales , subjugarea poporului agricol, se va putea realiza şi aicea în Germania. Ce să vă facem? Să vă scoatem din ţară. Unde? Căci în momentul când v’am arunca peste hotarele ţăreî, Statul vecin va opri trans­portarea voastră. Republica BISMARK DESPRE OVREI Voinţa Naţionali de la 3 a. c. dă în traducere, după ziarul ger­man Neue Deutsche Zeitung dis­ JOI 15 IANUARIE 1898.

Next