Ecoul Moldovei, 1899-1900 (Anul 9, nr. 1-60)

1899-10-14 / nr. 23

astfel dil dl du mai este visitat de cât de o foarte puţina lume, silita de nevoi neaparate de a se abate la el, ceea ce a contribuit al ruina şi mai mult de pe cât era ruinat prin mutarea capitalei Moldovei la Bucureşti. — Sa ţipat, sa strigat zi şi noapte în contra acestei fupte barbare de a se vede oraşul, care au făcut posibilă unirea şi căruia in deridere i se mai da încă numele de leagăn al unirei ţerilor şi fi'a cerut cu stăruinţă de a se construi o linie de cale ferată, care se şi deschidă o comunicaţiune directă şi mult mai scurtă cu străinătatea prin Dorohoi, la Noua Suliţă (frontiera) şi de acolo, pe de o parte cu Rusia apusană, iar pe de alta cu Austria, Germania şi cu cele alte ţeri apusene, cea ce s’ar reda o parte din cea ce i s’a fost răpit. După 30 ani aproape de luptă, abie s a construit 154 kilometri până la Dorohoi, din totala linie de 190 kilometri , şi pe când Iaşii şi cu ei toată partea răsăriteană a Moldovei despre Prut, de la Galaţi şi până la Noua Suliţă se aşteptau a vedea cât de curând gătit şi restul de 36 kilometri aproximativ, se răspîndi de o dată vestea intristătoare că, d-l ministru de lucrări publice, fiu iubit al Moldovei a găsit ca gătirea acestui rest de linie mai poate aştepta Încă un timp, cel puţin pe cât a aşteptat de la 1869 încoace, urmând a se da preferinţă liniei de interes local, de la Podul Iloaoa până la Hârlău, pentru a se deschide un debuşeu problematic către Iaşi a câtorva păduri din acea regiune. Ce ironie amară ! Se manifestează atîta interes şi atîta iubire pentru vechea capitală a Moldovei, şi totuşi când e la adica, i se zice : mai aşteaptă că ţi va veni rândul şi ţie când nu vom mai avea de făcut altă ceva mai bun, de pildă , linii duble până la Sinaia, pentru agrementul Bucureştenilor, pod de fer peste Dunărea, pentru plăcerea suverinarilor ca despăgubire de podul lui Ibraian, despărțit in noaptea veacurilor; pană atuncea insă mulţumească-se reptilele ieşăne cu câte un praznic ministerial, din când in când şi cu câte un pomelnic de fericirile ce li se pregătesc. Vom reveni. .. şi numai isvoarele. Abaterea de la dinsile insamnă a aventura comuna in nişte cheltueli ce nu le va putea suporta! insamnă a perde noul consiliu prietenia „Evenimentului“ după cum a perdut-o cel anterior; şi cine nu ştie cât de fatală i-a fost greşala ce a facut-o ! Certificatul dat de la laboratorul chimic al comunei, pentru apa de la Timişeşti, este eliberat din complezenţă, cercetările bacteriologice eronate, iar studiul d-rului S. Conga aşa de părtinitor, că se cunoaşte din primele rindri că e de conivenţă cu savantul de la Batum ! Isvoarele sunt scaparea laşului de sete in condiţiunî excelente ca calitate, cantitate, şi eftinitate ; din punctul acesta de vedere «Evenimentul» are toată dreptatea să înceapă a deveni agresiv faţă şi cu actuala comună, căci datoria lui, ca organ ce vrea binele localităţii aceştia îi incumbă sarcina de-a privighea de aproape, ca cheltuelele cu apă să nu o copleşască, fără macar aşi satisface o parte din nevoi şi pe deasupra să aibă însă şi o apă încărcată de microbi, care să decimeze toată populaţia ! Pornirea spre schimbare de front dar e legitimată din partea «Evenimentului»/ mitei“ fall tu ii* » ! ECOUL MOLDOVEI Cei deprinşi cu atitudinea şi consecvenţa gazetei din localitate, * Evenimentul* nu se mirau de loc de prietenia ce o arata, cătră actualul guvern şi oamenii lui de la comuna Iaşi şi’şi spuneau : că după o scurtă ciudatâ, prietenia, nu numai că se va răci, dar încă se va întoarce intr o adevărata pornire duşmănoasă, urmată de intregul cortegiu al graciozitaţilor scoate din voluminosul vocabular ce-i stă in tot-deauna la indâiuînă. Ei nu s’au înşelat nici cum, că deja atit orizontul nebulos al situaţiei d-lui N. Meva in minister, indrumă pe acest ziar de a inticpa a bate in retragere, aşa că la eşirea lui să aiba toata libertatea de a începe o campanie înverşunată contra foştilor alinţi şi prietini in democraţie, cât şi chestiunea alimentăm oraşului laţi cu apa trebuitoare, tuleşte pe directorul «Evenimentului» de a lua poziţie agresivă faţa de comuna actuală. Şi cum să nu fie îndreptăţit să fie o aseminea poziţie, când pentru aducerea apei consiliu actual, comunal luându-se după votul dat de cel liberal a nesocotit literele şi trecând şi el chear până şi peste zona a doua a esplorăroi terenurilor aquifero »'& oprit şi hotârit, urmând arătările unui neînsemnat inginer ca Lindleib hl*» un om cu o reputaţie uzurpată, un sprint de la Jiatum, şi ia npa trebuitoare, de unde ? Din bulina de la Timişeşti şi in prigurimele ei ! A desfide Isvorele este o crimă, a merge până la Tunişeşti este o îndoită crimă, prin faptul că „Evenimentul“ a recomandat că singura şi adelarata soluţiune pentru alimentarea laşului cu apă sunt: Isvoarele Din calisile latei primiile E văzut că situaţia guvernanţilor noştri de azi nu e tocmai zimbitoare ba chiar zi cu zi, cel puţin aici in localitate, ea devine mai penibilă din cauza nemulţumirilor ce domnesc şi a ambiţiunilor unora, cari caută să ajungă acolo unde destoinicia nu le ingădue a se avînta. Deja locul de epitrop, rămas vacant pe urma reposatului dr. Filipescu, este vînat de o sumă de clubiștî cari mai de care stăruitor pe baza stagiului in partid. Acel de prim ajutor de primare, ce s’a anunțat că poate să devie vacant prin numirea D-lui Căpitan I. Mavrodin in postul de inspector fluvial, a stîrnit de asemenea o droae de pretenţii şi şefilor li să cere să se pronunţe categoric, care e persoana ce au a o desemna, ca să ştie ce le rămâne de făcut. Prin urmare nemulţumirile nu numai că nu pot fi înăduşite, dar încă sporesc şi fără îndoială că nu e departe până să sbucnească, dînd un spectacol astfel cn şubreda inperechere pe manile căria a căzut situaţia laşului. Cei din capul afacerilor îşi dau toată silinţa, uzază de toate mijloacele ci să poată atenua poziţia rea in care să găsesc faţă cu grosul nemulţumiţilor şi mai ales cu acela al ambiţioşilor de a parveni in locuri sus puse, acum când socot că este ocazia. Pentru încunjurarea dhrămărei prestiugiului s’a fost ajuns la ideia de a se face alegere părţilă la comună, in care să intre elemente ce ar putea la nevoe să satisfacă condiţiunile de echilibru intre consilieri şi din cari unul să poată ocupa locul de prim ajutor, in caz când Dl. Mavrodin să retrage in interesul de aşi complecta anii de serviciu la stat. Aceasta combinaţie insă a căzut in baltă şi dl. Bădărău in ultima călătorie ce o făcu in Bucureşti, ca să expue situaţia şi să se inspire de la oracolii de acolo cum ar fi mai bine se o cîrpeasCă, a obţinut răspunsul formal chibzuinţei de la Iaşi , cu nici su se gândească la alegere, fiindcă lucrurile sunt prea încurcate şi că debandadat care să găseşte guvernul, cu chestia financiară să nu să înceapă din oraşul cel mai nervos şi mai precumtos Aşa din calea alegerilor fiind închisă, sau cel puţin amânată păna dupa ce se va mai vedea cum stau spiritile la deschiderea oamenilor, nu rămâne conducătorilor partidului din localitate decât să se resemneze şi să deie locul de prim unuia dintre actualii confilicți.— Idar cui ?— poate d-lui Darab mă, pe care interesul partidului Tar hotărî sfTși ii această grea sarcină, însă modestia de sigur câ’l va face să refuze, și va refuza ! Se o dei d-lui Brandea? Dar d-sa e radical de origină ca și primarul dl. Bă dă rău și atâta ar trebui pentru ca conservatorii să isbucnească într’o legitimă indignare contra radicalizărei adiţiei comunale, după cum sunt alarmaţi de radicalizarea ministerului Cultelor şi atâtor alte servicii grase ale statului în care radicalii au intrat, in paguba conservatorilor adevaraţi şi sub firma cărora trăesc ca in sinul lui Avram. Desigur că tocmai pe roze nu se găsesc guvernanţii, din cauza însăşi a neegalităţii forţilor celor douăelemente din care să alcătueşte partidul lor, forţe ce au început a fi in o continuă repulziune şi e foarte aproape timpul când să înceapă a se arata pe faţă duşmănia cele roade. Locul de epitrop la sf. Spiridon şi cel de prim ajutor de primar, dacă dl. Mavrodin se retrage, sunt mărul ce va arata discordia pe faţă intre tovarişii de la cîrma din localitate. „ Omorârile rituale la Jidani Crima de la Potna dând loc unei discuţiuni foarte vie între ziarele nefidosite, cu acele susţinute şi inspirate de jidani, revenind şi noi, credem necesar de a face un resumat, nu a procesului jidanilor Halsner, condamnat la spinzurătoare pentru omorul savîrşit asupra fetei Agnes Hruza, dar asupra superstiţiei ce o au ca la paştele lor să verse singe nevinovat. Nimeni nu are pretenţia de a afirma că asemenea sacrificiu face parte din religia mozaică, că a fost vreodată prescris, comandat ori aprobat de reprezentanţii oficiali ai Iudaismului, căci Moisi ca resigiator şi educator al acestui popor, a căutat să’l moralizeze, să’l spiritualizeze şi să’l scape de instinctele rele ale rasei sale. Ca toate popoarele semite, poporul evreu avea aplicarea spre desfrâu şi plăceri singeroase şi necontenit a fost atras spre hidosul Moloh; viţelul de aur nu e decât o formă a taurului ce se adora in Finicia. Existenţa vechiului Israel nu a fost decât o luptă continuă între Molohrism şi Iehovism. Moloh, a cărui simbol e taurul de aramă din Cartagena, pe care in unele zile auuinite o înroşea un foc, încărcat cu carne omenească, fu devinitatea prin excelenţă a semitului. Spre el şi Baal jidanii au fost pururea atraşi de instinctul rasei. Pe acesta Manase şi alţi regi preverbatorî îl instalară in templul profanat; acestuia i se făceau sacrificii spăimântătoare pe înălţimi. In contra lui Moloh şi Baal să redicară profeţii cu energie şi înfrântară moartea ca să abată idolatria. Nu e o pagină din Biblie, care să nu dovedească lupta lor pentru ideea de un singur D-zeu, contra superstiţiilor conrupâtoare a popoarelor vecine. Când profeţii dispărură, jidovul s a întors la tipul seu primitiv, cătră Moloh, caria îi sacrificau copii şi virginile pe cari puteau să pue mâna. S’a format un feliu de sectă ce sa crede a fi acea a Kubbaliştilor sau a Kassatimilor cari prin analogie să asamănă mult ca acea a Thungilor din India şi a Skopiţilor din Rusia. Orientul a produs şi produce încă tot feliul de asociaţiune curioas şi ale căror membri sunt uniţi prin legaturi misterioase, garantaţi contra oricărei indiscreţii prin secretul inviolabil pe care iniţiaţii îl jură între ei, şi protejaţi de gravitatea însăşi a complicitâţei ce o au în comun. * * * In timpul lui Bar Kobas, Israelitul a fost şi patriot şi răsboinic; el s'a aparat cu multă energie contra Romanilor dar de indită ce Top piui fu distrus, a străbătut o perioadă intunecată plini de crime rituale, de conjuraţiuni şi superstiţii singeroase Pe când curgea picătură cu picături singele copiilor sacrificaţi, jidivul observa ceriul, mersul statelor şi aştepta din luminişul lor sa vadă fiinţa supra naturnii, pe moşia cel aşteptat să apira de o daţi.... Astăzi s'u nuta mor fi/.at. Misia pe care’l aştepta e venit. Israel a devenit stupinul naţiunilor şi sa însărcinat si facă fericirea tuturor incepindent iutiiu cu uşa.... Panimalie in finanţe a trecut prin Kabal. El cerea, nu triumful comploturilor internaţionale ca astrazi, ci a conjuraţiunior magice pentru care singele omivesc era necesar. Lumea iudaică a avut această pasiune in veacuri,e de mijloc după cum o are şi astftlSt Documentele relative la procesul celor Treizeci. şi pe care Civili* CattoUca le , reprodus in No. do la 1 Ianuar 1832 suni din cele mai impresionabile şi pare că ut colţ din viaţa trecutului apare deodată băiuţea noastră . Un jidan încărcat de ani, Moisă cel Bătrin, în vrîstă de 80 ani s’a servit toată viaţa lui de singe creştinesc. Sa găseau negustori de singe creştinesc ca Isaac de la Colonia şi Ricard de la Brescia cari procura singele după comandă. Ursul de Saxa fu reprezentantul acestu comerţ oribil; el mergea din oraş in oraş din loc in loc oferind această sinistră marfă, având la el şi o scrisoare de recontabil daţie de la rabinul seu Spring. Unul din acuzaţi, Vitele (anagramă din Levita) a avut ca iniţiator pe moşul seu Salomon care locuia la Monza lângă Milan. De obicei, sîngele era amestecat într’un feliu de pâne iformă de triunghiu, care a dat poate ideii triunghiului francmasonic. Curtea rabinului din Moldova convertit 1. creştianism întitulată Refularea legei jovilor şi a riturilor lor cu arătare despre vechiul şi tivul testament nu lasă nici o îndoială despre existenţa acestor practice înfioratoare. In la „France Juive“ s’a aratat detailat despre cuprinsul acestui volum. In timpul veacurilor de mijloc jidanii a zugrumat copil la o epocă oarecare şi că sîngele lor făceau turta dulce pentru Purin In Orient, Galiţia şi România acte de feliu acesta să sevîrşesc şi astăzi. Omorurile rituale s’au sevîrşit in diferite ţări şi epoc şi totdeauna in înprejurări cam indentic precum la Paris, Blois Nanvich, Linoir Loudra, Mayanţa, Munich, Berna, Toledo Ratisbona e.t.c. Şi faptele acestea au ca garanţie despre exactitatea lor marturi pentru cari minciunile presei nu existau şi car nu credeau decât aceia C3 vedeau cu ochii lor proprii. Faptele acestea au fost înregistrate de cronicarii contemporani, poeţi şi atestate de monumentele comeracrative, dintre care mai există încă, perpetuiate prin opere de arta, de scultură și vitraje. * * Crimile rituale n’a fost totdeauna jud(|| cate de tribunalele eclesiastice ci şi de trib. civile cari au recunoscut evidența faptelor. Astfel in procesul lui Rafael Levi condamnat pentru asasinatul unui cop creştin de Parlamentul din Metz, in plin domnie a lui Ludovic al XIV-lea in 1678 şi care este istorisit de Amelot de la House saye in o broşură intitulată: Prescurtată din disbaterile procesului făcut jidanilor din Mets. Procesul jidanilor din Damas cari au asasinat pe preotul Thomas câtră 1810 il care a pasionat Europa ca și afacerea Drei 9 fus. Documentele relative la acest proces® au fost sustrase din arhiva ministerului d externe, dar tot a mai rămas câteva exenplare din volumul lui Achille Laurent Belafiu/t'i /storci despre afacerile din Syri de la 1840—1842. Théodore Reinach, cu indrăsneala ce caaracteriziză jie oamenii de rasa lui, scrie tCn firman al Sultanului denunță, o iar mai mult falsitatea odioasei fi a absurdi calomnii inventată in viacurile de mijloc». Adevărul însă e cu totul altul : jidanii au mărturisit asasinatul bietului preot, else’şi procure singe creştinesc, şi au fost coidamnaţi la moarte , fals că li s’au recunoscut inocenţa, dar e adevărat că jidani din toată lumea, cu spiritul lor de solidaritate, cheltuisă o mare sumă de bani , uzisâ de toate mijloacele ca să scape pe frații lor. Crémieux sa dus cu Montefiorii la Damas. Mehmed Aii fiind că avea noroc de bani, n’u putut resista infiucațihil și .... a gradat pe asasini. Cermineux și Montefiore tot nu rămasei mulțumiți și obținură sa se șteargă dl. firman cuvintul de grațiara, iar Meimet Aii îşi pusă pecetia pe următorul certifici de inocenţă. «După expunerea şi cererea D lor Moş» Montefiore şi Crémieux cari au venit la n ca delegaţi ai tuturor Europienilor ca profesază religia lui Moisi, am recunosci că doresc punerea in libertate şi siguran , a celor jidovi cari sunt deţinuţi şi a celor cari au fugit cu ocazia afacerei preotul Thomas, ce a dispărut din Damas cu servitorul seu Ibraim. Şi fiindcă e o populaţi aşa de numeroasă, de aceia nu ar fi hul sa se refuze cererea şi deci ordonăm I fie puşi in libertăţi deţinuţii şi să se delor fugiţi siguranţa de a se lutârna înapo Din aceasta nu reese că s a recunosc pria firman inocenta asasinilor, ci pur simplu că se recunoaşte atotputernicia doviniei cosmopolite. Omorul de U Polna e necontestat sevîrbritual ; dovedirea acestui fapt a sbirlit rtt pe toata jidovimea care nu vrea să treapt ca a mai rimas cu ere biuțile in Moloh in Baal. Să admitem însă el intreent l«g da a mai adăugat câte ceva la faptele «Iff nu se poate nega materialitatea acestor fapte, luate în toată adaciunea lor.