Ecoul Moldovei, 1907-1908 (Anul 17, nr. 1-25)
1907-10-14 / nr. 3
blice, care înca are iluzia cu nu toate interesele mari ale ţarei şi ale neamului se sacrifică pe altarul personalității fie acea personalitate reprezentată chiar de o parte dintrun partid. - ■ ~ X. • * «r----^_. ECOUL MOLDOVEI PROPRETAifA MULOCIE Sub acest titlu citim în organul economist Agrarul următorul articol: Chestiunea sa discutat de curând în presa de partid, dar puţin, prea puţin faţă de însemnătatea ei decisivă. De proprietatea mijlocie abea că se pomenea în discuţia polemicâ a chestiunii ţărăneşti. Este astfel un merit al d-lui Moteanu, că prin ziarul oficios al guvernului pune teza proprietaţei mijlocii, susţinând necesitatea unei „clase mijlocii de agricultori, ce concentrează vigoarea neamului“. Când ne declarăm partizani ai proprietăţii mari, sau ai celei mici, este o nuanţă pur politică în vederile noastre. Dacă însă vorbim de repartizarea proprietăţii rurale în raport cu cele trei categorii ştiinţifice : proprietatea mare, medie şi mică, atunci punem chestiunea pe un teren ştiinţific şi discuţia ei trebue să se sprijine pe preceptele economiei rurale. Din nenorocire, ştiinţa n a ajuns până astăzi a stabili un principiu general, valabil pentru toate timpurile şi împrejurările, cu privire la repartiţia proprietăţei rurale. Intr’adevăr chestiunea arzătoare este aceasta : „care categorie de proprietate să predomine?“ La această întrebare ştiinţa nu poate să dea alt răspuns,"de cât că după împrejurări locale şi istorice predomină şi este bine să predomine când una, când alta din aceste trei categorii, sau să se găsească într’un amestec bine proporţionat. Să luăm un exemplu: Argentina este o ţară cu populaţie rară, deci cu pământ mult, cu capital puţin abundent, etc. Acolo proprietatea mare, utilizată mai ales prin creşterea vitelor şi cultura grânelor, este oarecum impusă de împrejurări. Desigur că în regimul micei proprietăţi, Argentina n’ar putea păstra păşunele ei întinse, sistemul de cultură s ar schimba cu totul. Acest exemplu, pe care îl regăsim în Rusia de Sud şi în parte şi la noi (pe Bărăgan) n’are totuş valoare generală, adică îl in el nu putem deduce, că ori unde se face agricultură, bazată mai mult pe creşterea vitelor, acolo proprietatea trebue să fie mare. In Elveţia de ex. predomină proprietatea mică, cu creştere de vite, pentru că populaţia e deasă, capitalul abundent, civilizaţia înaintată, etc. Cele trei categorii de proprietăţi au fiecare avantajele lor recunoscute : Agricultorul mare lucrează cu capital şi ştiinţă, face încercări, introduce varietăţi şi metode noi de cultură, întrebuinţează maşini, ţine vite de prăsilă, herghelii, tamaslâcuri, etc., şi serveşte în multe privinţe de şcoală cultivatorului mijlociu şi l mic. Agricultorul mic muncindu-şi singur pământul lui, il lucrează cu tragere de inimă şi poate să facă o cultură intensivă, prin care de pe unitatea de suprafaţă să scoată o cantitate mai mare de produse. Zicem : trouie să facă o cultură mai intensivă, insă trebue să adăugăm imediat : dacă aceasta e permisă de condiţiuniile de desfacere. Cultura intensivă, cu muncă multă pe suprafaţă mică, este bunăoară cultura legumelor , dar evident, că nu se poate practica pe toate proprietăţile viiei. Pe câtă vreme acestea sunt constrânse de împrejurări a aplica acelaş sistem de cultură, ca şi cele mari, rezultatele acestora sunt totdeauna superioare, cum dovedesc faptele constatate, nu numai la noi, ci şi aiurea. Proprietatea mijlocie, adică acea în care săteanul fruntaş, proprietarul, munceşte şi el, dar mai are nevoe şi de muncă străină, întruneşte avantaje şi de ale proprietăţii mari şi de ale celei mici. Din punctul de vedere social şi politic, rolul proprietăţii mari este necontestat : prin cultura generală şi profesională şi prin situaţia lor materială marii proprietari sunt cetăţenii cei mai independenţi şi iau o parte decisivă în conducerea treburilor obşteşti. Proprietarii de mijloc, reprezentând oarecum burghezia rurală, formează legătura necesară intre cele două extreme şi constitue o clasă viguroasă, avută, în bună stare economică şi capabilă de progres general. Proprietatea mică din contra, mai ales acolo unde se pulverizează, poate sâ degenereze în proletariat. În aceste caracterizări ne explicăm de ce unii sunt partizani ai proprietăţii mari în predomnire, alţii ai celei miei şi alţii în fine ai celei mijlocii : ne seduc avantajele uneia sau alteia, cătra care—din sentiment sau alte motive—înclinăm în mod unilateral. Dar—o repetăm—ştiinţa nu admite aci preferinţe, ci constată numai starea de fapt, că după loc şi împrejurări predomină uină sau alta din cele trei categorii de proprietate. Aceasta nu însemnează că ea nu formulează nici o tendinţă, abstracţie făcând de diverginţele de vederi dintre oamenii de ştiinţă. Astfel V. d. Goltz, o somitate in materie de economie rurală, se exprimă in modul următor (pag. 336) : „Cea mai favorabilă situaţie este acea în care proprietăţile mici, mijlocii şi mari sunt amestecate în asemenea proporţie, încat nici o categorie, cu deosebire cea mare şi cea mică, să nu fie în predominie pronunţată, ci una sâ fie avizată la sprijinul necesar al alteia“. De aci ar rezulta preferinţa autorului pentru proprietatea medie, preferinţa pe care o exprimă mai departe (pag. 593) : „Cu privire la repartiţia proprietăţii, domneşte destulă concordanţă de vederi, că este mai bine, dacă cele trei categorii există una lângă alta, dar că proprietatea de mijloc să fie de întindere mai mare decât fiecare din celealte două categorii “. Judecând repartiţia proprietăţii rurale la noi, în raport cu preceptele mai sus schiţate, incontestabil că ea este nesănătoasă. Dacă avem 50 la sută proprietate mica cu pronunţata tendinţă de pulberizare, proporţia e prea mare, mai mare decât în Germania de ex. cum foarte just admite d. Panni în Săptămâna. Lipseşte factorul de mijloc, care să ţină echilibrul necesar între proprietatea mare şi cea mică. Unii afirmă, că am avea 20 la sută proprietate medie (de la 10—50 ha). Noi nu credem aceasta. O socotim la 10 la sută. Dar chiar 20 la sută e puţin. Sporirea proprietăţii de mijloc este într’adevăr o necesitate. La aceasta va contribui in mod firesc proprietatea mare, din care o parte se imbucâtâţeşte prin moştenire, etc. Dar contribuţia cea mai mare trebue s’o dea proprietatea mică, prin desfiinţarea sau limitarea inalienabilităţii bunurilor rurale, nici alţii vre-odată de vre-o protecţiune străină. De obicei dovada acestei din urmă condiţiuni, adică asupra sudstenţei, se face cu certificate eliberate de prefecturile de judeţe, de poliţii, ori de primarii comunelor respective. In această privinţă ministerul de justiţie a semnalat ministerului de interne faptul ca au fost unele prefecturi cari au eliberat certificate, mai cu seamă în ceea ce priveşte pe părinţii petiţionarilor, fără să arate unde au domiciliat sau domiciliază, ce posesiune au sau au avut părinţii lor şi nici pe ce se înîntemeiazâ afirmaţiunea ce face în certificat. Deseori ministerul de justiţie a constatat, din însăşi actele prezentate de petiţionari, că părinţii lor, pentru cari se atestă că nu s’au bucurat de protecţiune străină, n’au locuit în circumscripţiunea prefecturei care a eliberat certificatul. Această procedare a unor prefecturi lăsînd loc sâ se bănuiască câ certificatele eliberate sunt de complezenţă, sau puţin serioase, ministerul de interne a cerut prefecţilor printr’o circulară sâ ia măsuri ca atît prefectura cit şi primăriile să nu mai elibereze certificate de suditenţă, decit pentru cei cari au domiciliat sau domiciliază în comuna respectivă, arătîndu-se în acelaş timp, în certificat, de cînd domiciliază, ce profesiune au avut sau au, şi pe ce se întemeiază cînd se afirmă că cutare persoană nu s'a bucurat niciodată de protecţiunea străină. ------------- O CIJU lILAR in chestia împământenirilor Conform articolului 7 paragraful 2 litera b din Constituţie, cei cari cer împământenirea pot fi scutiţi de stagiul de 10 ani, dacă sunt născuţi şi crescuţi in Rominia, din părinţi stabiliţi în ţară şi dacă nu s’au bucurat doi mnii. --------------------------------Familia regal a încercat o mare durere prin încetarea din viață a principelui Wilhelm de Vlied, fratele M. S. Reginei. Apel. Dl. Em. Manoliu, dorind a da o desvoltare cât mai mare începutului de bibliotecă ce se află activilminte pe lângă teatrul nostru naţional din localitate, să adresazâ tuturor acelor domni cari posedă din întâmplare piese scrise de mână sau tipărite, cum şi notiţi, memorii, afişe vechi şi mai moi, critice de prin ziare, cu rugămintea de a le dărui teatrului, pentru a’şi înbogăţi biblioteca, atât de necesară acestei instituţii, şi unde artiştii cât şi doritorii de aşi lărgi cunoscinţile despre arta dramatică de la noi, ar putea cu timpul sâ găsască un material îndestul ca să’şi formeze îndrumările. Dl. Manoliu va primi cu recunoscinţă asemenea donaţiuni pentru Bibliotecă, şi va înregistra cu scrupulozitate numele donatorilor şi al minierului donaţiilor după categoria materiei cuprinse în ele. Dl. Spiru Haret, a redus la tăcere svonurile alarmante cu privire la neînfiinţarea doctoratului în drept la Universitatea noastră. D-sa prin declaraţia categorică , ce nici nu i-a trecut prin minte de a pune în inferioritate această Universitate faţă cu cea din Bucureşti, a desarmat pe protivnici cu totul, aşa câ azi campania contra d-lui Haret pe tema aceasta a încetat îndată. Cu cât timpul se răceşte publicul găseşte o adevărată distracţie în frumosul stabiliment al Coloseului Bragadiru, unde pe lângă o bere excelentă ascultă şi orchestra formată din absolvenţii Conservatorului, sub conducerea inteligentă a d-lui Ciolan. In Monitorul Oficial No. 150 din 6 Octombre an. c. a apărut noul regulament al Conservatorilor de muzică şi declamaţie elaborat de dl. ministru I. Haret, in conformitate cu dispoziţiile înaltului decret regal No. 3.253 din 13 August an. c. şi aprobat de consiliul de miniştri in şedinţa de la 6 Sept. an. c. sub reserva sancţiunei ulterioare a DI. S. Regelui. Prin acest regulament să aduce o ameliorare foarte simţită conservatorilor garantând pe deoparte seriozitatea în- vatamantului muzicei in general, şi al cursului de declamaţie, pe care îl complectează alaturându-i cursuri auxiliare ca : Istoria literaturii şi artii dramatice cum şi istoria costumelor, apoi dansul şi scrima, absolut necesare celor cari să pregătesc pentru cariera teatrală. Era şi timpul ca să se aducă o re- formă acestor şcoli speciale şi ne pare bine că dl. Haret na perdut din ve-dere nevoia ca reforma mult aşteptată i s’o îndeplinească prin înbunătăţirea şi complectarea catedrelor şi a măsuri- lor de ordin pur şcolar, ca să se poată îndruma bine aceste şcoli şi să deie roadele cuvenite. \%S %\ Epitropia Casei sf. Spiridon a luat nimerită măsură de a desfiinţa cimiti- rul din jurul bisericii şi a face plan- j taţiuni de arbuştri şi grădină de flori, ] ceia ce fără îndoială va da un aspect ] mai vesel curţii spitalului. Pentru desfiinţarea mormintelor află- toare în jurul bisericei, ca să nu fie lovit sentimentul de pietate a urmaşi- I lor celor înmormântaţi, Epitropia a fă- cut cunoscut ca familiile sâ’şi desgroape morţii şi sâ le transpoarte rămăşiţele lor pământeşti, câte se vor mai afla, la cimitirul Eternitatea. Canalizarea stradei Moţoc e terminată şi a început acea ce duce în str. Morilor, să prevede însă că nu vor putea fi şi pavate din nou decât la vară. \ V/* +'i\ Dl. inginer D. A. Pastia e gata cu reparaţiile teatrului ; ele s’au efectuat în bune condiţiuni şi e o garanţie în ce privesc caloriferile, câ iarna aceasta publicul va avea destulă căldură. Calitatea berei de Zimbru, fiind astăzi recunoscută ca cea mai bună, atrage amatorii tot mai mulţi. Joi a avut loc căsătoria civilă a d-lui Constantin Ionescu artist şi societar al Teatrului, cu d-ra Marie Vecera. Felicitările noastre sincere de bun şi îndelung train. Redactorii Ziarului Actualitatea d-nui P. Uhrinovschy şi M. Constantinescu , din Capitală, fiind daţi în judecata cur- i ţei cu juri din jud. Ilfov pentru ca- i bounuie prin presă, aruncată contra d-lui Decebal Cristorian, cum că s’ar fi ucis pe fratele seu Anibal, fără sâ fi putut dovedi faptul, au fost condeminaţi la câte trei luni închisoare şi câte 200 lei amendă. Juraţii au fost la înălţimea lor dând un aseminea verdict, ca un exemplu pe viitor pentru acei cari abuzazâ de li-bertatea presei, dându-se la tot soiul de speciile în numele ei. | Epitropia Casei sf. Spiridon a luat măsuri pentru mărirea Spitalului şi Orteli- natului Grigore Ghica, din localitate, prin construcţia de pavilioane şi alte încăperi necesare serviciilor unei asemenea in-stituţii. Cursurile la Azilul Elena Doamna încep de la 15 a. c. dată când toate elevele trebue sâ fie prezente în şcoală , conform dispoziţiunei luată de minister. BIBLIOGRAFIE A apărut in Biblioteca pentru toţi cu „OdatiV* amintiri, schiţe şi nuvele