Ecoul Moldovei, 1907-1908 (Anul 17, nr. 1-25)

1907-10-14 / nr. 3

blice, care înca are iluzia cu nu toate inte­resele mari a­le ţarei şi a­le neamului se sacrifică pe altarul personalității­ fie acea personalitate reprezentată chiar de o parte dintrun partid. - ■ ~ X. • * «r----^_. ECOUL MOLDOVEI PROPRETAifA MULOCIE Sub acest titlu citim în organul economist Agrarul următorul articol: Chestiunea sa discutat de curând în presa de partid, dar puţin, prea puţin faţă de însemnătatea ei decisivă. De proprietatea mijlocie abea că se pomenea în discuţia­ polemicâ a chesti­unii ţărăneşti. Este astfel un merit al d-lui Moteanu, că prin ziarul oficios al guvernului pune teza proprietaţei mij­locii, susţinând necesitatea unei „clase mijlocii de agricultori, ce concentrează vigoarea neamului“. Când ne declarăm partizani ai pro­prietăţii mari, sau ai celei mici, este o nuanţă pur politică în vederile noastre. Dacă însă vorbim de repartizarea pro­prietăţii rurale în raport cu cele trei categorii ştiinţifice : proprietatea mare, medie şi mică, atunci punem chestiunea pe un teren ştiinţific şi discuţia ei tre­bue să se sprijine pe preceptele econo­miei rurale. Din nenorocire, ştiinţa n a ajuns până astăzi a­ stabili un principiu ge­neral, valabil pentru toate timpurile şi împrejurările, cu privire la repartiţia proprietăţei rurale. Intr’adevăr chestiunea arzătoare este aceasta : „care categorie de proprietate să predomine?“ La această întrebare ştiinţa nu poate să dea alt răspuns,"d­e cât că după îm­prejurări locale şi istorice predomină şi este bine să predomine când una, când alta din aceste trei categorii, sau să se găsească într’un amestec bine propor­­ţionat. Să luăm un exemplu: Argentina este o ţară cu populaţie rară, deci cu pă­mânt mult, cu capital puţin abundent, etc. Acolo proprietatea mare, utilizată mai ales prin creşterea vitelor şi cul­tura grânelor, este oare­cum impusă de împrejurări. Desigur că în regimul micei proprie­tăţi, Argentina n’ar putea păstra păşu­­nele ei întinse, sistemul de cultură s ar schimba cu totul. Acest exemplu, pe care îl regăsim în Rusia de Sud şi în parte şi la noi (pe Bărăgan) n’are totuş valoare generală, adică îl in el nu putem deduce, că ori unde se face agricultură, bazată mai mult pe creşterea vitelor, acolo pro­prietatea trebue să fie mare. In Elveţia de ex. predomină proprietatea mică, cu creştere de vite, pentru că populaţia e deasă, capitalul abundent, civilizaţia înaintată, etc. Cele trei categorii de proprietăţi au fie­care avantajele lor recunoscute : A­­gricultorul mare lucrează cu capital şi ştiinţă, face încercări, introduce varie­tăţi şi metode noi de cultură, întrebu­inţează maşini, ţine vite de prăsilă, her­ghelii, tamaslâcuri, etc., şi serveşte în multe privinţe de şcoală cultivatorului mijlociu şi l mic. Agricultorul mic muncindu-şi singur pământul lui, il lucrează cu tragere de inimă şi poate să facă o cultură inten­sivă, prin care de pe unitatea de su­prafaţă să scoată o cantitate mai mare de produse. Zicem : trouie să facă o cultură mai intensivă, insă trebue să adăugăm ime­diat : dacă aceasta e permisă de condi­­ţiuniile de desfacere. Cultura intensivă, cu muncă multă pe suprafaţă mică, este bunăoară cultura legumelor , dar evi­dent, că nu se poate practica pe toate proprietăţile viiei. Pe câtă vreme acestea sunt constrânse de împrejurări a aplica acelaş sistem de cultură, ca şi cele mari, rezultatele acestora sunt totdeauna superioare, cum dovedesc faptele constatate, nu numai la noi, ci şi aiurea. Proprietatea mijlocie, adică acea în care săteanul fruntaş, proprietarul, mun­ceşte şi el, dar mai are nevoe şi de muncă străină, întruneşte avantaje şi de ale proprietăţii­ mari şi de ale ce­lei mici. Din punctul de vedere social şi po­litic, rolul proprietăţii mari este ne­contestat : prin cultura generală şi pro­fesională şi prin situaţia lor materială m­arii proprietari sunt cetăţenii cei mai independenţi şi iau o parte decisivă în conducerea treburilor obşteşti. Proprie­tarii de mijloc, reprezentând oare­cum burghezia rurală, formează legătura ne­cesară intre cele două extreme şi con­stitue o clasă viguroasă, avută, în bună stare economică şi capabilă de progres general. Proprietatea mică din contra, mai ales acolo unde se pulverizează, poate sâ degenereze în proletariat. În aceste caracterizări ne explicăm de ce unii sunt partizani ai proprie­tăţii mari în predomnire, alţii ai celei miei şi alţii în fine ai celei mijlocii : ne seduc avantajele uneia sau alteia, că­­tra care—din sentiment sau alte mo­tive—înclinăm în mod unilateral. Dar—o repetăm—ştiinţa nu admite aci preferinţe, ci constată numai starea de fapt, că după loc şi împrejurări pre­domină uină sau alta din cele trei ca­tegorii de proprietate. Aceasta nu în­semnează că ea nu formulează nici o tendinţă, abstracţie făcând de divergin­­ţele de vederi dintre oamenii de ştiinţă. Astfel V. d. Goltz, o somitate in ma­terie de economie rurală, se exprimă in modul următor (pag. 336) : „Cea mai favorabilă situaţie este acea în care proprietăţile mici, mijlocii şi mari sunt amestecate în asemenea proporţie, în­cat nici o categorie, cu deosebire cea mare şi cea mică, să nu fie în predom­ini­e pronunţată, ci una sâ fie avizată la sprijinul necesar al alteia“. De aci ar rezulta preferinţa auto­rului pentru proprietatea medie, prefe­rinţa pe care o exprimă mai departe (pag. 593) : „Cu privire la repartiţia proprietăţii, domneşte destulă concor­danţă de vederi, că este mai bine, dacă cele trei categorii există una lângă alta, dar că proprietatea de mijloc să fie de întindere mai mare decât fiecare din cele­­­alte două categorii “. Judecând repartiţia proprietăţii ru­rale la noi, în raport cu preceptele mai sus schiţate, incontestabil că ea este nesănătoasă. Dacă avem 50 la sută proprietate mica cu pronunţata tendinţă de pulberizare, proporţia e prea mare, mai mare de­cât în Germania de ex. cum foarte just admite d. Panni în Săptămâna. Lipseşte factorul de mijloc, care să ţină echilibrul necesar între proprieta­tea mare şi cea mică. Unii afirmă, că am avea 20 la sută proprietate medie (de la 10—50 ha). Noi nu credem a­­ceasta. O socotim la 10 la sută. Dar chiar 20 la sută e puţin. Sporirea proprietăţii de mijloc este într’adevăr o necesitate. La aceasta va contribui in mod firesc proprietatea mare, din care o parte se imbucâtâ­­ţeşte prin moştenire, etc. Dar contri­buţia cea mai mare trebue s’o dea pro­prietatea mică, prin desfiinţarea sau li­mitarea inalienabilităţii bunurilor rurale, nici alţii vre-odată de vre-o protecţiune străină. De obicei dovada acestei din urmă condiţiuni, adică asupra sudstenţei, se face cu certificate eliberate de prefec­turile de judeţe, de poliţii, ori de pri­marii comunelor respective. In această privinţă ministerul de jus­tiţie a semnalat ministerului de interne faptul ca au fost unele prefecturi cari au eliberat certificate, mai cu seamă în ceea ce priveşte pe părinţii petiţiona­rilor, fără să arate unde au domiciliat sau domiciliază, ce posesiune au sau au avut părinţii lor şi nici pe ce se în­­întemeiazâ afirmaţiunea ce face în cer­tificat. Dese­ori ministerul de justiţie a con­statat, din însăşi actele prezentate de petiţionari, că părinţii lor, pentru cari se atestă că nu s’au bucurat de pro­tecţiune străină, n’au locuit în circum­­scripţiunea prefecturei care a eliberat certificatul. Această procedare a unor prefecturi lăsînd loc sâ se bănuiască câ certifi­catele eliberate sunt de complezenţă, sau puţin serioase, ministerul de interne a cerut prefecţilor printr’o circulară sâ ia măsuri ca atît prefectura cit şi pri­măriile să nu mai elibereze certificate de suditenţă, de­cit pentru cei cari au domiciliat sau domiciliază în comuna respectivă, arătîndu-se în acelaş timp, în certificat, de cînd domiciliază, ce profesiune au avut sau au, şi pe ce se întemeiază cînd se afirmă că cutare persoană nu s'a bucurat nici­odată de protecţiunea străină. -------------­ O CIJU lILAR­­ in chestia împământenirilor Conform articolului 7 paragraful 2 litera b din Constituţie, cei cari cer împământenirea pot fi scutiţi de stagiul de 10 ani, dacă sunt născuţi şi cres­cuţi in Rominia, din părinţi stabiliţi în ţară şi dacă nu s’au bucurat d­oi mnii. --------------------------------­Familia regal a încercat o mare durere prin înceta­rea din viață a principelui Wilhelm de Vlied, fratele M. S. Reginei. Apel. Dl. Em. Manoliu, dorind a da o des­­voltare cât mai mare începutului de bi­bliotecă ce se află activilminte pe lângă teatrul nostru naţional din localitate, să adresazâ tuturor acelor domni cari posedă din întâmplare piese scrise de mână sau tipărite, cum şi notiţi, memorii, afişe vechi şi mai m­oi, critice de prin ziare, cu rugămintea de a le dărui teatrului, pentru a’şi înbogăţi biblioteca, atât de necesară acestei instituţii, şi unde artiştii cât şi doritorii de aşi lărgi cunoscinţile despre arta dramatică de la noi, ar putea cu timpul sâ găsască un material îndestul ca să’şi formeze îndrumările. Dl. Manoliu va primi cu recunoscinţă a­sem­en­ea donaţi­uni pentru Bibliotecă, şi va înregistra cu scrupulozitate numele donatorilor şi al minierului donaţiilor după categoria materiei cuprinse în ele. Dl. Spiru Haret, a redus la tăcere svonurile alarmante cu privire la ne­­înfiinţarea doctoratului în drept la Uni­versitatea noastră. D-sa prin declaraţia categorică , ce nici nu i-a trecut prin minte de a pune în inferioritate această Universitate faţă cu cea din Bucureşti, a desarmat pe protivnici cu totul, aşa câ azi campania contra d-lui Haret pe tema aceasta a încetat îndată. Cu cât timpul se răceşte publicul gă­seşte o adevărată distracţie în frumosul stabiliment al Coloseului Bragadiru, unde pe lângă o bere excelentă ascultă şi orchestra formată din absolvenţii Con­servatorului, sub conducerea inteligentă a d-lui Ciolan. In Monitorul Oficial No. 150 d­in 6­­ Octombre an. c. a apărut noul regula­ment al Conservatorilor de muzică şi­­ declamaţie elaborat de dl. ministru I. Haret, in conformitate cu dispoziţiile­­ înaltului decret regal No. 3.253 din 13 August an. c. şi aprobat de consiliul de miniştri in şedinţa de la 6 Sept. an. c. sub reserva sancţiunei ulterioare a DI. S. Regelui. Prin acest regulament să aduce o a­­meliorare foarte simţită conservatorilor garantând pe deoparte seriozitatea în-­­ va­tamantului muzicei in general, şi al cursului de declamaţie, pe care îl com­­plectează alaturându-i cursuri auxili­are ca : Istoria literaturii şi artii dra­matice cum şi istoria costumelor, apoi dansul şi scrima, absolut necesare ce­­l­­or cari să pregătesc pentru cariera­­ teatrală. Era şi timpul ca să se aducă o re-­­ formă acestor şcoli speciale şi ne pare bine că dl. Haret na per­dut din ve-­­­dere nevoia ca reforma mult aşteptată i s’o îndeplinească prin înbunătăţirea şi complectarea catedrelor şi a măsuri-­­ lor de ordin pur şcolar, ca să se poată­­ îndruma bine aceste şcoli şi să deie­­ roadele cuvenite. \%S %\ Epitropia Casei sf. Spiridon a luat­­ nimerită măsură de a desfiinţa cimiti-­­ rul din jurul bisericii şi a face plan- j ta­ţi­uni de arbuştri şi grădină de flori, ] ceia ce fără îndoială va da un aspect ] mai vesel curţii spitalului. Pentru desfiinţarea mormintelor află-­­ toare în jurul bisericei, ca să nu fie lovit sentimentul de pietate a urmaşi- I lor celor înmormântaţi, Epitropia a fă-­­ cut cunoscut ca familiile sâ’şi desgroape morţii şi sâ le transpoarte rămăşiţele­­ lor pământeşti, câte se vor mai afla, la­­ cimitirul Eternitatea. Canalizarea stradei Moţoc e termi­nată şi a început acea ce duce în str.­­ Morilor, să prevede însă că nu vor pu­tea fi şi pavate din nou decât la vară. \ V/* +'i\ Dl. inginer D. A. Pastia e gata cu reparaţiile teatrului ; ele s’au efectuat în bune condiţiuni şi e o garanţie în ce privesc caloriferile, câ iarna aceasta­­ publicul va avea destulă căldură. Calitatea berei de Zimbru, fiind astă­zi­­ recunoscută ca cea mai bună, atrage­­ amatorii tot mai mulţi. Joi a avut loc căsătoria civilă a d-lui Constantin Ionescu artist şi societar al­­ Teatrului, cu d-ra Marie Vecera. Felicitările noastre sincere de bun­­ şi îndelung train. Redactorii Ziarului Actualitatea d-nu­­i P. Uhrinovschy şi M. Constantinescu , din Capitală, fiind daţi în judecata cur- i ţei cu juri din jud. Ilfov pentru ca- i bounuie prin presă, aruncată contra d-lui­­ Decebal Cristorian, cum că s’ar fi ucis­­ pe fratele seu Anibal, fără sâ fi putut­­ dovedi faptul, au fost condeminaţi la­­ câte trei luni închisoare şi câte 200 lei­­ amendă. Juraţii au fost la înălţimea lor dând un aseminea verdict, ca un exemplu pe­­ viitor pentru acei cari abuzazâ de li-­­­bertatea presei, dându-se la tot soiul de speciile în numele ei. |­ Epitropia Casei sf. Spiridon a luat mă­­suri pentru mărirea Spitalului şi Orteli-­­ natului Grigore Ghica, din localitate, prin construcţia de pavilioane şi alte încăperi­­ necesare serviciilor unei asemenea in-­­­stituţii. Cursurile la Azilul Elena Doamna încep de la 15 a. c. dată când toate elevele trebue sâ fie prezente în şcoală , conform dispoziţiunei luată de minister. BIBLIOGRAFIE A apărut in Biblioteca pentru toţi cu „OdatiV* amintiri, schiţe şi nuvele

Next