Ecoul Moldovei, 1907-1908 (Anul 17, nr. 1-25)
1907-10-14 / nr. 3
ANUL XVII No. 3. IAȘI DUMINICĂ 14 OCTOMBRIE 1907. ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 6 6 luni ... „ „ 3, 50 Pentru străinatate se adaoge portul ORGAN NATIONALIST APARE IN FIECARE DUMINICA DIRECTOR-PROPRIETAR EM. AL. MANOLIU -----------—■ • REDACTIA şi ADMINISTRATIA Strada ALEXANDRI No. 11 ANUNCIURILE Ilîndul în pagina a IlI-a bani 50 IV-a 25 7? V A T a 7) Inserţii şi reclame 1 leu linia t cu imm.lr vechi 50 Bani 0 MASURA_NIMERITA O măsură din cele mai nimerite a luat actualul ministru de justiţie, cu priviri la înpământeniri, şi care desigur va avea cele mai satisfăcătoare rezultate, dacă se va traduce în fapt cu scrupulozitatea trebuitoare şi consolozitatea ce n’ar trebui să lipsască în o aseminea chestie de mare interes. Iată de ce este vorba: Ministrul de justiţie încredinţându-se că certificatele, ce de obicei să cer de cătră cei cari caut au şi regula drepturile la împământenire, sunt departe de a satisface art. 7 parag. 2 lit. b, din Constituţie, a aratat ministerului de interne că în general prefecturile de judeţe, poliţiile ori primăriile, eliberează certificate de sudscenţă, cele mai multe din complezenţă pe baza cărora să prezintă apoi camenilor cu cereri pentru obţinerea înpământenirei. Mai mult încă, ministerul de justiţie a constatat, din însuşi actele petiţionarilor, că părinţii lor n’au locuit în circonscripţia prefecturei şi a comunei aratată prin certificatul eliberat, ceia ce constitue un fals şi pentru a pune capăt unor asemenea neregularităţi, ministerul de interne, la rândul său, a dat o circulară prin care pune în vedere prefecturilor şi primăriilor, ca pe viitor să nu mai elibereze certificate de sudscenţă decât numai pentru acei cari au domiciliat sau domiciliază în judeţul şi comuna respectivă, aratându-se in acelaş timp, în certificat de când domiciliază, ce profesiune au avut sau au, şi pe ce se întemeeazâ, când să afirmă că cutare persoană nu sa bucurat nici o dată de protecţiune străină. Negreşit că prin o aseminea măsură—dacă s’ar aplica după cum am spus—cu toatâ seriozitatea şi consolozitatea, mulţi jiovi vor găsi o înpedecare în năminţile lor de a mai deveni şi cetăţeni ai acestei ţări, ca astfel nu să’şi uşureze şi mai mult traficurile ce le fac în diversile ramuri economice, pe cari le au acaparat.—Prin ea apoi, s’ar simplifica mult şi lucrările Camenilor, de birourile cărora adesea ori stau un nămol de cereri, şi din cari unii din reprezentanţii naţiunii, neputând resista stăruinţelor convingătoare, sunt cuprinşi de frigurile umanitarismului şi le resfoesc până ce dau de acei cari îi interesază, ca să fie fabricaţi cetăţeni ai ţărei româneşti. Numai astfeliu au trecut prin camere aţâţa jidovi cari astăzi s’au afirmat, nu ca prietini, dar ca cei mai primejdioşi oameni pentru neamul românesc; numai astfeliu s’au strecurat in cetăţenia noastră individualităţi, cărora nu li scapă nici o ocazie de a să arata buni jidovi, lucrând din răsputeri în contra elementului românesc şi procurând coreligionarilor lor toate avantajele, prin încălcarea de fapt a disposiţiilor îngrăditoare în contra acestor năvălitori, numai astfel cu şoltici ca Pincu Solomon, bunăoară, au isbutit să devie pământeni şi cu acest drept să-şi facă toate afacerile câte şi le-au putut închipui. Complezenţa, prin care după noi se înţelege vânzarea, când este vorba de încetăţenirea unor oameni, care nu hrănesc decât ură şi duşmănie pentru poporul nostru, o socotim nu ca o slăbăciune, ci o crimă şi statul trebue să’i restrângă efectele prin măsuri din acelea mai eficace posibile. Acea despre care pomenim mai sus negreşit că este într’adevăr nimerită şi ar da resultate minunate, dacă cei chemaţi la îndeplinirea în totul a cuprinsului întregului art. din Constituţie, nu ar căuta, din interese de un ordin personal, să se abată, şi astfel cu răul să continue în paguba romînismului şi spre marea satisfacţie a străinismului. lî Hiány... lî pisistria Jidovii de la noi, nemulţumiţi ca pretutindeni unde sâ găsesc, sa plâng că nici o dată n’au întimpinat din partea românilor buna-voinţă, că numai ură, batjocură şi calomnie. Aceste afirmări fără îndoială că sunt departe de adevărul curat, sunt departe prin faptul bine constatat de dânşii chiar, în unele înprejurări, când au declarat că sunt aici tot aşa de bine ca şi în sinul lui Avram, ba încă pe deasupra au mai dat şi peste un popor blând şi lăsător, pe care ii speculă cum li place şi cât li place. — Totuşi blândeţa şi răbdarea acestui popor, când au a se pronunţa cu glas tare, ca să se audă urbi et orbi, o neagă cu stăruinţa şi vehemenţa cunoscută jidovului, o neagă în aşa chip, încât cei cari nu cunosc firea şi apucăturile poporului nostru, dar crede intr'adevâr că e cel mai rău, mai aprig şi mai pornit în contra jidovilor, cum nu e alt popor de pe faţa pământului. Şi doar nu odată s’au găsit ei în flagrantă contrazicere cu cele ce spun şi scriu pe socoteala noastră, ca români, faţă de faptele netăgăduite ale toleranţei de care să bucurâ în sinul ţârei şi a abuzului ce’l fac de această toleranţă cu exerciţiul speculei, al exploatarei poporului şi mai ales al manifestarei voinţei lor, de a se impune statului şi naţiunei româneşti ca element cu tendinţe şi drepturi de cari trebue să ţie socoteală. Au încercat cei din alte ţâri a face acelaş lucru pe acolo, dar nu li-au mers, căci au întimpinat resistenţa popoarelor autohtone şi legi inflexibile, executate cu o voinţă de fel din partea celora investiţi cu puterea lor, aşa că nu numai că li s’au zădărnicit toate năzuinţile, dar încă au trebuit să’şi plece capul cu mare smerenie în faţa lor, ca să nu îndure pedepsele aspre dictate de legi. Au trebuit sâ-şi modereze limbagiul faţă de ţară, popor şi conducătorii lui, au trebuit să respecte cultul statului, după cum şi îl respectă pe al lor, au trebuit să se supue în totul reglementărilor cu privire la exerciţiul comerţului şi ale altor ramure de activitate, ca să li se îngădue traiul liniştit.—Astfeliu numai în Anglia şi în Germania au putut fi suferiţi, astfeliu în Italia s’au găsit odihna cu care să laudă, iar în Franţa să’şi facă un loc de unde apoi sâ pozeze ca fac-totum în repuplică. La noi s’au luat libertatea de a disputa pănă şi drepturile poporului român că locueşte pe pământul acesta, şi să se plângă că oamenii politici au fost şi sunt antisemiţi înverşunaţi, că sunt persecutaţi din cauza cultului lor, stânjâniţi în afacerile lor, iar cu dreptatea nu se întâlnesc niciodată în cuprinsul ţarei. Toate aceste neadevăruri patente ei le susţin zilnic prin graiu şi presa ce li stă la îndămână, le trimbiţă cu toatâ puterea, ca doar vor fi auziţi de lumea întreagă, ca în sfârşit să se rădice şi să ne impue sâ facem din ţara românească aceia ce vor jidovii, o ţară jidovască. Din norocire sunt prea cunoscuţi astăzi jidovii noştri, şi ori cât s’ar plânge de noi şi de traiul greu ce li facem, vor rămânea cu plânsul, fiindcă nici un popor nu-i poate crede, de oarece au avut ocaziuni dese să vadă şi să se încredinţeze pe deplin că vaetele lor, apfelurile ce le fac la umanitarism, au de scop lărgirea şi mai mult a reţelei de exploatare, întinsă asupra româniei, şi că această exploatare ei n o pot socoti deplină şi puternică pănă ce nu vor avea şi drepturile politice. Pe acestea ei le vizează ca să le obţie în masă ; asupra acestora se năpustesc ca o râvnă de nedescris, ca să le poată ajunge, pentru acestea ei au pus în mişcare un întreg arsenal de invective şi calomnii, şi când asemenea arme simt că le dau greş, aleargă la apeluri, invoaca umanitatea popoarelor contra barbarilor de români ; în sfârşit se plâng... să plâng într’una. Buletin Politic Cu căt ne apropiem de deschiderea parlamentului cu atâta partidele, prin organele lor, devin mai animate, mai subiective in discuţiile lor asupra principiilor de care sunt călăuzite în deslegarea marii chestii de la ordinea zilei, ce interesază aşa de mult, chestia agrară, care a devenit obiectul predominant al preocupărei tuturor claselor societăţei, de la un capăt la altul al ţarei. Ceea ce insă reesă din lupta aceasta ca mai isbitor, e nedumerirea în care vedem că se găsesc oamenii aceluiaşi partid, cu pretenţii de altmintrelea a fi port-drapelul soluţiilor celor mai complicate chestii de stat. Vedem chiar contra curente formăndu-se între corifei şi care fără îndoială le micşorează mult şansele isbândei în lupta declarată pe tema agrară. Şi în adevăr, cine urmăreşte de aproape ziarele conservatoare, mai ales, rămâne uimit de feliul cum se deosebesc vederile în sinul acestui partid, cum se întrec in a se întuneca unii pe alţii şi cu chipul acesta îşi compromite opera ce vroesc s’o prezinte ţărei ca’un ce desevărşit. Şi dacă ne dăm bine samă de cele ce se petrec în sinul partidului liberal, cu toată situaţia escepţională ce o are, prin felul de a fi înţeles chestia ca mai apropiabilă de adevăr şi prin urmare ca mai în măsură de a satisface nevoele ţărănimei, încă vedem oarecare diferenţiare, ce denotă că membrii acestui partid nu sunt în perfect acord în privinţa latitudinei, ce s’ar cuveni să se deie chestii şi că prin urmare soluţia ar intimpina oarecare zăgazuri ce nu ar fi de loc conrespunzătoare aşteptărilor ţărănimei şi nici reputaţiei partidului, ca eşti din rărunchii naţiunei. Acesta e adevărul curat ce’l deducem din luptele dintre partidele noastre istorice şi dintre horţele din sinul lor, horţe ce cu drept cuvânt pot fi considerate ca nişte supape de siguranţă pentru marele public, că încă chestia agrară n’a ajuns în stadiul acela, în care să se poată spune că e înţăleasă, sub toate raporturile, şi că nu-i trebue decât legiferarea formelor sub care ar putea fi aplicată. Totuşi avem încă convingerea ca comisiunea parlamentară, alcătuită din toate nuanţele politice, punînd mai presus interesul ţarei, ca chestia agrară să aibe din toamna aceasta chiar soluţia cea mai accesibilă, îşi va da toate silinţele, iar membrii ei îşi vor face toate concesiile, mimai ca opera lor să deie satisfacţia mult aşteptată de acea pătură pe care o numim — când ne vine la socoteală— „talpa ţăreiula, talpa ţărei aşteaptă cu o vie nerăbdare soluţia ce o vor da Corpurile Legiuitoare în toamna aceasta şi comisiunea parlamentară îşi dă samă de această nerăbdare, ea ştie că nu e vreme de îngăimare, că trebue să se prezinte cu un studiu complect şi lămurit in această chestie şi de aceia, după cât aflăm, membrii ei se vor aduna zilele acestea chiar, spre a căuta o cât mai grabnică apropiere a modului de a vedea o bună întocmire în regularea intereselor ţărănimei. Aceasta ar fi de dorit în interesul liniştei ţărei, atât de scumpă tuturor claselor sociale, şi ca o satisfacţie dată adevăratei opinii pu- ------------------*..►----------------