Ecoul Moldovei, 1914-1915 (Anul 19, nr. 8-57)
1915-01-15 / nr. 15
NUL XIX No. ra. CHAM r»lui la FMvWymwy0T Chestia alimentărei publice a început sa preocupe în chipul cel mai serios pe toate statele din Europa, indiferent de cele în războia sau neutre, căci prevăd că neluând măsuri cât mai este vreme, va deveni una din cele mai grele. Aceasta din cauza greutăţilor de importat, cum şi a speculei nemaipomenite a hienelor fără scrupule ce stau la pândă şi aşteaptă momentele cele mai anevoioase, ca să se arunce asupra populaţiilor şi să le despoaie. In Germania s-a constituit societăţi cu un capital enorm din care fac parte organizaţiile provinciilor, ale comunelor şi ale altor instituţii, toate având ca scop: întâmpinarea nevoiei pieţelor lor, ca sa nu fie surprinşi de exploatatorii cartelizaţi dect pentru acest scop. Elveţia, ţară neutră, pentru îngrădirea interesului ce-l are, ca alimentarea publică să nu fie supusă eventualităţilor, la care se poate aştepta, din cauza războiului dintre vecinii ei, a hotărât să facă un adevărat monopol de stat din cerialele intrate şi cari vor intra în Elveţia. Spre acest sfârşit, Consiliul Federal a luat o serie de măsuri asigurătoare pentru alimentaţia publică din Confederaţiune, sub directa privighere a comisariatului central al războiului, care singur are dreptul să cumpere şi să vândă productele cu anumite destinaţie, ca să servească la trebuinţele ţărei. Este deci una din măsurile de îngrădire contra speculei ce ar îndrăzni s'o facă unii pe socoteala hranei publice, pe tot timpul cât va dura războiul din jurul graniţelor confideraţiei şi poate că Consiliul federal incredinţându-se de rezultatele eficace ce le ar aduce aplicarea decretului său, să continue şi după războiu de a menţinea aceleaşi dispoziţiuni asupra importului cerialelor şi a desfacerei lor. Dar noi?—Ce facem cu exportul nostru de ceriale şi ce măsuri mai este cu putinţă să se ia pentru a opri scandaloasa îmbogăţire a corbilor, ce smulg de la bieţii producători pe nimica toată, cerialele agonisite cu muncă şi cheltuială istovitoare, ca apoi să le vândă cu preţuri fabuloase celor de peste hotare? Ţările importătoare, unde populaţia are o pregătire mai temeinică, pentru a rezista speculei paraziţilor, ce furnică pe pieţele lor, au luat şi iau măsuri de a le zădărnici îndrăzneţele tentative de spoliare. La noi însă, unde poporul n'are pregătirea trebuitoare, ca să facă faţă mijloacelor nesecate ce le întrebuinţează speculatorii producţiei ţărei şi vieţii publice, nici macar în împrejurările excepţionale prin care trecem şi faţă de războiul care bate la uşă, nu luăm destule măsuri riguroase pentru a intimida cel puţin puzderia de speculatori, cari s-au năpustit şi storc pe producătorii noştri, după cum storc şi pe consumatori cu preţurile copleşitoare ce le încasează de pe substanţele alimentare importate. Se cuvine ca faţă de această categorie de indivizi să ia guvernul cât mai neîntârziat măsuri drastice de înfrînare şi să chibzuiască aşa felu, ca să nu ne trezim tocmai în toiul nevoilor celor mai mari, lipsiţi pănă şi de pânea de toate zilele, din cauza uşurătăţii cu care a fost lasată s'o ducă altora din alte ţări. Em. Al. Manoliu — *-■—OXO------------ himbare de front Aşa zisul partid socialist din România, condus actualmente de prea faimosul romn Dr. Rakowsky, ş’a schimbat cu totul părerile despre războiul de azi, întocmai cum îşi schimbă mereu naţionalitatea după împrejurări. Ne amintim cu toţii că mai acum vreo lună şi mai bine zisul parti socialist român a ţinut o serie de întruniri publice prin Capitală şi alte oraşe din ţară, prin care protesta cu ultima energie contra curentului făcut de „Acţiunea Naţională“ ca România să intre în războiu alături de puterile Triplei Inţe Egeri. Socialiştii noştri de azi susţineau şi ei cu multă indulcire intrarea României în acţiune, dar alăturea de Austro-Ungaria şi Germania. Oricine putea să gicească că atitudinea socialiştilor... romîni se datora marei binevoinţi ce le-a arata cele două imperii prin reprezentanţii lor în Capitala ţării: Voa dem Busche şi Czernin. Aceştia găsiră cu cale că ziarul socialist „Lupta“ trebuie să apară zilnic, şi de vre o lună jumătate apare aşa. Se susţinea prin acest ziar, după cum spun mai sus, că România trebue neaparat să lupte alăturea cu Austro-Ungaria şi Germania, singurile două ţări cari pot salva România. Astăzi, insă, aceiaşi socialişti... romîni au schimbat frontul cu totul. In întrunirile pe care le ţine acest partid de vre-o cîteva zile, precum şi prin presă, susţine cu o deosebită convingere că România trebue să rămîie neutră cu desăvârşire. Pentru ce această schimbare de front? Cum? Pînă mai ieri alaltăieri România trebuia neaparat să intre în acţiune, iar acuma, aşa, deodată, ca din senin, trebue să rămînă numaidecît în neutralitate ? Noi credem că au intervenit anumiţi factori cari conving pe socialiştii... romîni că trebue să-şi schimbe frontul. D® cîte ori nu s’au schimbat duşmanii burgeziei părerile! Mai ales cînd se poate fi... cîştigs... nem. --------exo------- Purtarea Ungurilor In numărul trecut al ziarului, am aratat ca Ungurii caută cu orice preţ să se desfacă, de Austria şi a încheia o alianţă cu Tripla înţelegere. Arătăm atunci că această purtare a descendenţilor lui Atila e o adevărată trădare faţă de Austria, faţă şi de Germania. Astăzi, că nu elite noastre se accentuiază și mai bine. Intr adevăr, noul ministru de externe al imperiului habsburgic,baronul István Burian, își urmează cu multă ardoare planul făurit în tovărăşia lui Tisza faimosul prim ministru ungur, conducătorul de fapt al întregului imperiu Austro-Ungar. Misiunile trimise de Tisza pe la cabinetele puterilor Triplei înţelegeri, n au nici un rezultat favorabil. Intrigile ce le ţesă aceste misiuni pentru a convinge Franţa, Anglia şi Rusia că România nu are nevoite nici nu e în interesul cuiva de a i se da Transilvania şi Bucovina, adie căi de a, deveni o Românie mare şi puternică, nu pot prinde de loc. Răceala cu care sunt primite aceste misiuni de cabinetele celor trei puteri aliate, e semnul cel mai bun pentru ca să se vadă că încercările Ungurilor nu au nici o şansă de a reuşi. In afară de aceste intrigi edemisi unei ungurești, intrigile se urmează foarte regulat în interiorul imperiului habsburgic. Astfel, a început a se acredita svonul despre demisia primului ministru cd Austriei. Aceasta nu poate fi decât opera faimosului conte Tisza cam ajutat de omul său de încredere baronul Burian, caută să dezmembreze imperiul, mimai ca regatul unguresc să poată exista. Vizitele pe rând ale primului ministr ungar precum şi a ministrului fre externe la cartierul general german, au şi ele o semnificare deosebită. Din toate acestea se desluşeşte un lucru şi anume: Ungurii caută să-şi atragă buna voinţă şi ajutorul pe de-o parte al Germanilor, aride intrighează contra Austriei; apoi, pe de altă parte, Ungurii încearcă a se apropia de puterile Triplei înţelegeri cerând ajutorul acestora în contra înseşi a aliaţilor lor, Austriaca şi Germanii. Dar această purtare a Ungurilor mai are o semnificare şi mai însemnată faţă de noi Românii. România e în ajunul de a-şi realiza idealul, naţional, ceea ce pentru Unguri e o lovitură mortală. .. văd că succesul final se apropie in favoarea. Triplei înţelegeri, eu îşi dau seamă acum că Austro-Ungaria incepe sa aibă soarta Turcii, adecă o lichidare complectă a imperiului stăpânit de inconştienţii bătrân Frantz Iosif, condus de trufia ungurească a contelui Tisut. Astfel, găsindu-se întro aşa situaţie critică, Ungurii caută prin toar mijloacele să se poată menţine ca stat independent şi preponderent în centrul Europei, luând locul Aistro-Ungariei. Trufia şişovinismul lor peste truisură de revoltător, nu vor putea s scape de ceea ce li-i scris. Dloi DOUA FIGURI D-rul Lucaci şi Vladimir de pe Amândoi sunt doua figuri ale neamului românesc de peste tare. Intotdeauna Românii din gat le-a arătat toată simpatia şi la admiraţia, privindu-i ca pe pripalii conducători ai Românilo peste hotare. Amândoi s'au manifestat în re rânduri ca cei mai energic mai conştienţi în a apăra drerile conaţionalilor lor unui fati Unguri, celălalt faţă de janda austriaci. Amândoi au fost întotdeaun înălţimea rolului ce îi impune stuaţia lor deosebită. Multe, foarte multe asămă sunt între aceste două figuri ale mânismului de peste hotare. Apte am fi putut spune că, în fe multe împrejurări, dânşii se fundau cu totul cu poporul regesc nefiind absolut nici o dloenţă între dânşii şi restul povaţiunei româneşti. , Părintele V. Lucaci, a dovedi mai multe rânduri, că atunci l a soarta neamului seu era în cupănă, a ştiut sa fie la înălţimea de bun român, înfruntând ci resemnare toată urgia ungureasca. Io, ne amintim de procesul Meme andului şi ajunge, credem, pentru o fiecare din noi să-şi facă prida de dragostea nemărginită a acelui mare român pentru neamul şi a re face parte. A suferit cu ces o sublimă resemnare persecuţii răbatice, închisoarea şi câte alte multe îndurerări din partea urme : o lui Atila. Nici odată bătrânul Dr. V ia căci n'a dat înapoi. Cu cît pe;^ e: {iile erau mai sălbatice, cu a di \ glasul seu de protestare contra al supririîor ungureşti răsuna m; i I terme, în cât ecoul lui stră a I munţii ajungând până la noi. I _ Nu acelaș lucru se poate pa şi de bătrânul mitropolit al Fia Ivinei Vladimir de Repta. ’I