Educaţie Fizică şi Sport, 1973 (Anul 26, nr. 1-12)
1973-01-01 / nr. 1
EXERCIŢIUL GIMNIC ÎN EDUCAREA ŞI REEDUCAREA PSIHOMOTORIE Dr. ION ALEXANDRESCU Psiholog principal — Spitalul de neuropsihiatrie Socola—Iaşi Numai axîndu-ne pe premisa că esenţa vieţii constă în mişcare, totodată reţinând şi remarca, cu caracter de adevăr general, că o minte sănătoasă rezidă într-un corp sănătos, putem acorda educaţiei fizice importanţa ce i se cuvine. Văzindu-se în individul uman o unitate cu doi versanţi, unul motor şi unul psihic, aceştia condiţionindu-se reciproc şi ştiindu-se că dezvoltarea motorie premenge şi influenţează favorabil pe cea psihică, cine semai poate îndoi în prezent de necesitatea exerciţiului gimnic ? Dezvoltarea psihomotorie prin dezvoltarea exerciţiului gimnic a cunoscut, de altfel şi în trecut, o îndelungată aplicare, alergatul, înotul, aruncatul cu lancea, călăritul etc., constituind modalităţi de viaţă a popoarelor tinere. Numai unele restricţii de ordin religios privitoare la ,,naturacorporală, a omului au condus mai tîrziu la crearea unei mentalităţi nefavorabile mişcării fizice. Exerciţiul gimnic a format, de asemenea, de secole, obiectul unor practici precise în serviciul sănătăţii — practicile Yoga — dar acestea au fost destinate exclusiv unori iniţiaţi şi cae consecinţă au îmbrăcat pînă nu demult o haină mistică, în epoca noastră, o dată cu clarificarea unor noţiuni de anatomie şi fiziologie şi mai ales de psihologie normală şi patologică, cultivarea exerciţiului gimnic la popoarele civilizate reprezintă o achiziţie a ştiinţei, el fiind pus atât în serviciul sănătăţii fizice, cât şi al celei mintale, avînd asupra organismului un întreit efect : a) morfogenetic, mai ales pentru elementele aparatului locomotor . Educație fizică și sport, nr. 1, 1973, pag. 1