Epoca, martie 1923 (Anul 42, nr. 48-74)

1923-03-21 / nr. 65

t ANDI XI­II—No. 65 EL C. în toată țara; 1 Leu Exemplarul ABONAMENTE: os an • Lei 300.» 6 ioni ■ . iso** 3 « 1­ 8 rr ‘ 5­­ ^ . 7S — Pentru străinătate Iei șase sute Preoții, Învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 1 do lei, pe 6 luni 1OO lei. Camarila Palatului In lupta hotărâtoare care s’a angajat intre țară șî despotis­mul Brăd­enilor, începe să se precizeze din ce în ce mai pu­ternic a lăture care este cauza intregei anomalii a situațiunei actuale. Intr­adevăr, pe când toate ce­lelalte guverne se răstoarnă la prima zdruncinare mai serioa­să a creditului lor în fața ma­­sselor cetățenești, iar unele din ele sunt concediate de la câr­mă prin simple expediente pro­tocolare chiar atunci când se bucură în mod palpabil de în­crederea țarei, singure guver­nele liberale au avantajul u­­nei curioase derogări de la nor­mele după cari sunt tratați ad­versarii Brăd­enilor. Cu liberalii și procedura și sistema e cu totul alta. Ei sunt aduși la guvern mai întotdea­una împotriva voinței manifes­te a țarei, iar atunci când fără­de­legile și acțiunea lor provo­­catorie duce țara la exaspera­re­, reacțiunea e lăsată să ajun­gă la un grad de virulență care să pună aproape existența sta­tului in pericol, pentru ca fac­torul hotărâtor să se poată în sine decide să-l îndepărteze vi’e meinte, folosind prima ocazie ca să-l impună din nou. Aceasta, țara o vede sî o sim­te,­­ și de aci fireasca între­bare asupra misterului. 91 misterul, desvăluit mai în­tâi în mod discret și in cercuri m­ai restrânse, a început din ce în ce să pătrundă tot mai larg în opinia publică, iar astăzi este mărturisit pe față și fără nici o rezervă, de la tribuna Camerei ca și de la tribuna ce­tățenească, fiind denunțat ca cea mai funestă calamitate a vieței noastre publice. Ei e ca­marila cu care BrăliesQ au reu­șit să facă prizonier Palatul. Astăzi numele și rolul abject al acelora cari alcătuesc cama­rila Brăd­enilor la Palat, flutu­ră pe buzele tuturora, până în cele mai îndepărtate colțuri ale țărei. Acțiunea lor degradatoa­re și perversă este cunoscută până în cele mai ascunse la­turi. E o rușine de care roșeș­te o țară întreagă și o cangrenă care poate duce la un deznodǎ­mânt fatal. Camarila a izolat Coroana de țară prin intrigă și minciu­nă. Ea domîneazâ Palatul prin șantagiu și unelt­i perfide și-l descopere în chip laș și nemer­nic ul’el și ochiului provocat de Brătieni. Iată de ce în lupta încinsă pe viață și pe moarte între țară și tirania strivitoare a Brătie­­nilor, o bună parte din săgeți se azvârl în zidurile Palatu­lui, nu pentru că după acele zi­duri se află Regele, ci fiindcă ele adăpostesc rușinea și tur­pitudinea camarilei Brătieni­­lor. In clipa în care camarila va fi strivită și vălul compromi­țător care întunecă strălucirea Coroanei va fi sfâșiat, în acea clipă se va prăbuși și tirania Bratienilor iar țara va putea să îl recapete pe Regele ei. Greutățile d-lui Brătianu Un sem­nificativ articol din „The Morning Post« In numărul de la 7 Martie, ziarul Morning Post** publică următorul articol:­­ ,Potrivit­ infom­ațiunilor din Bu­­curești" cabinetul Brătianu a fost foarte rău încercat și sunt indicați, pai puternice că o schimbare de gu­vern se apropie. Actualul guvern n'a avut mult succes in combaterea cri­zei economice, și criticii săi declam că dela ajungerea sa la putere prețul pieței in loc să scadă, s’a dublat Dar pe lângă dificultățile inerente la care toate guvernele sunt expuse in timpul fazei ilire prin care toa­tă lumea trece în prezent. Cabinetul Brătianu are să facă față atacuri­lor contra metodelor cu care face reforma constituțională. El a încer­­cat să facă noua Constituțiune gra­­ție unor Camere care su­nt produsul unor intrigi laborioase și care nu rau calificate să ia un sau să adopte o astfel de considerare reformă fară concursul opoziției care repre­zintă adevărata opinie publică din România. Intr'adevăr d­ l Brătianu are im­­potriva sa marele bloc național con­sistând din partidul ardelean fuzio­­­nat cu partidul democrat, acesta din urmă condus până în ultimul timp da defunctul Take Ionescu, și de asemenea pe sprijinitorii genera­­­lului Averescu, apoi numerosul par­­tid Țărănesc și in fine pe partizanii d­ lui Iorga. Cu toate acestea, aceste partide nu sunt­ încă unite in hotă­rârea lor de a răsturna ministerul Brătianu care datorește existența sa neunirii lor. Chiar in rândurile partidului gu­­vernamental se află mulți care se opun metodelor primului ministru cu privire la reforma constituțio­­nală, și câțiva membrii liberali au criticat pe față anumite măsuri ca naționalizarea subsolului, care sub­ forma unei reforme democratice, as­­cunde intenția, de a pune mâna pe petrol in folosul unui partid pol­tic. Se pretextează de asemenea in con­tra unor anumite restricții impuse împotriva libertății presei. In frun­­tea acestor disidenți este rí.l Tom­a Stoican un liberal foarte infiu­n­ Dânsul a publicat tocmai un mani­fest împotriva politicei d-lui Brd­­tianu și acesta este privit ca lovi­­tura de grație dată ministerului ac­­tual, ale cărui zile sunt numărate Reformă electorală in Italia Lafayette, 18. In ședința Marelui Consiliu, d. Mussolini a însărcinat șapte membri din Consiliu cu redac­tarea proectului reformei actua­lulul sistem electoral. 4 PAGINI Fondator: NICOLAE FILIPESCU Jurisprudență liberal. Cum a fost exclus trădătorul Maltezeai. Cașul dezertorului Maltezeanu care nu a permis ln ședința de Vineri să lovească pe un deputat ardelean a trebuit să fie soluționat. Lașul ginere a tapetului Uhitoia­­nu și-a cerut scuze de două ori, și in fața Camerei care La făcut nouă manifestație ostilă și In fața­­ comisiei disciplinare. Cu ocazia judecărei trădătorului, majoritatea a stabilit o jurispruden­­ță demnă și de guvernul liberal și de președintele Camerei Agdțoindu- se de teoria că atunci când cineva te calcă pe ghete și­ ți sice pardon e considerat iertat, comisia discipli­­nară a­ condamnat pe ginerie) la ex­cluderea pe 2 (citiți două) ședințe cu începere de Sâmbătă (deci asi pumnul lașului monocrat de majoritatea inconștientă aplaudei își va face intrarea triumfală sub pulpana pentru că și a cerut scuze. Frumos!4 Asta înseamnă că noua juriș pre­ dențit a d.lor Dănescu, Prepelinski Bursan ejusdoem Iarm­ac hotărăș­te că­­ un deputat care întrerupe sau se indignează de furtul urnelor tre­­bue să­­ fie exclus pe 30 de zile, pe când un insolent trădător care t­ șî a_­rfsta eroismul atunci când cel ata­cat nu are posibilitatea sa se apere este exclus numai pe 2 zile. Ba mai mult încă. Fiindcă era vorba de d. Maltezeanu majoritatea l-a exclus propriu zis numai la o zi, (pentru, că Sâmbătă, zi considera­tă ca exclus, a asistat la ședință) pentru cui economisi diurna zilei când a Inderent sa se bdlbâe și să sfideze morală, și bun simț, vorbind de Stere. Ce e regretabil și e bine de notat e faptul că majoritatea chemată la ■cotul de excludere stătea pe culoare vrând astfel să facă votul nul. — Voi răspunde la toate acuzările declama ginerele. Bine­înțeles că n'a răspuns nimic' Debutul parlamentar al dezertoru­­lui a fost frumos; socrul se poate mândri cu atitudinea ginerelui care s'a vândut pentru a scăpa de Curtea Marțială și de urmările trădărei lui. In sumarul ședinței precedente eșirea lașului erou Maltezeanu n'a fost trecută. Intr'adevăr ar fi ruși­­nos — și pentru guvern — ca lu­mea străină, să afle prezența trădă­­torului in incinta Parlamentului. Liberalii, au avut ,în ptrivința suma­­rului, puțin bun simț pe care Lan­derfelit in schimb când au a­plau­­dat pe d. Maltezeanu cu acelsiș entu­ziasm cu­ care aplaudau, cu o zi Ina­­inie pe o lor­ga care indica, trădă­to­­rilor un singur loc, la zid. In țara unde Văitoianu e pe con_­ea ministerială locul lui Maltereanu nu poate fi de­cât in rândurile ma­­jorităței liberale, HYPOCRIT ET. CO ms» 8 scrisoare către Regi T­-I Maior C- Ștefănescu-Dră­­gănești fost adjutant al A. S. R. Principele Niculae, ne trimete următoarea scrisoare deschisă către M. S. Regele, cu rugămin­­te a o publica- Majestate: De unul ce am fost mai mult de doi ani, credincios servitor al Tronului, pe lângă A. S­ R. Principele Neculai, in anii cei m­ai gingași ai tinereței Sale, am venit astăzi la Palat pentru a cere Maj­es­tâței Voastre și M. S. Regina o audiență în scopul ca sei, comunic diferite chestiuni in intimă legătură cu acel ser­­viciu-Vioiam se arăt între altele cum din mijlocul țarănimei mă ridicasem la această demnitate unde numai tactul și meritul m’au putut menține atâta timp cât am crezut, dar totodată vro­iam să arat cu probe materiale ce grozavă luptă am dus împo­triva ticăloșiilor a doi politicie­­ni liberali care lucrau disperați să mă gonească de lângă Măria Ta. Unul, omul d-lui Vintilă Bră­­tianu mă redusese literalmente la foame cu soția și patru copii-Altul, omul d-lui Ionel Brătia­nu, a fost instrumentul fățarnic al celei mai dureroase intrigi ce s’a țesut contra mea-D-l Zănescu intrând la d-l mareșal al Palatului General Angelescu pentru a-i vesti sosi­rea mea în scopul de mai sus, d.sa mi-a trimis răspuns că e grăbit să plece, fără nici un alt adaos impus și de răspunderea d­eale și de atețiunea ce o me­rită cei ce au dovedit prin fap­te devotamentul și serviciul lor credincios-Adânc mâhnit m’am resemnat, rămânând să denunț publicului toate adevărurile atunci când i­­munitatea parlamentară imi va garante, libertatea, cuvântului. Pe de alta parte vroiam să in­formez pe Majestatea Voastră că toți oameni din țară condu­cători ai curentelor de răspun­dere viitoare ca d-nii: Iuliu Ma­­niu, Vaida-Voevod, Matei Canta­­cuzino, Neculai Iorga, Ioan Mi­­halache, general Averescu, Toma Stelian etc- cer alături de îitrea­ga opinie publică nefalsificată cu bani, ca să nu se voteze sub baionete Constituția Nouă și să nu jure Majestatea Voastră pen­tru respectarea ei căci o mare prăpastie s'ar săpa prin aceasta Intre Tron și Națiune. Trebuia ca aceste grele rân­duri să le trimit în plic închis, însă ertați-mă Majestate, am perdut încrederea că plicul s’ar putea strecura printre pânzele ce s’au lăsat de Curteni intre Măria Ta și Națiune. Nădăjduesc însă că ziarul a­­cesta va fi Pus pe masa Domnu­lui tuturor Românilor de vre­unul care a văzut la Iași urgia ce am înfruntat apărând ca Pro­curor Militar acum trei ani, per­soana Majestăței Voastre împo­triva unei acuzațiuni că părti­niți partidul liberal-Să trăiți Majestat ®­l Maior C. ȘTEFANESCU-Drăgănești avocat In șirul tribunărilor din Budapesta mintit Teroarea conțină. De o parte fantoma cârdășiei Liberale, dosită, prin bănci ,și prin subsoluri, lip­sită de curajul de a veni in fața mulțimei, de altă parte aceasta mulțime, flămândă de dreptate sătulă de împilări. La mijloc armata prin voința comandanților ei supremi, prin voința Regelui,­­ Angajamentele luate de șeful guvernului a fost ținut .­ Consti­tuția se va vota cu­ baionetele, in timp ce mulțimea îndârjită cere încetarea regimului terorist al brătienitor, aceștia, discută în Par­lamentul rușinei Constituția care va atârna lanțurile de gâtul in­divizilor, va desființa dreptul sfânt de proprietate, va suprima libertatea, singură capabilă de progres. Protestele sunt înăbușite sub paturi necuvântătoare de­ pușcă. Sângele a început să curgă. Ce minciună fără seamăn au putut oare spune, acești împila­tori istorici ai României» ca să convingă pe Capul Statului să a­­siste impasibil la toată această dramă de ultimă carte ?. Nu se vede ce-i în țară îi Nu se aud strigătele de durere ?. Nu pătrund, ecouri și până acolo sus unde adevărul e tread prin ure­chile minimei ?. Nu. Ca să se transforme Ro­mânia hilr un lagăr, in care in vinovații vin să încrucișeze spada cu obid­i­i un lagăr in care pot sta la un moment de-o parte po­porul și de alta armata lui. Im­bue să se fi spus o minciună pe care numai o camarilă o putea concepe. Regele a fost mințit. E singurul gând ce nu rămâne, e singura mângâiere în clipele a­­cest­ea. ..­­ A Dar minciuna nu va mai putea, nu trebue să mai se călăuza Ro­mâniei Mari. "K­at'i Smmneți Regelui adevărul, 4|S- : timpt­i Liberarii se laudă că noua Com­tiluire garantează toate libertă­țile așa zise constituționale. Pentru votarea lor ei însă în­cep prin a le„a suprima pe toate dovadă cele ce se petrec im Ca­pitală. v... y I AfeWw* Cu prilejul manifestațiilor din Capitală mai mulți opozanți au fost răniți. ...Și totuși guvernul e acela care a avut nevoe de ether. De ce rezistă guvernul drepte­lor cereri ale țării ? El zice că pentru motivul că e tare de... Constituție. Lumea e sigură însă că pentru motivul că e tare de cap. #­­.%58.W De frica furiei poporului , s’au ascuns: D. Ionel Brătianu la Florica. D. Vintilă într’un subsol. D. general Moșoiu într’o ca­ U”A a unui mare restaurant. D. Costică Dissescu s’a ascuns după... deget. Iar dezertorul Mattezeant la ministerul de interne. SWING Le­i­­.V Martie 1923 In străinătate: 2 Lei Exemplarul A ft U­X­C­I 13 ii l . primesc la administrația ziarului și A — toate Agențiile de Publicitate —­­ REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No 70, Etajul 1 Telefon 7/03 IIINIHI SI aiurea $1 la noi de ȘT. Știijiiiiip ește vorbind, poate clim­a nu a eșit încă din faza nebuloasei cu toate că se spri­jine pe materii de studiu atât de bine cercetate și stăpânite de savanții lumei. Hereditatea și mediul de care se leagă cu des­perare zootehnistul pentru a le desprinde taina și adânci înțe­lesul, nu dau decât vagi și e­ste­tice formule pentru stabilirea unor legi de orientare și cons­trucție. Misterul creațiunei e­­tern insondabil și obscur, pare că se transpune tot atât de ing­­inetie și întrebător și în heredi­­tate. Teoria, fixităței raselor a lui Samson și a evoluțiunei emi­să de Comevin dacă au suscitat probleme necunoscute, au lăsat încă mult de lucru până la cla­rificarea nebuloasei zooteh­nice-Plutim încă în vag cu toate că din sută în sută de ani, sa­vanți ori simpli amatori ca că­lugărul Augustin Mendel de la Brünn, nu dau temeiuri și legi noul pentru studiul și înțelege­rea heredităței. De aceia când văd astăzi pu­gilatul pe tema unicei, autenti­cei, necontestate competențe zooteh­nice, răspândit cu atâta dezinvoltură în public numai și numai pentru reclamă și sete de festenă parvenire, mă gândesc cu amărăciune cât de departe suntem de vechii făuritori ai științei ca Galileii de pilda cari fără măcar să atingă treptele unei catedre universitare știau totuși să moară atât de frumos pentru descoperirile lor­ Egoiști și exclusiv­iști, noi cre­dem că ori­ce știință începe și încetează cu­­ noi și prin noi. A avea de pildă norocul să audiezi cursurile unui profesor din străinătate, a face călătorii de agrement prin lume cu banii Statului și a tipări câte­va foi de hârtie mai mult ori mai pu­țin velină și „cu figuri in text”­, lată destule titluri de drept pen­tru a vorbi cu autoritatea unicei competențe într’o materie oare­care. O! sancta simplicitas!, ce de victime faci în stepa pseudo culturei noastre-Dar incertitudinea și contro­versa științifică, nu pot opri în loc viața. Vitele noastre flămân­de și degenerate trebuesc rea­duse la echilibrul fisiologic și potențial comptabil cu regulile biologice și cerințele economiei moderne- Trei lucruri să ne pre­ocupe în această operă: pămân­tul, crescătorul și metoda. In urmărirea acestor factori vom căuta că ne apropiem me­todele de lucru ale altor popoa­re mai ales acolo unde mediul și nivelul cultural educativ se apropie de a nostru pentru a scuti pagubele care le-am putea avea lucrând după un plan ne­revizuit și neexprimentat. Este incontestabil că exproprierea chiar așa cu temperamente cum a fost făcută a produs un deze­chilibru de repartiție și de pro­ducție momentan foarte dăună­tor bogăției Țărei. Dacă țăra­nul înainte de războiu, umplea visteria Țârei, și hambarele pro­prietarilor de averi, cu brațele lui, aceasta se făcea nu numai prin munca lui necurmată și conștiincioasă ci mai vârtos Prin planul economic de cultură pe care era ținut să-l urmeze după condițiile de învoială cu BOSSIE, medic v«*e?îi»3? proprietarii. Țăranii puneau munca brut» iar proprietarii ca­pitalul, mașinele, semințele și planul. Și cum firea și educația noastră așteaptă mai întotdea­una imbolduri din afară, înțele­gem cât preț avea programul de învoiala și munca pe care țăra­nul le executa sub conducerea și supravegherea proprietarilor. Ori din moment ce proprietatea mare este redusă astăzi la întin­dere neglijabilă și țăranii mun­cesc din capul lor fără nici o conducere și fără nici un plan economic. . producția, acest fac­tor hotărâtor in ameliorațiunea, economica, se­ reduce la trebuin­țele strict necesare ale muncito­rilor. Și în Rusia după 1670, s­a produs de pe urma expropierei această stare de sărăcie și de­zorientare care caracterizează epoca noastră de azi- Proprie­tarii deposedați de pământuri, țăranii lipsiți de inventar agri­col viu și mort, iar deasupra tuturor, guvernul, incapabil de a putea remedia această stare. Nevoia însă ca cel mai bun da» căi a intervenit și aci și a de«­­legat probeima. Ce n’a putut, face fiecare în parte, au făcut toți la­o­laltă prin înființarea semstvelor a acelor admirabile tovărășii de creștere de vite și­­de exploatare agricolă. Cu mici fonduri puse la dis­­­poziție de Stat, Jude și Comu­nă, se înfiripează încet, încet­, mai întâi­ pe regiuni și în ur­mă pe județe și plăși, asocia­­țiuni agricole în care proprie­tari și țărani participă cu votul, și cu banul ceia ce aduce în mai puțin de 50 ani, cultură tematică și bogăția mai înainte domnea desolarea. Desigur ca un «tâ­­n gândul nostru a transplanta în mod ste­riotip și imitativ instituțiuni­­le altor țări­ în ce ne privește vom căuta, însă a împrumuta de eiurea experiența și practica în părțile bineînțeles care pot fi aplicabile la noi. Așa de pildă, zemssva ruseas­că o vom realiza prin comitete­le locale comunale de creșterea­ vitelor în care, să figureze prin­ delegație, proprietarii, țăranii,5 preoții, învățătorii, având ca consilieri de specialitate și teh­­nică pe medicul veterinar și a­­gronomul regional, care vor sta­­­bili legătura de acțiune și îndru­­mare între comitetele locale și consiliul zooteh­nic județean. Aceste comitete vor propune tot ce vor crede necesar în creș­terea și exploatarea vitelor, pro­curând reproducători de rasă, elaborând planuri de cultura pă­mântului, organizând expoziții de animale, etc. •«. Un alt­ factor esențial, în a­­meliorațiunea zooteh­nică, este pământul. De­oarece intr un plan de ac­țiune zooteh­nică, judicioasă și științifică comunele chiar dacă nu au reproduceri de rasă pro­prii nu pot fi lipsite de utilajul necesar întreținerei lor, adică de hrană vor avea pe seama lor două hectare pentru constru­irea grajdurilor. 25 hectare pen­tru furaje și jumătate hectar ci­mitir de animale pentru fiecare sat. întrebarea este de unde lit­­ăm acest pământ­și» Amintiri răzlețe­ nile chinuite , instalasem pe soția mea și pe fetița,într-un sanatorium din Kis­­si­ngen. In Iulie 19014 a încântat, de modul 7 cum începu­se tratamentul, mulțumesc doc­torului în ziua înapoierii mele în țară și-l anunț că voiu reveni pes­te trei săptămâni, spre a-mi lua familia. Doctorul se uita lung la mina , în loc să-mi întindă mâna pen­tru despărțire, mă întreabă dacă »‘am eșit în oraș încă? La răspunsu meu negativ și în­grijorat, îmi spuse că s-au afișat telegramele, cari anunță că Aus­tria a ordonat mobilizarea contra Serbiei și că în acest caz nu vede p­osibilitatea pentru mine de a că­­itori spre țară. I-am răspuns că de Ing. C. STAMT­ESCU VII țara noastră nu este în război și că eu fiind funcționar de drum de fer, vom­ putea călători cu ușu­rință. A fost destul această conversație pentru ca nevasta și fata să se a­­larmeze și să mă roage plângând să nu le părăsesc. După ce s-au mai calmat am examinat situația spre a nu lua o deciziune pripită. Cheltuisem destule parale, tra­tamentul dădea rezultate bune Și ar fi o copilărie să ne speriem de mobilizarea Austriei când noi sun­tem doar în Tripla alianță! Dar dacă imobilizează și con­flictul se întinde? Lacramile reveneau de mai mul­te ori și o deciziune fermă era tot mai greu de luat. In turmentarea care mă chinu­ia, îmi vine o idee care liniști pe toată lumea. Voi pleca la Berlin unde am să văd pe d. Beldiman și să-l rog să-mi dea un sfat. Dacă lucrurile pot deveni grave mă înapoiez la Kissingen și plecăm cu toții în țară; dacă nu-i nimic îngrijitor, voi continua singur călătoria. Am plecat și n‘am să uit nici­o­­dată ochii înnecați ce mă priveau cînd a pornit trenul spre Berlin. D. Beldiman era la vânătoare iar secretarul de legație m-a a­­sigurat, că pot lăsa familia să-și urmeze cura, de­oarece conflictul se­ va­ reduce la o simplă demon­strație militară, contra Serbiei. Imediat am telegraf dața soției mele ca să o liniștesc , anunțând-o că o adua zi ! August plec spre țară. Am­ văzut în viața mea multe serbări, parade, mișcări de stradă etc. dar ca aceea din Bernin din noaptea de 31 iulie nu-mi amin­tesc să fi fost vre­una. Boulevardul Unter den Linden era o mare de capete și din toate părțile se auzeau coruri cântând Wacht, am Roin și alte cântece Budapesta 19 . Toate gaze­tele continuă să se ocupe de turburările din Budapesta­­. Se constată că au fost 7 ră­niți, în încăerările dintre poli­ție și studenți. Polițiștii se apă­ră prin aceia că au atacat pe studenți cu săbiile fiindcă stu­denții au început cei dintăiu a­­tacul și au lovit pe comisarul de poliție Marta, patriotice. Mi-a trebuit un ceas ca să pot străbate de la Brandenburger Thor până la Friederichy­strasse. Am intrat în cafeneaua Bauer sperând să găsesc ziare din țară dar ele nu sosiseră de două zile. Târziu m-am retras la hotel im­presionat de cele ce văzusem și urmărit din nou de gândul de a mă reîntoarce la băi. Ce să fac?!... Cum să procedez să iasă bine? N’am închis ochii toată noaptea iar în trenul ce trebuia să mă du­că in țară, de trei ori m‘am dat jos în diferite gări, hotărât să mă inapoiez și tot de atâtea ori am revenit rușinat că n‘am curajul unei deciziuni irevocabile! Când am sosit la Buzău, ziarele anun­țau că Germania a mobilizat­ și trupele sale au invadat în Belgia. De aci Încolo încep chinurile și mai mari! Ce-am făcut Dum­nezeule, cum am­ putut să fiu a­­tât­ de orb să nu înțeleg rostul al acelei atât de grandioase manifes­tări de pe Unter den Linden?! Cum de - am încrezut, în asi­gurările unui secretar de legație!.. As­tă mă mai intorc eu era im­posibil, la Sinaia se convocase Consiliul de Coroană care avea să decidă atitudinea României. Am făcut apel la unul din con­trolorii ce aveam și care cunoștea bine limba Germană, i-am procu­rat in 24 de ore pașaport și per­mise de liber parcurs și încredin­­țându-i două mii de lei în aur, l-am pornit la Kissingen. Nu voiu uita nici odată acest frumos gest de devotament al lui Richard Te­­odorescu, care plecând lăsa acasă altă familie îngrijată de soarta lui.. O ușoară liniște părea că-mi Invălue sufletul meu chinuit, când după câteva zile citesc­ în „Universul“ că la granița Germa­niei a fost arestat un funcționar român la­ care s'a găsit o sumă de bani in aur ce nu o putea susti­nea. Această informatie a căzut ca un trăznet asupra mea! De acum familia imi rămânea fără nici o protecție și pe deasupra voiu su­feri și de desolarea familiei lui Teodorescu căci eram convins că el trebue să fie cel arestat de nemți. Din acel ceas n am mai fost li­niștit!... tot ce se putea imagina mai grozav, gândeam eu că se întâmpla soției și fetiței mele scumpe. Cu siguranța că au fost goniți din Kissingen, că pe drum li s'au furat banii, că au rămas muritoa­re de foame în cine știe, ce oraș, că sunt umilite și batjocorite!.. Ce chinuite zile, ce nopți ne­sfârșite de tortură! Nu puteam adormi decât spre ziuă și masa r­l­ era tot mai frugală. Mă to­peam, văzând cu o­ihn! La fiecare tren de călători eram nelipsit din gară, se întorcea lumea de la băi, din toate părțile, numai ai mei nu mai veneau. Când rămâneam singur a­­veam accese de plâns și nu o­­datăm î­n trecut prin capidefa de sinucidere ! Două săptămâni de chin u­­cigător... fără nici o rază de speranță de nicăeri ! Numai cine a trecut vreodată prin asemenea situațiuni poa­te înțelege suferința prin care am trecut eu... In seara zilei de 16 August su­nt cl en»at la telefon spre a mi se dicta următoarea tele­gramă : (Citiți continuarea în pag. NI) D-na cu fetița însoțite de mi­ne sosit cu bine Brașov unde suntem oprîțî până mâine di­mineață, când vom fî Predeal. Controlor Teodorescu Pentru asemenea bucurii, nu sunt cuvinte care să le redea întocmai ! ' Mă mir cum n’am înnebunit! Am sosit îr­ oraș sâ spun tu­turor vestea fericită, am pr­­iuis acasă la Teodorescu sa-î liniștesc și pe ai lui și cu pri­mul­­ tren am plecat spre Plo­­e­ști-Predeal întâlnind o intr­ea­gă colonie de români, care când cu trenurile de marfă, când cu cele militare sau de călători, fă­cuseră o călătorie plină de pe­ripeții, totdeauna bine dispuși. Teodorescu le servise admira­bil căci se înțelegea cu colegii lui spre a le înlesni tranzitarea prin diferite gări, unde schim­­bau trenul: Și eu rcâ topeam la Buzău în chinuri și remușcări ! (Va urma)

Next