Epoca, martie 1923 (Anul 42, nr. 48-74)
1923-03-24 / nr. 68
tmaea S tuni : 3 Avr xm~ffo,6s 0 In toată țara: ^ 1 Leu Exemplarul ABONAMENTE: ‘ MIM 300»Pentru străinătate lui SSSO «nt« Preoți, învățătorii și țăranii, vor plati pe an HH lei. pe 6 luni 100 lei '{'ft'ndflFI #[• ;ci -’/«'YÎÎ>țIA -75 Fondator: NICULA6 FILIPESCU Sâmbătă 24 Martie 1^3 In străinătate: 2 Lei Exemplarul A S II IÍ C I ü R I: Se primesc la administrația ziarului și — toate Agențiile de Publicitate — REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70 Etajul 1 Telefon 7/03 ARMATA TAREI agentura brazienilor Cu ocazia manifeste,tîmnîlor opoziției unite s-a petrecut un fapt de nemanîpomenită josnicie, care pune intr’o vie și sugestivă lumină apucăturile și intențiunUe acelora care guvernează. In ziua în care câteva regimente au fost desfășurate de dimineață până târziu noaptea pe străzile din centru Capitalei pentru a împiedeca prin acte de brutalitate protestarea cetățenească împotriva unui act politic al guvernului armata țarei a fost prefăcută prin complicitatea acelor care o comandă și Brătieni într’o agentură cu simbrie in slujba Intereselor partidului liberal. S’au luat bani din fondurile secrete ale ministerului de interne și fără nici o jenă. în plină stradă, în văzul sumei întregi s'au distribuit soldaților câte o hârtie de 5 lei, sergenților și plutonierior câte 40 ei, sublocotenenților câte 100 lei. Iar gradelor superioare sume proporțional mai mari puse cu delicateță în plic închis. Considerațiuni ușor de înțeles ne inpiedecă să precizăm mai multe detelii și să arătam exploziune de indignare cu care unii ofițeri ne-au mărturisit batjocora și dureroasa ofensă ce au fost nevoiți să înghită în clipa când „disc îl pom“ și teama de răsbunare «a făcut să se lase a fi mitului de către agenții cu epoleți ai generalului Văitoianu. Iată dar și armata țârei a~ stinsă mercenară în mâinele Bratienilor și prefăcută în agentură de partid. Astăzi ea este întoarsă împotriva țarei ca cea mai temerară uneltă prin care Brătienii să-șî poată impune și asigura despotismul intern-Mâine, când Regele nu va mai voi să consimtă să fie prizonierul Brătienlor, sau aceștia vor găsi că nu mai este nevoe de Rege, cum găseau și la 1875 și mai târziu la 1891, — epoce care măreau punctele culminante ale veleităților despotice din timpul lui Brătianu-Tatăl și Dimitrie Sturza, după cum astăzi suntem la un punct culminant al nebuniei despotice a lui Bratianu fiul — aceiași armată care astăzi este întoarsă împotriva țarei, va fi întoarsă împotriva Regeui. Istoria a dovedit de altminteri că liberalii au în tradiția lor și această specialitate. Și toate acestea se petrec sub nasul Regelui, care este în acelaș timp și comandantul suprem al armatei române.... Regele e comandantul suprem da, desigur, dar în ultimul timp întreaga țară vede că prea mult comandă armata alții și prea puțin o comanda Belele. Opinia publică știe că nu Regele din propria lui voință ține acum când alt pericol în tern nu este decât acela al râsturnarea Brătienilor de la câr mai țara întreagă sub teroarea stărei de asediu. Singura consolare a maselor populare din Ardeal, este acela că nu Regele a fost „comandantul suprem” al tuturor bătăilor, schingiuirilor și furturilor de timc la care a fost complice armata in alegeri. Noi pe de altă parte știm că nu Regele a ordonat bravilor generali Nicoleanu și Davidoglu să aresteze și să schingiuiască în beciurile poliției Capitalei sute de cetățeni cari nu făceau altceva, decât sâ-șî exercite drepturile lor garantate prin Constituția, și nici n’a comandat el intrarea tulumbelor cu aburi în funcțiune pentru a inunda și devasta clubul partidului național.. Iar totuși vinovat de această întreagă situație, care poate face două victime, și din Țară . și din Dinastie, e numai Regele. E vinovat Regele pentru că de la el a portulL in mixtiunea nepermisă a armatei in politică. Mai ales de la răsboi încoace aproape întreaga viață publică a țarei a fost cu sau fără rost aproape în intregime militarizată, guverne de generali, militari improvizați în specialiști, generali activi puși în serviciu partidelor, alți generali politicieni rechemați in activitate, toate acestea îl’au făcut decât să creeze veleități și apetituri ceri nu șî pot avea loc in rândurile oștirei și să favorizeze crearea camarilei politice militare care a sfârșit, prin a da armata pe mâna Brătienilor. Regele nostru n’a înțeles că jocul de-a armata in viața politică a țarei este unul din cel,, mai funeste șî mai periculoase jocuri, iar istoria, dovedește ca el s’a întors mai fi totdeauna împotriva acelui care la, favorizat. V’a înțelege-o mă<*ar acum aceasta Regele ? S’a descoperit și in România o fascie. Descoperirea s’a făcut așa cum se fac de obicerii descoperirile mari în țara românească. Intrto bunăzi poliția descinde intr'o casă, răsfoește hrisoavele și jurnalele vechi scoate acte compromițătoare și gata, descoperirea complotului contra pe latului. Nu ne interesează ce fac sau ce aveau de gând ..fasciști" români, dar ne revoltă cinismul cu care poliția descinde ca ’n vremuri de teroam în casele particulare. Nici respect pentru lege, nici respect pentru om, nici pentru idei. Fascismul e o politică care poate fi împământenită in țara românească totuși ideea regenearărei unei țări treime,respectată. S’a găsit contra fasciei vna complotului ? Pare cât puțijn curioasă atitudinea poliției față de . fascismul" românesc, în ziua r&nd regele decora cu ..Steaua României" pe șeful fascismului, Mussolini. Gifiti ia pagina Vi-a ULTIMA ORA O NOUA AFi LIBERAL ERE Știind afonfianea generali constitutiei, liberalii profită , nepoliza, prin călcarea legii contabilității, asigurarea transporturilor pe G. F. R. fifa asupra mm amo Liberalii, cu toată atmosfera supraîncărcată in care guvernul își trăește ultimele lui zile, n’au renunțat de joc de a’și aranja și afacerile vechi sau a pui. La atotdeauna politica și afacerile au mers mână in mână, s’au făcut una prin alta, — și și-ar dezice numele de liberali dacă nu sar gândi chiar și în aceste critice momente la chiverniseala personală. Și asta cu atât mai mult cu cât atențiunea generală fiind ațintită aiurea, micile gheșefturi pot lua orice proporții fără să fie observate de cineva. * Cele de mai sus supt o axioma tare n’ar mai avea nevoe de nici un fel de demonstrare. Totuși, — fără vre o speranță că vom putea strica noul gheșeft ce se pune la cale pe spinarea avutului, public,— ne credem datori să aducem o nouă dovadă in acest sens. E vor iu de o nouă și îndrăzneață afacere liberală. Din sursă care nu suferă nici un fel de desmințire, suntem informați că in frunte cu un fost director general al cailor ferate, liberal vechi, s’a Constituit o societate de asigurări in ramura aferentă căilor ferate. Această societate tinde să monopolizeze tot soiul de asigurări in această ramură și să-și asigure acest rentabil monopol, printr’un jurnal al consiliului de miniștri Actualmente chestiunea acestui monopol va fi supusă, dacă n’a și fost supusă până acum, aprobării guvernului întrunit în consiliu și*, fiind vorba de o societate liberală, e neîndociitt că jurnalul aprobator va fi semnat cât de curând. * Scopul acestei societăți este, in linii generale, să asigure orice transport pe calea ferată pentru orice fel de accident. Nu facem gluma să conchidem că d. Tancred, ca un liberal ce se respectă, a făcut necesară această societate prin faimoasele accidente pe cari le-a pus la cale pentru ca apoi, ea să nu producă pagube societății in care desigur, sub o formă sau alta va fi vârât și d-sa, să facă să înceteze ca prin farmec orice accident. Nu ne putem insă opri de a nu sublinia ce afaceri imense poate face o asemenea societate căreia guvernul ii asigură monopolul asigurarilor tuturor soiurilor de transporturi, de pasageri și de mărfuri pe căile ferate, — și ii mai acordă incă și asigurarea întregului material rulant și a oricărui material aferent exploatării drumurilor de fier. * r. „ . Dar liberalii nu se opresc niciodată numai la un început de găinărie, ei epuizează putințele de gheșeui până la extrem. De aceea jurnalul care nu va întârzia să apară, va acorda socetății liberale nu numai monopolul, dar i-1 va acorda direct și fără ca să fie supus, măcar de formă, unei licitații publice. Ori legea comptabilității generale a statului cere ca orice concesiune de drepturi din partea a se facă de cat pe publică. Această ia totdeauna, ca de oricărei asigurări ,opozitate nu docuia insă, fiind vorliberala, legea va asigurarea deplină înfirii partizanilor Iu. urile in prezent, nrăm faptul opiniei publice, ne facem in speranța că liberalii pa vi’și sprijină Constituția pe baionete nu’și vor sprijini tot pe ele și gheșerturile, ci ca să se vadă odată mai mult că ..Lupul își schimbă părul, dar năravul„ ba !“ și ea „fierul roșu” e mai necesar ca întotdeauna pentru stdrpirea moravurilor liberale. Ait. BANEZ cestuia să ni cale de licitat lege e respecți pildă cu prilej a mărfurilor fiile statului. De data aed La de o afacer fi călcată spre a unor mari familiei Brătia Grt, la Cameră DOUA IISTEUGESTE lui In Parlamentul intransigentude zer trădătorul Maltezeanu, a domnit ori liniște. Des aplaudat de opoziție și uneori și de majoritate, d. St. C. Pop, a spulberat calomniile d-lui Renate Muldovano privitoare la modul cum s’a făcut unirea Ardealului. " M ‘ S’au auzi m.A.ci o probă de senin# iWmȘ'Glfrrit a d-lui Adlesca Dănelă (Buzău), două întreruperi ale d-lor Rodică și Dodica sa intelectuală d. Pșepelinski; o înjurătură demnă de autorul ei, a d-lui Racovitza (a nu se confunda cu Emulsia cu acelaș nume), reprezentantul jandarmilor și al urnelor sparte din Bacău, și mai ales anchilozatul pseudo-răspuns al d-lui Vintilă, la preciziunile d-lui Madgearu. Ce nu s’a auzit a fost glasul d-lor Ducă, Mârzescu, BVeithofer sau Vintilă, în întrebările viguroase ale d-lui Grigore Filipescu. D. I. G. D., după opt zile de luarea pulsului, revenit drin jilțul său de pe banca ministerială, a fost pus cu botul pe labe de către d. Mihalache. La o întrerupere a acestuia, d. I. G. D„ gângav și desfigurat, a spus întrerupătorului: „ încep să mă indoesc de inteligenta d-tale. La care d. Mihalachie a răspuns: „ Eu am fost mai fericit fiindcă am fost sigur de la început de Inteligența d-tale. Opoziția a plecat apoi, luând cu ea și publicul din tribune, care a găsit că e mai bine de stat la cafenea decât să asculte teoriile constituționale ale d-lor Bursan, Dr. Jianu sau alți Marmeliuci. Hipocrit et. Co. •**••♦*•*••****»• un socialist democrat ales prim ministru Ierasemia Semna bune Semnele nu puteau sa mai întârzie. Prea, erau împotriva d-Iaî Tonei Brătianuu, ca să nu se vadă nevoit chiar d-sa, să dea înapoi. Și fiecare zi ce trece, astfel, înseamnă un pas îndărăt în plus. Țara întreagă, reprezentată aproape în întregimea ei prin opoziția unită, a izbutit să înfrângă trufia bolnavă a dictatorului liberal. Atât pe chestiunea Țintilizării subsolului, cât și pe aceea a sfintelor libertăți ale Presei, guvernul a hotărât să înceapă a reintra in normal, — și asta înainte de a începe, în simulacrul de Parlament, pe care totuși și-l făurise anume, discuțiune^ asupra acestor puncte, pe care de teamă, o lăsase pentru mai târziu, fu contra vântului, nici chiar d. Ionel Brătianuu nu poate sta. Voința unei țări Întregi nu poate fi înfrântă de un singur om, iar glasul ei nu poate fi înăbușit de o singură nomă. De aceea guvernul dă iudărăt pe chestiunea Constituției brationiste, și dă din ce in ce mai mult. Constatăm acest fapt, fără a căuta să vedem daca el provine din proprie inițiativă, șeful liberal dându-și seama cât de primejdios e de a călca în picioare vrerea țării, sau dacă i-a fost indicat de altcineva care și-a dat seama, mai curând decât, d-sa, de aceasta. Constatăm deci că, potrivnic belicoaselor lui declarații, guvernul, sub presiunea opoziției unite, a început să dea înapoi. E un început îmbucurător pentru moravurile politice ale acestei țări, — și e cu atât mai îmbucurător cu cât acțiunea salvatoare a opoziției nu este și ea decât tot la începutul ei. Nimeni nu se mai indoește astfel că în fata voinței hotărâte a țării, d. I. Brătianu nu va putea face altfel decât să capituleze definitiv in chestiunea Constituției subsolifere. Și cu aceasta se va sfârși odată pentru totdeauna, cu mai puternicia nelegiuirei ii bernie. •i'te Concinfere competiției: T. Vintilă a depus la Cameră proectul său de buget, menit să planeze finanțele țării. Și, imediat leul a mai scăzut cu un punct: ieri dimineață un franc valora 13 lei, iar aseară 14. Și La Fundația Carol, d. profesor Slăfescu a vorbit despre Constituția Montului. — Auzi, d-le Brătianu, se face atom! * • Comisia interimară a fixat la abator taxa de lei 10 pentru o partre a burților și picioarelor, socotinduse în această taxă 4 burți și 4 picioare. O excelență făcea, eri, la Cameră reflexia . E o concurență neleală ce se face lui SchmeUzer. Patru picioare găsesc eu, dar de unde mai scot trei burți, ca să iau oaia la abator? Privind mai jos, pe acelaș tarif, un glumeț arătă excelenței că exagerează: costă numai 5 lei curățatul „unui tacâm de porc“. i Un confrate se miră că poUțkt nu a descoperit incă pe asasinul d-rului Carniol. Asta-i acum! De Carniol ii arde poliției când in fiecare si mase de cetățeni cer inepții ca inirarea in legalitate. Regale în arena politicii interpelarea d-lui filigore N. Filipescu In ședința de eri a Camerei d. Grigore N. Flipescu a adresat Primului-Ministru următoarea întrebare : Am onoarea rugă pe d. Președinte al Consiliului să-mi facă cunoscut dacă declarațiile pe care ziarul „LUPTA ” cu data de 17 Martie se atribue Regelui sunt exacte, și dacă aceste declarații au fost făcute cu asentimentul d-lui Prim-ministru. Iată ce scrie ziarul „Lupta“ : „D. N. Iorga a ținut eri seară la Fundația Universitară Principele Carol, o conferință tratând despre „Persoanele reprezentative in cultură“. La această conferință — urmată de o audiție muzicală — au asistat Suveranul și Principele Carol. In pauza, care a urmat după cuvântarea d-lui Nicolae Iorga, Suveranul s’a întreținut cu cei prezenți și, pentru prima oară Capul Statului și-a mărturisit, în public, gândurile, credințele și dorințele politice. Suveranul a „demonstrat“ că țara are nevoe de o nouă Constituție și că parlamentul are datoria să voteze proectul așa cum a fost întocmit de guvernul d-lui Ionel Brătianu, etc., etc. Doresc deci să știu, în caz când aceste cuvinte nedesmințite de nimenit până astăzi, ar fi fost rostite, dacă d. Președinte al Consiliului aproba, da sau nu, o asemenea intervenție a Coroanei. In căzul acesta d, Brătianu și-a schimbat complect părerile de la 1917, încoace. In vara anului 1917, Regele Ferdinand, substituindu-se guvernului și parlamentului de la Iași, a luat angajamentul solemn față de trupele sale de pe front de a înfăptui împroprietărirea. D. Iorga ne-a făcut cunoscut de atunci că acest angajament a fost luat în urma îndemnului d-saie .și jura cunoștiința primului ministru, care din întâmplare era tot d. Ionel I. C. Brătianu. După informații, o criză ministerială era chiar să izbucnească în urma acestui gest regal. In orice caz, Dacă o asemenea intervenție a Coroanei, poate fi rigoare să fie trecută cu vederea in împrejurări excepționale ca acele din 1917, ea nu poate în nici un caz să se repete în circumstanțe normale în favoarea unui partid politic. Crez ca nu este bine să se accentueze și mai mult impresia în țară, că există privilegii de ordin constituțional in favoarea unei caste politice, care hotărăște în mod suveran despre soarta României. Sunt convins că însăși existența Camarilei palatiste face destul rău Coroanei, ca să mai fie nevoe ca Suveranul să descindă în persoană in arena politică. Aștept deci răspunsul d-lui Primministru. Deși banca ministerială era aproape in complictul ei, nici unul dintre miniștrii prezenți nu s-a ridicat pentru a răspunde interpelării lui Filipescu, ceia ce a produs o profundă impresie asupra Adunărei. istorie $i desorientars Singura mângâiere a liberalilor este că in urma manifestațiilor lor sângeroase opoziția, este „istovita și desorientata*". Au dreptate. Suntem și istoviți și desorientați. Suntem istoviți de jugul pe care ni-l impune regimul liberal. Am ajuns la «aturație. Se transc in țara românească ii erouri din acelea pe care nu le-au trăit probabil nici strămoșii noștri. Regimul fanarioților va fi fost desigur mai suportabil ca acela al bratienilor, dovadă că din teroarea de o sută de ani s’a născut acea mișcare regeneratoare care ne-a dat un Tudor Vladimiresca și eroicele fapte de arme ale pompierilor în Dealul Spirei. (Nu erau pompierii d-lui, gheneral Nicoleanu). Astăzi e o istovire generală, însă o istovire a răbdării și ne temem că, dacă inainte de 1821, răbdarea a durat o sută de ani, cu nevroza postbelică, nu s’ar mai putea menține mult peste un an. Aceasta e origina și cauza istovitei.. Cât privește desorientarea, ierte-ni-se întrebarea, dar cine mi s’ar simți desorientat intr o atmosferă ca aceasta otrăvită de sus până jos ?. Sunt stâlciți și asasinați alegătorii, urnele furate, candidații poporului arestați și numiți în Parlamentul tarei toate jivinele trădătoare. Se ridică poporul, protestează, se fac memorii către rege, dar nimeni de nimeri nu ia vre-o măsură. In alte vremuri și’n altă țară un guvern care proceda astfel ar fi mers din fotolii pe eșafod. La noi tronează banditismul. Nu a rămas bun particular acdorit, și neavut de familia încuscrenilor de lupanar a liberalilor. Nu a rămas obraz scuipat pe care », mi-l fi curățit tot ei ca să înmulțească, numărul jefuitorilor averilor publice. ~~ ■" In situații de acestea, mai poate rămâne cineva orientat.? Nu ai fost clipă, nu a fost zi in care să nu se constate un nou abuz, o nouă, fără de lege. Nu mai e sigur cetățeanul de persoana lui. Toate acestea se știu, au fost spuse, repetate, trâmbițate. S’a gândit cineva să ia vre-o măsură. ? Gând însuși căpitanul vasului e desorientat, cereți orientare pasagerilor? S‘au dat soluții, dar au fost nesocotite. S’au dat indicații asupra] vinovaților, dar aceștia au fost ridicați în cinste. Mulțimea a încercat pașnică să-și manifeste nemulțumirea, dar a fost sdrobită sub paturi de pușcă. E res orientare, dar o desorientare care solidarizează, o desorientare regeneratoare. Principiul creștinesc „bate și ți se va deschide“ a căzut în desuetudine. Românul a început să-și dea seama că ușa care nu se deschide când bați, treime spartă, și desorientarea provocată de istovirea răbdării,e periculoasa. Va fi mai greu de reparat spărtura atunci când prin deschizătura ei largă vor năvăli toți desorientați. Liberalii sunt puțini și orientați numai in ceea ce privește interesele lor ; țara e mare și desorientată de atâtea nedreptăți. Intre o bandă pusă pe jaf și norodul întreg nu stă nimeni să aleagă și e mai bun un matelot simplu, dar priceput, pe un vas in care căpitanii și-au pierdut busola. E istovită țara și desorientata dar nu e bine și nu e bine pentru acei cari întrețin această situație La National . Dacă n’am fi citit Hedda Gabler și dacă n’am fi știut ce se juca la național, intrând în sală și asistând la orice scenă, am fi crezut că suntem în fața unei piese de Strindberg și nu de Ibsen. Am văzut un Ibsen nou, un Ibsen mult deosebit de autorul ».Raței Sălbatice, al „Strigoilor" sau al „Noroi”. Ce e mai curios in acelaș timp e faptul că Hedda Gabler citită, e cu totul altceva decât Hedda Gabler jucată. Când o citești, duă ce ai văzut și alte piese de Ibsen, imaginația are frâu liber Cronica teatrală Hedda Gabler , acte de Ibsen, să creieze o acțiune viguroasă, potrivită cu felul de a scrie a lui Isben, când o vezi lipsa de acțiune e impresionanta, e uimitoare, făcând ioc dialogurilor și scenelor istorice și neverosimile, cari n’au nici motiv nici puțină desvoltare, fiind dela început condamnate, desoarece sunt false și insuficient tratate. E foarte firesc ca la baza acestei acțiuni aproape absente să fie isteria, scene fără motiv, fără cauză, fără efect, deoarece Ibsente genul lui teatral încearcă cu Halda Gabler o oarecare renunțare la trăsăturile specifice ale realizării problemelor sale, iodârd acțiunea piesei ce am văzut-o la Național pentru prima oară, in jurul unei ființe nevropate, fără rost, care n’are nici sinuozitate in gânduri, nici doriaa de realizat gândire, ci numai, pur și simplu o anomalitate manifestată de atâtea ori când desfășurarea nu are ceva atractiv. E un Ibsen necunoscut, un Ibsen care desminte acțiunea din celelalte piese ale sale, un Ibsen care încheagă o acțiune bizară și fără de atracție. Cine a citit fledda Gabler cine a văzut-o poate să facă imeși diat această constatare. Piesele lui Strindberg ba. și piesele lui Ibsen au fost admise și primite cu entuziasm, dânduli-se act de încetățenire in ce privește originalitatea frapantă a concepției și acțiunea eroilor lor. Și aceasta pentru motivul că viața în Scandinavia e mult deosebită de viața, cultura și obiceiurile celor Berlin 22, — (Rador). Dieta saxonă a ales ca președinte al consilului de miniștrii pe actualul ministru de justiție dr. Zeig«er, care aparține partidului social democrat.l alte state. Ne-am extaziat in fața Pelicanului, ac ulm sau în fața Rutei Sălbatice și Un dușman al poporului. Nu putem să ne entuziasmăm față de Hedda Gabler. Ne amintim ca Brand se sacrifică, moare pentru Dumnezeu pe care recunoaște că nu la înțeles, crezându-i dumnezeul spaimei, pe când, in realitate, e al carității. E o concepție. Verosimilă pentru noi sau nu, asta nu importă. Dar in Hedda Gabler ce concepție e, ce urmărește Ibsen cu uciderea detracatului Eylert sau cu cea a Heddei ? Poate că Ibsen nu urmărește extragerea moralei din fabula sa, de către public, dar neurmărind lucrul acesta și nevrând sa explice misterul ce planează în jurul Heddei care e o original de originală și imposibilă, care e rostul unor situații nelămurite și care e importanța piesei ? Din explicarea pe scurt a subiectului se va putea vedea ce reprezintă și ce nu realizează Hedda Gabler. Hedda e fiica unui general despre care nu știm altceva nimic decât ea a lăsat moștenire Heddei colecția de pistoale și desigur oarecare apucături cu drept cuvânt atavice. Ea se căsătorește cu mediocrul, profesor bergen. Tesman, cu care se întoarce la ridicarea cortinei dintr’un voiaj de nuntă de șase luni. Asistăm rând pe rând la nepolitețele Heddei față de o mătușe a lui Tesman, la intrigile ce le țese față de colega sa de pension d-na Ehvsted și în pasiunile ei pentru cai, la chei cu fireturi și pentru pistoale , bogăție, lux și originalitate bolnavicioasă. Cum prietenul d-nei Ehwsted, detrocatului profesor Loewberg concurează pe soțul ei, Hedda il atrage la ea și, în virtutea unei vechi prietenii il readuce în beție pentru a se răzbuna pe colega ei, colaboratoarea lui Loewberg. Intriga cusută cu meșteșug, de pasiunea anormală a Heddei are ca rezultat final sinuciderea lui Loewberg care, la o beție își pierde manuscrisul unei lucrări de valoare ce trebuia s’o publice și care e copilul lui Loewborg cu d-na Elwsted — și apoi sinuciderea Heddei care nu moare pentru că e sătulă de viață sau pentru că nu-și poate ajunge scopul de a’l atrage pe Loewborg la ea, ci pentru câ — așa reiese din ultimele scenei acest motiv se invoacft — Loewberg s’a sinucis, trăgând cu revolverul în pântece și nu in inimă așa cum ar fi satisfăcut-o ia* Hedda, proprietara pistolului cu care detracatul s’a sinucis. Am asistat dela început și până la sfârșit la desfășurarea intrigei unei bolnave, la îmbrobodirea soțului, specialist pretențios dar lipsit de materie cenușie, la transformarea detracatului Loenberg și la tentativele de capturare prin șantaje ale asesorului Brak. Atât. Interpretarea d-nei Maria Filotti (Hedda) a fost falsă de la început și până la sfârșit, cu toate că d-sa și-a pus — în mod demn de toată lauda — la contribuție experiența și talentul său. Era inevitabil ca d-na Maria Filotti să nu facă o creație, deoarece rolul, foarte dificil și finanțat în felul său — se opunea în o creație răsunătoare. D-na Aura Almaján, cu toate că specialistă în piesele nordice, n’a reușit decât să mulțumească, fără a emoționa. D. Soreanu ca și d. Demetriad în notă. D. Livescu și-a găsit în asesorul Brak rolul potrivit pentru desfășurarea calităților sale artistice pentru intrigă și șantaj. Cu toții au format, un ansamblu omogen care a avut mult de luptat cu textul și cu inexistența unei teze care să indice jocul și să modeleze atitudinile. Ramiro Neco sau