Epoca, martie 1923 (Anul 42, nr. 48-74)

1923-03-24 / nr. 68

tm­aea S tuni : 3 Avr xm~ffo,6s 0 In toată țara: ^ 1 Leu Exemplarul ABONAMENTE: ‘ M­IM 300»­Pentru străinătate lui SSSO «nt« Preoți­, învățătorii și țăranii, vor plati pe an HH­ lei. pe 6 luni 100 lei '{'ft'nd­flFI #­[• ;ci -’/«'Y­ÎÎ>ț­I­A -75­ Fondator: NICULA6 FILIPESCU Sâmbătă 24 Martie 1^3 In străinătate: 2 Lei Exemplarul A S II IÍ C I ü R I: Se primesc la administrația ziarului și — toate Agențiile de Publicitate — REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 70 Etajul 1 Telefon 7/03 ARMATA TAREI agentura brazienilor Cu ocazia manifeste,tîmnîlor opoziției unite s-a petrecut un fapt de nemanî­pomenită josnicie, care pune intr’o vie și sugestivă lumină apucătu­rile și intențiunUe acelora care guvernează. In ziua în care câteva regi­mente au fost desfășurate de dimineață până târziu noap­tea pe străzile din centru Ca­pitalei pentru a împiedeca prin acte de brutalitate pro­testarea cetățenească împotri­va unui act politic al guvernu­lui armata țarei a fost prefă­cută prin complicitatea ace­lor care o comandă și Brăti­­eni într’o agentură cu sim­brie in slujba Intereselor par­tid­ului liberal. S’au luat bani din fondurile secrete ale ministerului de in­terne și fără nici o jenă. în plină stradă, în văzul sumei întregi s'au distribuit solda­ților câte o hârtie de 5 lei, ser­genților­­ și plutonierior câte 40 ei, sublocotenenților câte 100 lei. Iar gradelor superioa­re sume proporțional mai ma­ri puse cu delicateță în plic închis. Considerațiuni ușor de înțe­les ne inpiedecă să precizăm mai multe detelii și să ară­tam exploziune de indignare cu care unii ofițeri ne-au măr­tu­risit batjocora și dureroasa ofensă ce au fost nevoiți să înghită în clipa când „disc îl pom“ și teama de răsbunare «a făcut să se lase a fi mitul­ui de către agenții cu epoleți ai generalului Văitoianu. Iată dar și armata țârei a­~ stinsă mercenară în mâinele Bratienilor și prefăcută în a­­gen­tură de partid. Astăzi ea este întoarsă îm­­p­otriva țarei ca cea­ mai teme­rară uneltă prin care Brătie­­nii să-șî poată impune și a­­sigura despotismul intern-Mâine, când Regele nu va mai voi să consimtă să fie prizonierul Brătienlor, sau a­­ceștia vor găsi că nu mai es­te nevoe de Rege, cum gă­seau și la 1875 și mai târziu la 1891, —­ epoce care măreau punctele culminante ale vele­ităților despotice din timpul lui Brătianu-Tatăl și Dimi­­trie Stur­za, după cum astăzi suntem la un punct culmi­nant al nebuniei despotice a lui Bratianu fiul —­ aceiași armată care astăzi este întoar­să împotriva țarei, va fi întoar­să împotriva Regeui. Istoria a dovedit de altmin­teri că liberalii au în tradiția lor și această specialitate. Și toate acestea se petrec sub nasul Regelui,­­ care este în acelaș timp și coman­dantul suprem al armatei ro­mâne.... Regele e comandantul su­prem da, desigur, dar în ul­timul timp întreaga țară ve­de că prea mult comandă ar­mata alții și prea puțin o co­manda Belele. Opinia publică știe că nu Regele din propria lui voință ține acum când alt pericol în tern nu este decât acela al râs­turnarea Brătienilor de la câr mai țara întreagă sub teroarea stărei de asediu. Singura con­solare a maselor populare din Ardeal, este acela că nu Rege­le a fost „comandantul su­prem­” al tuturor bătăilor, schingiuirilor și furturilor de timc la care a fost complice armata in alegeri. Noi pe de altă parte știm că nu Regele a ordonat bravilor generali Nicoleanu și Davido­­glu să aresteze și să schin­­giuiască în beciurile poliției Capitalei sute de cetățeni cari nu făceau alt­ceva, decât sâ-șî­ exercite drepturile lor garan­tate prin Constituția, și nici n’a comandat el intrarea tu­lumbelor cu aburi în funcțiu­ne pentru a inunda și devasta clubul partidului național.. I­ar totuși vinovat de aceas­tă întreagă situație, care poa­te face două victime, și din Țară . și din Dinastie, e numai Regele. E vinovat Regele pentru că de la el a portulL in mixtiu­­nea nepermisă a armatei in politică. Mai ales de la răsboi încoace aproape întreaga via­ță publică a țarei a fost cu sau fără rost aproape în intre­gime militarizată, guverne de generali, militari improvizați în specialiști, generali activi puși în serviciu partidelor, alți generali politicieni reche­mați in activitate, toate aces­tea îl’au făcut decât să creeze veleități și apetituri ceri nu șî pot avea loc in rândurile oș­tire­i și să favorizeze crearea camarilei politice militare care a sfârșit, prin a da armata pe mâna Brătienilor. Regele nostru n’a înțeles că jocul de-a armata in viața politică a țarei este unul din cel,­, mai funeste șî mai peri­culoase jocuri, iar istoria, do­vedește ca el s’a întors mai fi totdeauna împotriva acelui care la, favorizat. V’a înțelege-o mă<*ar acum aceasta Regele ? S’a descoperit și in România o fascie. Descoperirea s’a făcut așa cum se fac de obicerii descoperirile mari în țara românească. Intrto bu­­nă­zi poliția descinde intr'o casă, răsfoește hrisoavele și jurnalele vechi scoate acte compromițătoare și gata, descoperi­rea complotului contra pe­­ latului. Nu ne interesează ce fac sau ce aveau­ de gând ..fasciști" români, dar ne revoltă cinismul cu care po­liția­ descinde ca ’n vremuri de te­­roam în casele particulare. Nici res­­pect pentru lege, nici respect pentru om, nici pentru idei. Fascismul e o politică care poate fi împământenită in țara­­ românească totuși ideea re­­genearărei unei țări treime,respectată. S’a găsit contra fasciei v­na com­­­plotului ? Pare cât puțijn curioasă atitudinea poliției față de . fascismul" româ­­nesc, în ziua r­&nd regele decora cu ..Steaua­ României" pe șeful fascis­mului, Mussolini. Gifiti ia pagina Vi-a ULTIMA ORA O NOUA AFi LIBERAL ERE Știind afonfianea generali constitutiei, liberalii profită , nepoliza, prin călcarea legii contabilității, asigurarea transporturilor pe G. F. R. fifa asupra mm a­mo Liberalii, cu toată atmosfera su­praîncărcată in care guvernul­ își trăește ultimele lui zile, n’au re­nunțat de joc de a’și aranja și afacerile vechi sau a pui. La a­­tot­deauna politica și afacerile au mers mână in mână, s’au făcut una prin alta, — și și-ar dezice numele de liberali dacă nu sar gândi chiar și în aceste critice mo­mente la chiverniseala personală. Și asta cu atât mai mult cu cât atențiunea generală fiind ațintită aiurea, micile gheșefturi pot lua orice proporții fără să fie obser­vate de cineva. * Cele de m­ai sus supt o axioma tare n’ar mai avea nevoe de­­ nici un fel de demonstrare. Totuși, — fără vre­ o speranță că vom putea strica noul gheșeft ce se pune la cale pe spinarea avutului, public,— ne credem datori să aducem o nouă dovadă in acest sens. E vor iu de o nouă și îndrăznea­ță afacere liberală. Din sursă care nu suferă nici un fel de desmințire, suntem in­formați că in frunte cu un fost di­rector general al cailor ferate, li­beral vechi, s’a­ Constituit o socie­tate de asigurări in ramura afe­rentă căilor ferate. Această societate tinde să mo­nopolizeze tot­ soiul de asigurări in această ramură și să-și asigure a­­cest rentabil monopol, printr’un jurnal al consiliului de miniștri Actualmente chestiunea acestui monopol va fi supusă, d­acă n’a și fost supusă până acum, aprobării­­ guvernului întrunit în consiliu și*, fiind vorba d­e o societate liberală, e neîndociitt că jurnalul aproba­tor va fi semnat cât de curând. * Scopul acestei societăți este, in linii generale, să­ asigure orice transport pe calea ferată pentru orice fel de accident. Nu facem gluma să conchidem că d. Tancred, ca un liberal ce se respectă, a făcut necesară această societate prin faimoasele acciden­te pe cari le-a pus la cale pentru ca apoi, ea să nu producă pagu­­be societății in care de­sigur, sub o formă sau alta va fi vârât și d-sa, să facă să înceteze ca prin farmec orice accident. Nu ne putem insă opri de a nu sublinia ce afaceri imense poate face o asemenea societate căreia guvernul ii asigură monopolul a­­sigurarilor tuturor soiurilor de transporturi, de pasageri și de mărfuri pe căile ferate, — și ii mai acordă incă și asigurarea în­tregului material rulant și a ori­cărui material aferent exploatării drumurilor de fier. * r. „ . Dar liberalii nu se opresc nici­odată numai la un început de găi­nărie, ei epuizează putințele de gheșeui până la extrem. De aceea jurnalul care nu va întârzia să apară, va acorda so­­cetății liberale nu numai monopo­lul, dar i-1 va acorda direct și fără ca să fie supus, măcar de formă, unei licitații publice. Ori legea comptabilității gene­rale a statului cere ca orice con­cesiune de drepturi din partea a­ se facă de cat pe publică. Această ia totdeauna, ca de oricărei asigurări ,opozitate nu docu­ia insă­, fiind vor­­liberala, legea va asigurarea deplină înfirii­ partizanilor Iu. urile in prezent, nrăm faptul opi­niei publice, n­e facem in speran­ța că liberalii pa vi’și sprijină Con­stituția pe baionete nu’și vor spri­jini tot pe ele și gheșer­turile, ci ca să se vadă odată mai mult că ..Lu­pul își schimbă părul, dar năra­vul„ ba !“ și ea „fierul roșu” e mai necesar ca întotdeauna pen­tru stdrpirea moravurilor liberale. Ait. BANEZ cestuia să ni cale de licitat lege e respecți pildă cu prilej a mărfurilor f­iile statului. De data aed La de o afacer fi călcată spre a unor mari familiei Brătia Grt, la Cameră DOUA II­STEUGESTE lui In Parlamentul intransigentu­de zer trădătorul Maltezeanu, a domnit ori liniște. Des aplaudat de opoziție și une­ori și de majoritate, d. St. C. Pop, a spulberat calomniile d-lui Re­nate Muld­ovano privitoare la mo­dul cum s’a făcut unirea Ardea­lului. " M ‘ S’au auzi m.A.ci o probă de se­nin# iWm­Ș'Glfrrit a d-lui Adlesca Dănelă (Buzău), două întreruperi ale d-lor Rodică și Dodi­ca sa in­telectuală d. Pșepelinski; o înju­rătură demnă de autorul ei, a d-lui Racovitza (a nu se confun­da cu Emulsia cu acelaș nume), reprezentantul jandarmilor și al urnelor sparte din Bacău, și mai ales anchilozatul pseudo-răspuns al d-lui Vintilă, la preciziunile d-lui Madgearu.­­ Ce nu s’a auzit a fost glasul d-lor Ducă, Mârzescu, BVeithofer sau Vintilă, în întrebările vigu­roase ale d-lui Grigore Filipescu. D. I. G. D., după opt­ zile de lua­rea pulsului, revenit dri­­n jilțul său de pe banca ministerială, a fost pus cu botul pe labe de către d. Mihalache. La o întrerupere a acestuia, d. I. G. D„ gângav și desfigurat, a spus întrerupătorului: „ încep să mă indoesc de inte­ligenta d-tale. La care d. Mihalachie a răspuns: „ Eu am fost mai fericit fiind­că am fost sigur de la început de Inteligența d-tale. Opoziția a plecat apoi, luând cu ea și publicul din tribune, care a găsit că e mai bine de stat la ca­fenea decât să asculte teoriile constituționale ale d-lor Bursan, Dr. Jianu sau alți Marmeliuci. Hipocrit et. Co. •**••♦*•*••****»• un socialist democrat ales prim ministru Ie­rasemia Semna bune Semnele nu puteau sa mai în­târzie. Prea, erau împotriva d-Iaî Tonei Brătianuu, ca să nu se vadă nevoit chiar d-sa, să dea înapoi. Și fiecare zi ce trece, astfel, în­seamnă un pas îndărăt în plus. Țara întreagă, reprezentată aproa­pe în întregimea ei prin opoziția unită, a izbutit să înfrângă trufia bolnavă a dictatorului liberal. Atât pe chestiunea Țintilizării subsolului, cât și pe aceea a sfin­telor libertăți ale Presei, guver­nul a hotărât să înceapă a reintra in normal, — și asta înainte de a începe, în simulacrul de Parla­ment, pe care totuși și-l făurise anume, discuți­une^ asupra aces­tor puncte, pe care de teamă, o lăsase pentru mai târziu, fu contra vântului, nici chiar d. Ionel Brătianuu nu poate sta. Vo­ința unei țări Întregi nu poate fi înfrântă de un singur om, iar gla­sul ei nu poate fi înăbușit de o singură nomă. De aceea guvernul dă iudărăt pe chestiunea Constituției bratio­­niste, și dă din ce in ce mai mult. Constatăm acest fapt, fără a căuta să vedem daca el provine din proprie inițiativă, șeful libe­ral dându-și seama cât de primej­dios e de a călca în picioare vre­rea țării, sau dacă i-a fost indicat de altcineva care și-a dat seama, mai curând decât, d-sa, de aceasta. Constatăm deci că, potrivnic be­licoaselor lui declarații, guvernul, sub presiunea opoziției unite, a început să dea înapoi. E un început îmbucurător pen­tru moravurile politice ale acestei țări, —­ și e cu atât mai îmbucu­rător cu cât acțiunea salvatoare a opoziției nu este și ea decât tot la începutul ei. Nimeni nu se mai indoește ast­fel că în fata voinței hotărâte a țării, d. I. Brătianu nu va putea face altfel decât să capituleze de­finitiv in chestiunea Constituției subsolifere. Și cu aceasta se va sfârși odată pentru totdeauna, cu m­ai­ puternicia nelegiuirei ii be­rnie. •i'te Con­cinfere competiției: T­. Vintilă a depus la Cameră proectul său de buget, menit să p­­laneze finanțele țării. Și, imediat leul a mai scăzut cu­­ un punct: ieri dimineață un franc valora 13 lei, iar aseară 14. Și La Fundația Carol, d. profesor Slăfescu a vorbit despre Constitu­ția Montului. — Auzi, d-le Brătianu, se face atom! * • Comisia interimară a fixat la abator taxa de lei 10 pentru o pa­rt­re a burților și picioarelor, soco­tinduse în această taxă 4 burți și 4 picioare. O excelență făcea, eri, la Came­ră reflexia . E o concurență nelea­lă ce se face lui­ SchmeUzer. Patru picioare găsesc eu, dar de unde mai scot trei burți, ca să iau oaia la abator? Privind mai jos, pe acelaș tarif, un glumeț arătă excelenței că exa­gerează: costă numai 5 lei cură­țatul „unui tacâm de porc“. i­ Un confrate se miră că poUțkt nu a descoperit incă pe asasinul d-rului Carniol. Asta-i acum! De Carniol ii ar­de poliției când in fiecare si mase de cetățeni cer inepții ca inirarea in legalitate. Regale în arena politici­i interpelarea d-lui filigore N. Filipescu In ședința de eri a Camerei d. Grigore N. Flipescu a adresat Pri­­mului-Ministru următoarea între­bare : Am onoare­a rugă pe d. Preșe­dinte al Consiliului să-mi facă cu­noscut dacă declarațiile pe care ziarul „LUPTA ” cu data de 17 Martie se atribue Regelui sunt e­­xacte, și dacă aceste declarații au fost făcute cu asentimentul d-lui Prim-ministru. Iată ce scrie ziarul „Lupta“ : „D. N. Iorga a ținut eri seară la Fundația Universitară Principele Carol, o conferință tratând despre „Persoanele reprezentative in cul­tură“. La această conferință — urmată de o audiție muzicală — au asistat Suveranul și Principele Carol. In pauza, care a urmat după cu­vântarea d-lui Nicolae Iorga, Su­veranul s’a întreținut cu cei pre­zenți și, pentru prima oară Capul Statului și-a mărturisit, în public, gândurile, credințele și dorințele politice. Suveranul a „demonstrat“ că țara are nevoe de o nouă Consti­tuție și că parlamentul are datoria să voteze proectul așa cum a fost întocmit de guvernul d-lui Ionel Brătianu, etc., etc. Doresc deci să știu, în caz când aceste cuvinte nedesmințite de ni­menit până astăzi, ar fi fost rostite, dacă d. Președinte al Consiliului a­­­proba, da sau nu, o asemenea in­tervenție a Coroanei. In căzul ace­sta d, Brătianu și-a schimbat com­plect părerile de la 1917, încoace. In vara anului 1917, Regele Fer­dinand, substituindu-se guvernului și parlamentului de la Iași, a luat­ angajamentul solemn față de tru­pele sale de pe front de­ a înfăptui împroprietărirea. D. Iorga ne-a fă­cut cunoscut de atunci că acest angajament a fost luat în urma în­demnului d-saie .și jura cunoștiința primului ministru, care din întâm­plare era tot d. Ionel I. C. Brătia­nu. După informații, o criză mini­sterială era chiar să izbucnească în urma acestui gest regal. In orice caz, Dacă o asemenea intervenție a Coroanei, poate fi rigoare să fie trecută cu vederea in împrejurări excepționale ca a­­cele din 1917, ea nu poate în nici un caz să se repete în circumstan­țe normale în favoarea unui partid politic. Crez ca nu este bine să se ac­centueze și mai mult impresia în țară, că există privilegii de ordin constituțional in favoarea unei caste politice, care hotărăște în mod suveran despre soarta Româ­niei. Sunt convins că însăși existența Camarilei palatiste face destul rău Coroanei, ca să mai fie nevoe ca Suveranul să descindă în persoană in arena politică. Aștept deci răspunsul d-lui Prim­­ministru. Deși banca ministerială era a­­proape in complictul ei, nici unul dintre miniștrii prezenți nu s-a ridi­cat pentru a răspunde interpelări­i­ lui Filipescu, ceia ce a produs o profundă impresie asupra Adună­­rei. istorie $i desorientars Singura mângâiere a­ liberalilor este că in urm­a manifestațiilor lor sângeroase opoziția, este „istovita și desorientata*". Au dreptate. Suntem și istoviți și desorientați. Suntem istoviți de jugul pe care ni-l­ impune regimul liberal. Am ajuns la «aturație. Se transc in țara românească ii­ e­­rouri din acelea pe care nu le-au trăit probabil nici strămoșii­ noș­tri. Regimul fanarioților va fi fost de­sigur mai­ suportabil ca a­­cela al bratienilor, dovadă că din teroarea de o sută de ani s’a năs­cut acea mișcare regeneratoare care ne-a dat un Tudor Vladimi­­res­ca și eroicele fapte de arme ale pompierilor în Dealul Spirei. (Nu erau pompierii d-lui, gheneral Ni­coleanu). Astăzi e o istovire generală, însă o istovire a răbdării și­ ne temem că, dacă inainte de 1821, răbda­rea a durat o sută de ani, cu ne­vroza postbelică, nu s’ar mai pu­tea menține mult peste un an. A­­ceasta e origina și cauza istovitei.. Cât privește desorientarea, ier­­te-ni-se întrebarea, dar cine mi s’ar simți desorientat intr o atmo­sferă ca aceasta otrăvită de sus până jos ?. Sunt stâlciți și asasinați alegă­torii, urnele furate, candidații po­porului arestați și numiți în Par­lamentul tarei toate jivinele trădă­toare. Se ridică poporul, protestea­ză, se fac memorii către­­ rege, dar nimeni de nim­eri nu ia vre-o mă­sură. In alte vremuri și’n altă țară un guvern care proceda astfel ar fi mers din fotolii pe eșafod. La noi tronează banditismul. Nu a rămas bun particular ac­­dorit, și neavut de familia încuscre­nilor de lupanar a liberalilor. Nu a rămas obraz scuipat pe care », mi-l fi curățit tot ei ca să înmul­țească,­­ numărul jefuitorilor averi­lor publice. ~~ ■" In situații de acestea, mai poate­ rămâne cineva orientat.? Nu ai fost clipă, nu a fost zi in care să­ nu se constate un nou abuz, o nouă, fără de lege. Nu mai e sigur cetățeanul de persoana lui. Toate acestea se știu, au fost spuse, re­petate, trâmbițate. S’a gândit cine­va să ia vre-o măsură. ? Gând în­­­suși căpitanul vasului e desorien­­­tat, cereți­ orientare pasagerilor? S‘au dat soluții, dar au fost neso­­­cotite. S’au dat indicații asupra] vinovaților, dar aceștia au fost ri­dica­ți în cinste. Mulțimea a încer­cat pașnică să-și manifeste nemul­țumirea, dar a fost sdrobită sub­ paturi de pușcă. E­­ res orientare, dar o desorien­­tare care solidarizează, o desorien­tare regeneratoare. Principiul creș­tinesc „bate și ți se va deschide“ a căzut în desuetudine. Românul a început să-și dea seama că ușa care nu se deschide când bați, tre­ime spartă, și desorientarea pro­vocată de istovirea răbdării,e pe­riculoasa. Va fi mai greu de repa­rat spărtura atunci când prin des­chizătura ei largă vor năvăli toți desorientați. Liberalii sunt puțini și orien­tați numai in ceea ce privește inte­resele lor ; țara e mare și desorien­tată de atâtea nedreptăți. Intre o bandă pusă pe jaf și norodul în­treg nu stă­ nimeni să aleagă și e mai bun un matelot­­ simplu, dar priceput, pe un vas in care căpi­tanii și-au pierdut busola. E istovită țara și desorientata dar nu e bine și nu e bine pentru acei cari întrețin această situație La National . Dacă n’am fi citit Hedda Ga­bler și dacă n’am fi știut ce se juca la național, intrând în sală și asistând la ori­ce scenă, am fi crezut că suntem în fața unei piese de Strindberg și nu de Ibsen. Am văzut un Ibsen nou, un Ib­sen mult deosebit de autorul ».Raței Sălbatice, al „Strigoilor" sau al „Noroi”. Ce e mai curios in acelaș timp e faptul că Hedda Gabler citită, e cu totul altceva de­cât Hedda Gabler jucată. Când o citești, duă ce ai văzut și alte piese de­­ Ibsen, imaginația are frâu liber Cronica teatrală Hedda Gabler , acte de Ibsen, să creieze o acțiune viguroasă, po­trivită cu felul de a scrie a lui Isben, când o vezi lipsa de acțiune e impresionanta, e uimitoare, fă­­când ioc dialogurilor și scenelor istorice și neverosimile, cari n’au nici motiv nici puțină desvoltare, fiind dela început condamnate, des­oarece sunt false și insuficient tratate. E foarte firesc ca la baza­ a­­cestei acțiuni aproape absente să fie isteria, scene fără motiv, fără cauză, fără efect, de­oarece Ibsen­te genul lui teatral încearcă cu Halda Gabler o oarecare renun­țare la trăsăturile specifice ale realizării problemelor sale, i­o­­dâr­d acțiunea piesei ce am vă­zut-o la Național pentru prima oară, in jurul unei ființe nevro­pate, fără rost, care n’are nici sinuozitate in gânduri, nici do­riaa de realizat gândire, ci nu­mai, pur și simplu o anomalitate manifestată­ de atâtea ori când desfășurarea nu are ceva­ atrac­tiv. E un Ibsen necunoscut, un Ibsen care desminte acțiunea din celelalte piese ale sale, un Ibsen care încheagă o acțiune bizară și fără de atracție. Cine a citit fledda Gabler cine a văzut-o poate să facă ime­și diat această constatare. Piesele lui Strindberg b­a. și pie­sele lui Ibsen au fost admise și primite cu entuziasm, dânduli-se act de încetățenire in ce privește originalitatea frapantă a concep­ției și acțiunea eroilor lor. Și a­­ceasta pentru motivul că viața în Scandinavia e mult deosebită de viața, cultura și obiceiurile celor­ Berlin 22, — (Rador). Dieta saxonă a ales ca președinte al consilului de miniștrii pe ac­tualul ministru de justiție dr. Zeig«er, care aparține parti­dului social democrat.­l alte state. Ne-am­ extaziat in fața Pelicanului, a­c ulm sau în fața Rutei Sălbatice și Un dușman al poporului. Nu putem să ne entuziasmăm față de Hedda Gabler.­­ Ne amintim ca Brand se sacri­fică, moare pentru Dumnezeu pe care recunoaște că nu la înțeles, crezându-i dumnezeul spaimei, pe când, in realitate, e al cari­tății. E o concepție. Verosimilă pen­tru noi sau nu, asta nu importă. Dar in Hedda Gabler ce concep­ție e, ce urmărește Ibsen cu uci­derea detracatului Eylert sau cu cea a Heddei ? Poate că Ibsen nu urmărește extragerea moralei din fabula sa, de către public, dar ne­urmărind lucrul acesta și ne­vrând sa explice misterul ce pla­nează în jurul Heddei care e o original de originală și imposi­bilă, care e rostul unor situații nelămurite și care e importanța piesei ? Din explicarea pe scurt a su­­biectului se­ va putea vedea ce reprezintă și ce nu realizează Hedda Gabler. Hedda e fiica unui general des­pre care nu știm altceva nimic de­cât ea a lăsat moștenire Hed­dei colecția de pistoale și desigur oarecare apucături cu drept cu­vânt atavice. Ea se căsătorește cu mediocrul, profesor b­ergen. Tes­man, cu care se întoarce la ridi­carea cortinei dintr’un voiaj de nuntă de șase luni. Asistăm rând pe rând la nepo­­litețele Heddei față de o mătușe a lui Tesman, la intrigile ce le țese față de colega sa de pension d-na Ehvsted și în pasiunile ei pentru cai, la chei cu fireturi și pentru pistoale , bogăție, lux și or­igi­na­l­i­ta­te bolnavi­cioasă. Cum prietenul d-nei Ehwsted, detrocatului profesor Loewberg concurează pe soțul ei, Hedda il atrage la ea și, în virtutea unei vechi prietenii il readuce în beție pentru a se răzbuna pe colega ei, colaboratoarea lui Loewberg. Intriga cusută cu meșteșug, de pasiunea anormală a Heddei are ca rezultat final sinuciderea lui Loewberg care, la o beție își pier­de manuscrisul unei lucrări de valoare ce trebuia s’o publice și care e copilul lui Loewborg cu d-na Elwsted — și apoi sinuci­derea Heddei care nu moare pen­tru că e sătulă de viață sau pen­tru că nu-și poate ajunge scopul de a’l atrage pe Loewborg la ea, ci pentru câ — așa reiese din ul­timele scenei acest motiv se in­­voacft — Loewberg s’a sinucis, trăgând cu revolverul în pântece și nu in inimă așa cum ar fi sa­tisfăcut-o ia* Hedda, proprietara pistolului cu care detracatul s’a sinucis. Am asistat dela început și până la sfârșit la desfășurarea intrigei unei bolnave, la îmbro­­bodirea soțului, specialist preten­țios dar lipsit de materie cenușie, la transformarea detracatului Loenberg și la tentativele de cap­turare prin șantaje ale asesoru­lui Brak. Atât. Interpretarea d-nei Maria­ Fi­­lotti (Hedda) a fost falsă de la în­ceput și până la sfârșit, cu toate că d-sa și-a pus —­ în mod demn de toată lauda — la contribuție experiența și talentul său. Era inevitabil ca d-na Maria Filotti să nu facă o creație, de­oarece rolul, foarte dificil și finan­țat în felul său — se opunea în o creație răs­un­ă­toare. D-na Aura Almaján, cu toate că specialistă în piesele nordice, n’a reușit de­cât să mulțumească,­ fără a emoționa. D. Soreanu ca și d. Demetriad în notă. D. Lives­cu și-a găsit în asesorul Brak rolul potrivit pentru desfășurarea ca­lităților sale artistice pentru in­trigă și șantaj. Cu toții au format, un ansamblu omogen care a avut mult de luptat cu textul și cu inexistența unei teze care să in­dice jocul și să modeleze atitu­dinile. Ramiro Neco sau

Next